Categorie: Relații Sociale

PsihologiePsihoterapieRelații SocialeRelaționalizareSinguratate

Termeni de Singurătate

Există mulți termeni de luat în considerare atunci când cineva vorbește despre singurătate. Când cineva spune „Mă simt singur” sau „Trăiesc singur” nu putem spune ce înseamnă asta pentru el și ea, dacă ar trebui făcut ceva… sau, adesea, ce ar putea face pentru a se ajuta. Problemele legate de a fi singur, singuratatea si izolarea sunt complexe.

Când revizuiți miile de articole de pe internet, veți putea observa că nu toată lumea folosește terminologia în același mod, iar ajutorul greșit vine adesea din lipsa de înțelegere a dimensiunilor semnificative ale singurătății și izolării. De exemplu, știm că „a te simți singur” este un sentiment negativ, în care persoana simte un gol interior și poate fi sau nu singură fizic. Așa că abordarea acesteia necesită o atenție mai aprofundată.

Te invit să aprofundăm.

Voi explica mai in profunzime acesti termeni despre singuratate: A fi singur; Singurătate; Solitudine; Izolarea fizică; Izolare sociala; Izolarea emoțională.

Termeni înrudiți:

O modalitate de a înțelege în continuare ce înseamnă singurătatea este să explorezi terminologia asociată.

Să înțelegem Solitudinea

Solitudinea înseamnă să fii singur în propriul tău spațiu al capului; bucurându-te de propria ta companie și oferindu-ți timp de calitate pentru a reflecta. De obicei, ești separat fizic de ceilalți. Solitudinea este o stare pozitivă și poți simți că efectele sale pozitive sunt benefice pentru tine.

Beneficiile solitudinii includ capacitatea de:

• a te îndepărta de presiunile cotidiene;

• a fi capabil să te gândești la probleme specifice sau să te pregătești pentru noi provocări;

• să fii în ton cu propriile sentimente.

Majoritatea oamenilor pot sta în solitudine ore întregi, alții câteva zile. Este rar ca oamenii să rămână mult mai mult timp în Solitudine adevărată, deoarece nu mai ești în Solitudine dacă începi să stai pe gânduri negative, să te simți singur, să te simți izolat social sau emoțional.

Este o abilitate dobândită să fii într-o stare de Solitudine sănătoasă și să echilibrezi timpul de a obține beneficii pentru tine, mai degrabă decât să eviți în mod activ oamenii într-un mod nesănătos.

Să înțelegem Singurătatea

Singurătatea este o stare emoțională care decurge din lipsa de legături suficiente și semnificative dorite cu ceilalți – acei oameni pe care te poți baza în momentul în care ai nevoie. Singurătatea nu are legătură cu câți prieteni sau relații ai, sau dacă ești singur sau printre oameni.

Singurătatea și izolarea socială sunt concepte diferite, dar sunt interconectate… unul îl poate exacerba pe celălalt sau pot provoca simultan suferință.

Singurătatea poate fi declanșată atunci când:

  • Simți durere amintindu-ți orice relație semnificativă (cu tine) care s-a încheiat din orice motiv (moarte, separare, divorț).
  • Atunci când experimentezi iubirea neîmpărtășită
  • Te simți neîmplinit/ă de oamenii apropiați
  • Nu te simți înțeles de cineva
  • Viața se schimbă în jurul tău
  • Ai mai puțin acces la relațiile sociale prin schimbarea circumstanțelor de viață.

Să înțelegem ce înseamnă atunci cand te simți singur

Când nu ai unul sau mai mulți oameni în viața ta în care grija și înțelegerea profundă se simt reciproc, te simți neîmplinit. Simți tristețe și durere de inimă… și suferință. Deoarece singurătatea este un sentiment de deconectare, te poți simți singur în circumstanțe în care nu ești singur, chiar și atunci când:

• ai întâlnit recent oameni noi în noul loc de muncă;

• ești conectat cu multe persoane care au fost semnificative pentru tine în trecut pe rețelele sociale;

• ești printre oameni într-o mulțime la un eveniment organizat;

Sentimentul de deconectare este o percepție în mintea persoanei singuratice… așa că dacă cineva percepe că lumea lui nu este corectă și spune că este singur, atunci este de fapt singur.

Adâncurile singurătății

Singurătatea uneori distorsionează percepțiile noastre despre relațiile pe care le avem. Oamenii care sunt singuri se pot simți nedoriți, neiubiți, indezirabili, nesemnificativi, disperați, nesiguri sau abandonați.

Când se întâmplă acest lucru, ai putea alege să deveniți izolat social, retrăgându-te  și mai mult de prieteni și familie, care ți–ar putea diminua singurătatea.

Pe măsură ce devii mai singur, oamenii din jurul tău ar putea să reducă sau să oprească cu totul conexiunile lor semnificative anterioare, creând o situație de izolare socială suplimentară.

Singurătatea te poate face să devii izolat emoțional. Singurătatea prelungită sau cronică te poate face să crezi că ești deprimat sau, în anumite circumstanțe, poate duce la depresie.

Să înțelegem ce înseamnă a fi singur

A fi singur este o circumstanță în care ești pe cont propriu, fără nimeni altcineva în preajmă, fie pentru o perioadă scurtă de timp, fie mai permanent. Fără context de situație sau expresie facială sau limbajul corpului, „a fi singur” este neutru, în măsura în care nu transmite nici fericire, nici tristețe.

Doar pe măsură ce se adaugă contextul, veți putea afla dacă a fi singur este o situație pozitivă (singurare) sau negativă (izolare socială sau singurătate) pentru individ.

Să înțelegem izolarea socială

Izolarea socială este locul în care nu interacționezi social cu ceilalți. Nu necesită izolare fizică. S-ar putea să vă aflați, de exemplu, printre membrii familiei și totuși să nu contactați pe nimeni în afara casei. Senzația de izolare socială și singurătatea sunt concepte diferite și totuși sunt interconectate… unul îl poate exacerba pe celălalt, sau pot provoca simultan suferință. Izolarea socială ia două forme:

• Izolat social prin alegere;      

• Senzație de izolare socială.

Când alegi să fii izolat social, rareori simți singurătate.

Izolat social prin alegere

Mulți oameni de toate vârstele trăiesc singuri și sunt izolați social. S-ar putea să fii unul dintre ei și, de asemenea, să fii fericit, bine fizic și capabil să ai grijă de tine în mod adecvat și în siguranță; și nu numai că ești în stare să spui altora că ești bine; tu însuți crezi asta cu adevărat și ești mulțumit în interior de cantitatea și calitatea relațiilor pe care le ai cu ceilalți și de propriile gânduri.

Sănătatea și bunăstarea ta, totuși, depind de diverși factori, inclusiv de motivele pentru care alegi să te retragi din societate, pentru cât timp „hibernezi” și cât de bine faci conexiuni cu acei puțini oameni cu care intri în contact.

Senzația de izolare socială

Când ai contact redus sau deloc cu alte persoane pentru perioade lungi de timp și începe să-ți lipsească să ai mai mulți oameni în jurul tău, te simți izolat social. Așteptările tale cu privire la cât de multă interacțiune socială ți-ai dori nu se potrivesc cu frecvența interacțiunilor sau cu numărul de oameni cu care ajungi să fii de fapt.

Unii oameni au o nevoie mare de un număr mare de oameni cu care să interacționeze și cât de des se întâlnesc; alții au nevoie doar de câțiva oameni și de mai puțină frecvență.

A te simți izolat social este un sentiment de goliciune sau de suferință legat de a fi singur.

