Categorie: Terapie

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Doamna psiholog, ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?

Se spune că pofta vine mâncând. Corect, dar hai să facem o diferență între priorități.

O diferență între claritate, autenticitate și poate gest făcut din dragoste. Știi că între profesie și viața personală e o altă diferență. Cum spuneam, întru-un articol recent, acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Lgătura dintre acestea este că atunci când spui lucrurilor pe nume cu autenticitate și claritate, apare motivația și inspirația, ba chiar poate pentru altceva și nu pentru același lucru pe care îl faci mereu.

Pur și simplu nu am chef azi!

pexels-photo-48566

˜

EA: – Iubitule hai să mergem la prietenii noștri în weekend la munte, să ieșim, să ne plimbăm și să ne relaxăm. Ce îți iei la tine?

EL: – Draga mea, nu am chef! (dar de ce nu mă întreabă dacă  îmi doresc acest lucru). 

EA: -Poftim?

EL: -Vreau să stăm acasă în acest sfârșit de săptămână!

EA: -Ce? Tu ai auzit ce am zis?

EL: – Da, foarte bine și eu nu vreau să merg!

˜

Tunete și fulgere, dezamăgire și supărare, nu mă iubește, nu îi pasă ce vreau, zise ea. Dar el oare a fost ascultat? Unde este compromisul sănătos? Poate ea merge singură sau este dependentă de prezența lui? Poate el șă o însoțească?

Nu ești responsabil de cum interpretează celălalt, ești responsabil de cum livrezi informația, de tonul și atitudinea folosită.

pexels-photo-225232˜

– Săptămâna aceasta te vizitez!

– Nu pot săptămâna asta!

– Hai mă, că doar acum pot și promit că nu te voi deranja.

– Am spus nu!

– Am auzit eu bine? Sau tocmai m-ai refuzat? … 

˜

Știi, sună de parcă vizitatorul ar face o favoare. Când de fapt nu s-a consultat cu gazda, ci doar a anunțat. Și da ceilalți nu sunt mereu la dispoziția cui are chef. Poate ți s-a întâmplat și ție, poate încă nu …

˜

– Weekendul acesta ieșim în oraș ca fetele.

– Nu vreau, nu am chef.

– Hai mă că o să fie fun, îți vine cheful, o să vezi!

– Nu

– Ești culmea, cu mine nu ieși niciodată!

– Serios? Doar săptamâna ce a trecut, acum două săptămâni, acum trei .. să mai zic? Iar acum nu vreau!

– M-am supărat!

– Este ceva ce aș putea face legat de această supărare acum? Că altfel prefer să mă întorc la ale mele. 

˜

E uite așa oamenii se pot supăra pe tine, mai ales când este vorba doar despre ei. Pentru că întodeauna este vorba despre propria persoană, oamenilor le place și adoră atenția. Chiar dacă se întâmplă frecvent să uite că totuși și celălalt are nevoie de aceeași atenție. Cu ce este  mai special o persoană decât alta?

Când ți-ai întrebat prietea sau prietenul ultima oară cu adevărat:

  • Ce faci?
  • Cum te simți?
  • Ce dorești cu adevărat?

pexels-photo-277088

Psihologie de zi cu zi

Și ce se întâmplă când spunem lucrurilor pe nume?

Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, ce se potrivește ca răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Dacă te-ai decis de puțin timp să aduci claritatea asupra acțiunilor tale, mai întâi oamenii pot fi uimiți, pentru că nu așa te-au cunoscut, apoi poate iritați sau jigniți, dar nu este treaba ta. Ușor, ușor se vor obișnui cu noul tău fel de a fi. Din fericire sau din păcate, unii vor pleca, alții vor rămâne în viața ta, dar mai frumos este că vei cunoaște oameni noi cu care vei rezona, cu care vei fi pe aceeași frecvență. Vor veni în viața ta oameni care te vor sprijini în ceea ce devii sau ești deja, în creșterea și dezvoltarea ta personală. Unii îți vor fi chiar noi prieteni, iar cu cât îți faci cât mai curând noi prieteni, cu atât mai târziu vei avea prieteni vechi.

