Categorie: Interpersonal

InterpersonalPsihologiePsihoterapieSocialTehnologie

Relațiile nu sunt opționale

Am pornit cu sfârșitul conferinței lui Gaspar, un eveniment care m-a îmbogățit psihic, mai ales prin prisma faptului că am ascultat un om cu foarte mult bun simț, cu un echilibru candid între modestie, conștientizarea propriilor limitări și fermitatea blândă a unui psihoterapeut cu experiență.

În teoria Imago, alegerea partenerilor nu e întâmplătoare. Subconștientul nostru are o „agendă secretă” prin care ne face să ne îndrăgostim de persoane care se vor comporta ulterior ca cei care ne-au influențat cel mai mult copilăria (părinți, bunici etc), pentru că intenția superioară a relațiilor de iubire este de creștere și vindecare. Cheia e să înțelegem că, în această relație, nu sunt doi inamici, ci doi aliați la fel de „bușiți”.

Anatomic vorbind, memoria implicită, care se formează din viața intrauterină și e prezentă majoritar în creierul copilului până la 2 ani, stochează involuntar informațiile pe care memoria explicită (de după vârsta de 2 ani) le reactualizează în mod voit. Dar cele inițiale ies la iveală, din memoria implicită, în momente de criză.

Ce înțeleg eu din chestia asta e că, practic, o părticică tare deșteaptă (dar cam sadică🙂 ) din creierul nostru reperează caracteristicile cele mai dubioase (adică exact alea care ne calcă pe bătături) la cei din jur și ne fac să ne apropiem de oamenii care ne pot ajuta să ne vindecăm de propriile răni, dar printr-un proces dureros de a ne forța să conștientizăm. Ăia care avem norocul și puterea să conștientizăm🙂 În caz contrar, trăim relații toxice și ne lamentăm, ne plângem fiindcă ne învârtim iar și iar într-un cerc vicios. Conflictele sunt prilej pentru a crește, a evolua dar dacă nu pricepem asta, ajungem în același punct de unde am plecat, de fiecare dată.

Comportamentele toxice sunt:

  • critica (concentrarea pe punctele și acțiunile negative ale partenerului, fără a le aduce în discuție și a le aprecia pe cele pozitive)
  • intrarea în defensivă (și contraofensivă)
  • disprețul (marcat, deseori, de o atitudine de superioritate și sarcasm)
  • blocajele de comunicare (evitarea discuției, fuga de conflict etc.)

Cu ce a ținut Gaspar să rămânem este că toți suntem de pe aceeași planetă Pământ, și femeile și bărbații. Ne diferențiază doar contextele prin care am trecut (mai ales atunci când eram mici) și tipul de atașament pe care ni l-am format și care ne ghidează și comportamentele în cuplu. În afară de atașamentul sigur care îi face pe oameni să se poarte într-o manieră echilibrată și chiar să se certe inteligent (o să revin la treaba asta), mai există cel de tip evitant, cel anxios și cel dezorganizat. Odată ce identificăm categoria care predomină la noi înșine și la partener și stilul în care iubește fiecare dintre noi, evoluția înspre bine a relației poate începe. De reținut că persoanele cu tipuri de atașament diferit se atrag (Ahaaaaa!, asta explică o groază de chestii….)

Cei cu atașament evitant sunt pragmatici, au o atitudine de superioritate, consideră că abordările psihologilor sunt un bullshit, se protejează de ceea ce înseamnă iubire și intimitate. Ca niște „țestoase în carapace”, sunt autosuficienți, se detașează ușor și păstrează distanța, la baza acestor comportamente stând, în general, teama de respingere. Ei simt deseori tristețe, se simt singuri, neînțeleși, au așteptări mari și îi caracterizează un perfecționism care îi face să vadă defecte peste tot și să vadă partea goală a paharului. Exagerează părțile slabe și interpretează mereu în mod negativ. Sunt influențați de imaginea unui partener ideal sau de fantomele fostelor relații pe care le păstrează deschise, just in case. Le e greu să se conecteze emoțional, să spună „te iubesc”, nu reușesc să descifreze mesajele nonverbale și nu-și permit să simtă empatie. Sunt reci atunci când relația nu funcționează și se retrag deseori acolo unde se simt în siguranță. Hiper-raționează și flirtează. Se regăsește cineva în descrierea asta?🙂

69% din problemele care apar în cuplu sunt nerezolvabile, apar mereu. Important este să le acceptăm, să nu le lăsăm să ne blocheze comunicarea și conectarea. Ființa umană se naște printr-o relație, e rănită astfel și se vindecă tot printr-o relație.

Cei cu atașament anxios, așa-numitele „furtuni de gridină”, au un radar interior foarte fin și identifică pericolele la nivel de relație dar se activează emoțional atât de puternic încât nu se mai pot controla, exagerează amploarea problemelor și devin impulsivi. Se gândesc prea puțin la ei înșiși (se subapreciază) și prea mult la partener (pe care îl ridică în Slăvi), rulează scenarii (apropo, cică mintea noastră înregistrează zilnic între 12000 și 16000 de gânduri :O ), din care cauză se agață, nu-i permit timp liber celuilalt, sunt needy și moody, au o stimă de sine scăzută, un comportament haotic și rămân în relații toxice din frica de a fi abandonați. Au tendința de a manipula, trimit mesaje de gelozie, lucru care, în relația cu cei evitanți, e și mai enervant pentru cei din urmă și îi îndepărtează mai tare.

Eu….am bifat cam multe. Din ambele liste😦

Ce e de făcut?

Da, există și o soluție🙂 Primul pas e conștientizarea și asumarea schimbării propriului comportament. Doar pe el în putem controla, gândurile și emoțiile trebuie acceptate și înțelese prin întoarcerea în timp, în copilărie. Tehnicile de liniștire sunt un instrument esențial. Evitantul, ca un copil care a crescut într-un deșert emoțional, e bine să accepte frica, frustrarea, furia, abia apoi având capacitatea de a simți și emoții pozitive. Are nevoie de afecțiune, atenție, respect, spațiu, încredere, toate bine dozate. Anxiosul a avut parte de un comportament ambivalent și imprevizibil din partea celor dragi, îi e teamă că momentele de afecțiune se vor termina așa că se ține „cu dinții” de ele. Are nevoie de afecțiune, apropiere fizică, reasigurare și feedback, atingeri concrete și sigure (care activează oxitocina și îl liniștesc), să i se ofere curiozitate pentru sentimentele și emoțiile sale.

Evitantul se consideră persoana cea mai importantă din propria viață dar e indicat să ia în serios și responsabilitatea pentru familia sa. Anxiosul, dimpotrivă, în timp ce se gândește la ceilalți, trebuie să-și dea seama că persoana sa e cea mai importantă din propria viață.

Toate relațiile au nevoie, ca să fie conectate, de SIGURANȚĂ, ARMONIE (cei doi parteneri se văd, se aud, se simt) și CREDINȚĂ, sentimentul abstract de încredere în faptul că partenerul are grijă de mine, mă apreciază și va găsi o soluție prin care va face diferența între emoțiile și comportamentul meu. Cuplurile fericite știu să se certe inteligent, în așa fel încât mesajul fiecăruia să ajungă la celalalt, iar partenerii au învățat să fie nebuni pe rând: unul îl vede pe celălalt ca pe un copil care suferă și se gândește că, dincolo de comportamentul de moment, în adâncul sufletului, partenerul său e o persoană frumoasă și deosebită.

Dacă vrei să fii fericit, renunță la perfecțiune!