Exemple de izolare socială, cum ar fi  cauzate de circumstanțe, de modul în care te tratează alții și de modul în care reacționezi la situații și la oameni:

  • Te retragi activ de la ceilalți în timp ce simți rușine, umilință, jenă, frică, amărăciune sau orice altă emoție negativă care îți afectează capacitatea de a interacționa cu oamenii.
  • Alții se retrag de la tine deoarece le este frică să fie în compania ta (de exemplu, dacă ai tendința de a deveni violent) sau te văd ca fiind stigmatizat
  • Alții poate inadaptați social, și au anxietate, deoarece nu știu cum să se angajeze în relaționare cu tine (de exemplu, tu vii dintr-o altă cultură).
  • Circumstanțele vieții (cum ar fi viața rurală sau dependența fizică de alții pentru a te ajuta să interacționați în afara casei tale.).
  • Problemele tale de sănătate, orice altă problemă de sănătate care te împiedică să socializezi cu ușurință.

Să înțelegem izolarea fizică

Izolarea fizică este situația în care ești singur și rupt fizic de oameni – unde locuiești sau în perioadele în care ai timp liber în diferite situații. Persoanele izolate fizic pot avea adesea modalități de a comunica cu alte persoane prin telefon sau folosind internetul și uneori pot primi vizitatori.

Amploarea bunăstării tale depinde de circumstanțele izolării tale fizice.

Izolarea fizică poate crea izolare socială, izolare emoțională sau singurătate. Izolarea fizică are două forme:

• Izolat fizic și mulțumit;      

• Izolat fizic nu prin alegere.

Izolat fizic și satisfăcut

Mulți oameni de toate vârstele trăiesc singuri și sunt izolați fizic. S-ar putea să fii unul dintre aceștia și, de asemenea, să fii fericit, bine fizic și capabil să ai grijă de tine în mod adecvat și în siguranță; și nu numai că ești în stare să spui altora că ești bine; tu însuți crezi asta cu adevărat și ești mulțumit în interior de cantitatea și calitatea relațiilor pe care le ai cu ceilalți și de propriile gânduri. Chiar și în rarele momente în care simți singurătatea ca pe o pierdere temporară a fericirii, ai încredere că poți ajunge la alți oameni și, prin acele conexiuni, te vei simți pozitiv pentru o perioadă semnificativă de timp după aceea.

La fel de importante pentru punctul tău de vedere… sunt și interacțiunile pe care le ai cu alți oameni. Acestea sunt în general pozitive, iar oamenii din viața ta simt că încă te conectezi bine cu ei. A fi izolat fizic în acest fel este în general sănătos. Cu toate acestea, există circumstanțe de care ar trebui să fii conștient:

• Alții sunt îngrijorați de ceea ce ți se poate întâmpla;

• Alții sunt îngrijorați de ceea ce ți se întâmplă deja;      

• Să fii conștient că schimbarea poate avea loc în orice moment.

Complexitățile apar pentru unii dintre noi, în ciuda faptului că suntem perfect fericiți cu noi înșine și cu izolarea noastră fizică aleasă.  Acesta este momentul în care familia și prietenii încep să-și facă griji pentru noi și sunt conștienți că nimeni nu poate verifica starea de siguranța a persoanei în cauză.    

Trebuie să fii conștient de faptul că tu, în calitate de persoană anterior fericită izolată fizic, ai putea începe să te simți izolat social și/sau singur din mai multe motive. Orice schimbare te-ar putea face să ai diferite modele de gândire care ar putea acum să-ți afecteze negativ bunăstarea.

Gândește-te dacă te simți încrezător în a spune oamenilor dacă începi să fii singur sau să te simți izolat social și cât de bine ar fi primit.

Izolarea fizică este uneori folosită ca o formă de pedeapsă (de exemplu, trimiterea unui infractor la închisoare) sau ca o modalitate de a difuza un comportament deteriorat (a pune un copil care se comportă prost într-o cameră separată).

Combinația dintre capacitatea persoanei de a se descurca singură (în cele din urmă să se relaxeze în singurătate), durata de timp în care este singură, locul în care are loc izolarea și cine face izolarea, va fi un factor determinant pentru a stabili dacă există mai mult daune decât bine.      

Izolarea fizică forțată pentru unii va părea o veșnicie după numai zece minute pentru alții (ex. mulți copii mici)     ; în timp ce pentru alte persoane mai multe zile pe cont propriu vor fi tolerabile.

Să înțelegem izolarea emoțională

A fi izolat emoțional este momentul în care mecanismul tău de apărare se activează și, pentru a te proteja de suferința emoțională, încetezi să comunici în mod natural cu oamenii. Când comunici cu ei, menții comunicarea la un nivel superficial.

Deci s-ar putea să ai un cerc social larg, dar probabil că arăți puțin interes față de sentimentele celorlalți; și în felul acesta eviți cu totul relațiile intime. Ați putea pune bariere în calea aprofundării relațiilor; și s-ar putea să te izolezi social de oameni pentru a evita să fii rănit.

Cel mai important, îți păstrezi sentimentele în întregime pentru tine și nu poți primi sprijin emoțional de la ceilalți. Ai putea chiar să îți reprimi sau să îți suprimi propriile gânduri, sentimente, opinii și convingeri. S-ar putea să simți că te-ai oprit sau să te simți amorțit.

Izolarea emoțională poate începe la orice vârstă și, cu ajutor, poate fi schimbată. Cu toate acestea, mulți bătrâni, care sunt predispuși să devină izolați emoțional atunci când își pierd persoanele cu care au împărtășit intimitatea (parteneri, prieteni și familie), au mai puține oportunități de a construi noi relații cu conexiunile semnificative necesare.

A fi izolat emoțional este nesănătos, deoarece te împiedică să ai atașamente semnificative în viața ta.

Sper că am adus clarificări asupra Termenilor de Singuratate. Prin urmare, din dorința de a recuceri alături de tine partea buna a singuratatii, vreau să te anunț ca vor fi câteva articole pe site-ul meu, care sper ca vor clarifica mai întâi termenii de singuratate.

Ulterior vom vorbi despre cum sa prevenim singuratatea, despre semne ale singuratatii, despre cum ne poate afecta singurătatea si despre beneficiile solitudinii.

Vei găsi secțiunea de întrebări si răspunsuri. Mai mult voi vorbi despre diferitele forme ale singuratatii: acasă, la birou, in mediul rural, relocare si singuratate, călătorii si singuratate, relații si singuratate, stagiile vieții si singuratatea, vom lucra împreuna in workshopuri despre cum sa facem ca fiecare zi sa nu o mai trăim in singuratate. Si lista nu s-a încheiat.

Dacă ai vreo sugestie te invit sa imi scrii si vom publica împreuna un articol. Iar astfel, împreună, ajutăm oamenii să devină mai puțin singuri și să prețuiască singurătatea.

Daniela

ComunicarePsihologiePsihoterapieRelațiiRelații Sociale

Singurătatea dintre relații

Singurătatea dintre relații înseamnă timp acordat propriilor sentimente și emoții pe care le simțim pentru fostul partener. Înseamnă să ne pregătim pentru o nouă relație, să ne asumăm responsabilitatea unei noi relații. 

 Cu toții avem nevoie de destulă singurătate, încât să ne auzim vocea lăuntrică, profundă a sinelui nostru adevărat, adică să ne apropiem de sine și să ne cunoaștem mai bine. Singurătatea ne ajută să ne raportăm într-un mod mai profund la noi înșine. Singurătatea nu poate fi evitată. 

Să ne bucurăm mai mult de această singurătate.

Te invit să asculți pomdcastul Siminei Adamescu unde voi verbi despre „Singurătatea dintre relațiile de cuplu”.

Eu cred că sunt două categorii de oameni care experimentează singuratatea. În primul rând cei care experimentează singurătatea până învață ceva și e varianta mai grea. În cealaltă categorie cei care au învățat ceva din singurătate și o iubesc atât de mult încât vor mai mult, varianta frumoasă. 