Prima cerință: separă falsul de autentic.

E important să ai o curiozitate autentică asupra relațiilor tale interpersonale, asupra modului în care acționezi și cum răspunzi. Definește clar care îți sunt prioritățile și acordă atenție modului în care răspunzi celor din jur. Nehotararea încurcă, pentru că alții vor decide pentru tine și foarte posibil să nu îți placă. Deci ce vrei cu adevărat?

Să refuzi cică nu e politicos

Față de cine nu este politicos? Înainte de a răspunde la acestă întrebare ia un carnețel și un creion și scrie. Nu refuza, acceptă totul și scrie timp de o săptămână când îți e bine și când nu, apoi după șapte zile trage linie, vezi ce iese. După acest exercițiu vei observa mai bine dacă îți e mai bine cu ceea ce decid alții pentru tine sau nu.  Poți refuza și aprecia în schimb. Exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Ce se poate întâmpla când ai mai mare claritate legat de ceea ce îți place, de ceea ce îți face bine sau pur și simplu claritate legat de ceea ce vrei?

 Ca să fie bine să fie perfect

Pentru că de multe ori tindem către perfectiune deoarece credem că asta ne-ar face să ne simțim mai bine, dar nu e așa.  Știi ce este în condradictoriu? Perfecțiunea însăși este!Pentru că se contrazice cu claritatea și autenticitatea. Atunci când o persoană tinde a fi perfectă va cere și celor din jur același lucru, adică va cere ca ceilalți să se ridice la așteptările personale și nu se acceptă nici măcar mici abateri. Problema este că  perfecționiștii în general nu prea sunt satisfăcuți, asta ca să nu zic că nu sunt deloc și punct. În general din punctul lor de vedere lucrurile nu merg bine și mai nimic nu arată cum ar trebui să arate. Și atunci mă întreb unde este autenticitatea, ce își doresc cu adevărat acești oamenii și care este nivelul lor de claritate privint ceea ce sunt ca oameni reali?

„Oamenii perfecți nu sunt reali, iar oamenii reali nu sunt perfecti.”

Câteodată perfect nu există, ah pardon de cele mai multe ori …  sau nimic nu este perfect, dar când începem să spunem lucrurilor pe nume totul devine mai clar, din ce în ce mai clar și nimic perfect.  Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, căutăm răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Aristotel, în Metafizica, spune că un lucru perfect îndeplinește trei condiții: să fie dus la capăt, nimic altceva asemănător cu el nu poate fi mai bun și și-a atins în intregime scopul inițial. Iar psihoterapeutul Watzlawick spune că încercând să atingem inaccesibilul, facem sa devină imposibil și ceea ce ar fi fost realizabil.

Așadar te întreb, ar fi mai bine sau nu să spunem lucrurilor pe nume?

Să fie bine altora

Da de acord, dar sunt și limite, iar acelea sunt ale tale. Atunci când faci ceva cu drag pentru persoana iubităm pentru că te bucuri de bucuria celuilalt, e cu totul altceva. Chiar și acea excursie după care nu te dai în vând o poți face, ba chiar și ceasul preferat il poți cumpara persoanei dragi, chiar daca nu e ceasul tîu preferat.

Câteodată ceea ce faci este ceea ce vrei tu, câteodată nu. Important este să faci compromisuri sănătoate, să ai claitate, să ceri clar, să oferi, să refuzi și să îți dai tu însuți ceea ce alții nu îți pot oferi. 

˜Și totuși ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?  

˜Se poate relația ta de cuplu sau căsnicia ta să nu mai fie perfectă

Ok, poate descoperi ceva ce nu îți place în relația ta sau pur și simplu nu ai ceva care să nu funcționeze acum, nu o lua personal. Dar idea de bază sigur ai înțeles-o. Te aștept cu un comentariu, un like și ⁄ sau un share către cine îți dorești să citească acest articol și spune lucrurilor pe nume, vezi ce se întâmplă.

PS: Cred că lucruri bune se întâmplă! – așa cum o prietenă mi-a spus când a citit articolul. 