Cearta inteligentă, din terapia Imago, are 3 etape: oglindirea (și sumarizarea a ceea ce am înțeles din mesajul celuilalt), validarea emoțiilor celuilalt și empatizarea. Am văzut un filmuleț cu Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt în care își împărtășeau sentimente reale din propriul cuplu. Destul de greu de pus în practică, din punctul meu de vedere, pentru un popor de sangvinici dar merită încercate măcar câteva tehnici.

Ce m-a atins destul de tare în ceea ce a spus Gaspar a fost: felul în care interpretăm comportamentele partenerului, ne influențează atât relația cât și sănătatea, ne afectează sistemul imunitar și cardiovascular (sunt studii din care a rezultat asta). Ceea ce ne poate salva relația de cuplu e un exercițiu interesant: să identificăm 3 comportamente pozitive ale partenerului în fiecare săptămână. Pe unele putem să i le spunem, pe altele putem să le păstrăm pentru noi.

Închei cu ceva care m-a uns pe suflet😀 :

Cel mai bun lucru pe care îl poate face un bărbat este să-i permită partenerei să-l influențeze.

Source: Relațiile nu sunt opționale

Un articol bun! Mulțumim Oana

Pe curând,

Dana

ConexiuneInterpersonalPsihologieSocialTehnologie

Puterea frustrării: inovație și motivație

Frustrare? Chiar cred ca numai despre asta nu aveai chef să citești, dar aici apare capcana. Un pic de motivație zău dacă strică. Frustrarea în sine este o sursă de motivație și mari inovații au luat naștere din frustrare.

Știai că una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. De exemplu, presiunea lucrurilor zilnice atunci când stai la o coadă simți că pierzi timpul, sau în trafic, la locul de muncă, sedințe, întânliri, mailuri, plata facturilor, programul după școală și birou, cumpărături… un film azi? Nu, cine are timp? poate data viitoare… vedem…

Stai pe telefon fără un motiv anume, iar când timpul fuge și tu ai atâtea lucuri importante de făcut … oricum ți-a rămas atât de puțin timp din zi și totuși … dar totuși simți cum parcă cineva, altcineva îți fură timpul … și când te gândești că puteai să te răsfeți cu acel film.  Ritmul agitat, frustrare, alertă continuă, amânare, nimeni nu mă înțelege ... oare îți este cunoascută această stare?

Ce este frustrarea?

Este meritul psihoterapiei, faptul că a definit conceptul și ne-a explicat cum fixarea asupra condiției orale  (0-1 an), dupa Freud, Abrham și alții este rezultatul ca reacție de alarmă la frustrare. Mai simplu marea problemă a stadiului oral (0-1an) este cea a înţărcării, care generează nu numai o frustrare asupra zonei erogene şi o schimbare a modului de alimentaţie, ci conferă copilului un spor de independenţă, având şi importante efecte pe plan afectiv.

Ps: Despre frustrare au scris și MillerSearsRosenzweigBateson, Levy,  Hartmann.

Îți recomand cartea  Eul, foamea și agresivitatea, unde Perls ne vorbește despre capacitatea sa de a gestiona frustrarile și cartea în sine este un ghid al călătoriei interioare, unde vei avea ocazia să descoperi relația dintre comportamentul uman în raport cu hrana, tulburarile emoționale….440px-surrey_music_hall

Mergem mai departe. În Anglia din 1863 începând cu cazul Taylor v Caldwell, s-au pus bazele doctrinei frustrării și s-a vorbit despre Frustration in English law. Vezi English contract law.

În Enciclopedia de Psihoterapie este menționat că frustrarea apare atunci când atingerea unui obiectiv este blocată de o anumită situație ori comportament sau că reprezintă sentimentul subiectiv de a fi dejucat în încercarea de a atinge un obiectiv. Frustrarea este sinonim parțial pentru furie și suferința și este definită ca starea afectivă a unei persoane atunci cand simte că eforturile îi sunt blocate de ceva. Furia, care apare ca urmare a toleranței scăzute la frustrare, reprezintă acea stare puternică de neplăcere, la care se adauga sentimentul de nedreptate și dorință de a acționa în scopul remedierii situației. Sursă

În viața de familie o frustrare mult cunoscută a părinților este legată de timpul prea puțin petrecut împreună cu copiii lor. Nici proaspetele mămici nu mai au timpul liber pe care îl aveau o dată pentru ele ca femei; motive ar putea fi: un program infernal, sentimente în contradictoriu pe care nu le pot exprima. În carieră, profesie și pasiuni stabilierea obiectivelor și neatingerea lor, dezvoltarea capacității de a aborda provocările și oportunitățile întânlite și  așa-zisa autosabotare poate duce la frustrare. Relațiile interpersonale și cultivarea relațiilor sociale reprezintă o nevoie fundamentală a fiecăruia dintre noi pentru satisfacerea personală, totodată comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc deteriorarea relațiilor. Convingerile personale, situații de conflict sunt și ele resurse pentru frustrare … lista poate continua.

Cu toatea astea o cunoașterea conceptului ne ajută ușor, ușor să nu intrăm în simbioză cu Miss Frustration și cred că tot cunoașterea ajută să ne folosim mai bine timpul.

Personal, te ajută să o recunoști în timp util, iar cu un pic de exercițiu chiar să poți intui dinainte să se instaleze și să schimbi macazul. Să o confrunți, în loc să îi intri in joc (ceea ce ar reprezenta, repet, probabil cea mai mare pierdere de timp). Un alt aspect important este acela de a vorbi despre frustrare, ceea ce mult probabil nu este un subiect de discuție des întânlit în cercul tău social. Pentru a vorbi cu mine despre frustrare îți recomand să citești articolul în continuare, pentru că este maxim interesant. Iar dacă nu îți place abordarea lasă-mi un mesaj.

Așadar, frustrarea este o emoție comună, rudele ei apropriate sunt furia și dezamăgirea; ea se asociază cu stresul atunci când obstacolul nu poate fi înlăturat. Obstacolele pot fi obiective sau subiective, la care ne adaptam. A avea o dizabilitate fizică de exemplu, care nu poate fi înlăturată, necesită adaptare cu doza de frustrare la pachet, care ajută la maturizare.

În analiză tranzacțională se vorbește că sunt anumite mesaje din starea eului de Copil a părintelui, izvorâte din circumstanţele propriilor suferinţe: nefericire, anxietate, dezamăgire, furie, frustrare, dorinţe secrete. Să înțelegem mai bine, frustrarea este un sentiment care apare în situații unde o persoană se simte blocată în a atinge un obiectiv dorit. Sursa frustrarilor se afla undeva in copilarie.

 Motivație

Frustrarea este o reacție emoțională care are loc în interiorul tău; o stare sau o senzatie provocata de absența unui lucru dorit care ne poate aduce satisfactie. Frustrarea interioară vine din provocările de a atinge scopuri personale și a împlini anumite dorințe, iar cea exterioară poate fi atribuită anumitor factori care sunt în afara controlului personal, dar pot fi compensatorii. Înainte de 89′ oamenii erau înfometați psiho-social, iar acum consumerismul mare poate fi o formă de compesație a acelei frustrări din nevoia de a satisface imediat anumite plăceri și dorințe.

Dar de cele mai multe ori poate fi o forță pozitivă care inspiră motivația. Te întrebi cum poate ea fi o resursă puternică dacă este o reacție a ceva ce nu putem avea? Adică dacă este un obstacol și ceva ce nu vrem să ni se întâmple, cum poate fi ea ceva bun?

În primul rând, toată lumea își dorește ceva, dar de multe ori pe căi ușoare. Iar dacă apar dificultăți și acel lucru dorit nu se întâmplă, ghici ce, apare frustrarea. Să luăm un exemplu: în cariera ta, ai un vis, îți dorești ceva și te aștepți să se întâmple. Și dacă nu se întâmpla în doi timpi și trei mișcări apar acele stări de disconfort, acele semne de întrebare: Ce fac?, Unde merg? și spui deseori Nu mai pot! De ce mie? Este ridicol! Nu am timp de asta! Nu ar trebui să fie așa! S-a terminat totul! 