Când incheiem o relație, intrăm în spațiul dintre relații. Ce se află în acest spațiu? Cum îl folosim? Ce rol are singurătatea aici?

Pe curând,

Daniela

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Singurătatea în relația de cuplu

Modul nostru de a fi in relație cu ceilalți se vede prin acțiunile noastre! 

Singurătarea în cuplu este și atunci când nu te simți apreciat sau apreciată, iubit sau iubită, susținut sau susținută, motivat sau motivată, respectat sau respectată de către partener.

Sunt mulți factori care determină sentimentul de singurătate, fie că ești sau nu într-o relație. Dar un aspect pozitiv care reiese din acest sentiment este oportunitatea de a evalua dacă nevoile și dorințele personale sunt îndeplinite în interacțiunea cu partenerul de cuplu sau cu tine însuți.

Te invit să asculți acest podcast pentru a afla mai multe lucruri interesante despre singurătatea în relația de cuplu.

Singurătatea în relația de cuplu, cu Daniela Damian. Spotify ⬇️
https://spoti.fi/3dJFpxx

#danieladamian #singuratate #cuplu #podcast #vibrantpodcast #relatii 

Facebook Vibrant Podcast

PODCAST Vibrant Simina Adamescu

Pe curând,

Daniela

AbilitățiConexiuneMotivațiePsihoterapieRelații Sociale

O întâmplare neaşteptată, Serendipity

Serendipity este un accident fericit, o întâmplare neaşteptată, sau să spunem norocul unui accident fericit. Serendipity este un cuvânt minunat se referă la orice descoperire care este neasteptată, dar care este una fericită și accidentală.

pexels-photo-42078Acest cuvânt a fost votat ca fiind unul dintre cele mai grele cuvinte de tradus. Serendipitate nu este un cuvânt românesc, în engleză îl găsim „serendipity”, în franceză „serendipité”, în germană „serendipität”, în portugheză „serendipidade”, în italiană serendipità.

Este ca și atunci când ai un țel și îți doresti cu ardoare să se întâmple ceva să devină realitate, și totuși ceva se întâmplă…

amazing-beautiful-beauty-blue

Ce dă sens vieții tale? Care este scopul tău în viață? Dezvoltă-ți spiritul de observație și vei putea recunoaște întâmplările fericite din viața ta și cum totul se sincronizează pentru a atinge obiectivul dorit. Tot ce ce ai nevoie vine în momentul potrivit.

Norocul și cauzalitatea vin în momentul și locul potrivit.

Din partea științei exista un mare interes în a descoperi legătura dintre serendipitate, sincronie și întâmplări norocoase. Serendipiditatea este mai mult decât un moment norocos sau pură coincidență. Este o legătură între moment și nevoie, motivația pierdută și speranța, simplicitate și inteligență. Poate tu le numești coincidențe, dar și acestea au o explicație. Jung în studiile lui prezintă ”Sincronicitata ca principiu al corelațiilor acauzale”, numite în general ”coincidențe”.

Deasemenea, povestea pe care o spui despre viața ta este importantă, și cum o spui mai ales. Serendipiditatea leagă momente din trecutul tău, prezent și ceea ce în dezvoltare. Pregătirea ta este prețioasă în atingerea obiectivului tău: citește, învață, călatorește, deszvoltă-ți potențialul, ascultă, observă activ.

Este forte important să ai un obiectiv important pentru tine, este ceea ce dă sens vieții tale. Atunci cânt ai un scop în viață, un vis care să te ghideze totul se mișcă în acea direcție. Scopul poate fi chiar să realizezi un obiectiv important pentru tine sau ceva mai mare.  Permite-ți să crezi că visele devin realitate, se numește serendipiditate atunci când totul complotează pentru a se întâmpla. Observă toate detaliile pe parcurs. Atunci când nu ai un scop și nu stabililești obiective, vor aparea multe evenimente neprevăzute, fără nici o direcție și mai nimic din ceea ce se întâmplă în viața ta, nu te mulțumește. Dacă nu ai un scop în viată, totul se va întâmpla aleatoriu și altcineva va face planuri pentru tine.

Scopul în viată ne motivează și ne dă energie.

sweden-children-girls-sled-70448

Dava alergi după fericire s-ar putea să nu o prinzi… Dacă te bucuri de fiecare moment din viața ta, atunci sigur va veni fericitea la tine, iar tu sigur o vei găsi! Crede că cele mai nebunești vise pot deveni realitate. Din punct de vedere neurologic, atunci cțnd stabilești un obiectiv, creierul va găsi căi spre a îl atinge, chiar daca ai impresia că nu știi ce să faci, ai încredere că vei ști. Trebuire doar să adaugi pregatirea ta, muncă care să ducă spre scopul dorit. Că doar nu te pregătești pentru a deveni medic și obiectivul tău este să pilotezi… sau nah cine știe.

Norocul și șansa favorizează oamenii pregătiți, Louis Pasteur.

Când ai un scop în viață, au loc mutații pozitive. Știi atunci când întânlești persoana potrivită la momentul potrivit, sau are loc o întâmplare ce te poartă spre planul tău, sau poate ai o revelație? Ei bine așa arată Serendipity.

pexels-photo-38674

Ține mine, este important să ai oameni autentici lângă tine care te încurajează din punct de vedere intelectual, emoțional, artistic, spiritual și profesional. Care te încurajează și te susțin în dezvoltarea propiului potențial. Este important să ai și să îți urmărești scopul în viață.

Sper din tot sufletul ca esti acolo unde îți dorești! Să ai parte de un an nou cu împliniri, realizări și relații autentice! Sărbători fericite!

Pe curând,

Daniela

Inspirație:

  • Psihologia lui C.G. Jung.
  • Il piacere di Vivere, Anne Ancelin Schützenberger
  • Filmul „Serendipity”, cu John Cusack şi Kate Beckinsale
  • Serendipity: Iulia Badea-Guéritée

InterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Psiho: forța conexiunilor tale sociale

„Abilitatea de a avea relații sociale cordiale cu oamenii contribuie decisiv la succesul personal, la eficiență în conducere, la recunoaștere și prestigiu.” Daniel Goleman

Bună,

Te-ai întrebat vreodată cum alegi oamenii din viața ta și cum relaționezi cu aceștia? Sau te-ai întrebat ce putere au conexiunile tale sociale și cum te influențează?

Ei bine, în primul rând la Harvard s-a făcut un studiu timp de 75 de ani pe un număr semnificativ de persoane și au găsit că fericirea şi longevitatea se trag dintr-un singur lucru, iar aceasta este forța conexiunilor tale sociale! Studii ca acesta sunt extrem de rare. Ca să răspunzi la întrebarea ce te menține sănătos și fericit pe parcursul vieții, te invit să vezi acest TED.

„Reacțiile pe care le avem față de ceilalți, ca și ale lor față de noi, au un impact biologic mult mai extins decât ne închipuim. Este vorba despre declanșarea unor cascade de hormoni care ne reglează întregul organism, de la inimă până la sistemul imunitar, determinând relațiile bune să acționeze ca niște vitamine, iar pe cele proaste ca niște otrăvuri. Ne putem „molipsi” de emoțiile celorlalți oameni tot așa cum luăm o gripă, iar, pe de altă parte, consecințele izolării sau cele ale unui stres social intens ne pot scurta viața.” Sursă: Inteligența Socială. Noua ştiinţă a relaţiilor umane, Daniel Goleman. 

pexels-photo-556960

Multe studii au demonstrat că există o strânsă legatură între integrarea socială a individului și sănătatea fizică. Ceea ce arată că persoanele care au relații sociale de calitate au durata de viață mai mare față de cei care nu au relații sociale de calitate. De asemenea în multe cazuri, este partenerul de viață care moare la scurt timp dupa moartea personei dragi. Izolarea socială pare a fi cel mai mare risc pentru moarte. Prin urmare, suportul social favorează sănătatea și bunăstarea personală.

