PsihologiePsihoterapieRelații SocialeRelaționalizare

PSIHO: Experiențe care creează transformare empatică

Știi că să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic? Asta pentru că experiența oamenilor necesită empatie. Empatia este o alegere cu intenție și ai putea să construiești AHA experiențe. În acest articol îți vorbesc despre transformarea prin empatie, ce înseamnă cunoașterea prin experiențe comune împărtășite și înțelegerea experienței trăite. În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine.

Empatia este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Te ajută de fapt să clarifici experiența emoțională pe care o trăiești împreună cu ceilalți din jurul tău.

Este important să ai prezent că o persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune, cea mai înaltă forma de empatie și presupune interes empatic.

Empatia este o emoție socială ca vina, rușinea, gelozia, invidia, mândria; acestea sunt emoții ce implică reprezentarea stărilor mentale ale altor persoane, prin vizualizarea. Totuși, vina, rușinea, gelozia, invidia, mândria, sunt diferite de emoțiile de bază precum frica, fericirea, furia, surpriza, dispretul și tristețea, care înseamnă să fii conșient de propria stare. Prin urmarea, empatia este abilitatea de a îți imagina starea altor persoane și necesită în primul rând prezență (a fi prezent în conversația cu celălalt și a nu aduce nimic din trecut, a înțelege).

pexels-photo-509819

Cu cât cunoști mai mult o persoană cu atât este mai greu să empatizezi, dar totuși cu un pic de  efort și exercițiu îți poți îmbunătăți abilitatea socială empatică.

Să vedem ce spune istoria

Pornind de la grecescul empatheia, “a se simti in”, termen folosit inițial de teoreticienii esteticieni pentru a denumi capacitatea de a percepe experiența subiectivă a unei alte persoane. Această teorie susține că empatia își are baza într-un fel de imitație fizică a nefericirii altora, ceea ce evocă aceleași sentimente în persoana respectivă. În schimb simpatia poate fi simțită în general față de altcineva fără a împărtăși sentimentele persoanei respective. Heinz Kohut, psihiatru și psihanalist, este cel care a introdus in psihanaliză conceptul de empatie, fiind întemeietorul psihologiei sinelui, iar psihologul Carl Rogers este cel care a introdus termenul de empatie în practica medicală, preluându-l tot din estetică. Pentru Rogers, a fi empatic înseamnă „a percepe cadrul de referință al altuia cu acuratețe, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde din vedere condiția de ca și cum “. Vasile Pavelcu un psiholog român, a completat definiția, adăugând ca o consecință capacitatea de a anticipa comportamentul altora în situații date. Într-o manieră mai clară și mai simplă de a spune lucrurilor pe nume, Mihail Ralea definea empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a înțelege trăirile altora.

Transformare empatică

Empatia este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică.

A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal.

Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Capacitatea de a ne pune în pantofii celuilalt este definită de Bateson ca ipoteza altruism-empatie. „Dacă o persoană nu simte empatie atunci  aceasta este înlocuită de altruism”. Dar dacă simți empatie atunci vei putea ajuta prin acțiunile tale sau prin cuvinte, indiferent daca prezinți interes pentru acea experiență sau nu.

De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești pentru a informa despre faptul că simți empatie, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. Este ca atunci când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție. Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea să se exprime înainte ca tu să oferi soluții. Te-ai gândit că poate nici nu e nevoie să oferi soluții?  Este nevoie de cele mai multe ori doar să fii acolo. Comunicarea empatica se bazeaza pe intenție, conectarea la valori și nevoi.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți povestescă, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei.

În afară de a înțelege contextul și semnificația științifică a contextului, empatia este înțelegerea persoanei respective în esența ei, te ajută de fapt să clarifici experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul tău; nu înseamnă că trăiești emoţiile altor persoane, ci înseamnă că înţelegi emoţiile altor persoane pornind de la experienţele personale. Este un proces de transpunere în psihologia celuilalt, fie că este într-o situație de suferință, fie ca este într-o situație de bucurie, entuziasm.

Ce poți face? 

Simularea empatiei: cultivează curiozitatea, ascultă cu atenție și deschidere, dezvoltă-ți imaginația, învață să înțelegi și să respecți punctul de vedere al altei peroane fără să îți impui părerea. (poate fi frustrant și inconfortabil, dar cu exercițiu oricine poate dezvolta această abilitate). A fi prezent poate suna ușor, dar înseamnă să acorzi toată atenția ta, într-o manieră de grijă și cu inima deschisă; adică să asculți cu adevarat ceea ce partenerul gândește și simte. Să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic.

Empatia se contruiește pe conștientizarea de sine, și cu cât suntem mai deschiși față de propriile noastre emoții cu atât suntem mai capabili să interpretăm sentimentele altora.

Dezvoltă abilitatea de a citi și a răspunde emoțiilor celorlalți, să înțelegi emoțiile ca și cum ar fi ale tale.

Empatia presupune suficient calm și receptivitate, astfel încât semnalele subtile ale sentimentelor celorluilalt să poate fi recepționate și imitate de către propriul creier emoțional. Atitudinea empatică este mereu antrenată în judecățile morale, în dileme morale care implică potențiale victime.

Oare trebuie să minți ca să nu îți jignești un prieten?

Hoffman susține că rădăcinile moralității se află în ematie, iar fatul de a te pune în locul altcuiva te face să respecți anumite principii. Dar când se instalează furia ce faci?  După cum știi, conflictele sunt și ele bune, mai important este cum le gestionăm. Mai întâi trăiește-ți furia și resentimentele oricât ai nevoie, apoi oferind sau primind empatie poți trece dincolo de furie. Exprimarea emoțională este mult mai sănătoasă decât dacă ții în tine; cu toate acestea nu pot generaliza deoarece sunt persoane care tind să-și ascundă reacțiile adânc în sinea lor și au nevoie de distanță și timp pentru a reflecta înainte de a acționa. Să ne întoarcem la idee, așadar comunicarea empatică ajută la gestionarea conflictelor și a crizelor de furie.

Deasemenea, astăzi empatia este din ce în ce mai importantă în mediu de afaceri și luată în serios pentru că este o calitate ce merită toată atenția, ajută interacţiunea între persoane și îmbunătățește relațiile interpersonale. Tot Goleman susţine că emoţiile sunt molipsitoare, mai ales cele pozitive. Definește empatia ca fiind „simţirea emoţiilor celorlalţi, înţelegerea perspectivelor lor şi comunicarea activă şi cu interes în domeniile lor de preocupare”. 

pexels-photo-551657

 Empatia este una din aptitudinile care îți poate îmbunătăți șansele de reușită în carieră.

Prin urmare, suntem deschişi și vulnerabili la influenţele emoţionale ale celorlalţi. Empatia este competenţa fundamentală a conştiinţei sociale, a eficienţei sociale în munca de zi cu zi,  este o experiență frumoasă în sine. A fi empatic este o calitate și o condiţie a comunicării eficiente. Empatia implică ascultarea cu toată fiinţa, este genul de ascultare la care se referă filosoful Chuang-Tzu în pasajul următor:

Ascultarea care are legătură doar cu urechile este una. Ascultarea ce implică înţelegere este alta. Dar ascultarea cu spiritul nu se limitează la o singură facultate, la ureche sau la minte. De aceea, ea necesită golirea tuturor facultăţilor. Cînd acestea sînt goale, atunci întreaga fiinţă ascultă. Atunci se poate percepe ceea ce e acolo, în faţa ta, şi nu poate fi auzit cu urechile şi nici înţeles cu mintea.  (Marshall B. Rosenberg,  Adevărata educaţie pentru o viaţă împlinită). 

pexels-photo-551657

 

Empatia ajută în viața sentimentală și este sursa relațiilor interpersonale de calitateCalitatea de a fi empatic constituie o premisă a optimizării relaţiilor interpersonale şi o condiţie a comunicării eficiente. 😉

Pe curând,

Dana

Inspirație: Inteligența emoțională, Daniel Goleman 

Recomandare: DANIEL GOLEMAN ON THE THREE KINDS OF EMPATHY

 

ComunicarePsihologiePsihoterapieSocialSoluții

„Elogiu” artei de a procrastina, psiho cercetat

    Știai că ai motive pentru care este bine să procrastinezi? Este un subiect la modă și n comportament des întalnit despre care se scrie în principiu cum acționează și găsești soluții de cum să scapi de ea, deasemenea procrastinarea poate fi ușor confundată cu lenea.