Pe curând,

Dana

AbilitățiAsertivitateComunicareInterpersonalMotivație

Cum să eșuezi ca să ai succes? fă ceva

În principiu eșecurile te ajută să înțelegi ce funcționează și ce nu. Așa cum spunea CS Lewis: „Esecurile sunt amprentele care paveaza drumul spre succes”.

Te-ai gândit vreodată cum învață un copil să meargă? Probabil e de la sine înțeles că va reuși. Ce știm este că copilul încearcă, cade, se împiedică, se ține de ceea ce are în jurul lui, apelează la cei care știu deja, cade din nou, plânge, se bucură și după o ia de la capăt. Sigur nu ai auzit vreodată un copil spunând ca mersul nu este pentru el deoarece nu se pricepe la asta. Nici nu vei auzi acest lucru vreodată.

Copilul nu se va ori până va reuși, indiferent de câte ori eșuează.

A eșua reprezintă drumul înainte, și cu toții cel puțin o dată în viață avem teama de a nu grești, dar este firesc.

De fapt cele mai multe persoane se tem că nu vor reuși în viața personală, în carieră. În general se tem de tot ce ține de alegerile în viață.

Sigur îți aduci aminte acea dorință de a reuși să găsești un job bun îmediat după băncile facultății. Aceeași dorință puternică de a reuși ai avut-o și la primul job, să reușești, iar dacă vorbim despre antreprenoriat presiunea este mai mare. Dacă te-ai lovit de dezamăgiri după astfel de începuturi, atunci trebuie să știi că așteptările erau mult prea mari față de ceea ce te aștepta de fapt.

pexels-photo-377909La fel este și atunci când începi o afarece nouă. Ideea da îți surâde pentru că nu îți place să ți se spună ce să faci și îți place să faci lucrurile în felul tău. Mai mult, ideea că îți poți face programul independent este ceea ce îți dorești mai mult. Dacă încă nu ai început, dar ai o idee te poți întreba dacă vrei să să alegi între: a avea un salariu decent și să faci în continuare ceva ce poate nu îți place sau să riști, fără a avea destui bani pentru o periadă. Te poți întreba ce ai putea pierde dacă ceva dacă te apuci de afacerea ta personală sau ce ai putea să pierzi dacă peste câțiva ani tot nu reușești cu ceea ce îți propui. Cert este că nu știi. Răspunsul este unul, nu pierzi nimic, câștigi. Cel mai important lucru este că îți dai seama de ceea ce vrei cu adevărat, un job liniștit, îți definești ideea de la care ai pornit sau câștigi altceva mai bun.

În timp, ceea ce ai de oferit valorează din ce în ce mai mult cu trecerea timpului, prin simplul fapt că dobândești mai multă experiență și excelezi în ceea ce faci. Valoare pe care o câștigi este raportată și la timpul pe care îl investești în tine, inclusiv îmbunătățirile care se bazează pe sute de mici eșecuri.

„Succesul este dobandit deseori de cei care nu stiu ca esecul este inevitabil” – Coco Chanel. 

Cât timp ai investit sau poate cât timp ai esuat? Gândește-te că dacă cineva este mai bun decât tine la ceva acest lucru poate fi posibil pentru că a eșuat de mai multe ori, iar dacă cineva nu e la fel de bun ca tine înseamnă că nu a trecut prin tot ce ai trecut tu ori nu a avut învățături din experiențe important ca ale tale.

black-and-white-man-person-musician

Prin educația pe care o primim, învățăm să evităm eșecul. Sistemul de învățământ ne pedepsește daca nu facem bine, iar mass-media ne arată succes după succes. Te-ai întrebat oare câtă muncă stă în spatele succesului, a reușitei? Sau câti ani sunt petrecuți muncind și cu câte esecuri?

Să îți spun ceva, cei mai mulți oameni se opresc într-un punct unde le este confortabil, de cele mai multe ori le este frică să nu eșueze. Aceștia rămân cu ceea ce au în fața ochilor, cu ceea ce simt că stăpânesc pentru că este palpabil, se consideră buni la ceea ce fac și gata, iar de cele mai multe ori se conformează și poate le este bine așa.