Multe necesităţi individuale sunt satisfăcute în relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii şi anxietăţii, afiliere, securitate, statut, prestigiu, satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit).

Suntem prin definiție niste ființe sociale. Ne place sa fim înteleși și apreciați!

În particular satisfacerea din cadrul relației de cuplu înbunătățește calitatea vieții și este asociată cu cu un stil de viață pozitiv reducând stresul psihologic. De exemplu lipsa intimității poate duce diferite probleme de tip psohologic. În aceeași măsură criticitatea sau hiperprotectivitatea care limitează comunicarea costructivă reduc satisfacerea în cuplu. Dar având în schimb un comportament de implicare de preocupare, un interes față de partner în a avea discuții constructive are un efect psihologic pozitiv asupra partenerului.

Fiind evidend cum corpul și mintea sunt conectate și se adaptează mediului în care traim, acestea încearcă să răspundă în cel mai bun mod posibil situațiilor cererilor care vin. Cu timpul anumite moduri de a răspunde la situațiile cotidiene, devin stabile și transmit corpului nostru o experiență emotivă constantă. E de mult știut cum starea fizică, bună sau rea, este condiționnată de sfera afectiv-emoțională și viceversa, cum starea psihică are repercusiuni asupra sănătății fizice.

pexels-photo-509818

Relaţiile dintre o persoană şi alte persoane sau relaţiile interpersonale se numără în zilele noastre printre cele mai interesante şi mai pasionante subiecte privitoare la viaţa socială, la interacţiunea dintre individ şi societate.

Omul este o fiinţă socială şi în sensul că „are nevoie de celălalt om”.

Omul este o fiinta socială, nu poate trăi singur. Relatiile sunt cleiul care încheagă unitatea dintre oameni. Cu cât relațiile sunt mai solide cu oamenii sunt mai uniți.

Deasemenea relațiile interpersonale ocupă un loc central în structura personalității. Iar contactele sociale ne ajută să depășim incertitudinea sau stresul, să controlăm o situație care provoacă anxietate, să înlaturăm frica.

  • Te-ai întrebat vreodată de ce nu te poți gâdila singur?
  • Pentru ca avem capacitatea de a distinge factori externi de cei interni sau autogenerați.

Pe curând,

Daniela

PsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Cum și cât de bine te adaptezi la așteptările celorlalți?

În primul rând nu te aștepta să știu ce gândești și dacă e așa atunci nu crede că mă aștept să te comporți într-un anumit fel.

Cu toții avem așteptări, de aceea este foarte important ca pentru a avea un echilibru bun în viață, să conștientizezi așteptările pe care le ai pentru ceilalți, și de la ceilalți proiectate către tine.

În acest articol nu voi vorbi despre cum să gestionezi așteptările în relațiile tale, ci despre cum și cât te atadaptezi la așteptările celorlalți. Este important, pentru că de cele mai multe ori nu îți dai seama că faci ceva doar pentru că altcineva la asta se așteptă.

Nevoile umane cer a fi împlinite și de aici până la a avea așteptări este doar un pas.

Nevoia de iubire, de acceptare, de recunoaştere, nevoia de siguranţă sunt doar câteva dintre nevoile fundamentale ale fiinţei umane, iar pentru satisfacerea lor, persoanele nu numai că au așteptări dar și se adaptază la așteptările prietenilor, familiei, societății, grupul din care face parte, organizației.

Mda, pare a fi un cerc vicios, și toate astea pentru că te interesează, deoarece împlinirea sau neîmplinirea așteptărilor depinde dezvoltarea ta armonioasă, sănătoasă și echilibrată.

Știai că de multe ori „se întâmplă” să primești ceea ce celălalt crede că vrei?

pexels-photo-264771

Oamenii au așteptări diferite de la tine și aceste așteptări sunt în contradicție. Astăzi așteptările sunt din ce în ce mai mari, poate mult peste ceea ce poți tu oferi. Ai putea face ore suplimentare pentru a îndeplini toate așteptările din partea familiei tale, așteptările șefului sau șefei tale, așteptările partenerului sau partenerei tale, sau așteptările din partea prietenilor.

Poate știi că toate aceste așteptări, și sunt o formă de recunoaștere a faptului că faci treabă bună, că ești o persoană plăcută în prezența căreia multă lume vrea să stea. Sau ai multe responsabilități și toată lumea trage de tine de dimineața până seara fără să se întrebe dacă mai poți sau dacă vrei să te așezi să bei un pahar cu apă. Ai nevoie și tu de răgaz?

Teoria este frumoasă, dar practica te omoară. În primul rând dă-ți timp și vezi care îți sunt prioritățile, oprește pilotul automat pentru că ai și tu limite, iar în aldoilea rând nu mai propite că rezolvi tu tot, delegă. Asta nu înseamnă că nu ești acolo pentru cine delegi pe altcineva. Fă ce poți și bucură-te de experiențele frumoase pe care le poți avea cu oamenii dragi ție.

 pexels-photo-236287

Fii rezonabil/ă în privința așteptărilor pe care le îndeplinești și stabilește-ți în mod clar ce așteptări ai și tu la rândul tău de la ceilalți. Nu te lăsa condus de așteptările oamenilor și nu le face pe plac împotriva voinței tale; aici există riscul ca tu ajungi să nu mai știi exact ce vrei cu adevărat și în acest fel se pierde din autenticitate.

Este bine să ai așteptări mai si realiste de la tine, astfel îți vei atinge potențiualul maxim și vei descoperi noi lucruri despre tine.

Așteptările sunt proiecții. Chiar vrei să fii ceea ce celalt proiectează? Multe dintre aceste așteptări proiectate sunt neraliste, iar neîndeplinirea lor poate declanșa furie în celalalt, și duc la o comunicare deloc eficientă, la reproșuri, poate conflicte și nu în cele din urmă la distanțare atât în cadrul familiei cât și în cercul de prieteni. Dezamăgire este cuvântul des folosit pentru ceva ce nu ai îndeplinit, dar  nici nu știai că se așteaptă „ceva anume” de la tine, iar mândrie poate fi și atunci când atingi obiectivele celuilalt fără ca tu să șii exact ce se aștepta de la tine. Atunci când nu împărtășești așteptările celuilalt, dar vrei, găsește motivația pentru a i le împlini!

Psiho: La ce să te aștepți de la consultațiile terapeutice?

Când mergi la psihoterapie, de cele mai multe ori poți vei avea așteptări nerealiste. PS: a nu-ți crea așteptari, uneori înseamna a te astepta la orice sau a avea așteptări MARI. 

pexels-photo-279375

Așteptările în viață reprezinta nevoia de control. Așteptarile sunt idei limitative venite la pachet cu percepția asupra realității ce ne înconjoară. Ca și fricile, așteptările te blochează. Clarificarea este și va fi una dintre soluțiile cele mai sănătoase.  Fii autentic, nu te comporta așa cum celălalt se așteptă să te comporți.

Știi că cu cât persoanele sunt în postura de „a controla” cu atât au tendința de a avea mai multe așteptări?

Dacă cunoști persoane care au tendința de a controla totul, trebuie să știi ca acestea sunt mult mai înclinate în a-și crea așteptări de tot felul, de la persoane la situații, la experiențe, sau pur și simplu gustul unei cafele facută de X.

Controlul poate duce spre simulări de preziceri ale viitorului și nu numai, ci și la dorința ca lucrurile să fie într-un anumit mod, chiar persoana respectivă determinând un anumit lucru să se întâmple…

Cine încearcă să controleze totul, riscă de fapt să creeze reprezentări mult prea rigide ale viitorului, care vin la pachet cu cercuri vicioase sau comportamente ce aduc doar multă suferință.