În dicționar a procrastina înseamnă „a amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa”. Procrastinarea este o modalitate de a ne proteja de trairea unor emotii neplacute. 

pexels-photo-319969

A trecut vara, încă nu vine cheful de treabă, începe școala, încep studiile, noi proiecte la birou sau individual, trafic, se întorc cu toții. Te sprijini pe cot, ții capul cu mâna, ai ochii spre prima fereastră, gândindu-te la plăcuta vacanță recentă, ba mai mult te simți ca și cum ai fi acolo acum. Sună telefonul, primești un mail, trebuie să mămânci… bine hai lasă faci după pranz ce aveai de făcut. A venit după-amiaza, ai o ședință neprevăzută sau un telefon important, ori un mail urgent. Nici nu știi ce s-a întâmplat și ești deja ești în drum spre restaurantul tău preferat sau spre casă, gândindu-te ce pregătești la cină. Ziua a trecut, încerci să adormi fără să te stresezi, mâine e încă o zi.

Știi că îngrijorarea te face să te simți mai bine? Cel puțin îți dă senzația că ai făcut sau că faci ceva cu problemele tale.

Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii.

Pentru un individ, procrastinarea poate duce la stres, un sentiment de vinovăție, pierderea productivității personale, crearea unei crize și dezaprobare din partea altora pentru neîndeplinirea unor responsabilități sau a unor angajamente. Dar ține cont că sunt și laturi pozitive.

Plictiseală și creativitate

Prof. Univ. Dr. Sandi Mann, University of Central Lancashire spune că este o strânsă legătură între plictiseală și creativitate: plictiseala fiind o forță motivațională. Sandi a descoperit că oamenii au cele mai bune idei atunci când sunt plictisiți, ceea ce înseamnă că această stare îi ajută să fie mai creativi. Pentru copii mai ales, plictiseala este foarte benefică, deoarece le solicită creativitatea pentru a găsi modalități inventive de a se amuza. Vezi Psihologia Plictiselii și Încă Ceva Creativ. 

Procrastinarea face bine și te ajută să fii mai creativ

Sigur că poți învăța strategii pentru a elimina procrastinarea și a-ți crește eficiența, internetul e plin de soluții, e la modă. Unii psihologi spun că atunci când amâni ai o satisfacție imediată care este seducătoare și de aici tendința de a evita sarcinile dificile.

Cum ar fi idea de a merge la psihoterapeut, care este bună, dar este o sarcină dificilă și aceasta. Amânarea de a începe ședințele aduce satisfacție pentru că intenția deja o ai, dar decizia încă nu ai luat-o (în cazul în care ai amânat sau încă amâni psihoterapia: „Luna viitoare sun să îmi fac programare …”

Motivul pentru care mai întâi alegi sarcinile mai ușoare este că obții mai repede satisfacție, iar sarcinile dificile nu te fac să te bucuri imediat.

Influența familiei sau tendința către perfecționism te poate face să procrastinezi. Tendința către perfecționism are la bază are teama de a fi criticat pentru că ceva nu este destul de bine. Influența familiei este foarte importantă, deoarece ai învățat niște ritualuri cărora te decici o bună parte din viață, unele care funcționează pentru tine și altele care nu prea te ajută. Aceste subiecte merită atenție aparte.

Să revenim, studiile ne arată că cine are capacitatea de a aștepta și de a găsi plăcere în această așteptare va avea mai mare succes în viață. 

Adam Grand, psiholog organizațional și profestor la Wharton School universitatea din Pennsylvania, spune că procrastinatorii sunt mai creativi față de ceilalți și că au idei strălucitoare după lungi perioade de procrastinare. Îl puteți vedea pe Adam în acest TED, The surprising habits of original thinkers.

Partea negativă a procrastinării este atunci când amâni ceva și tot amâni pentru că nu ai chef, nu vrei să faci acel lucru și nu îl faci cu toate că trebuie. Există o artă în a procrastina: The Art of Procrastination.  Mai mult, psihologul Maria Konnikova vorbește despre cum să fii mai creativ procrastinând: To boost your creativity, procrastinate.man-person-relaxation-steps

„A lăsa pe mai târziu e mai bine decât a greși”, spunea Thomas Jefferson. Legat de acest principiu, filozoful Stanford John Perry, autorul cărții „The Art of Procrastination”, ar trebui să fie de acord. Perry spune că problema nu e problema, ci problema este modul în care reacționezi la problemă. Prin urmare, soluția este să nu reacționezi: procrastinează, amână, retrimite, tărăgănează, tergiversează. Tot el a amânat publicarea cărții Structured Procrastination timp de 17 ani, făcând altceva între timp bineînțeles: gradinărit, ping pong sau picta. Strategia lui Perry este rafinată și evaluată fără nici o grabă. Știi sigur că graba strică treaba.  PS: Lui Leonardo Da Vinci i-au luat 16 ani să facă faimoasa Mona Lisa, iar Martin Luther King a avut un vis. 

O strategie și un calendar pentru a face față priorităților

Este important să alegi o bună metodă personală de a procrastina, să ai echilibru și atunci creativitatea ta va avea de câștigat. Dacă te organizezi cu răbdare și faci o listă detaliată cu lucrurile pe care le ai de făcut de la cele mai urgente la cele mai importante, atunci sfatul este să te concentrezi pe cele din urmă.

Ai scris deja? Atunci apucă-te de treabă astfel încât să ai impresia că nu ai eficiență și că nu se mișcă nimic. Nu are sens, nu? Dar doar așa te va cuprinde vinovăția, și toată imaginea creată va rămâne intactă și inactivă. Cum spuneam mai sus: îngrijorarea te face să te simți mai bine.

Așadar, nu face azi ce poți face mâine, sau mai bine poimâine, dar cu un pact: „Procrastinatorul din tine trebuie ținut să nu facă nimic și calendarul din tine trebuie să se dedice altor activități, total diferite doar ca să evite ceea ce are de făcut în absolut.”

Încercând să te îndepărtezi de la priorități, ajungi să te grăbești să termini cea mai mare parte din treaba mai puțin importană, ca apoi cu succes să înfrunți ceea ce era mai urgent. Pare un joc de copii, dar de fapt procrastinatorul organizat e productiv și până una alta trebuie să își ia doza de auto-înșelăciune, jucându-se cu propria persoană pe diferite niveluri de priorități.

person-woman-apple-hotel

Valorifică puterea de amânare pentru a îți atinge obiectivele

Pentru încheiere, atâta timp cât îți știi prioritățile este mult mai distractiv să faci altceva care este mai important, cum ar fi să citești un articol din NY Times: Why I Taught Myself to Procrastinate.

 Fiecare la timpul lor și cu timpul lor

Unii psihologi nu ar fi de acord cu amânarea lucrurilor pe care le dorești, asta ar putea părea irațional. Totuși, ia-ți timpul de care ai nevoie și fă-ți treaba. Asigură-te că amânarea ta este structurată, pentru ca lucrurile să funcționeze. Procrastinare este o artă după cum ai văzut. Până la urmă, de multe ori, când nu îți rămâne nimic urgent de făcut, faci ce e important.

 Cum spunea Pablo Picasso:  Inspiratia vine, dar trebuie sa te gaseasca muncind

PecurândDana,

Când ai chef să mai citești ceva, îți recomand un articol genial: How to Procrastinate and Still Get Things Done 

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Doamna psiholog, ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?

Se spune că pofta vine mâncând. Corect, dar hai să facem o diferență între priorități. O diferență între claritate, autenticitate și poate gest făcut din dragoste. Știi că între profesie și viața personală e o altă diferență. Cum spuneam, întru-un articol recent, acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Lgătura dintre acestea este că atunci când spui lucrurilor pe nume cu autenticitate și claritate, apare motivația și inspirația, ba chiar poate pentru altceva și nu pentru același lucru pe care îl faci mereu.

Pur și simplu nu am chef azi!

pexels-photo-48566

˜

EA: – Iubitule hai să mergem la prietenii noștri în weekend la munte, să ieșim, să ne plimbăm și să ne relaxăm. Ce îți iei la tine?

EL: – Draga mea, nu am chef! (dar de ce nu mă întreabă dacă  îmi doresc acest lucru). 

EA: -Poftim?

EL: -Vreau să stăm acasă în acest sfârșit de săptămână!

EA: -Ce? Tu ai auzit ce am zis?

EL: – Da, foarte bine și eu nu vreau să merg!

˜

Tunete și fulgere, dezamăgire și supărare, nu mă iubește, nu îi pasă ce vreau, zise ea. Dar el oare a fost ascultat? Unde este compromisul sănătos? Poate ea merge singură sau este dependentă de prezența lui? Poate el șă o însoțească?

Nu ești responsabil de cum interpretează celălalt, ești responsabil de cum livrezi informația, de tonul și atitudinea folosită.

pexels-photo-225232˜

– Săptămâna aceasta te vizitez!