Dar stai, oprește-te, reia ultima frază și întreabă-te din nou cu claritate „Ce faci?” fie că este vorba de obiective interpesonale sau profesionale (oricum sunt în strânsă legătură).

definirea scopului prin întrebări ajutătoare:

  • Ce se întâmplă în acest moment?
  • Care este acel lucru pe care ți-l dorești?
  • Ce anume îți propui și unde vrei să ajungi?
  • Care sunt nevoile tale? Ce schimbări ai vrea să aibă loc?
  • De ce resurse personale dispui și ce resurse ai avea nenoie să acumulezi?
  • Care sunt abilitățile tale? Ce abilități noi vrei să înveți?
  • Ce ai încercat până acum? Ce a mers și ce nu a mers?
  • Unde te vezi tu peste un an, dar trei?
  • Ce fel de experiențe își dorești să ai?

Și uite așa întrebările pot continua, autoevaluarea fiint cea mai bună metodă care îți permite să te cunoști și să treci de anumite bariere sau limitări proprii. Așteptarea să se întâmple ceva fără a lua măsuri alternative este în sine o frustrare. Furia, dezamăgirea și tristețea sunt foarte des rezultate ale așteptărilor pe care le creăm noi. Ține mine că este foarte important să folosești frustrarea în avantajul tău, să știi să rezolvi probleme și deasemenea să câștigi experiență din asta. Fii clar și lucrează la clarificarea obiectivelor.

Inovație

Frustrarea creează MARI idei

„tre să fii un pic nebun în sensul bun, supărat și frustrat” …  și uite așa marii inovatori au creat produse care au schimbat viața oamenilor

Probabil în lumea inovațiilor și a startupurilor ați auzit de Tim Draper, fiind un investitor american și care a investit în peste 1000 de startupuri. Când lumea venea la el să ceară bani, Tim se uita cu interes la cei furioși, în agonie și frustrați pentru că investea în companii frustrate care vroiau să schimbe lucrurile. Unde este frustrare este oportunitate, zice Draper.

Mari compari create din frustrare sunt: Uber (frustrarea vine din serviciile proaste operate de campanile de taxi), Airbnb (hotelurile sunt area scumpe), Google (de ce nu aș putea găsi  ceva ce mă interesează să caut pe internet?) sau Facebook ( cum mă pot conecta cu persoane (fete în principal) pe internet?) și  Studioul de Psihoterapie (proiectez  experiențe care creează transformare empatică). HAHAHA, nu te așteptai, nu? Sper că ți-a placut analogia. Pentru mine inovația este o idee nouă, care aduce valoare și devine realitate, se întâmplă.

Cei trei cei mai importanți F în inovațtie sunt: Frica, Frustrarea și Fantazia. Te invit să citești articolul 3 Innovation Triggers: Fear, Fantasy & Frustration 

Personal mi se pare foarte interesant când frustrarea duce la o avalanșă de ideiCe ar fi să privim din altă perspectivă? Iar dacă frustrarea o folosești ca o oportunitate de a face brainstorming, îți poate aduce doar beneficii cum ar fi faptul că descoperi o idee mai bună decât cea originală.

Folosind frustrarea ca oportunitate atunci vei fi înaintea celor care au renunțat atunci când au apărut probleme, prin urmare este un instrument bun către succes.

Cum să tolerezi frustrarea?

Cred că cel mai bun lucru este să începi să schimbi modul de gândire, iar expunerea la situații frustrante în general este de ajutor. Prin atenție și ascultare activă crești toleranța la frustrare. De cele mai multe ori frustrarea este doar vocea din capul nostru.

Ce poți face în activitățile de zi cu zi:

  • În relație poate de această dată vei da atenție la dorințele partenerului sau partenerei de viață și ai putea avea surprize plăcute.
  • Un alt exemplu simplu de expunere în familie ar fi să nu îi mai strangi partenerului hainele lăsate prin casă, măcar câteva zile, sau să îți asculti partenera cu atenție chiar dacă vorbește mult.
  • La birou nu mai lua totul personal, ceea mai mare parte din ceea ce se întâmplă nu este despre tine, ups

Banal, dar important, vreau să te întreb ce faci atunci când pierzi autobuzul?

  • Te enervezi, înjuri sau alegi tu cum reacționezi?
  • Ce faci când ești blocat în trafic? Eu ascult podcasturi și nu știu când trece timpul, învăț multe lucruri, mă documentez și parcă parcă aș mai sta în trafic.

Notează că cu toții suntem diferiți, iar ceea ce funcționează pentru o persoană apropriată ție poate să nu funcționeze pentru tine. De exemplu anumitor persoane le place să telefoneze ca să afle informații, iar altora le este mai confortabil să trimită un mail.

Subliniează că problemele și frustrarea sunt mână în mână, acestea două lucrează sub acoperire. Frustrarea nu îți va spune că poate aduce probleme și nici problemele nu îți vor spune ca te vor familiariza cu frustrarea. Alegi tu dacă intri în jocul lor și devii victimă sau privești cu pozitivism și entuziasm spre următorul pas, acela de a învinge sau nu. Folosește puterea frustrării ca un beneficiu pentru a îți îmbunătați viața și a îți atinge visul.

Ce altceva mai poți face:

  • Activități intermediare: Pentru a nu mai avea sentimentul că pierzi timpul, ține o carte cu tine sau descarcă podcasturi pentru a îți ocupa timpul în timp ce aștepți. Alegând să faci activități în loc să reacționezi cu frustrare, scade nivelul de stres. În acest fel poți dezvolta noi abilități; cel mai important este că în acest fel crești toleranța la frustrare și mai important este că nu pierzi timp prețios.
  • Scrie: Asculă-ți gândurile pentru că poți schimba modul de gândire și cea mai mare parte din a simți frustrare se datorează sentimentului de neajutorare.
  • Pune pe hârtie două lucruri importante: în primul rând ce anume te frustreaza, te enervează și apoi lucrurile bune din acea situație. Cu siguranță vei găsi modalități de folosi acele stări în ceva ce te va motiva și te va ajuta să mergi mai departe.

Cum zicea și Elisabeth Elliot:  „nu vei ști nociodată cu adevărat ce gândești până nu îți scrii gândurile.”

PS: când apar probleme este bine să te oprești, să evaluezi, să iei o pauză. Aftfel trebuie să faci față stresului acumulat și nu te mai poți concentra pe soluții; și nu că nu ar fi destul stres pe drum, dar să fortezi nota este periculos pentru bunăstarea personală. O pauză îți reîmprospătează puncul de vedere, îți încarcă bateriile și îți regâștigi entuziasmul. Soluția poate apărea dintr-o dată foarte evidentă. Deja este un avantaj folosind frustrarea ca un semnal de alarmă. Concentrează-te și vei salva mult timp, efort și bani. doar câteva tipuri de probleme pe care le întânlești în fiecare zi: cele pe care știi cum să le rezolvi, cele despre care nu știi sigur dacă le poți rezolva, cele care sunt total în afara controlului și cele confuze despre care nici măcar nu știi care este de fapt problema. De aceea ai nevoie să îți dezvolți abilitatea de a rezolva probleme și să îți atingi obiectivele. A învăța să iei lucrurile pe rând te face o persoană mult mai mulțumită și în acest fel vei depăși mai ușor starea de furie și frustrare. Toleranța pentru tot și toate va crește.