Crezi că cineva are de așteptări de la tine, așteptări care nu te fac să te simți bine? 

pexels-photo-450271

Să știi că ni se întâmplă tuturor să ne creăm propriile „castele mentale” (realități) și să suferim atunci când acestea se prăbușesc.  Este foarte foarte important să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce îți dorești și să exprimi clar: așteptările în cuplu, așteptările în familie.

Sper că ți-a plăcut acest articol. În cazul în care ți-a plăcut mă aștept și m-aș bucura dacă îi dai share.

Tu, cum și cât de bine te adaptezi la așteptările celorlalți?

Pe curând,

Daniela

SaveSave

SaveSave

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Cum să îți îmbunătățești relațiile sociale?

Sigur știi sau ai mai auzit că abilitatea de a avea relații sociale cordiale cu oamenii contribuie decisiv la succesul personal, la eficiență în conducere, la recunoaștere și prestigiu.

Din fericire, psihologul american, Stinson ne vorbește despre optimism social și cum tindem să ne imaginăm relații pozitive înainte ca acestea să se întâmple.

Iar pentru Daniel Goleman, persoanele cu abilități sociale dezvoltate sunt adevărate “vedete pe plan social”. Lipsa acestor abilități “îi face până și pe cei mai străluciți din punct de vedere intelectual să naufragieze în relațiile lor interumane, dovedindu-se aroganți, insuportabili sau insensibili”. Din aceste motive dezvoltarea abilităților sociale este esențială din perspectiva teoriei inteligenței emoționale. Dacă vrei mai mult, atunci  vezi supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței.

model-face-beautiful-black-and-white-407035

Exprimarea emoțiilor sprijină construirea relațiilor sociale corecte și benefice.

Cu cât suntem mai abili emoțional, cu atât putem controla mai bine, mai adecvat transmiterea trairilor afective. Ele nu trebuie nici minimalizate, nici exagerate, ci manifestate firesc. Dispozițiile persoanelor expresive emoțional se transmit asupra celor din jur doar dacă modalitățile de exprimare sunt sincere și moderate. Orice exagerare conduce inevitabil, la respingere.

Goleman ne amintește că sunt patru componente ale inteligenței interpersonale descrise de Harch și Gardner, cum ar fi: coordonarea activităților unui grup de oameni pentru a atinge obiective consensualeprevenirea conflictelor și rezolvarea celor existente prin mediere, diplomație, bun simț, tact și răbdare; în relațiile personale, stabilirea cu ușurință a legăturilor de prietenie, cooperare, înțelegere, respect; și nu în ultimul rând sesizarea și înțelegerea emoțiilor celor in jur, făcând o simplă analiză socială.

Abilitățile sociale fac posibilă conviețuirea, în profida deosebirilor inerente între oameni. Aceste abilități conferă farmec personal, reușită socială, poziții sociale.

friends-phone-bed-bite-163112

Dacă vrei să fii popular, să ai mulți prieteni, să comunici eficient și să fii ascultat și nu numai, îți poți dori să îți înbunătățești relațtiile sociale actuale și atunci chiar trebuie să îți dezvolți abilitățile sociale. Iată, aici, câteva modalități de a cizela abilitățile sociale cele mai semnificative în interacțiunea cotidiană:

  • Menține permanent contactul vizual cu cei cu care dialoghezi
  • Zâmbește când vorbești sau când îi asculți pe cei din jur
  • Relaxează-ți limbajul corporal
  • Demonstrează-ți politețea spunând bună!, mulțumesc!, la revedere! și așa mai departe
  • Arată interes față de cei din jur întrbându-i despre starea lor, despre famile, planuri
  • Discută cu calm motivele neînțelegerii
  • Caută o soluție rațională și reciproc avantajoasă

Câte din aceste lucruri le faci zilnic?

Noi oamenii suntem ființe sociale și cum ție îți place să fii înțeles și apreciat, așa și celorlalte persoane. Știi care este riscul în relații astăzi? Ei bine, oamenii pun foarte mare accent pe realizările individuale și devin din ce în ce mai puțin enpatici, iar relațiile interpersonale au de suferit.

Watzllawick considera că oamenii își creează singuri suferința chiar prin acțiunea de a încerca să-și rezolve problemele emoționale. Paul Watzlawick a fost un terapeut, psiholog, teoretician in comunicare si filozof austro-american, fiind una din cele mai influente personalizzati ale Institutului de Cercetare Mintala din Palo Alto, California.

pexels-photo-354951

Iată câteva lucruri de ținut minte sau de scris în agenda ta personală: 

„Nu putem să nu comunicăm”

Comunicarea este inevitabilă, iar non comunicarea imposibilă. Orice situaţie care implică două sau mai multe persoane este una interpersonală, adică o situaţie de comunicare inevitabilă. Pot avea valoare comunicațională atât verbală, cât și nonverbală: tăcerea, răspunsul și absența lui.

Comunică şi tăcerea, nu doar vorbele. Comunică răspunsul la o epistolă, dar şi absenţa lui, gesturile şi mimica, absenţa lor sau înlocuirea celor  aşteptate cu altele, paloarea sau roşul obrazului, ritmul respiraţiei, bătăile inimii şi tensiunea muşchilor gâtului. Acţiunea ca şi pasivitatea oferă inevitabil o serie de indicii, semne şi semnale. Omul nu  poate să nu comunice, indiferent dacă vrea sau nu. Când ascultă, citeşte, priveşte, miroase, pipăie, gustă, bâjbâie prin întuneric sau doarme, el recepţionează mesaje, chiar dacă are sau nu intenţia asta.

Comunicarea nu se rezumă la limbajul verbal, vorbit sau scris, şi nici la intenţionalitate. Dincolo de cuvinte şi peste ele, intervin vocea, tonul cu care sunt rostite. Apoi, cuvintelor şi tonului, se adaugă limbajul trupului, postura, fizionomia, mimica, gestica sau culoarea hainelor.

„Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: conţinutul şi relaţia”

Planul conţinutului oferă informaţii, iar planul relaţiei oferă indicaţii pentru interpretarea informaţiilor (informaţii despre informaţii). Pentru a explica această axiomă, Paul Watzlawick recurge la analogia cu computerul. Pentru a îndeplini o sarcină, el are nevoie de date (planul conţinutului informaţional), dar şi  de un program, care-i indică cum să le prelucreze (planul relaţiei). În comunicare umană, limbajul conţinutului este unul de informare, iar limbajul relaţiei este unul de comportament.

“Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi abordat în termeni de cauză -efect sau stimul-răspuns”.

Logica comunicării nu este una liniară, de tipul cauză-efect. În comunicare, este comod, dar simplist, să admitem că o cauză produce un efect şi un efect are o cauză. De pildă, este riscant să căutăm o cauză unică şi punctuală pentru ruptura unei relaţii; omul comunică în fiecare clipă trecutul său şi experienţele acumulate în timp.

„Comunicarea umană foloseşte atât limbajul digital, cât şi pe cel analogic”

Cele două tipuri de limbaje coexistă şi se intercondiţionează. Conţinutul comunicării îmbracă preponderent forma digitală, iar relaţia pe cea preponderent analogică. Coexistenţa şi complementaritatea lor impune un gen de traducere continuă între ele, cu o inevitabilă pierdere de informaţie şi sensuri. Omul este singura fiinţă capabilă să utilizeze ambele moduri de comunicare. Animalele folosesc exclusiv comunicarea analogică, iar maşinile inteligente, exclusiv pe cea digitală.

 „Comunicarea poate fi simetrică sau complementară”

Orice comunicare este interactivă şi implică două sau mai multe persoane. Interacţiune a două persoane care discută între ele un subiect oarecare implică anumite raporturi de putere şi autoritate între ele.