– Nu pot săptămâna asta!

– Hai mă, că doar acum pot și promit că nu te voi deranja.

– Am spus nu!

– Am auzit eu bine? Sau tocmai m-ai refuzat? … 

˜

Știi, sună de parcă vizitatorul ar face o favoare. Când de fapt nu s-a consultat cu gazda, ci doar a anunțat. Și da ceilalți nu sunt mereu la dispoziția cui are chef. Poate ți s-a întâmplat și ție, poate încă nu …

˜

– Weekendul acesta ieșim în oraș ca fetele.

– Nu vreau, nu am chef.

– Hai mă că o să fie fun, îți vine cheful, o să vezi!

– Nu

– Ești culmea, cu mine nu ieși niciodată!

– Serios? Doar săptamâna ce a trecut, acum două săptămâni, acum trei .. să mai zic? Iar acum nu vreau!

– M-am supărat!

– Este ceva ce aș putea face legat de această supărare acum? Că altfel prefer să mă întorc la ale mele. 

˜

E uite așa oamenii se pot supăra pe tine, mai ales când este vorba doar despre ei. Pentru că întodeauna este vorba despre propria persoană, oamenilor le place și adoră atenția. Chiar dacă se întâmplă frecvent să uite că totuși și celălalt are nevoie de aceeași atenție. Cu ce este  mai special o persoană decât alta?

Când ți-ai întrebat prietea sau prietenul ultima oară cu adevărat:

  • Ce faci?
  • Cum te simți?
  • Ce dorești cu adevărat?

pexels-photo-277088

Psihologie de zi cu zi

Și ce se întâmplă când spunem lucrurilor pe nume?

Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, ce se potrivește ca răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Dacă te-ai decis de puțin timp să aduci claritatea asupra acțiunilor tale, mai întâi oamenii pot fi uimiți, pentru că nu așa te-au cunoscut, apoi poate iritați sau jigniți, dar nu este treaba ta. Ușor, ușor se vor obișnui cu noul tău fel de a fi. Din fericire sau din păcate, unii vor pleca, alții vor rămâne în viața ta, dar mai frumos este că vei cunoaște oameni noi cu care vei rezona, cu care vei fi pe aceeași frecvență. Vor veni în viața ta oameni care te vor sprijini în ceea ce devii sau ești deja, în creșterea și dezvoltarea ta personală. Unii îți vor fi chiar noi prieteni, iar cu cât îți faci cât mai curând noi prieteni, cu atât mai târziu vei avea prieteni vechi.

Prima cerință: separă falsul de autentic.

E important să ai o curiozitate autentică asupra relațiilor tale interpersonale, asupra modului în care acționezi și cum răspunzi. Definește clar care îți sunt prioritățile și acordă atenție modului în care răspunzi celor din jur. Nehotararea încurcă, pentru că alții vor decide pentru tine și foarte posibil să nu îți placă. Deci ce vrei cu adevărat?

Să refuzi cică nu e politicos

Față de cine nu este politicos? Înainte de a răspunde la acestă întrebare ia un carnețel și un creion și scrie. Nu refuza, acceptă totul și scrie timp de o săptămână când îți e bine și când nu, apoi după șapte zile trage linie, vezi ce iese. După acest exercițiu vei observa mai bine dacă îți e mai bine cu ceea ce decid alții pentru tine sau nu.  Poți refuza și aprecia în schimb. Exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Ce se poate întâmpla când ai mai mare claritate legat de ceea ce îți place, de ceea ce îți face bine sau pur și simplu claritate legat de ceea ce vrei?

 Ca să fie bine să fie perfect

Pentru că de multe ori tindem către perfectiune deoarece credem că asta ne-ar face să ne simțim mai bine, dar nu e așa.  Știi ce este în condradictoriu? Perfecțiunea însăși este!Pentru că se contrazice cu claritatea și autenticitatea. Atunci când o persoană tinde a fi perfectă va cere și celor din jur același lucru, adică va cere ca ceilalți să se ridice la așteptările personale și nu se acceptă nici măcar mici abateri. Problema este că  perfecționiștii în general nu prea sunt satisfăcuți, asta ca să nu zic că nu sunt deloc și punct. În general din punctul lor de vedere lucrurile nu merg bine și mai nimic nu arată cum ar trebui să arate. Și atunci mă întreb unde este autenticitatea, ce își doresc cu adevărat acești oamenii și care este nivelul lor de claritate privint ceea ce sunt ca oameni reali?

„Oamenii perfecți nu sunt reali, iar oamenii reali nu sunt perfecti.”

Câteodată perfect nu există, ah pardon de cele mai multe ori …  sau nimic nu este perfect, dar când începem să spunem lucrurilor pe nume totul devine mai clar, din ce în ce mai clar și nimic perfect.  Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, căutăm răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Aristotel, în Metafizica, spune că un lucru perfect îndeplinește trei condiții: să fie dus la capăt, nimic altceva asemănător cu el nu poate fi mai bun și și-a atins în intregime scopul inițial. Iar psihoterapeutul Watzlawick spune că încercând să atingem inaccesibilul, facem sa devină imposibil și ceea ce ar fi fost realizabil.

Așadar te întreb, ar fi mai bine sau nu să spunem lucrurilor pe nume?

Să fie bine altora

Da de acord, dar sunt și limite, iar acelea sunt ale tale. Atunci când faci ceva cu drag pentru persoana iubităm pentru că te bucuri de bucuria celuilalt, e cu totul altceva. Chiar și acea excursie după care nu te dai în vând o poți face, ba chiar și ceasul preferat il poți cumpara persoanei dragi, chiar daca nu e ceasul tîu preferat.

Câteodată ceea ce faci este ceea ce vrei tu, câteodată nu. Important este să faci compromisuri sănătoate, să ai claitate, să ceri clar, să oferi, să refuzi și să îți dai tu însuți ceea ce alții nu îți pot oferi. 

˜Și totuși ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?  

˜Se poate relația ta de cuplu sau căsnicia ta să nu mai fie perfectă

Ok, poate descoperi ceva ce nu îți place în relația ta sau pur și simplu nu ai ceva care să nu funcționeze acum, nu o lua personal. Dar idea de bază sigur ai înțeles-o. Te aștept cu un comentariu, un like și ⁄ sau un share către cine îți dorești să citească acest articol și spune lucrurilor pe nume, vezi ce se întâmplă.

PS: Cred că lucruri bune se întâmplă! – așa cum o prietenă mi-a spus când a citit articolul. 

Pe curând,

Dana

ConsiliereInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Psiho: rezonezi cu unii prieteni și este mai bine așa

Știi cât este de important să îți dezvolți simțul social și să ai grijă de relațiile tale interpersonale. Cum te schimbi și tu, așa se schimbă și prietenii tăi. Cu unii încă mai ai lucruri în comun, cu alții tragi tare de dragul vremurilor trecute. Oamenii se schimbă! Iar titlul inițial pentru acest articol era : Nu mai rezonezi cu unii prieteni și este bine așa.

Solitudinea îți oferă independență

În timp ce citești, gândește-te la o persoană dragă cu care pur și simplu simți că nu mai rezonezi. Și totuși poate îți este greu să accepți acest lucru deoarece nu știi ce va însemna asta. Te gândești că singurătatea nu îți place, dar a sta cu cineva doar pentru a nu fi singur, dezvoltă dependență și duce la riscul de a întreține relații toxice. Până la urmă este timpul tău și doar tu decizi cum îți place să îl petreci și cu cine. În schimb solitudinea îți oferă independență, tu decizi ce faci, cu cine, când vrei tu și mai ales te simți bine orice ai face.

Știai și tu că este o diferență între singurătate și solitudine. Singurătatea înseamnă să te simți izolat de ceilalți oameni și că ceva îți lipsește chiar și atunci când ai oameni în jurul tău. Solitudinea este alegerea ta de a sta în singurătate fără a simți singurătatea; mai mult este alegerea de rămâne centrat pe propria peroană, ceea ce înseamnă că ești mai aproape de ceilalți știind când să ceri ajutor și când să nu, când să fii preocupat, cu cine ai simpatii și cucine nu, și mai important știi cu cine ești în sincronie și armonie.

friends fotoo

 

Prietenia este văzută ca relație intimă în societățile moderne, este o formă particulară a relațiilor intime.

Interpersonal

Empatia, este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine și să îți asumi experiența.

Sigur știi că persoanele care fac parte din cercul tău social interpersonal îți influențează evoluția. Acestea te influențează pe toate planurile, începând de la chestiuni minore, cum ar fi faptul că râdeți la aceleași glume, filme, etc, și te influentează până la lucruri majore cum ar fi sănătatea ta, succesul tău profesional.