Alte surse din care te poți informa:

Pe curând,

Dana

InterpersonalPsihologieRelaționalizareSocial

Cum aleg anumite relații interpersonale?

Salut,

Te-ai întrebat vreodată cum alegi oamenii din viața ta și cum relaționezi?

Cu toții ne formăm credințe despre sine și despre relații, credințe care au o istorie și servesc anumitor funcțiuni prezente, cum ar fi nevoile unui individ într-un context specific și într-un anumit moment de timp. În copilarie decidem cum vom interacționa pe viitor cu ceilalți oameni.

Ca adulți avem deja propriul sistem de referință: o „personalitate”, valori, opinii, atitudini și o cunoaştere organizată despre trecut, întîmplări, scopuri. De cele mai multe ori, în mod “natural” nu luăm în considerare, sau pur și simplu nu înțelegem semnificația sistemelor de referință cu care operează ceilalți pentru că suntem “piloți automați” în propriul sistem de referință.

  • Dar dacă ne-am opri un pic să explorăm și să întelegem propriul proces relațional ?
  • Ehh, atunci am putea cu siguranța avea o optică mai bună!

Relațiile interumane se bazează pe înțelegerea realității celuilalt. Dar, până acolo, în acest articol voi vorbi despre cât de importantă este înțelegerea propriei realități.

Cum altfel ai putea înțelege o altă realitate fără o bună cunoaștere a propriului sistem de referință?

Cu siguranță ai mai auzit despre programare parentală sau mai simplu cei șapte ani de acasă. Deasemnenea, sigur știi ce este inconștientul. Acum dacă unesc cele trei cuvinte importante pentru acest articol vom avea: programare – relații- inconștient. 

Referiri la inconștient au existat și anterior lui Freud – Leibnitz de exemplu accepta inconstientul ca realitate de hotar a constiintei, Kant vorbea de “reprezentari intunecate” iar Nietzsche chiar îl anticipează pe Freud vorbind despre inconștient ca despre un cuprins al conținuturilor psihice la care Eul conștient nu are access. După Jung, inconştientul colectiv este alcătuit din materiale psihice supra-personale, cu un mare grad de autonomie, numite arhetipuri. Aceste arhetipuri, sau reprezetări colective, sunt concepute sub forma unor tendinţe înnăscute ale psihicului de a crea reprezentări şi conduite tipice. Aceste tendinţe sînt comparate cu ceea ce biologii numesc trăsături comportamentale (patterns of behavior). Iar Erickson a mizat pe “învăţarea inconştientă”, experienţială.

Programarea înseamnă facilitare, operațional înseamnă că un stimul dat va determina, cu un grad mare de probabilitate, o reacție deja întipărită. Fenemonologic programarea parentală înseamnă că o reacție este determinată de directivele parentale, voci întregistrare anterior, care pot fi auzite dacă ascultăm cu atenție ce se petrece în mintea noastra.

Se întâmplă ca de la o vârstă înaintată să nu mai dai importanță relațiilor din copilărie, relații la care au luat parte părinții, bunicii, vecini, rudele în contextul de acasă, la gradiniță, la școală, sau în alte locuri în care ai copilărit, influențate de religia și cultura din care provii. Multe din aceste persoane cu care interacționau cu cei apropiați sunt de mult date uitării, dar care au avut impact asupra ta. Aceeia erau anii de modelare, anii în care prin observare ai început să relaționezi cu alte persoane fără să te întrebi mai târziu cum și de unde ai învățat să intri în relație cu oamenii din jur și pe ce principiu îți alegi prietenii. Iar daca atunci nu ai decis tu cu cine interacționezi, totusi poți face asta la o vârstă adultă, acum. Acest lucru este cu atât mai necesar dacă în prezent nu îți place modul în care interacționezi cu anumite persoane sau vice versa.

Relațiile din copilărie au un rol important în dezvoltarea ta și felului în care relaționezi de-a lungul vieții!

Atenție: Relațiile pot fi caracterizate ca fiind conștiente sau inconștiente, iar multe dintre relațiile interpersonale au rădăcini în partea inconștientă a creiurului. Mai mult decât atât, reacționăm față de persone și situații din credințe inconștiente.

Ne formăm din ceea ce învățam. Încrederea, autonomia, rușinea, inițiativa, vinovăția sunt atitudini și emoții pe care le dezvoltăm timpuriu și complică sau ajută realitatea socială construită. În adolescență toate asemănările și continuitățile anterioare sunt mai mult sau mai puțin puse sub semnul întrebării, cum spuneam mai sus, iar preocupația fiind imaginea creată în ochii altora. Este un pasaj spre identitatea personală bazată pe bagajul anterior.

Suntem, fără să știm experți în strategii sau tentative pentru a ne satisface nevoile care nu au fost satisfacute in copilarie, retraim involuntar vechile situații din copilarie în care nu ne-au fost satisfacute nevoile. Aceste strategii reprezintă tot ceea ce am gasit mai bun în copilarie, dar nu mai sunt adaptate vieții de adult. Iar dacă acum interacționezi după tipare vechi e posibil ca anumite relații să nu funcționeze.

Tendința este de a reinstaura relația din trecut cu unul dintre părinții sau cu o altă figură parentală în relațiile actuale. Reproducem această situație în încercarea de a-l manipula pe celălalt pentru a ne satisface nevoia ramasă neîndeplinită.

Exercițiu de autocunoaștere

Ia o foaie și un creion și fă o analiză a relațiilor, mai exact poți alege cel mai bun prieten sau partenerul/partenera de viață și o figură parentală. Scrie despre ceea ce simți legat de aceste persoane pentru fiecare în parte, scrie despre felul în care reacționezi față de ele, despre emoții și frustrări. Scrie despre rolul tău în viața lor. Rezultatele le vei observa în timp ce scrii.

Pentru o autoterapie mai bună, poți începe să ții un jurnal  și să scrii despre tine, despre familia ta, despre întâmplările de zi cu zi, despre relațiile tale.

În alte cuvinte, scrisul este o autoterapie și suntem responsabili pentru schimbarea noastră, important este să începem.

  • Dat fiind ca oamenii sunt responsabili pentru schimbarea lor, ce rost are să lucrezi cu un terapeut?
  • Mda.. bună întrebare dar nici o metodă, oricât de bună, nu se poate compara cu lucrul direct în terapie.

Cu sau fără îndrumare specializată, creșterea personală este o călătorie lungă în care te cunoști pe tine însuți și interacțiunile cu ceilalți oameni sunt îmbunătățite.

Sper că ți-am atras atenția și închid cu acest pasaj din carte a lui Erickson: Identity and the Life Cycle

“the title states the over-all theme: It is the unity of the human life cycle, and the specific dynamics of each of its stages as prescribed by the laws of individual development and of social organization. In psychoanalysis this theme has so far not been carried beyond childhood, and a few papers cannot aim to do more than to delineate the specific psychosocial task of youth, namely, the formation of ego identity, and to outline work as yet to be done”

Pe curând,

Dana

AbilitățiCoachingConexiuneInterpersonalMediere

Cum să ai relațiile sociale bune?

Embed from Getty Images

Ai mai auzit vorbindu-se despre așteptările pe care le avem de la ceilalți, sau poate te-ai confruntat cu asta pentru că și tu ai asteptări?

Din fericire cercetătorii au găsit o soluție simplă și științifică, este vorba despre conștientizare, care îți permite să vezi într-un mod obiectiv pentru că activezi anumite scheme de gândire. De exemplu Stinson ne vorbește despre optimism social și cum tindem să ne imaginăm relații pozitive înainte ca acestea să se întâmple.