Oamenii de succes sunt dispuși să și eșueze. Eșecul trebuie definit de propriite tale acțiuni și nu de acțiunile celorlalți.

Știi cât de mult contează ceea ce ai învățat în primii șapte acasă? Fără să intru în detalii psihologice, îți spun că o barieră importantă vine de la părinții critici care nu își lasă copiii să o dea în bară și, ca și sistemul, îi pedepsește dacă nu reușesc. Normal că în viitor acești oameni au tot felul de temeri legate de propriile performanțe, mai mult ei de mici sunt antrenați să își diminueze claritatea, iar stima de sine le este afectată.

Valorile bune orientează către succes.

Da este foarte important să ai valori bune, mai ales din punct de vedere interpersonal, cum ar fi: sa fii intotdeauna cinstit cu ceilalti; să mă exprim mai bine și mai clar față de ceilalți.

Inteacțiunile cu ceilalți și păstrarea valorilor bune este ceva ce nu se oprește vreodată și necesită muncă continuă. Orice nouă relație și conversație aduce noi provocări. Fac această mică paranteză despre valori pentru că joacă un rol foarte important în succesul tău ca persoană în viata de familie, socială, de carieră etc.

Durerea emoțională conduce la o creșterea abilităților emoționale. Iar gestionarea eficientă a propriilor emoții crește semnificati calitatea vieții. Pentru fiecare succesul înseamnă altceva. Pentru a avea succes este important să ai un scop. ”Inteligența emotională te ajută să-ți gestionezi emotiile și te ajută sa comunici eficient cu ceilalți, în așa fel încât să-ți îndeplinești scopurile.” Este foarte important câtă flexibilitate ai și să doresti să te adaptezi la schimbare.

Ține minte că durerea, frica, anxietatea și tristețea sunt emoții bune pentru dezvoltatea ta personală, nu sunt inutile și fac parte din proces.

Durerea pe care o poți simți într-un proces face parte din succes. Pe scurt gândește-te la un sportiv de performață, (de exemplu un tenismen de succes) câtă muncă crezi că depune pentru a atinge anumite performanțe? Crezi că nu are frici sau anxietăți, sau că nu a avut vreodată?

person-woman-sport-ball

Un alt exemplu ar fi un terapeut bun. Știi câte frici, anxietăți, tristeți, eșecuri a depășit pentru a fi ceea ce este? Sau câtă durere a suferit și câtă muncă a depus pe parcursul formării? E frumos spus: da e psihoterapeut. Mișto!

Un terapeut trebuie să treacă prin multe momente de durere, tristețe și trebuie să dezvolte compasiune, are un simț dezvoltat al propriei persoane pentru o viață mai fericită în general.

Legat de durere și relații, un alt exemplu ar fi atunci când eviți eșecul unei relații și durerea pe care o poți simți dacă ai lua decizia unei despărțiri. Nu voi dezvolta acum acest subiect, deoarece merită tratat aparte; ai înțeles că multe cumpluri aleg să rămână împreună de frică că nu stiu ce va fi după. Partea interesantă e că nimeni niciodată nu știe. Despre eșecul în relații și valori de ckt voi scrie în articolul următor.

Indulgență și iluzii versus Fă ceva.

Crezi că ai nevoie de motivație pentru a face ceva? Sau poate de ceva inspirație?

art-brush-painting-colors

Acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Este foarte bine să treci la acțiune fără motivație. Iar de obicei poți simți motivație dacă vine inspirația. Așteaptă să se întâmple ceva important în viața ta, să îți dea motivația de care ai nevoie. La naiba nu e așa, și știi prea bine că dacă vrei cu adevărat să faci ceva te pui în acțiune , iar apoi vine și inspirația, după care motivația. Este vorba despre mind set și a face ceva. Atunci când faci ceva simți și libertatea de a putea eșua. De asemenea acțiunea în sine spre scop, indiferent cât de puțin faci într-o zi, ajută să învingi procrastinarea și este succesul pe care îl adaugi noii tale valori. Succes!

pexels-photo-288530

Ți-a plăcut acest articol?