Omul este o fiinţă socială, în sensul că „are nevoie de celălalt om”.

Fie că e vorba de muzică, locuri de mers, cărți de citit, filme, activități, subiecte de conversație și gusturile nu se discută, unii prieteni s-au schimbat și simți acest lucru prin simplu fapt că nu îți mai vine să faci aceleași lucruri cu ei sau să vorbești despre aceleași subiecte la nesfârșit. Ai nevoie de conversații care te împlinesc, te îmbogățesc, la care să adaugi discuții simple fără bârfe.

Prietenia este și ea pe interes, vrei sau nu să crezi asta. 

Vă oferiți reciproc timp de calitate, iar dacă vine doar dintr-o parte va funcționa dar nu pentru mult timp. Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine.

Terapie

– Face terapie, s-a schimbat! Nu mai rezonăm ca acum ceva timp, e altcineva! 

Claritatea, autencitatea, modul de a te apropria de oameni, înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu tine în raport cu ceilalți se schimbă. Empatizarea reală cu ceilalti, acceptate, maturitate emoțională, autenticitate și abilitatea de a construi relaţii, flexibilitate, adaptabilitate, integritate … toate se schimbă când te cunoști mai bine și când evoluezi.

Te schimbi, aia e! Și e foarte bine. Trebuie sa faci o diferență!

Te schimbi și atunci când te simți cu adevărat înțeles de ceilalți. Ține minte că emoțiile pe care le preiei de la ceilalți au consecințe, de aceea îți dau un motiv în plus să te înțelegi cum să le schimbi în bine. Și este vorba doar despre tine, pentru că nu îi poți schimba pe ceilalți.

Ne te mai ascultă cu atenție? Păi poate acum îți dai seama de acest lucru important în relația voastră, datorită faptului că tu ai evoluat și ai o altă înțelegere.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți vorbească, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei.

Știi atunci când vorbești cu cineva și nu îți dai seama când a trecut timpul?

Zilele trecute am petrecut câteva ore după ceas, pentru că până să verific nu am știut când au zburat zecile de minute, vorbind despre sensul relațiilor, prietenie, ce se întâmplă când nu mai rezonăm cu anumiți prieteni.

Timp și întrebări

În terapie primesc des întrebări  despre cum poate funcționa o relație cu o persoană cu care nu se mai rezonează și azi am decis să scriu puțin despre acest subiect. Ori pentru că am întânlit mulți oameni interesați de dezvoltare personală și am deschis împreună subiecte interesante despre a rezona sau a nu mai rezona cu cineva, și ce este de făcut.  Tu ce faci? Cât timp din timpul tău acorzi atunci când simți că nu mai e cazul? Ai de planificat activități în următoarea perioadă cu oameni dragi, dar cu care pur și simplu nu îți place să îți petreci timpul?

Merită să petreci timpul cu anumite persoane? Sau poate se merită la un interval de câteva luni, e în regulă atâta timp atunci când comunicarea este naturală și nu simți nici o presiune de a fi.

Știi cum se spune: Am prieteni deci exist.

friends fotoImportant este  cum interacționezi cu prieteni de-a lungul timpului!

Te-ai întrebat vreodată dacă vei avea aceeași prieteni peste zece ani, dar douăzeci? Dacă nu ai răspuns, atunci te poți gândi la evoluția relațiilor de prietenie de-a lungul timpului: copilărie, șscoală, liceu, facultate, prieteni de la petreceri sau birou.

Influențezi

În orice interacțiune trebuie să ne asumăm responsabilitatea psihologiei personale, adică conștiențizarea oricărei reacții, emoții, stări.

Adu-ți aminte că fiecare persoană cu care interacționezi te influențează și invers, influențezi fiecare persoană pe care o întânlești sau cu care îți petreci timpul. Interacţiune a două persoane care discută între ele un subiect oarecare implică anumite raporturi de putere şi autoritate între ele.

Urmărește acest blog în continuare vei găsi articole despre psihologia relațiilor.

Rezonează, recomandă și inspiră! 

Pe curând,

Dana

SaveSave

ComunicarePsihologiePsihoterapieRelații SocialeSocial

Psihologia Plictiselii și Încă Ceva Creativ

Poate știai că plictiseala conduce la dezinteres, lipsă de concentrare a atenţiei sau, chiar, somn. Chiar și în dicționar, plictiseala este descrisă ca o stare emoțională negativă care apare din cauza singurătății, a lipsei de ocupație. Apare și atunci când ceea ce faci nu ți se pare atrăgător, fie la locul de muncă, la școală, în realțiile sociale sau în viața de cuplu. Este atunci când ai senzația că timpul trece greu și nu ai chef să faci ceva.

Așa cum spuneam în articolul precedent, una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. Așa cum comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc deteriorarea la relațiilor, plictiseala face la fel.

Te gândești că ai nevoie de noi activități în care să te implici cu pasiune și de unde să îți iei motivația? Crezi că ai nevoie de motivație pentru a face ceva? Sau poate de ceva inspirație? Atunci descoperă cum plictiseala este oportunitatea ta de a contempla viața.

Îm articolul „Cum să eșuezi ca să ai succes?” spuneam că acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Este foarte bine să treci la acțiune fără motivație. Iar de obicei poți simți motivație dacă vine inspirația. Așteaptă să se întâmple ceva important în viața ta, să îți dea motivația de care ai nevoie. La naiba nu e așa, și știi prea bine că dacă vrei cu adevărat să faci ceva te pui în acțiune, iar apoi vine și inspirația, după care apare motivația.

Unii oameni spun că nu au timp să se plictisească, și asta pentru că sunt ocupați. Este o diferență în a fi ocupat și a te simți viu sau a simți că că ai un sens. 

Unii psihologi spun despre experiența plictiselii ca având legătură cu frustrarea: atunci când eşti incapabil să te angajezi într-o activitate satisfăcătoare şi interesantă. Vorbesc despre experiența plictiselii ca lipsă de sens în general, iar contribuția mediului plictisitor ce te înconjoară, ca atunci când ai sentimentul că totul şi toată lumea din jurul tău te plictiseşte, este foarte importantă.

 

pexels-photo-68775Ce ai face dacă nu mai ai agenda plină?

Cei doi parteneri spiritruali, Gray Zucav si Linda Francis zic asa: „Plictiseala te determina sa te indepartezi de ceea ce este cu adevarat important. Precum dependenta de munca si perfectionismul, plictiseala este o modalitate de a-ti distrage atentia de la experientele interioare. Obsesia pentru munca si perfectiunea distrag atentia de la emotii, concentrand-o in afara, spre alte preocupari.” Sursa: Despre Plictiseală (Psihologie, psihoterapie si hipnoza clinica).

Ca și frica, plictiseala distorsionează realitatea. Am ascultat un TED, unde Isaac Lidsky Vorbește despre cum să înfrumusețezi adevărul și să-ți scrii propria ficțiune, despre ce realitate creezi pentru tine în carieră, viața personală, în relații, în inimă și-n suflet. Tot el spunea că frica umple golul cu orice preț, înlocuind anxietatea cu ceea ce știi, oferind ce e mai rău în loc de ambiguități, substituind presupunerile cu rațiunea. Așa cum, frica înlocuiește necunoscutul cu ceva îngrozitor și plictiseala înlocuiește necunoscutul cu ceva negativ și poate și îngrozitor. 

Tehnologia și exces de plictiseală

Într-un articol mai vechi al meu scriam tot despre plictiseală ca fiind o lipsă a bucuriei de viață și despre lipsa de energie care este cauzată de lipsa pasiunii în viață. Acum cu toții folosim smartphonul mai ales când ne plictisim: A scris cineva?/ Ce mai e nou?/ Cine ce a mai făcut? / Saluut, uite al birou mă plicti! Tu?

În fine, știi cam despre ce metodologie vorbesc. Ideea este că atunci când ignori telefonul ai mai mult timp de gândire și o mai mare eficiență în general. E productiv să verifici telefonul doar pentru lucruri importante și nu ca să te distragi de plictiseală sau mai rău, de la prea multă muncă. Claritatea și creativitatea apar atunci când tu controlezi tehnologia și nu invers. Super, aștepți să se întâmple ceva, iar când se aprinde telefonul în mod automat îl verifici: o notificare de la Netflix cu o nouă serie, sau Twitter, Instagram, LinkedIn, Facebook, Telegram, Snapchat, Pinterest. YouTube și timpul a trecut și nu ai făcut tot ce ți-ai propus, iaca un pic de frustrare…

Stai am uitat să menționez WhatsApp și nenumăratele grupuri din care faci parte. Cu toatea astea tot mai ai momente de plictiseală.