În orine interacțiune trebuie să îți asumi responsabilitatea psihologiei personale, adică conștiențizarea oricărei reacții, emoții, cognitivă sau de comportament. 

Sper că ți-a plăcut articolul, te invit să urmărești în continuare acest blog, unde vei găsi articole despre psihologia relațiilor, despre relațiile poate periculoase și despre cum poți îmbunătăți relațiile gândindu-te la ele, implicându-te, ascultând și acordându-le importanță.

Rezonează, recomandă, inspiră, conectează-te și acționează! 

Pe curând,

Daniela

Vezi Bibliografie și inpirație:

  • Supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței Marius Furtună, 2012
  • Watzlawick, Beavin & Jackson, Pragmatics of Human Communication, New York, 1967
  • Watzlawick, Beavin Jackson , Une logique de la communication, Editions du Seuil, 1972
PsihologiePsihoterapieRelații SocialeRelaționalizare

PSIHO: Experiențe care creează transformare empatică

Știi că să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic? Asta pentru că experiența oamenilor necesită empatie. Empatia este o alegere cu intenție și ai putea să construiești AHA experiențe. În acest articol îți vorbesc despre transformarea prin empatie, ce înseamnă cunoașterea prin experiențe comune împărtășite și înțelegerea experienței trăite. În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine.

Empatia este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Te ajută de fapt să clarifici experiența emoțională pe care o trăiești împreună cu ceilalți din jurul tău.

Este important să ai prezent că o persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune, cea mai înaltă forma de empatie și presupune interes empatic.

Empatia este o emoție socială ca vina, rușinea, gelozia, invidia, mândria; acestea sunt emoții ce implică reprezentarea stărilor mentale ale altor persoane, prin vizualizarea. Totuși, vina, rușinea, gelozia, invidia, mândria, sunt diferite de emoțiile de bază precum frica, fericirea, furia, surpriza, dispretul și tristețea, care înseamnă să fii conșient de propria stare. Prin urmarea, empatia este abilitatea de a îți imagina starea altor persoane și necesită în primul rând prezență (a fi prezent în conversația cu celălalt și a nu aduce nimic din trecut, a înțelege).

pexels-photo-509819

Cu cât cunoști mai mult o persoană cu atât este mai greu să empatizezi, dar totuși cu un pic de  efort și exercițiu îți poți îmbunătăți abilitatea socială empatică.

Să vedem ce spune istoria

Pornind de la grecescul empatheia, “a se simti in”, termen folosit inițial de teoreticienii esteticieni pentru a denumi capacitatea de a percepe experiența subiectivă a unei alte persoane. Această teorie susține că empatia își are baza într-un fel de imitație fizică a nefericirii altora, ceea ce evocă aceleași sentimente în persoana respectivă. În schimb simpatia poate fi simțită în general față de altcineva fără a împărtăși sentimentele persoanei respective. Heinz Kohut, psihiatru și psihanalist, este cel care a introdus in psihanaliză conceptul de empatie, fiind întemeietorul psihologiei sinelui, iar psihologul Carl Rogers este cel care a introdus termenul de empatie în practica medicală, preluându-l tot din estetică. Pentru Rogers, a fi empatic înseamnă „a percepe cadrul de referință al altuia cu acuratețe, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde din vedere condiția de ca și cum “. Vasile Pavelcu un psiholog român, a completat definiția, adăugând ca o consecință capacitatea de a anticipa comportamentul altora în situații date. Într-o manieră mai clară și mai simplă de a spune lucrurilor pe nume, Mihail Ralea definea empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a înțelege trăirile altora.

Transformare empatică

Empatia este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică.

A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal.

Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Capacitatea de a ne pune în pantofii celuilalt este definită de Bateson ca ipoteza altruism-empatie. „Dacă o persoană nu simte empatie atunci  aceasta este înlocuită de altruism”. Dar dacă simți empatie atunci vei putea ajuta prin acțiunile tale sau prin cuvinte, indiferent daca prezinți interes pentru acea experiență sau nu.

De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești pentru a informa despre faptul că simți empatie, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. Este ca atunci când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție. Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea să se exprime înainte ca tu să oferi soluții. Te-ai gândit că poate nici nu e nevoie să oferi soluții?  Este nevoie de cele mai multe ori doar să fii acolo. Comunicarea empatica se bazeaza pe intenție, conectarea la valori și nevoi.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți povestescă, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei.

În afară de a înțelege contextul și semnificația științifică a contextului, empatia este înțelegerea persoanei respective în esența ei, te ajută de fapt să clarifici experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul tău; nu înseamnă că trăiești emoţiile altor persoane, ci înseamnă că înţelegi emoţiile altor persoane pornind de la experienţele personale. Este un proces de transpunere în psihologia celuilalt, fie că este într-o situație de suferință, fie ca este într-o situație de bucurie, entuziasm.

Ce poți face? 

Simularea empatiei: cultivează curiozitatea, ascultă cu atenție și deschidere, dezvoltă-ți imaginația, învață să înțelegi și să respecți punctul de vedere al altei peroane fără să îți impui părerea. (poate fi frustrant și inconfortabil, dar cu exercițiu oricine poate dezvolta această abilitate). A fi prezent poate suna ușor, dar înseamnă să acorzi toată atenția ta, într-o manieră de grijă și cu inima deschisă; adică să asculți cu adevarat ceea ce partenerul gândește și simte. Să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic.

Empatia se contruiește pe conștientizarea de sine, și cu cât suntem mai deschiși față de propriile noastre emoții cu atât suntem mai capabili să interpretăm sentimentele altora.

Dezvoltă abilitatea de a citi și a răspunde emoțiilor celorlalți, să înțelegi emoțiile ca și cum ar fi ale tale.

Empatia presupune suficient calm și receptivitate, astfel încât semnalele subtile ale sentimentelor celorluilalt să poate fi recepționate și imitate de către propriul creier emoțional. Atitudinea empatică este mereu antrenată în judecățile morale, în dileme morale care implică potențiale victime.

Oare trebuie să minți ca să nu îți jignești un prieten?

Hoffman susține că rădăcinile moralității se află în ematie, iar fatul de a te pune în locul altcuiva te face să respecți anumite principii. Dar când se instalează furia ce faci?  După cum știi, conflictele sunt și ele bune, mai important este cum le gestionăm. Mai întâi trăiește-ți furia și resentimentele oricât ai nevoie, apoi oferind sau primind empatie poți trece dincolo de furie. Exprimarea emoțională este mult mai sănătoasă decât dacă ții în tine; cu toate acestea nu pot generaliza deoarece sunt persoane care tind să-și ascundă reacțiile adânc în sinea lor și au nevoie de distanță și timp pentru a reflecta înainte de a acționa. Să ne întoarcem la idee, așadar comunicarea empatică ajută la gestionarea conflictelor și a crizelor de furie.

Deasemenea, astăzi empatia este din ce în ce mai importantă în mediu de afaceri și luată în serios pentru că este o calitate ce merită toată atenția, ajută interacţiunea între persoane și îmbunătățește relațiile interpersonale. Tot Goleman susţine că emoţiile sunt molipsitoare, mai ales cele pozitive. Definește empatia ca fiind „simţirea emoţiilor celorlalţi, înţelegerea perspectivelor lor şi comunicarea activă şi cu interes în domeniile lor de preocupare”. 

pexels-photo-551657

 Empatia este una din aptitudinile care îți poate îmbunătăți șansele de reușită în carieră.