Vrei să îmi lași un mesaj? Îți răspund cu mare drag

Până atunci dă like, share și comment.

Pe curând,

Dana

 

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneInterpersonal

Psiho: Sporește-ți starea de bine prin apreciere!

Salut,

Ideea e că mai ales în relații, ne focusăm foarte des pe ceea ce a greșit celălalt decât pe calitățile personale. Ce vreau să spun este că prin aprecieri sincere se produc modificari ale trasăturilor de caracter, la nivel de obișnuință și produc emoții noi, în bine! Motiv pentru care revin cu acest subiect pentru un reminder de vară.

Știai că una dintre modalitățile prin care poți fi mai fericit stă în exprimarea aprecierii?

Embed from Getty Images

Cu siguranță atunci când ești fericit ai tendința să spui mulțumesc mai des! Dar dacă ai face invers? – adică să spui Mulțumesc mai des, astfel încât să îți crești nivelul de fericire?

Exact, exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva, crește starea mentală de bine, adică fericirea; iar fericirea este departe de a fi doar o noțiune psihologica. Din punct de vedere ştiinţific, organismul uman produce multe substanţe care ne provoacă senzaţii de: plăcere, buna dispoziţie, euforie. Toate aceste substanţe sunt numite de biochimişti, neurotransmiţători, deoarece ele sunt responsabile pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Iar starea de fericire e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfină, alaturi de dopamină și serotonină.

Endorfinele, spre deosebire de dopamina (fiind un neurohormon „al placerii” care se secreta atunci cand avem asteptari pozitive dupa o actiune), se eliberează în momentul în care faci o acțiune placută. Oxitocina este hormonul tandretii, al fidelitatii; acest hormon este un anxiolitic natural, inhiband frica și agresivitatea precum si eliberarea hormonilor de stres (cum este cortizolul). Este hormonul care determina atasament si devotament fata de familie. Serotonina, numita „hormonul fericirii”, este în mare parte responsabilă de starea noastra de bine. Ea determina stimularea ramificatiilor neuronale, scade agresivitatea, regleaza apetitul si mentine starea de bine si echilibru psihic. Vezi mai mult: Hormonii fericirii si echilibrul psihic”

Așadar, aprecierea ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Embed from Getty Images

Iată ce spun câteva studii:

  1. Doi psihologi, Emmons and McCullough (2003) au descoperit cât de mult fericirea era îmbunătățită doar prin un exercițiu simplu, acela de a scrie săptămânal 5 lucruri pentru care erau reconoscători, timp de 10 săptămâni.
  2. Lyubomirsky , Sheldon și Schkade susțin că o singură dată pe săptămână este de ajuns pentru o persoană să își exprime mulțumirea astfel încât să se simtă bine.
  3. Iar Seligman, Steen, Park și Peterson (2005) au făcut un studiu timp de 6 luni, aplicând un simplu exercițiu de recunoștință unui eșantion, au descoperit ca oamenii erau mult mai fericiți și mai puțin depresivi.

! Acum că cunoști beneficiile aprecierii, recunoștinței și a mulțumirii, poți face și tu un exercițiu simplu: ia un carnețel și notează între trei și cinci lucruri pentru care exprimi recunoștință profundă, cel puțin o lună… după poți să îmi scrii ce rezultat ai.

Trebuie sa recunoastem ca ne place sa fim apreciati de cei din jur!

Căutăm validare, apreciere cu riscul să uitam sa dam la randul nostru, facem manevre pentru a obţine aprecieri, pozitive sau negative … Dar tu poți fi model de îngrijire pozitivă, adică trebuie să oferi celor din jur aprecieri pozitive pentru creştere şi schimbare. Ține cont ca persoanele au tendința să dea mai multă atenţie greşelilor personale şi imperfecţiunilor minore, decât reuşitelor şi succeselor, așadar cu atenție poți hrani stima de sine a celor din jur.