Abilitatea de a avea relații sociale cordiale cu oamenii contribuie decisiv la succesul personal, la eficiență în conducere, la recunoaștere și prestigiu. Pentru Daniel Goleman, persoanele cu abilități sociale dezvoltate sunt adevărate “vedete pe plan social”. Lipsa acestor abilități “îi face până și pe cei mai străluciți din punct de vedere intelectual să naufragieze în relațiile lor interumane, dovedindu-se aroganți, insuportabili sau insensibili”. Din aceste motive dezvoltarea abilităților sociale este esențială din perspectiva teoriei inteligenței emoționale. *vezi supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței

Exprimarea emoțiilor sprijină construirea relațiilor sociale corecte și benefice. Cu cât suntem mai abili emoțional, cu atât putem controla mai bine, mai adecvat transmiterea trairilor afective. Ele nu trebuie nici minimalizate, nici exagerate, ci manifestate firesc. Dispozițiile persoanelor expresive emoțional se transmit asupra celor din jur doar dacă modalitățile de exprimare sunt sincere și moderate. Orice exagerare conduce inevitabil, la respingere.

Goleman amintește de cele patru componente ale inteligenței interpersonale descrise de Harch și Gardner:

  1. organizarea grupurilor – coordonarea activităților unui grup de oameni pentru a atinge obiective consensuale;
  2. negocierea soluțiilor – prevenirea conflictelor și rezolvarea celor existente prin mediere, diplomație, bun simț, tact și răbdare;
  3. relații personale – stabilirea cu ușurință a legăturilor de prietenie, cooperare, înțelegere, respect;
  4. analiză socială – sesizarea și înțelegerea emoțiilor celor in jur.

Aceste abilități conferă farmec personal, reușită socială, poziții sociale. Abilitățile sociale fac posibilă conviețuirea, în profida deosebirilor inerente între oameni.

Dacă vrei să fii popular, să ai mulți prieteni, să comunici eficient și să fii ascultat și nu numai, îți poți dori să îți înbunătățești relațtiile sociale actuale.

Trebuie să îți dezvolți abilitățile sociale.

Iată câteva modalități de a cizela abilitățile sociale cele mai semnificative.

Interacțiunea cotidiană:

  • menține permanent contactul vizual cu cei cu care dialoghezi
  • zâmbește când vorbești sau când îi asculți pe cei din jur
  • relaxează-ți limbajul corporal
  • demonstrează-ți politețea spunând bună!, mulțumesc!, la revedere! și așa mai departe
  • arată interes față de cei din jur întrbându-i despre starea lor, despre famile, planuri
  • discută cu calm motivele neînțelegerii
  • caută o soluție rațională și reciproc avantajoasă

Oamenii sunt prin definitie niste ființe sociale. Ne place sa fim înteleși și apreciați. Din păcate însă, relațiile personale nu mai sunt de mult cultivate, punându-se accent tot mai mare pe realizările individuale. Devenim din ce în ce mai puțin empatici iar relațiile noastre au de suferit.

Pentru a construi relații interpersonale ai nevoie să dezvolți următoarele caracteristici de bază:

  • asertivitatea – comunicarea valorilor personale, ideilor, credințelor, opiniilor, nevoilor și dorințelor într-un mod corect
  • politețea
  • facilitare
  • comunicare verbală și non-verbală
  • mediere
  • empatie
  • criticism constructiv
  • confruntarea cu criticism
  • simpatie
  • comnicare interculturală
  • tact și diplomație
  • carismă
  • negociere
  • ascultare
  • luarea deciziilor
  • clarificare
  • capacitatea de a reflecta

Watzllawick considera că oamenii își creează singuri suferința chiar prin acțiunea de a încerca să-și rezolve problemele emoționale. Paul Watzlawick a fost un terapeut, psiholog, teoretician in comunicare si filozof austro-american, fiind una din cele mai influente personalizzati ale Institutului de Cercetare Mintala din Palo Alto, California.

Potrivit viziunii orchestrale asupra comunicării, un bărbat şi o femeie care polemizează într-o şedinţă de consiliu de administraţie nu sunt doi interlocutori independenţi, ci doar parte integrantă a unei relaţii în mişcare căreia i se subordonează şi pe care o modelează. Postura lor, gestica, mimica, modul cum sunt îmbrăcaţi, atitudinea celor prezenţi, decoraţiunile interioare, dosarele pe care le au în faţă, plasamentul la masă etc. trebuie luate în considerare  la fel ca vorbele rostite de cei doi. Această constelaţie de elemente care definesc contextual comunicării se influenţează unele pe altele, fără a putea fi ierarhizate.

Din perspectiva interacțională, axiomele recuperează sensul originar al termenului latinesc „communicare” (a pune în comun, a fi în relaţie) fără a exclude sensul de „a transmite” supralicitat de modelul  matematic- cibernetic al comunicării. Ele sunt relevante pentru viziunea comunicării ca interacţiune colectivă, condusă de reguli învăţate inconştient. Elucidând unele din misterele comunicării interumane, axiomele pot fi utile pentru însuşirea unora din secrete celor mai subtile tehnici de influenţă în comunicarea în afaceri.

Axioma întâi: „Nu putem să nu comunicăm”

Potrivit acestei axiome, într-o interacţiune interumană, orice comportament are valoare comunicaţională. Astfel, comunicarea este inevitabilă, iar non comunicarea imposibilă. Orice situaţie care implică două sau mai multe persoane este una interpersonală, adică o situaţie de comunicare inevitabilă. Pot avea valoare comunicațională atât vorbele, cât și tăcerea; atât răspunsul, cât și absența lui.

Comunică şi tăcerea, nu doar vorbele. Comunică răspunsul la o epistolă, dar şi absenţa lui, gesturile şi mimica, absenţa lor sau înlocuirea celor  aşteptate cu altele, paloarea sau roşul obrazului, ritmul respiraţiei, bătăile inimii şi tensiunea muşchilor gâtului. Acţiunea ca şi pasivitatea oferă inevitabil o serie de indicii, semne şi semnale. Omul nu  poate să nu comunice, indiferent dacă vrea sau nu. Când ascultă, citeşte, priveşte, miroase, pipăie, gustă, bâjbâie prin întuneric sau doarme, el recepţionează mesaje, chiar dacă are sau nu intenţia asta.

Embed from Getty Images

Comunicarea nu se rezumă la limbajul verbal, vorbit sau scris, şi nici la intenţionalitate. Dincolo de cuvinte şi peste ele, intervin vocea, tonul cu care sunt rostite. Apoi, cuvintelor şi tonului, se adaugă limbajul trupului, postura, fizionomia, mimica, gestica sau culoarea hainelor.

Axioma a doua: „Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: conţinutul şi relaţia”

Planul conţinutului oferă informaţii, iar planul relaţiei oferă indicaţii pentru interpretarea informaţiilor (informaţii despre informaţii). Pentru a explica această axiomă, Paul Watzlawick recurge la analogia cu computerul. Pentru a îndeplini o sarcină, el are nevoie de date (planul conţinutului informaţional), dar şi  de un program, care-i indică cum să le prelucreze (planul relaţiei). În comunicare umană, limbajul conţinutului este unul de informare, iar limbajul relaţiei este unul de comportament.

Axioma a treta: “Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi abordat în termeni de cauză -efect sau stimul-răspuns”.

Logica comunicării nu este una liniară, de tipul cauză-efect. În comunicare, este comod, dar simplist, să admitem că o cauză produce un efect şi un efect are o cauză. De pildă, este riscant să căutăm o cauză unică şi punctuală pentru ruptura unei relaţii; omul comunică în fiecare clipă trecutul său şi experienţele acumulate în timp.