Mie îmi place tehnologia, mă folosesc de ea și îmi place să spun că eu controlez platformele și nu ele pe mine, am notficările oprite la majoritatea aplicațiilor, iar unde mai vreau să văd câte ceva am setări fără sunet și pe modul „banners alert style and no sound„. Telefonul sună doar când primesc apel sau mesaj clasic, dacă nu e pe mod silențios sau de noapte.

Tu te poți folosi tu de tehnologie și nu ea de tine.

Când ai prea multe notificări trăiești cu frica de a nu pierde ceva un eveniment, o activitate, un film, un joc, ceva extraordinar. Dar în realitate riscul este să pierzi timp, energie, ore de somn, timp de calitate cu prieteni, familia sau timp eficient la birou. În engleză FOMO (Fear Of Missing Out).

pexels-photo-225232

Beneficiul Creativității

Da exact, există un beneficiu. Prof. Univ. Dr. Sandi Mann, University of Central Lancashire spune că este o strânsă legătură între plictiseală și creativitate, plictiseala fiind o forță motivațională. Ea a descoperit că oamenii au cele mai bune idei atunci când sunt plictisiți, ceea ce înseamnă că această stare îi ajută să fie mai creativi. Pentru copii mai ales, plictiseala este foarte benefică, deoarece le solicită creativitatea pentru a găsi modalități inventive de a se amuza.

Manoush Zomorodi, Tech podcaster, ne vorbește în acest TED despre How boredom can lead to your most brilliant ideas.

În prezent, se acceptată larg definiția propusă de John D. Eastwood și colaboratorii săi, potrivit căreia plictiseala reprezintă o stare potrivnică (the aversive state) care apare când nu suntem în măsură să fim atenţi la informaţii interioare (de exemplu, gânduri sau sentimente) sau exterioare (de exemplu, stimuli din mediu) necesare pentru a participa la desfăşurarea unor activităţi. Sursa: Lăsați copiii să se plictisească!

Psihologul britanic Adam Philips, specializat în psihoterapia pentru copii și foarte cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul sănătății mintale a acestora, susține că plictiseala poate fi un factor de dezvoltare psihică a copiilor, o șansă pentru a contempla lumea, împiedicând trecerea în grabă prin ea (Philips, 1998, apudHolmquis, 2016). Dr. Teresa Belton, cercetătoare la School of Education and Lifelong Learning, University of East Anglia, consideră că plictiseala este crucială pentru dezvoltarea imaginației (vezi Belton, 2008). Sursa: Lăsați copiii să se plictisească!

„Plictiseala este esențială pentru dezvoltarea stimulilor interni ai fiecăruia, aceștia fiind esențiale pentru procesele creative.”

Ok, deci ce faci atunci când te pluctisești?

În primă etapă o poți privi cu noi ochi: cum că sporește atenția, creativitatea și implicarea socială. Nu fugi de ea și nu o evita.

Te aștept și pe pagina Studioului de Psihoterapie să dai share, să arăți dacă ți-a plăcut sau poate nu, iar dacă ai ceva de spus lasă un comentariu, îl aștept cu drag.

Pe curând,

Dana

PsihologiePsihoterapieRelații SocialeSocialTehnologie

Psiho: puterea frustrării, inovație și motivație

Știiai că frustrarea în sine este o sursă de motivație și mari inovații au luat naștere din frustrare?

Una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. De exemplu, presiunea lucrurilor zilnice atunci când stai la o coadă simți că pierzi timpul, sau în trafic, ori la locul de muncă, în sedințe, la întânliri, mailuri, plata facturilor, programul după școală și birou, cumpărături… un film azi?

Cine are timp?

Stai pe telefon fără un motiv anume, iar când timpul fuge și tu ai atâtea lucuri importante de făcut … oricum ți-a rămas atât de puțin timp din zi și totuși … dar totuși simți cum parcă cineva, altcineva îți fură timpul … și când te gândești că puteai să te răsfeți cu acel film.

Ritmul agitat, frustrare, alertă continuă, amânare, nimeni nu mă înțelege … oare îți este cunoascută această stare?

Ce este frustrarea?

Este meritul psihoterapiei, faptul că a definit conceptul și ne-a explicat cum fixarea asupra condiției orale  (0-1 an), dupa Freud, Abrham și alții este rezultatul ca reacție de alarmă la frustrare. Mai simplu marea problemă a stadiului oral (0-1an) este cea a înţărcării, care generează nu numai o frustrare asupra zonei erogene, ci şi o schimbare a modului de alimentaţie care conferă copilului un spor de independenţă, având importante efecte pe plan afectiv.

În Psihoterapie, se menționează că frustrarea apare atunci când atingerea unui obiectiv este blocată de o anumită situație ori comportament sau că reprezintă sentimentul subiectiv de a fi dejucat în încercarea de a atinge un obiectiv.

În carieră, profesie și pasiuni stabilierea obiectivelor și neatingerea lor, dezvoltarea capacității de a aborda provocările și oportunitățile întânlite și așa-zisa autosabotare poate duce la frustrare. Relațiile interpersonale și cultivarea relațiilor sociale reprezintă o nevoie fundamentală a fiecăruia dintre noi pentru satisfacerea personală, totodată comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc la deteriorarea relațiilor. Convingerile personale, situații de conflict sunt și ele resurse pentru frustrare … iar lista poate continua.
screen-shot-2017-03-06-at-03-06-33
Cu toatea astea o cunoașterea conceptului ne ajută ușor, ușor să nu intrăm în simbioză cu „MissFrustration” și tot cunoașterea și autocunoașterea te ajută să ne folosim mai bine timpul.
La nivel personal, te ajută să o recunoști în timp util, iar cu un pic de exercițiu chiar să poți intui dinainte să se instaleze și să schimbi macazul. Să o confrunți, în loc să îi intri in joc (ceea ce ar reprezenta probabil cea mai mare pierdere de timp).

Un alt aspect important este acela de a vorbi despre frustrare, ceea ce mult probabil nu este un subiect de discuție des întânlit în cercul tău social. Frustrarea este o emoție comună, rudele ei apropriate sunt furia și dezamăgirea; ea se asociază cu stresul atunci când obstacolul nu poate fi înlăturat. Obstacolele pot fi obiective sau subiective, la care ne adaptam. A avea o dizabilitate fizică de exemplu, care nu poate fi înlăturată, necesită adaptare cu doza de frustrare la pachet, care ajută la maturizare.
Ca să înțelegem mai bine, frustrarea este un sentiment care apare în situații unde o persoană se simte blocată în a atinge un obiectiv dorit. Sursa frustrarilor se află de cele mai multe ori undeva in copilarie, din circumstanţele propriilor suferinţe: nefericire, anxietate, dezamăgire, furie, frustrare, dorinţe secrete…
 

Motivație

Frustrarea este o reacție emoțională care are loc în interiorul tău; o stare sau o senzatie provocata de absența unui lucru dorit care ne poate aduce satisfactie. Frustrarea interioară vine din provocările de a atinge scopuri personale și a împlini anumite dorințe, iar cea exterioară poate fi atribuită anumitor factori care sunt în afara controlului personal, dar pot fi compensatorii.

Te întrebi cum poate ea fi o resursă puternică dacă este o reacție a ceva ce nu putem avea?

În primul rând, toată lumea își dorește ceva, dar de multe ori pe căi ușoare. Iar dacă apar dificultăți și acel lucru dorit nu se întâmplă, ghici ce, apare frustrarea. Să luăm un exemplu: în cariera ta, ai un vis, îți dorești ceva și te aștepți să se întâmple. Și dacă nu se întâmpla în doi timpi și trei mișcări apar acele stări de disconfort, acele semne de întrebare: Ce fac?, Unde merg? și spui deseori Nu mai pot! De ce mie? Este ridicol! Nu am timp de asta! Nu ar trebui să fie așa! S-a terminat totul! 
Dar stai, oprește-te, reia ultima frază și întreabă-te din nou cu claritate „Ce faci?” fie că este vorba de obiective interpesonale sau profesionale (oricum sunt în strânsă legătură).
Așteptarea să se întâmple ceva fără a lua măsuri alternative este în sine o frustrare.
Furia, dezamăgirea și tristețea sunt foarte des rezultate ale așteptărilor pe care le creezi. Ține mine că este foarte important să folosești frustrarea în avantajul tău, să știi să rezolvi probleme și deasemenea să câștigi experiență din asta.

Fii clar și lucrează la clarificarea obiectivelor.