Aprecierea, multumirea si recunostinta sunt sentimente destul de transparente și trebuie să îndeplinească condiţiile de sinceritate. Esto o formă de recunoaștere, suport, sprijin. Un aspect important al relațiilor interpersonale, ține de relațiile de apreciere emoțională, care includ părerile și reflectările reciproce despre caracterul, calitățile, acțiunile celuilalt. Cand îți exprimi aprecierea de fapt te bucuri pentru că o acțiune a celuilalt a venit în întampinarea uneia dintre nevoile tale.

În primul rând atunci când apreciezi pe cineva te apreciezi mai întâi pe tine!

Embed from Getty Images

De astăzi poți începe să îți influențezi propria stare și deasemenea mediul, prin aprecierea sinceră a ceva sau a cuiva.

Pont: Unele femei frumoase resping aprecierea frumuseţii lor; altele o adoră. Unii acceptă aprecierile necondiţionate; alţii pe cele condiţionate.

..Atunci cînd un individ arată un semn de implicare faţă de un altul, e necesar ca receptorul să îi arate emiţătorului că mesajul a fost recepţionat, că gestul a fost apreciat, că relaţia există, că emiţătorul contează ca persoană şi, în cele din urmă, că receptorul îşi arată aprecierea (…) o astfel de ofertă ritualică tinde să fie urmată imediat de mulţumire. (Goffman, 1974: 63-64)

Oamenii iubesc să fie apreciați pentru lucrurile pe care le fac și le spun.

Chiar, când a fost ultima dată când ai exprimat cât de mult îți apreciezi partenerul sau partenera, prietenii, sau pe cei dragi în general?

Pentru doamne și domnișoare: „Știți că bărbații funcționează pe apreciere și că aprecierea este vitală pentru ei ? – Mda, bărbatul apreciat îți va pune lumea la picioare!” Vă recoand un articol delicios:  Vrei să-l ai lângă tine? Oferă-i încredere și apreciere

Pont: cu cât apreciezi pe cineva pentru ceva, cu atât mai mult cresc șansele ca persoana respectivă să repete acel lucru, ba chiar mai bine data viitoare, asta pentru ca aceea persoană să obțină apreciere și mai mare.

Cu cât le mulțumești oamenilor pentru ce au făcut cu atât ei vor repeta acțiunile pentru care au primit apreciere. 

Embed from Getty Images

Încă ceva:  Recunoaşte complimentul şi apreciază gestul când ți se adresează: – Mulţumesc mult. Foarte drăguţ din partea ta să spui asta! …

Apreciez că citești articolele mele. Aștept cu drag sugestii, comentarii, like și share!

Pe curând,

Dana

 

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneConsiliere

Comunicare non-agresivă și o viață socială satisfăcătoare

Știi că orice fel de comunicare cere ca ceea ce este important pentru cel care comunică să fie important și pentru cel care primește. Ușor de zis, dar mai greu de pus în practică.

Așadar, să te întreb dacă te-ai simțit vreodată pe aceeași lungime de undă cu cineva?

pexels-photo-429248

Cu siguranță, măcar o dată în viață ți s-a întâmplat. Iar în acel moment ai avut senzația că nu trebuie să pierzi timp și să explici cu lux de amănunte ceea ce vrei să spui sau despre ce este vorba. Cu toatea astea nu dai zilnic peste astfel de persoane. Ce poți face?

Dacă acest lucru nu vine natural, sau fără eforturi, este foarte important de știut că într-o comunicare bună fiecare trebuie să ajungă să îl înțeleagă pe celălalt și punctul celuilalt de vedere. Dacă îți place persoana respectivă îți este mai ușor. Poți de asemenea să muncești mai mult în vederea unei comunicări mai clare cu cineva față de care ai simpatie, dar dacă nu îți place de cineva atunci situația se schimbă.

https://www.splitshire.com

Riscul este de respingere, agresivitate și neclaritate în comunicare, ceea ce duce la diverse conflicte ce pot afecta relațiile între parteneri, la birou, etc. Cel mai des, după cum știi astfel de situații se întâmplă la locul de muncă sau într-un grup nou unde intenția este de a socializa.