 Un exemplu relevant ar fi acela al unui cuplu aflat la o petrecere. Bărbatul bea izolat într-un colţ toată noaptea. Femeia dansează ostentativ cu alţi bărbaţi. Când rămân în doi, fiecare face reproşuri celuilalt. Fiecare dintre ei este convins că propriul comportament a fost un efect, iar cauza a fost comportamentul celuilalt. El a băut pentru că se simţea părăsit, iar ea a dansat pentrucă se simţea neglijată. Ambii au dreptate şi, totodată, nici unul; fiecare efect este şi cauză, în acelaşi timp.

Axioma a patra: „Comunicarea umană foloseşte atât limbajul digital, cât şi pe cel analogic”

Cele două tipuri de limbaje coexistă şi se intercondiţionează. Conţinutul comunicării îmbracă preponderent forma digitală, iar relaţia pe cea preponderent analogică. Coexistenţa şi complementaritatea lor impune un gen de traducere continuă între ele, cu o inevitabilă pierdere de informaţie şi sensuri. Omul este singura fiinţă capabilă să utilizeze ambele moduri de comunicare. Animalele folosesc exclusiv comunicarea analogică, iar maşinile inteligente, exclusiv pe cea digitală.

Axioma a cincea:  „Comunicarea poate fi simetrică sau complementară”

Orice comunicare este interactivă şi implică două sau mai multe persoane. Interacţiune a două persoane care discută între ele un subiect oarecare implică anumite raporturi de putere şi autoritate între ele.

În orine interacțiune trebuie să ne asumăm responsabilitatea psihologiei personale, adică conștiențizarea oricărei reacții, emoții, cognitivă sau comportamentală. 

Urmărește acest blog  în continuare vei găsi articole despre psihologia relațiilor, despre relații periculoase și cum despre cum putem îmbunătăți relațiile gandindu-ne la ele.

Rezonează, recomandă, inspiră, conectează-te și acționează! 

Pe curând,

Dana

Bibliografie:

  • Supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței Marius Furtună, 2012
  • Watzlawick, Beavin & Jackson, Pragmatics of Human Communication, New York, 1967
  • Watzlawick, Beavin Jackson , Une logique de la communication, Editions du Seuil, 1972
Bio MusicCoachingInterpersonalPsihologieRelaționalizare

Cum ne ajută tehnologia să performăm?

Salut,

Te-ai gândit cum să folosești tehnologia ca instrument intermediar în dezvoltarea interpersonală sau să ai o realizare deosebită într-un domeniu de activitate?

Cum ne ajută tehnologia sa învățam și să ne dezvoltăm? (chiar dacă până acum am tot auzit cum tehnologia, social media poate distruge relații sau cum riscăm să ne izolăm).

Totul depinde de cum te folosești tu de tehnologie și nu aceasta de tine, ca atunci când nu știi când a trecut ziua și simți că nu a fost productivă. 

– Știi cursul acela la care vrei să mergi și nu găsești timp să te înscrii și să participi, pentru ca ai multe alte lucruri de făcut?

Ok, atunci imaginează-ți că te poți forma sau perfecționa într-un domeniu în timp ce te deplazezi, fără a te stresa că nu ai timp să te ocupi de asta în altă parte a zilei.

Astăzi ne putem ajuta de tehnologie să ne informăm sau să ne formăm atunci când suntem în mișcare, când alergăm, când suntem la sală, în drum spre birou, când conducem mașina sau în timpul unei călatorii lungi cu trenul sau avionul; pe scurt când nu ai timp suficient într-o periodă din viață, te poți folosi de alte momente cum ar fi cele menționate mai sus în favoarea ta pentru a te forma personal sau profesional.

audiolibri

Ai la dispoziție podcasturi, cursuri de limbi străine, de dezvoltare personală. Știi că este bine să fii prezent, dar acele călatorii lungi și plictisitoare le poți transforma în călătorii formative unde le poți programa tu cum vrei în baza a ceea ce vrei să înveți și a ceea ce te pasionează.

Pentru că a învăța este una dintre cele mai mari bucurii ale vieții! 

Gândește-te ce ar însemna să oferi cel putin 15 minute pentru formarea ta. Gândește-te și compară cu cât timp poți sta pe internet fără să faci ceva productiv sau cât timp poți petrece în fața televizorului.

Este bine să fii informat, iar tu poți alege ce surse folosești și nu alții să aleagă pentru tine, cum ar fi de televiziunea (un exemplu banal să spunem 😏); deasemenea așa se poate întampla și cu informațiile pe internet, ca atunci cand tastezi „dezvoltare personală” și îți apar zeci de pagini de articole și nu știi când trece timpul căutând cea mai potrivită sursă pentru tine. (despre dezvoltare personală și tehnologie voi scrie pe larg într-un alt articolul  unde voi face recomandări, dar îți pot spune ca traingurile offline sunt la fel de eficiente ca cele online )

Chiar dacă nu conștientizezi înveți în orice moment al vieții, iar acum că știi asta este bine să programezi tu ce, cum și când. Adu-ți aminte că toată viața învățam; e bine să decidem ce învățam și nu să decidă pentru noi.

Abilitățile personale de care ai nevoie sunt acelea care îți tin mintea sănătoasă cum este învătarea pe termen lung și dezvoltare personală. Avem la îndemână informații unde în urmă cu 20 de ani nu le aveam, unde astăzi 10 ani de informație semnifică 40 de ani de altă dată. Avem atâta informație la îndemană din diverse domenii, de la cele mai complexe la cele mai simple, încât cu putină implicare și cu ajutorul diverselor tutoriale video, podcasturi, cărți audio putem deveni mici experti pentru noi înșine .

  • Dar cum rămâne cu a fi prezenți, conectați la aici și acum?

Bineînțeles, este foarte important să fin prezenți, atunci vă spun că a cultiva prezența înseamnă să fim conștienți de cât de puțin știm și ce ne împingere spre cunoaștere. Deasemenea în timp ce înveți contribui la dezvoltarea ta personală. Altfel, te poți gândi că dacă învățarea înseamă schimbare, atunci tu te poți gândi încotro îndrepți schimbarea, iar în acest fel rămâi conectat  în prezent la ceea ce esti acum si aici, te descoperi descoperind.

PS: Poți medita sau poți descărca muzică de care te ajută să te conectezi cu tine. Îți recomand Bio active music for well-being and natural health . Bio Music 6 in 1 este un proces de echilibrare, dezvoltat de-a lungul a mai mult de 20 ani de studiu aplicat de doi compozitori, producatori și cercetatori autodidacți – Jean-Louis Fargier și Robert Lissalde. Bio Music 6 in 1 este un proces de influentare a frecventei ce creeaza Campuri Uniforme de Unde Sonore (CUUS) sau campuri armonice benefice pentru orice corp viu (oameni, animale, plante) cat si pentru mediu. Bio Music 6 in 1 este in special util pentru doctori, terapeuti, practicieni de wellness, deoarece pe langa faptul ca ajuta corpul si mintea sa-si regaseasca si sa-si mentina propriul echilibru, ajuta si la neutralizarea schimbului de stres intre pacient si doctor/ terapeut si al efectelor negative ale stresului extern. Cu Bio Music 6 in 1 ne putem proteja singuri impotriva poluarii electro-magnetice, atat de larg raspandita in societatea noastra moderna, ne putem reechilibra si revitaliza corpul.  Eu atât terapeutic cât și personal folosesc această muzică din 2012.