Inovație

Frustrarea creează IDEI MARI „tre să fii un pic nebun în sensul bun, supărat și frustrat” …și uite așa marii inovatori au creat produse care au schimbat viața oamenilor
Probabil în lumea inovațiilor și a startupurilor ați auzit de Tim Draper, fiind un investitor american și care a investit în peste 1000 de startupuri. Când lumea venea la el să ceară bani, Tim se uita cu interes la cei furioși, în agonie și frustrați pentru că investea în companii frustrate care vroiau să schimbe lucrurile. Unde este frustrare este oportunitate, zice Draper.
PS: Vezi: Uber (frustrarea vine din serviciile proaste operate de campanile de taxi), Airbnb (hotelurile sunt area scumpe), Google (de ce nu aș putea găsi  ceva ce mă interesează să caut pe internet?) sau Facebook ( cum mă pot conecta cu persoane (fete în principal) pe internet.

Inovația este o idee nouă, care aduce valoare și devine realitate.
Cei trei cei mai importanți F în inovațtie sunt: Frica, Frustrarea și Fantazia.

Personal mi se pare foarte interesant când frustrarea duce la o avalanșă de idei. Ce ar fi să privești dintr-o altă perspectivă? Iar dacă frustrarea o folosești ca o oportunitate de a face brainstorming, îți poate aduce doar beneficii cum ar fi faptul că descoperi o idee mai bună decât cea originală.
Folosind frustrarea ca oportunitate atunci vei fi înaintea celor care au renunțat atunci când au apărut probleme, prin urmare este un instrument bun către succes.

Cum să tolerezi frustrarea?
Cel mai bun lucru este să începi să schimbi modul de gândire, iar expunerea la situații frustrante în general este de ajutor. Prin atenție și ascultare activă crești toleranța la frustrare. De cele mai multe ori frustrarea este doar vocea din capul nostru.

Ce poți face în activitățile de zi cu zi:

• În relație poate de această dată vei da atenție la dorințele partenerului sau partenerei de viață și ai putea avea surprize plăcute.
• Un alt exemplu simplu de expunere în familie ar fi să nu îi mai strangi partenerului hainele lăsate prin casă, măcar câteva zile, sau să îți asculti partenera cu atenție chiar dacă vorbește mult.
• La birou nu mai lua totul personal, ceea mai mare parte din ceea ce se întâmplă nu este despre tine.

Notează că cu toții suntem diferiți, iar ceea ce funcționează pentru o persoană apropriată ție poate să nu funcționeze pentru tine.

De exemplu anumitor persoane le place să telefoneze ca să afle informații, iar altora le este mai confortabil să trimită un mail.

Subliniează că problemele și frustrarea sunt mână în mână, acestea două lucrează sub acoperire. Frustrarea nu îți va spune că poate aduce probleme și nici problemele nu îți vor spune ca te vor familiariza cu frustrarea. Alegi tu dacă intri în jocul lor și devii victimă sau privești cu pozitivism și entuziasm spre următorul pas, acela de a învinge sau nu.

Folosește puterea frustrării ca un beneficiu pentru a îți îmbunătați viața și a îți atinge visul.img_9501

O activitate pe care o poți face pentru a nu mai avea sentimentul că pierzi timpul, este să ții o carte cu tine sau să descarci podcasturi pentru a îți ocupa timpul în timp ce aștepți.
Pentru că alegând să faci activități în loc să reacționezi cu frustrare, scade nivelul de stres. În acest fel poți dezvolta noi abilități; cel mai important este că în acest fel crești toleranța la frustrare și mai important este că nu pierzi timp prețios, sau scrie-ți gândurile.

Cum zicea și Elisabeth Elliot:  „nu vei ști nociodată cu adevărat ce gândești până nu îți scrii gândurile.”

Ține mine: A învăța să iei lucrurile pe rând te face o persoană mult mai mulțumită și în acest fel vei depăși mai ușor starea de furie și frustrare. Baftă

Dacă ți-a plăcut aștept un comentariu, like și un share. Mersi.
Pe curând,
Dana

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapie

Ce este învățarea interpersonală?

 

Sigur ai mai auzit de dezvoltare prin învățare interpersonală sau de inteligența interpersonală! Acestea reprezintă abilitatea de a interacționa și a înțelege situațiile sociale și alți oameni. 
Știai că cei care lucrează la dezvoltarea abilităților interpersonale de obicei au mai mult succes în viața personală și profesională?

Abilitățile interpersonale cum sunt ascultarea activă, buna comunicare și inteligența interpersonală sunt fundamentale în tote relațiile și sunt abilități extraordinare în a stabili raporturi cu ceilalți într-un mod rapid si usor, facându-i sa se simtă relaxati.

https://static.pexels.com/photos/57825/pexels-photo-57825.jpeg

Este foarte important să fii o persoană organizată, să știi să te organizezi pe tine și împrejurimile tale pentru a avea o eficiență mai mare. Deasemenea este important să îți organizeazezi timpul astfel încât să fii mereu in contact cu partenerii de afaceri, rețeaua de network și prietenii.

Cum să începi propria dezvoltare interpersonală?

  • Vorbește cu cineva despre preocupările tale
  • Preocupă-te de hobbiul tău
  • Dă timp pasiunilor tale
  • Practică 15 min pe zi ascultarea activa cu partenerul, copii, prietenii, colegii de birou
  • Participă la seminarii dedezvoltare a abilităților interpersonale și de comunicare
  • Găsește-ti câțiva prieteni din culturi și colțuri ale lumii diferite
  • Oferă-te ca mentor pentru persoanele care au nevoie să învețe din experiența ta
  • Caută-ți un mentor
  • Stabilește-ti un obiectiv pe 6 luni, 1 an, 3 ani
  • Fă o listă cu persoanele pe care le iubești și asigură-te că le spui săptămâna  asta

Atât interacțiunile de lungă durată, cum sunt relațiile de prietenie, de iubire, în familie, cât și cele de scurtă durată și de o intensitate afectivă mică, impactează starea persoanei într-un mod pozitiv sau negativ, ducând la o percepție mai bună sau mai rea asupra propriei persoane sau mediului său de viață.

De ce ne ia atât de mult timp să spunem un lucru atât de minor dar atât de important?

Este o mare diferenta între a învăța ceva și a încerca să înveți. Tot ceea ce știi la nivel interpersonal ai învățat din prima zi de viață, începând cu încrederea. Regulile și definitiile despre lume le-ai învățat de la figurile parentale.

Experiența este o sursă de învățare, prin modelare şi imitaţie.

În fiecare relație pe care o ai, înveți ceva despre tine. Învățăm cunoștinte si priceperi, obișnuinte (bune sau rele), atitudini fașa de oameni sau lucruri, valori, interese, gusturi, sentimente, modalități de aplicarea a cunostințelor și modalități de rezolvare de probleme, învățăm coordonatele imaginii de sine. 

Atât în cuplu cât și individual înveți prin cunoaștere și înțelegere. Mediul propice pentru învațarea interpersonală este creat de interacțiunile umane sincere și oneste între cei doi parteneri ai relației.

Cum să ai o conversație confortabilă?

Cum ai invățat să relaționezi poate fi schimbat, în primul rând să constizezi ca la bază ai modelul din copilărie, ceva înprumutat, care poate să nu te mulțumeasca cum funcționeză pentru tine și că nu îti aduce satisfații, în acest caz, ca adult îți poți forma propriul model bazat pe propriile valori, care va duce la relații de durată, satisfăcătoare, autentice și energizante. Și prin capacitatea de a fi clar: să ceri, să primești, să oferi. să refuzi, să îți oferi singur.

Schimbarea trebuie sa se produca, ca rezultat al experientei! Alege-ți învățarea interpersonală ca o parte din experiență.

 

Mergi mai departe, like and share

 

Pe curând,
Dana
AbilitățiAsertivitateComunicareInterpersonalMotivație

Cum să eșuezi ca să ai succes? fă ceva

În principiu eșecurile te ajută să înțelegi ce funcționează și ce nu. Așa cum spunea CS Lewis: „Esecurile sunt amprentele care paveaza drumul spre succes”.

Te-ai gândit vreodată cum învață un copil să meargă? Probabil e de la sine înțeles că va reuși. Ce știm este că copilul încearcă, cade, se împiedică, se ține de ceea ce are în jurul lui, apelează la cei care știu deja, cade din nou, plânge, se bucură și după o ia de la capăt. Sigur nu ai auzit vreodată un copil spunând ca mersul nu este pentru el deoarece nu se pricepe la asta. Nici nu vei auzi acest lucru vreodată.

Copilul nu se va ori până va reuși, indiferent de câte ori eșuează.

A eșua reprezintă drumul înainte, și cu toții cel puțin o dată în viață avem teama de a nu grești, dar este firesc.

De fapt cele mai multe persoane se tem că nu vor reuși în viața personală, în carieră. În general se tem de tot ce ține de alegerile în viață.