Prin urmare, suntem deschişi și vulnerabili la influenţele emoţionale ale celorlalţi. Empatia este competenţa fundamentală a conştiinţei sociale, a eficienţei sociale în munca de zi cu zi,  este o experiență frumoasă în sine. A fi empatic este o calitate și o condiţie a comunicării eficiente. Empatia implică ascultarea cu toată fiinţa, este genul de ascultare la care se referă filosoful Chuang-Tzu în pasajul următor:

Ascultarea care are legătură doar cu urechile este una. Ascultarea ce implică înţelegere este alta. Dar ascultarea cu spiritul nu se limitează la o singură facultate, la ureche sau la minte. De aceea, ea necesită golirea tuturor facultăţilor. Cînd acestea sînt goale, atunci întreaga fiinţă ascultă. Atunci se poate percepe ceea ce e acolo, în faţa ta, şi nu poate fi auzit cu urechile şi nici înţeles cu mintea.  (Marshall B. Rosenberg,  Adevărata educaţie pentru o viaţă împlinită). 

pexels-photo-551657

Empatia ajută în viața sentimentală și este sursa relațiilor interpersonale de calitateCalitatea de a fi empatic constituie o premisă a optimizării relaţiilor interpersonale şi o condiţie a comunicării eficiente. 😉

Pe curând,

Daniela

Inspirație: Inteligența emoțională, Daniel Goleman 

Recomandare: DANIEL GOLEMAN ON THE THREE KINDS OF EMPATHY

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Doamna psiholog, ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?

Se spune că pofta vine mâncând. Corect, dar hai să facem o diferență între priorități.

O diferență între claritate, autenticitate și poate gest făcut din dragoste. Știi că între profesie și viața personală e o altă diferență. Cum spuneam, întru-un articol recent, acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Lgătura dintre acestea este că atunci când spui lucrurilor pe nume cu autenticitate și claritate, apare motivația și inspirația, ba chiar poate pentru altceva și nu pentru același lucru pe care îl faci mereu.

Pur și simplu nu am chef azi!

pexels-photo-48566

˜

EA: – Iubitule hai să mergem la prietenii noștri în weekend la munte, să ieșim, să ne plimbăm și să ne relaxăm. Ce îți iei la tine?

EL: – Draga mea, nu am chef! (dar de ce nu mă întreabă dacă  îmi doresc acest lucru). 

EA: -Poftim?

EL: -Vreau să stăm acasă în acest sfârșit de săptămână!

EA: -Ce? Tu ai auzit ce am zis?

EL: – Da, foarte bine și eu nu vreau să merg!

˜

Tunete și fulgere, dezamăgire și supărare, nu mă iubește, nu îi pasă ce vreau, zise ea. Dar el oare a fost ascultat? Unde este compromisul sănătos? Poate ea merge singură sau este dependentă de prezența lui? Poate el șă o însoțească?

Nu ești responsabil de cum interpretează celălalt, ești responsabil de cum livrezi informația, de tonul și atitudinea folosită.

pexels-photo-225232˜

– Săptămâna aceasta te vizitez!

– Nu pot săptămâna asta!

– Hai mă, că doar acum pot și promit că nu te voi deranja.

– Am spus nu!

– Am auzit eu bine? Sau tocmai m-ai refuzat? … 

˜

Știi, sună de parcă vizitatorul ar face o favoare. Când de fapt nu s-a consultat cu gazda, ci doar a anunțat. Și da ceilalți nu sunt mereu la dispoziția cui are chef. Poate ți s-a întâmplat și ție, poate încă nu …

˜

– Weekendul acesta ieșim în oraș ca fetele.

– Nu vreau, nu am chef.

– Hai mă că o să fie fun, îți vine cheful, o să vezi!

– Nu

– Ești culmea, cu mine nu ieși niciodată!

– Serios? Doar săptamâna ce a trecut, acum două săptămâni, acum trei .. să mai zic? Iar acum nu vreau!

– M-am supărat!

– Este ceva ce aș putea face legat de această supărare acum? Că altfel prefer să mă întorc la ale mele. 

˜

E uite așa oamenii se pot supăra pe tine, mai ales când este vorba doar despre ei. Pentru că întodeauna este vorba despre propria persoană, oamenilor le place și adoră atenția. Chiar dacă se întâmplă frecvent să uite că totuși și celălalt are nevoie de aceeași atenție. Cu ce este  mai special o persoană decât alta?

Când ți-ai întrebat prietea sau prietenul ultima oară cu adevărat:

  • Ce faci?
  • Cum te simți?
  • Ce dorești cu adevărat?

pexels-photo-277088

Psihologie de zi cu zi

Și ce se întâmplă când spunem lucrurilor pe nume?

Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, ce se potrivește ca răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Dacă te-ai decis de puțin timp să aduci claritatea asupra acțiunilor tale, mai întâi oamenii pot fi uimiți, pentru că nu așa te-au cunoscut, apoi poate iritați sau jigniți, dar nu este treaba ta. Ușor, ușor se vor obișnui cu noul tău fel de a fi. Din fericire sau din păcate, unii vor pleca, alții vor rămâne în viața ta, dar mai frumos este că vei cunoaște oameni noi cu care vei rezona, cu care vei fi pe aceeași frecvență. Vor veni în viața ta oameni care te vor sprijini în ceea ce devii sau ești deja, în creșterea și dezvoltarea ta personală. Unii îți vor fi chiar noi prieteni, iar cu cât îți faci cât mai curând noi prieteni, cu atât mai târziu vei avea prieteni vechi.

Prima cerință: separă falsul de autentic.

E important să ai o curiozitate autentică asupra relațiilor tale interpersonale, asupra modului în care acționezi și cum răspunzi. Definește clar care îți sunt prioritățile și acordă atenție modului în care răspunzi celor din jur. Nehotararea încurcă, pentru că alții vor decide pentru tine și foarte posibil să nu îți placă. Deci ce vrei cu adevărat?

Să refuzi cică nu e politicos

Față de cine nu este politicos? Înainte de a răspunde la acestă întrebare ia un carnețel și un creion și scrie. Nu refuza, acceptă totul și scrie timp de o săptămână când îți e bine și când nu, apoi după șapte zile trage linie, vezi ce iese. După acest exercițiu vei observa mai bine dacă îți e mai bine cu ceea ce decid alții pentru tine sau nu.  Poți refuza și aprecia în schimb. Exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Ce se poate întâmpla când ai mai mare claritate legat de ceea ce îți place, de ceea ce îți face bine sau pur și simplu claritate legat de ceea ce vrei?

 Ca să fie bine să fie perfect

Pentru că de multe ori tindem către perfectiune deoarece credem că asta ne-ar face să ne simțim mai bine, dar nu e așa.  Știi ce este în condradictoriu? Perfecțiunea însăși este!Pentru că se contrazice cu claritatea și autenticitatea. Atunci când o persoană tinde a fi perfectă va cere și celor din jur același lucru, adică va cere ca ceilalți să se ridice la așteptările personale și nu se acceptă nici măcar mici abateri. Problema este că  perfecționiștii în general nu prea sunt satisfăcuți, asta ca să nu zic că nu sunt deloc și punct. În general din punctul lor de vedere lucrurile nu merg bine și mai nimic nu arată cum ar trebui să arate. Și atunci mă întreb unde este autenticitatea, ce își doresc cu adevărat acești oamenii și care este nivelul lor de claritate privint ceea ce sunt ca oameni reali?

„Oamenii perfecți nu sunt reali, iar oamenii reali nu sunt perfecti.”

Câteodată perfect nu există, ah pardon de cele mai multe ori …  sau nimic nu este perfect, dar când începem să spunem lucrurilor pe nume totul devine mai clar, din ce în ce mai clar și nimic perfect.  Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, căutăm răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Aristotel, în Metafizica, spune că un lucru perfect îndeplinește trei condiții: să fie dus la capăt, nimic altceva asemănător cu el nu poate fi mai bun și și-a atins în intregime scopul inițial. Iar psihoterapeutul Watzlawick spune că încercând să atingem inaccesibilul, facem sa devină imposibil și ceea ce ar fi fost realizabil.