Ține cont că creiurului îi place să creadă poveștile cele mai absurde, de aceea trebuie să faci o selecție a ceea ce vrei să înveți și poți face asta foarte ușor cu ajutorul tehmologiei astfel încât să fie la îndemână în orice moment, chiar în buzunarul tău prin acel obiect tehnologic numit smartphone pe care cei mai mulți dintre noi îl avem în fiecare zi în posesie. În aceasta învățare intermediară nu mă refer la ascultat muzică în general sau la jocuri pe telefon în timpul călătoriilor sau în timpul liber, ci îți recomand să selecțezi  ceea ce vrei să înveți cu ajutorul acestui instrument puternic de comunicare și anume internet, tehnologie.

Mai mult decât nimic, prin autoeducare te îndrepți spre performață.

Internetul este cel mai puternic mijloc de comunicare pe care oamenii l-au inventat dupa scris, un mod de a transmite cunoașterea, un mod prin care s-a transmis istoria.

Înainte de a te saluta, îți fac o recomadare, un TED unde Sugata Mitra ne vorbește despre auto-învățare, și te invit să citești articolul scris de Alice Boyes,unde găsești  9 moduri de a  folosi telefonul pentru a reduce stresul.

Adu-ți amine că tehnologia este aici ca să rămână, folosește-o în avantajul tău!

Spune-mi ce crezi, lasă-mi un comentariu și înscriete la pagina mea facebook, vino si pe site.

O săptămână frumoasă. Mergi mai departe! 

Pe curand,

Dana

WE FOUND AN EVENLY MATCHED BRIDGE!
InterpersonalPsihologieRelaționalizare

9-Caracteristici pentru o Relație Benefică

Imaginează-ți cum arată, pentru tine, o relație satisfăcătoare care să te împlinească și să te încurajeze din punct de vedere emoțional, intelectual, artistic, spiritual și profesional, o relație sănătoasă de lungă durată!

Imaginează-ți  cum arată o relație care merită păstrată!

Abilitatea de a avea relații sănătoase, autentice nu este înăscută, este formată în copilărie și se poate dezvolta ca adult; cum de altfel putem dezvolta și învăța multe alte abilități.

Pornind de la câteva întrebări despre relațiile de familie, sociale, profesionale, romatice și de prietenie, am pus creionul pe hârtie și am dezvoltat acest model bazat pe 9 caracteristici esențiale într-o relație interpersonală; care poate fi usor urmarit și integrat în viața de zi cu zi, fiind un studiu și o practică bazat pe experiențe personale, având a bază o dezvoltare personală, observații și notițe. Este un stil de viață!

Relațiile interpersonale sunt sisteme dinamice ce se schimbă o dată cu experiența noastră; ele au un început, o durată și un sfarșit

Tendința relațiilor interpersonale este de a crește și de a se înbunătați atunci când oamenii încep să se cunoască, devin apropriați, se pot dezvolta parteneriate bune, relații de prietenii și de iubire; dar în același timp acestea se deteriorează când oamenii au așteptări neîmpărtășite, se separă, schimbă locul de muncă, se mută în alt oraș sau formează alte relații. 

Etapele relaționale sunt in primă fază conexiunea, asocierea, relaționalizarea, conectarea, iar pe plan secundar construim relația păsându-ne de celălalt; dezvoltăm încredere bazându-ne pe o experiență comună și obiective comune. În a treia fază, de continuare, se formează prietenii de lungă durată, relații romantice, căsătorii, parteneriate în afaceri. În acesta etapa are loc o continuă creștere și dezvoltare atât personală cât și a relației. Deterioarerea, fiind a parta etapă – ps: nu toate relațiile se deteriorează, dar cele care nu merg ne pot ridica anumite probleme emoționale, de încredere în ceilalți și față de sine.

În concluzie problemele emoționale se datorează relațiilor nesatisfăcătoare, această conștientizare, ar putea fi un punct bun de îndreptare spre autocunoaștere și înțelegerea modului personal de a relaționaliza. 

Sfârșitul relației, etapa finală, poate veni printr-o despărțire, moarte, separare fizică. In cazul prieteniilor și relațiile sexuale pot aduce sfarșitul, deoarece între prieteni deseori apare cererea de a trece la un alt nivel. iar dacă această cerere nu este îndeplinită relația se rupe.

Construiește relații interpersonale satisfăcătoare prin empatie, compasiune, atenție, comunicare verbală și nonverbală bună, dragoste, încredere, loialitate, fidelitate și respect.

La  aceste însușiri de bază, mai adăug o calitate privind relațiile romantice, aceea de a avea relații sexuale bune; un factor important într-o relație de cuplu.  

Să ne focusăm pe continuitate, pe relațiile de lungă durată în viața de familie, în relațiile de cuplu și prietenii, relațiile profesionale și sociale. 

Relațiile sănătoase, din teoria atașamentului, au o fundație construită pe atașamente sigure în context stabil, unde în acest mediu omul funcționează optim și cu succes, crește siguranța în propria persoană.

Confortabile cu intimitatea și interdependența, de obicei, astfel de persoane sunt optimiste și sociabile în viața de zi cu zi. Pe de altă parte, frica de atașare duce la evitarea intimității și teama de abandon, ceea ce îngreunează constrirea relațiilor, iar dacă au relații astfel de persoane trăiesc cu frica de a nu pierde partenerul. Stilurile de atașament și modul de a relaționaliza se învață în copilărie. Iar experiențele relaționale de-a lugul timpului ne întăresc anumite convingeri și frici, sau ne pot vindeca.

Relațiile care nu merg se pot datora unor suferințe, dezamăgiri, angoase din copilărie.

Făcand o legatură între analiza tranzacțională, trăsături de caracter și relațiile interpersonale am ajust la modelul delor 9 Caracteristici pentru o Relație Benefică, sau putem numi Ansamblu de Însușiri Morale manifestate prin empatie, compasiune, atentie, comunicare verbală și nonverbală bună, dragoste, încredere, respect, fidelitate și loialitate!

Să vedem ce înseamnă fiecare și cum se interconectează: 