Sigur îți aduci aminte acea dorință de a reuși să găsești un job bun îmediat după băncile facultății. Aceeași dorință puternică de a reuși ai avut-o și la primul job, să reușești, iar dacă vorbim despre antreprenoriat presiunea este mai mare. Dacă te-ai lovit de dezamăgiri după astfel de începuturi, atunci trebuie să știi că așteptările erau mult prea mari față de ceea ce te aștepta de fapt.

pexels-photo-377909La fel este și atunci când începi o afarece nouă. Ideea da îți surâde pentru că nu îți place să ți se spună ce să faci și îți place să faci lucrurile în felul tău. Mai mult, ideea că îți poți face programul independent este ceea ce îți dorești mai mult. Dacă încă nu ai început, dar ai o idee te poți întreba dacă vrei să să alegi între: a avea un salariu decent și să faci în continuare ceva ce poate nu îți place sau să riști, fără a avea destui bani pentru o periadă. Te poți întreba ce ai putea pierde dacă ceva dacă te apuci de afacerea ta personală sau ce ai putea să pierzi dacă peste câțiva ani tot nu reușești cu ceea ce îți propui. Cert este că nu știi. Răspunsul este unul, nu pierzi nimic, câștigi. Cel mai important lucru este că îți dai seama de ceea ce vrei cu adevărat, un job liniștit, îți definești ideea de la care ai pornit sau câștigi altceva mai bun.

În timp, ceea ce ai de oferit valorează din ce în ce mai mult cu trecerea timpului, prin simplul fapt că dobândești mai multă experiență și excelezi în ceea ce faci. Valoare pe care o câștigi este raportată și la timpul pe care îl investești în tine, inclusiv îmbunătățirile care se bazează pe sute de mici eșecuri.

„Succesul este dobandit deseori de cei care nu stiu ca esecul este inevitabil” – Coco Chanel. 

Cât timp ai investit sau poate cât timp ai esuat? Gândește-te că dacă cineva este mai bun decât tine la ceva acest lucru poate fi posibil pentru că a eșuat de mai multe ori, iar dacă cineva nu e la fel de bun ca tine înseamnă că nu a trecut prin tot ce ai trecut tu ori nu a avut învățături din experiențe important ca ale tale.

black-and-white-man-person-musician

Prin educația pe care o primim, învățăm să evităm eșecul. Sistemul de învățământ ne pedepsește daca nu facem bine, iar mass-media ne arată succes după succes. Te-ai întrebat oare câtă muncă stă în spatele succesului, a reușitei? Sau câti ani sunt petrecuți muncind și cu câte esecuri?

Să îți spun ceva, cei mai mulți oameni se opresc într-un punct unde le este confortabil, de cele mai multe ori le este frică să nu eșueze. Aceștia rămân cu ceea ce au în fața ochilor, cu ceea ce simt că stăpânesc pentru că este palpabil, se consideră buni la ceea ce fac și gata, iar de cele mai multe ori se conformează și poate le este bine așa.

Oamenii de succes sunt dispuși să și eșueze. Eșecul trebuie definit de propriite tale acțiuni și nu de acțiunile celorlalți.

Știi cât de mult contează ceea ce ai învățat în primii șapte acasă? Fără să intru în detalii psihologice, îți spun că o barieră importantă vine de la părinții critici care nu își lasă copiii să o dea în bară și, ca și sistemul, îi pedepsește dacă nu reușesc. Normal că în viitor acești oameni au tot felul de temeri legate de propriile performanțe, mai mult ei de mici sunt antrenați să își diminueze claritatea, iar stima de sine le este afectată.

Valorile bune orientează către succes.

Da este foarte important să ai valori bune, mai ales din punct de vedere interpersonal, cum ar fi: sa fii intotdeauna cinstit cu ceilalti; să mă exprim mai bine și mai clar față de ceilalți.

Inteacțiunile cu ceilalți și păstrarea valorilor bune este ceva ce nu se oprește vreodată și necesită muncă continuă. Orice nouă relație și conversație aduce noi provocări. Fac această mică paranteză despre valori pentru că joacă un rol foarte important în succesul tău ca persoană în viata de familie, socială, de carieră etc.

Durerea emoțională conduce la o creșterea abilităților emoționale. Iar gestionarea eficientă a propriilor emoții crește semnificati calitatea vieții. Pentru fiecare succesul înseamnă altceva. Pentru a avea succes este important să ai un scop. ”Inteligența emotională te ajută să-ți gestionezi emotiile și te ajută sa comunici eficient cu ceilalți, în așa fel încât să-ți îndeplinești scopurile.” Este foarte important câtă flexibilitate ai și să doresti să te adaptezi la schimbare.

Ține minte că durerea, frica, anxietatea și tristețea sunt emoții bune pentru dezvoltatea ta personală, nu sunt inutile și fac parte din proces.

Durerea pe care o poți simți într-un proces face parte din succes. Pe scurt gândește-te la un sportiv de performață, (de exemplu un tenismen de succes) câtă muncă crezi că depune pentru a atinge anumite performanțe? Crezi că nu are frici sau anxietăți, sau că nu a avut vreodată?

person-woman-sport-ball

Un alt exemplu ar fi un terapeut bun. Știi câte frici, anxietăți, tristeți, eșecuri a depășit pentru a fi ceea ce este? Sau câtă durere a suferit și câtă muncă a depus pe parcursul formării? E frumos spus: da e psihoterapeut. Mișto!

Un terapeut trebuie să treacă prin multe momente de durere, tristețe și trebuie să dezvolte compasiune, are un simț dezvoltat al propriei persoane pentru o viață mai fericită în general.

Legat de durere și relații, un alt exemplu ar fi atunci când eviți eșecul unei relații și durerea pe care o poți simți dacă ai lua decizia unei despărțiri. Nu voi dezvolta acum acest subiect, deoarece merită tratat aparte; ai înțeles că multe cumpluri aleg să rămână împreună de frică că nu stiu ce va fi după. Partea interesantă e că nimeni niciodată nu știe. Despre eșecul în relații și valori de ckt voi scrie în articolul următor.

Indulgență și iluzii versus Fă ceva.

Crezi că ai nevoie de motivație pentru a face ceva? Sau poate de ceva inspirație?

art-brush-painting-colors

Acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Este foarte bine să treci la acțiune fără motivație. Iar de obicei poți simți motivație dacă vine inspirația. Așteaptă să se întâmple ceva important în viața ta, să îți dea motivația de care ai nevoie. La naiba nu e așa, și știi prea bine că dacă vrei cu adevărat să faci ceva te pui în acțiune , iar apoi vine și inspirația, după care motivația. Este vorba despre mind set și a face ceva. Atunci când faci ceva simți și libertatea de a putea eșua. De asemenea acțiunea în sine spre scop, indiferent cât de puțin faci într-o zi, ajută să învingi procrastinarea și este succesul pe care îl adaugi noii tale valori. Succes!

pexels-photo-288530

Ți-a plăcut acest articol?

Vrei să îmi lași un mesaj? Îți răspund cu mare drag

Până atunci dă like, share și comment.

Pe curând,

Dana

 

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneInterpersonal

Psiho: Sporește-ți starea de bine prin apreciere!

Salut,

Ideea e că mai ales în relații, ne focusăm foarte des pe ceea ce a greșit celălalt decât pe calitățile personale. Ce vreau să spun este că prin aprecieri sincere se produc modificari ale trasăturilor de caracter, la nivel de obișnuință și produc emoții noi, în bine! Motiv pentru care revin cu acest subiect pentru un reminder de vară.

Știai că una dintre modalitățile prin care poți fi mai fericit stă în exprimarea aprecierii?

Cu siguranță atunci când ești fericit ai tendința să spui mulțumesc mai des! Dar dacă ai face invers? – adică să spui Mulțumesc mai des, astfel încât să îți crești nivelul de fericire?

Exact, exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva, crește starea mentală de bine, adică fericirea; iar fericirea este departe de a fi doar o noțiune psihologica. Din punct de vedere ştiinţific, organismul uman produce multe substanţe care ne provoacă senzaţii de: plăcere, buna dispoziţie, euforie. Toate aceste substanţe sunt numite de biochimişti, neurotransmiţători, deoarece ele sunt responsabile pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Iar starea de fericire e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfină, alaturi de dopamină și serotonină.