Așadar te întreb, ar fi mai bine sau nu să spunem lucrurilor pe nume?

Să fie bine altora

Da de acord, dar sunt și limite, iar acelea sunt ale tale. Atunci când faci ceva cu drag pentru persoana iubităm pentru că te bucuri de bucuria celuilalt, e cu totul altceva. Chiar și acea excursie după care nu te dai în vând o poți face, ba chiar și ceasul preferat il poți cumpara persoanei dragi, chiar daca nu e ceasul tîu preferat.

Câteodată ceea ce faci este ceea ce vrei tu, câteodată nu. Important este să faci compromisuri sănătoate, să ai claitate, să ceri clar, să oferi, să refuzi și să îți dai tu însuți ceea ce alții nu îți pot oferi. 

˜Și totuși ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?  

˜Se poate relația ta de cuplu sau căsnicia ta să nu mai fie perfectă

Ok, poate descoperi ceva ce nu îți place în relația ta sau pur și simplu nu ai ceva care să nu funcționeze acum, nu o lua personal. Dar idea de bază sigur ai înțeles-o. Te aștept cu un comentariu, un like și ⁄ sau un share către cine îți dorești să citească acest articol și spune lucrurilor pe nume, vezi ce se întâmplă.

PS: Cred că lucruri bune se întâmplă! – așa cum o prietenă mi-a spus când a citit articolul. 

Pe curând,

Daniela

ConsiliereInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Psiho: rezonezi cu unii prieteni și este mai bine așa

Știi cât este de important să îți dezvolți simțul social și să ai grijă de relațiile tale interpersonale.

Cum te schimbi și tu, așa se schimbă și prietenii tăi. Cu unii încă mai ai lucruri în comun, cu alții tragi tare de dragul vremurilor trecute. Oamenii se schimbă! Iar titlul inițial pentru acest articol era : Nu mai rezonezi cu unii prieteni și este bine așa.

Solitudinea îți oferă independență

În timp ce citești, gândește-te la o persoană dragă cu care pur și simplu simți că nu mai rezonezi. Și totuși poate îți este greu să accepți acest lucru deoarece nu știi ce va însemna asta. Te gândești că singurătatea nu îți place, dar a sta cu cineva doar pentru a nu fi singur, dezvoltă dependență și duce la riscul de a întreține relații toxice. Până la urmă este timpul tău și doar tu decizi cum îți place să îl petreci și cu cine. În schimb solitudinea îți oferă independență, tu decizi ce faci, cu cine, când vrei tu și mai ales te simți bine orice ai face.

Știai și tu că este o diferență între singurătate și solitudine. Singurătatea înseamnă să te simți izolat de ceilalți oameni și că ceva îți lipsește chiar și atunci când ai oameni în jurul tău. Solitudinea este alegerea ta de a sta în singurătate fără a simți singurătatea; mai mult este alegerea de rămâne centrat pe propria peroană, ceea ce înseamnă că ești mai aproape de ceilalți știind când să ceri ajutor și când să nu, când să fii preocupat, cu cine ai simpatii și cucine nu, și mai important știi cu cine ești în sincronie și armonie.

friends fotoo

Prietenia este văzută ca relație intimă în societățile moderne, este o formă particulară a relațiilor intime.

Interpersonal

Empatia, este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine și să îți asumi experiența.

Sigur știi că persoanele care fac parte din cercul tău social interpersonal îți influențează evoluția. Acestea te influențează pe toate planurile, începând de la chestiuni minore, cum ar fi faptul că râdeți la aceleași glume, filme, etc, și te influentează până la lucruri majore cum ar fi sănătatea ta, succesul tău profesional.

Omul este o fiinţă socială, în sensul că „are nevoie de celălalt om”.

Fie că e vorba de muzică, locuri de mers, cărți de citit, filme, activități, subiecte de conversație și gusturile nu se discută, unii prieteni s-au schimbat și simți acest lucru prin simplu fapt că nu îți mai vine să faci aceleași lucruri cu ei sau să vorbești despre aceleași subiecte la nesfârșit. Ai nevoie de conversații care te împlinesc, te îmbogățesc, la care să adaugi discuții simple fără bârfe.

Prietenia este și ea pe interes, vrei sau nu să crezi asta. 

Vă oferiți reciproc timp de calitate, iar dacă vine doar dintr-o parte va funcționa dar nu pentru mult timp. Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine.

Terapie

– Face terapie, s-a schimbat! Nu mai rezonăm ca acum ceva timp, e altcineva! 

Claritatea, autencitatea, modul de a te apropria de oameni, înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu tine în raport cu ceilalți se schimbă. Empatizarea reală cu ceilalti, acceptate, maturitate emoțională, autenticitate și abilitatea de a construi relaţii, flexibilitate, adaptabilitate, integritate … toate se schimbă când te cunoști mai bine și când evoluezi.

Te schimbi, aia e! Și e foarte bine. Trebuie sa faci o diferență!

Te schimbi și atunci când te simți cu adevărat înțeles de ceilalți. Ține minte că emoțiile pe care le preiei de la ceilalți au consecințe, de aceea îți dau un motiv în plus să te înțelegi cum să le schimbi în bine. Și este vorba doar despre tine, pentru că nu îi poți schimba pe ceilalți.

Ne te mai ascultă cu atenție? Păi poate acum îți dai seama de acest lucru important în relația voastră, datorită faptului că tu ai evoluat și ai o altă înțelegere.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți vorbească, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei.

Știi atunci când vorbești cu cineva și nu îți dai seama când a trecut timpul?

Zilele trecute am petrecut câteva ore după ceas, pentru că până să verific nu am știut când au zburat zecile de minute, vorbind despre sensul relațiilor, prietenie, ce se întâmplă când nu mai rezonăm cu anumiți prieteni.

Timp și întrebări

În terapie primesc des întrebări  despre cum poate funcționa o relație cu o persoană cu care nu se mai rezonează și azi am decis să scriu puțin despre acest subiect. Ori pentru că am întânlit mulți oameni interesați de dezvoltare personală și am deschis împreună subiecte interesante despre a rezona sau a nu mai rezona cu cineva, și ce este de făcut.  Tu ce faci? Cât timp din timpul tău acorzi atunci când simți că nu mai e cazul? Ai de planificat activități în următoarea perioadă cu oameni dragi, dar cu care pur și simplu nu îți place să îți petreci timpul?

Merită să petreci timpul cu anumite persoane? Sau poate se merită la un interval de câteva luni, e în regulă atâta timp atunci când comunicarea este naturală și nu simți nici o presiune de a fi.

Știi cum se spune: Am prieteni deci exist.

friends fotoImportant este  cum interacționezi cu prieteni de-a lungul timpului!

Te-ai întrebat vreodată dacă vei avea aceeași prieteni peste zece ani, dar douăzeci? Dacă nu ai răspuns, atunci te poți gândi la evoluția relațiilor de prietenie de-a lungul timpului: copilărie, șscoală, liceu, facultate, prieteni de la petreceri sau birou.

Influențezi

În orice interacțiune trebuie să ne asumăm responsabilitatea psihologiei personale, adică conștiențizarea oricărei reacții, emoții, stări.

Adu-ți aminte că fiecare persoană cu care interacționezi te influențează și invers, influențezi fiecare persoană pe care o întânlești sau cu care îți petreci timpul. Interacţiune a două persoane care discută între ele un subiect oarecare implică anumite raporturi de putere şi autoritate între ele.

Urmărește acest blog în continuare vei găsi articole despre psihologia relațiilor.

Rezonează, recomandă și inspiră! 

Pe curând,

Daniela

SaveSave