  1. Empatia este sursa unor relații interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Empatia ne ajută de fapt să clarificăm experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul nostru. O persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune.
  2. Compasiune înseamnă a investi tot ce este necesar pentru a vindeca rănile altora. Este un sentiment de înțelegere. Compasiunea este adesea, deși ne-inevitabil, componenta cheie în ce se manifestă în contextul social ca altruism. În termeni etici, expresiile de-a lungul timpului ale așa zisei Regula de aur, adesea implică prin încorporare principiul compasiunii: Să facem altora ce vrem să ni se facă nouă.
  3. Atenție a-i acorda unui om prețuirea cuvenită, concentrându-te asupra spuselor sale. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. Este o formă de interes, grijă, preocupare specială pentru cineva.
  4. Comunicare verbală și nonverbală bună, comunicarea interpersonală este despre ce spui și cum transmiți prin tonul vocii, expresii faciale, gesturi și prin limbajul corpului, este despre tine. Comunicarea nonverbală poate arăta fără cuvinte ceea ce simți, în sens pozitiv sau negativ. Autocunoașterea duce la o comunicare mai bună, prin simplu fapt că știi să îți alegi mai bine cuvintele și cum reacționezi nonverbal la situații stresante. A te cunoște și a fi autentic duce la sincronizare între ceea ce spui și ceea ce simți. Comunicarea eficintă are la bază ascultarea activă și a acorda atenție; oferirea și primirea de feedback, sunt importante pentru clarificarea mesajului, reflectare.
  5. Dragostea este sentiment de afecțiune față de o persoană, iubire. Dragostea este de mai multe feluri, în familie, în cuplu și în prietenii. Îți arați dragostea profesional prin apreciere și devotare. Atracție (pasiune), apropiere, devotament (angajament) sunt calități ale dragostei într-un cuplu. Într-o prietenie apropierea poate fi fără atracție. Cum am învățat dragostea în copilărie așa o practicăm ca adulți; când ne putem da permisiunea de a iubi și a fi iubiți, putem învăța să dăm și să primim.
  6. Încrederea este un sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritatea cuiva. A fi aproape în mod adecvat, a avea incredere, a te simti in siguranta. Încrederea se dezvoltă în primul an de viață. Dezvoltăm încredere bazându-ne pe o experiență comună și obiective comune. Încrederea se bazează pe loialitate, oferă siguranță și stabilitate.
  7. Respect este o atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva, poate fi un aspect mai important ca dragostea, deoarece a fi iubit nu înseamnă tot; ceea ce cu toții avem nevoie este respect, în special de la cei apropiați, cei cu care ne-am conectat la un nivel mai profund. Deasemenea este important să arătăm respect pentru timpul, spațiul, alegerile celuilalt: să arătam compasiune, să fim sinceri, să încurajam potențialul de creștere al persoanei apropiate (rudă, soț/ie, prieten/ă, coleg/ă), să ascultăm cu atenție și practică empatia, pune-te în pantofii celuilalt celulalt pentru a înțelege mai bine o situație, alege cuvintele cu atenție, arată considerare, poartă-te onorabil, protejeaza-ti partenerul și relația. Arătă respect față de propria persoană. 
  8. Fidelitate înseamnă statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudini; devotament, credință, precizie și exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității. Arată fidelidate unor obligații, datorii, responsabilități!  – fiind un aspect stresant în relații, deasemenea des întânlită în articole de specialitate, mai ales când vine vorba de relații romantice, vorbindu-se despre infidelitate fizică și emoțională; iar actul de a înșela este un lucru complicat când pentru două persoane a înșela înseamnă două lucruri total diferite, atât în relațiile de cuplu, de prietenie, de familie sau profesionale. A fi fidel unei persoane demonstrează loialitate continuă și sprijin.
  9. Loialitate este un sentiment puternic de devotare, fidelitate. Înseamnă a folosi vremurile grele pentru a onora angajamentele față de cei apropriați: cinste, credință, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie. Loialitatea este o caracteristică internă morală. Vine dine din dragoste, devotare, dedicație, responsabilitate față de starea de bine a celuilalt. A fi loial arătând respect, fiind confidențial, arătând empatie, asigurând prezența ta cand este nevoie, mai ales în momente de criză oferă încredere și siguranță în relație. Deasemene, loial înseamnă și a nu vorbi în mod critic, negativ despre cineva apropiat, putând împărtăși frustrarile cu prietenii apropriați, astfel încât te poți plânge fără a denigra altă persoană. Nevoile persoanei cu care ești într-o relație bună, sunt mai presus decât nevoile celorlalțiLoial mai înseamnă să te adaptezi unei situații care nu îți este preferată, dar care înseamnă mult pentru cealaltă persoană. A alege să fii loial în atitudini, cuvinte și acțiuni este o decizie personală. Loialitatea le implică pe toate celelalte însușiri fiind cea mai importantă. 

    Învață să faci compromisuri – atâta timp cât sunt compromisuri sănătoase! 

ComunicareInterpersonalPsihologieRelaționalizareSocial

Conexiuni sănătoase

Relații sociale și sănătate

Reacțiile pe care le avem față de ceilalți, ca și ale lor față de noi, au un impact biologic mult mai extins decât ne închipuim. Este vorba despre declanșarea unor cascade de hormoni care ne reglează întregul organism, de la inimă până la sistemul imunitar, determinând relațiile bune să acționeze ca niște vitamine, iar pe cele proaste ca niște otrăvuri. Ne putem „molipsi” de emoțiile celorlalți oameni tot așa cum luăm o gripă, iar, pe de altă parte, consecințele izolării sau cele ale unui stres social intens ne pot scurta viața.– Inteligența Socială: Daniel Goleman

Să începem cu ceva documentare despre „ce înseamnă bunăstarea persoanelor”, întrebare care ne face să reflectăm atât asupra sistemelor de sănatate publică și a calității vieții, cât și asupra calității relațiilor interpersonale, ca mod de vindecare și cură.

Multe studii au demonstrat că există o strânsă legatură între integrarea socială a individului și sănătatea fizică. Studiile arată că persoanele care au relații sociale de calitate au durata de viață mai mare față de cei care nu au relații sociale de calitate. De asemenea în multe cazuri, este partenerul de viață care moare la scurt timp dupa moartea personei dragi. Izolarea socială pare a fi cel mai mare risc pentru moarte. Prin urmare, suportul social favorează sănătatea și bunăstarea personală.

Multe necesităţi individuale sunt satisfăcute în relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii şi anxietăţii, afiliere, securitate, statut, prestigiu, satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit).

Dinamica acestor necesităţi orientează relaţiile dintre persoane. Sunt relaţii constituite în primul rînd pentru satisfacerea necesităţilor de sociabilitate: Relaţiile de prietenie, „distracţia” în comun, relaţiile de dragoste, relaţiile sociale (relaţiile de muncă, politice) unde componenta interpersonală este puternică.  Relația de cuplu este o relație interpersonală intima caracterizată de un număr considerabil de interacțiuni zilnice ce poate constitui un stres interpersonal puternic semnificativ cu risc cardiatic, deasemenea cercetarile arată că sadisfacerea conjugală reprezintă un factor important.

În particular satisfacerea din cadrul relației de cuplu înbunătățește calitatea vieții și este asociată cu cu un stil de viață pozitiv reducând stresul psihologic. De exemplu lipsa intimității poate duce la depresie. În aceeași măsură criticitatea sau hiperprotectivitatea care limitează comunicarea costructivă reduc satisfacerea în cuplu. Dar având în schimb un comportament de implicare de preocupare, un interes față de partner în a avea discuții constructive are un efect psihologic pozitiv asupra partenerului.

Fiind evidend cum corpul și mintea sunt conectate și se adaptează mediului în care traim, acestea încearcă să răspundă în cel mai bun mod posibil situațiilor cererilor care vin. Cu timpul anumite moduri de a răspunde la situațiile cotidiene, devin stabile și transmit corpului nostru o experiență emotivă constantă. E de mult știut cum starea fizică, bună sau rea, este condiționnată de sfera afectiv-emoțională și viceversa, cum starea psihică are repercusiuni asupra sănătății fizice.

friends playRelaţiile dintre o persoană şi alte persoane sau relaţiile interpersonale se numără în zilele noastre printre cele mai interesante şi mai pasionante subiecte privitoare la viaţa socială, la interacţiunea dintre individ şi societate.

Omul este o fiinţă socială şi în sensul că „are nevoie de celălalt om”.

Omul este o fiinta socială, nu poate trăi singur. Relatiile sunt cleiul care încheagă unitatea dintre oameni. Cu cât relațiile sunt mai solide cu atât unitatea e mai puternică.

Deasemenea relațiile interpersonale ocupă un loc central în structura personalității. Iar contactele sociale ne ajută să depășim incertitudinea sau stresul, să controlăm o situație care provoacă anxietate, să înlaturăm frica.

Te-ai întrebat vreodată de ce nu te poți gâdila singur?

Pentru ca avem capacitatea de a distinge factori externi de cei interni sau autogenerați.

Probabil știți că a fi conștienți referitor la ce simțim, cum simțim și emoțiile noastre, înseamnă a avea o bună reprezentarea a noi înșine care este baza pentru o sănatate mentală buna, și prin urmare are impact asupra sănatății fizice.

Acum, propunerea mea pentru a te apropria de ceea ce ești, este să începi cu a medita, mai întâi să găsești o formă simplă de meditație care ți se potriveste, chiar cum ar fi să observi cum respiri.

Pe curând,

Dana

Evenly Matched