Endorfinele, spre deosebire de dopamina (fiind un neurohormon „al placerii” care se secreta atunci cand avem asteptari pozitive dupa o actiune), se eliberează în momentul în care faci o acțiune placută. Oxitocina este hormonul tandretii, al fidelitatii; acest hormon este un anxiolitic natural, inhiband frica și agresivitatea precum si eliberarea hormonilor de stres (cum este cortizolul). Este hormonul care determina atasament si devotament fata de familie. Serotonina, numita „hormonul fericirii”, este în mare parte responsabilă de starea noastra de bine. Ea determina stimularea ramificatiilor neuronale, scade agresivitatea, regleaza apetitul si mentine starea de bine si echilibru psihic. Vezi mai mult: Hormonii fericirii si echilibrul psihic”

Așadar, aprecierea ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Iată ce spun câteva studii:

  1. Doi psihologi, Emmons and McCullough (2003) au descoperit cât de mult fericirea era îmbunătățită doar prin un exercițiu simplu, acela de a scrie săptămânal 5 lucruri pentru care erau reconoscători, timp de 10 săptămâni.
  2. Lyubomirsky , Sheldon și Schkade susțin că o singură dată pe săptămână este de ajuns pentru o persoană să își exprime mulțumirea astfel încât să se simtă bine.
  3. Iar Seligman, Steen, Park și Peterson (2005) au făcut un studiu timp de 6 luni, aplicând un simplu exercițiu de recunoștință unui eșantion, au descoperit ca oamenii erau mult mai fericiți și mai puțin depresivi.

! Acum că cunoști beneficiile aprecierii, recunoștinței și a mulțumirii, poți face și tu un exercițiu simplu: ia un carnețel și notează între trei și cinci lucruri pentru care exprimi recunoștință profundă, cel puțin o lună… după poți să îmi scrii ce rezultat ai.

Trebuie sa recunoastem ca ne place sa fim apreciati de cei din jur!

Căutăm validare, apreciere cu riscul să uitam sa dam la randul nostru, facem manevre pentru a obţine aprecieri, pozitive sau negative … Dar tu poți fi model de îngrijire pozitivă, adică trebuie să oferi celor din jur aprecieri pozitive pentru creştere şi schimbare. Ține cont ca persoanele au tendința să dea mai multă atenţie greşelilor personale şi imperfecţiunilor minore, decât reuşitelor şi succeselor, așadar cu atenție poți hrani stima de sine a celor din jur.

Aprecierea, multumirea si recunostinta sunt sentimente destul de transparente și trebuie să îndeplinească condiţiile de sinceritate. Esto o formă de recunoaștere, suport, sprijin. Un aspect important al relațiilor interpersonale, ține de relațiile de apreciere emoțională, care includ părerile și reflectările reciproce despre caracterul, calitățile, acțiunile celuilalt. Cand îți exprimi aprecierea de fapt te bucuri pentru că o acțiune a celuilalt a venit în întampinarea uneia dintre nevoile tale.

În primul rând atunci când apreciezi pe cineva te apreciezi mai întâi pe tine!

De astăzi poți începe să îți influențezi propria stare și deasemenea mediul, prin aprecierea sinceră a ceva sau a cuiva.

Pont: Unele femei frumoase resping aprecierea frumuseţii lor; altele o adoră. Unii acceptă aprecierile necondiţionate; alţii pe cele condiţionate.

..Atunci cînd un individ arată un semn de implicare faţă de un altul, e necesar ca receptorul să îi arate emiţătorului că mesajul a fost recepţionat, că gestul a fost apreciat, că relaţia există, că emiţătorul contează ca persoană şi, în cele din urmă, că receptorul îşi arată aprecierea (…) o astfel de ofertă ritualică tinde să fie urmată imediat de mulţumire. (Goffman, 1974: 63-64)

Oamenii iubesc să fie apreciați pentru lucrurile pe care le fac și le spun.

Chiar, când a fost ultima dată când ai exprimat cât de mult îți apreciezi partenerul sau partenera, prietenii, sau pe cei dragi în general?

Pentru doamne și domnișoare: „Știți că bărbații funcționează pe apreciere și că aprecierea este vitală pentru ei ? – Mda, bărbatul apreciat îți va pune lumea la picioare!” Vă recoand un articol delicios:  Vrei să-l ai lângă tine? Oferă-i încredere și apreciere

Pont: cu cât apreciezi pe cineva pentru ceva, cu atât mai mult cresc șansele ca persoana respectivă să repete acel lucru, ba chiar mai bine data viitoare, asta pentru ca aceea persoană să obțină apreciere și mai mare.

Cu cât le mulțumești oamenilor pentru ce au făcut cu atât ei vor repeta acțiunile pentru care au primit apreciere. 

Încă ceva:  Recunoaşte complimentul şi apreciază gestul când ți se adresează: – Mulţumesc mult. Foarte drăguţ din partea ta să spui asta! …

Apreciez că citești articolele mele. Aștept cu drag sugestii, comentarii, like și share!

Pe curând,

Dana

 

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneConsiliere

Comunicare non-agresivă și o viață socială satisfăcătoare

Știi că orice fel de comunicare cere ca ceea ce este important pentru cel care comunică să fie important și pentru cel care primește. Ușor de zis, dar mai greu de pus în practică.

Așadar, să te întreb dacă te-ai simțit vreodată pe aceeași lungime de undă cu cineva?

pexels-photo-429248

Cu siguranță, măcar o dată în viață ți s-a întâmplat. Iar în acel moment ai avut senzația că nu trebuie să pierzi timp și să explici cu lux de amănunte ceea ce vrei să spui sau despre ce este vorba. Cu toatea astea nu dai zilnic peste astfel de persoane. Ce poți face?

Dacă acest lucru nu vine natural, sau fără eforturi, este foarte important de știut că într-o comunicare bună fiecare trebuie să ajungă să îl înțeleagă pe celălalt și punctul celuilalt de vedere. Dacă îți place persoana respectivă îți este mai ușor. Poți de asemenea să muncești mai mult în vederea unei comunicări mai clare cu cineva față de care ai simpatie, dar dacă nu îți place de cineva atunci situația se schimbă.

https://www.splitshire.com

Riscul este de respingere, agresivitate și neclaritate în comunicare, ceea ce duce la diverse conflicte ce pot afecta relațiile între parteneri, la birou, etc. Cel mai des, după cum știi astfel de situații se întâmplă la locul de muncă sau într-un grup nou unde intenția este de a socializa.

Partea interesantă e că nu te gândești înainte la ce ai de făcut, vine totul automat. Creierul, sau mai bine spus o parte a creierului – zona orbitofrontală a cortexului prefrontaladică zona responsabilă de empatie, se ocupă în mod automat de toate reacțiile emoționale pe baza simpatiei sau antipatiei. Valori pe care care le ai pe baza experienței tale personale și pe care creierul le folosește pentru a decide care îți sunt prioritățile.

Tot pe acest principiu faci presupuneri și iei decizii la nivel interpersonal, și tot pe asta se bazează succesul sau eșecul tău în relații. Vezi cum să îți îmbunătățești relațiile sociale.

Situațiile, interacțiunile, momentele scurte, deciziile rapide și felul în care comunici sunt importante pentru o viață socială satisfăcătoare. Prima reacție la ce se întâmplă este la nivel inconștient, fie că îți place fie că nu. Conștientizând cum alegi să reacționezi și ce opțiuni ai, poți decide tu cum să comunici și cui să îi acorzi atentie.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți vorbească, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei. Este o șansă să te adaptezi într-un context social mai dificil.

Este important să acorzi atenție persoanei cu care vorbești pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă. Nimic nu e personal. Este ușor să răspunzi agresiv și să spui că o persoană nu îți place, pur și simplu. Dacă le iei ca pe niște provocări în mod constructiv, acest lucru te va ajuta cu siguranță, atât pe plan personal cât și pe plan profesional. Este o bună ocazie să îți depășești zona de confort sau să îți dezvolți carisma personală.

De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. E ca și când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție.

Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea de a se exprima.

pexels-photo-89873

În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine și să îți asumi experiența.

Empatia , cum spuneam, este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă.

Cum să ai experiențe care creează transformare empatică?

Transformarea empatică este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică. A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal. Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Gestionarea stării emoționale și asertivitatea sunt două bune prietene care ajută la o comunicare eficientă cu persoanele din jurul tău.

În terapie în general afli cum să înițiezi și să întreții o comunicare bună, autentică. Descoperi cum să faci față situațiilor dificile și îți accesezi resursele personale neexplorate.

Întotdeauna să ai o prezență autentică și să te bucuri de toate provocările mediului social pe care le întâmpini.

Știi cât este de important să îți dezvolți simțul social și să ai grijă de relațiile tale interpersonale. E uite, la fel de important este și prezența ta personală în contexte noi de relaționalizare, ori la birou și să îți adaptezi comunicarea în funcție de situație și persoană.

Pe curând,

Dana

SaveSave