Partea interesantă e că nu te gândești înainte la ce ai de făcut, vine totul automat. Creierul, sau mai bine spus o parte a creierului – zona orbitofrontală a cortexului prefrontaladică zona responsabilă de empatie, se ocupă în mod automat de toate reacțiile emoționale pe baza simpatiei sau antipatiei. Valori pe care care le ai pe baza experienței tale personale și pe care creierul le folosește pentru a decide care îți sunt prioritățile.

Tot pe acest principiu faci presupuneri și iei decizii la nivel interpersonal, și tot pe asta se bazează succesul sau eșecul tău în relații. Vezi cum să îți îmbunătățești relațiile sociale.

Situațiile, interacțiunile, momentele scurte, deciziile rapide și felul în care comunici sunt importante pentru o viață socială satisfăcătoare. Prima reacție la ce se întâmplă este la nivel inconștient, fie că îți place fie că nu. Conștientizând cum alegi să reacționezi și ce opțiuni ai, poți decide tu cum să comunici și cui să îi acorzi atentie.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți vorbească, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei. Este o șansă să te adaptezi într-un context social mai dificil.

Este important să acorzi atenție persoanei cu care vorbești pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă. Nimic nu e personal. Este ușor să răspunzi agresiv și să spui că o persoană nu îți place, pur și simplu. Dacă le iei ca pe niște provocări în mod constructiv, acest lucru te va ajuta cu siguranță, atât pe plan personal cât și pe plan profesional. Este o bună ocazie să îți depășești zona de confort sau să îți dezvolți carisma personală.

De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. E ca și când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție.

Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea de a se exprima.

pexels-photo-89873

În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine și să îți asumi experiența.

Empatia , cum spuneam, este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă.

Cum să ai experiențe care creează transformare empatică?

Transformarea empatică este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică. A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal. Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Gestionarea stării emoționale și asertivitatea sunt două bune prietene care ajută la o comunicare eficientă cu persoanele din jurul tău.

În terapie în general afli cum să înițiezi și să întreții o comunicare bună, autentică. Descoperi cum să faci față situațiilor dificile și îți accesezi resursele personale neexplorate.

Întotdeauna să ai o prezență autentică și să te bucuri de toate provocările mediului social pe care le întâmpini.

Știi cât este de important să îți dezvolți simțul social și să ai grijă de relațiile tale interpersonale. E uite, la fel de important este și prezența ta personală în contexte noi de relaționalizare, ori la birou și să îți adaptezi comunicarea în funcție de situație și persoană.

Pe curând,

Dana

SaveSave

ComunicareConexiuneMotivațiePsihologieRelații Sociale

Psiholog „Amator” vs „Hipocondru” Psihologic. Care-i treaba doc?

Un Psiholog „Amator” este o persoană care interpretează și pune diagnostic fără ca măcar să i se ceară părerea. Un „Hipocondru” Psihologic este o personă care își pune un diagnostic cu mare ușurință.

  • Știi acele persoane care își dau ușor cu părerea despre cum te simți și pun un diagnostic atât de ușor? (poate pentru că de cele mai multe ori ei nu pot asculta)
  • Cunoști persoane care cred ca poate au tot felul de disfuncții psihologice, cum ar fi depresie? (dar totuși ele pot simți poate doar tristețe)

Am întânlit mulți „experți amatori” care lansează interpretări fără ca măcar să li se ceară părerea. Într-adevăr, astăzi avem acces la multe informații din domeniul psihologiei, psihoterapiei, psihiatriei și mulți oameni se „diagnostichează” singuri sau își diagnostichează rudele, prietenii, colegii de birou. Ba chiar, sunt și persoane care se pot simți bine dacă un „psiholog amator”, le va spune un „diagnostic”. Pentru că creierul are nevoie de o explicație, și de cele mai multe ori nu se mulțumește cu una simplă.

man-person-people-emotions

Interpretările fac o diferență în calitatea vieții unei persoane, și în felul în care aceștia se ghidează după ele.

Tulburările de personalitate, cu siguranță, nu le putem neglija, dar pot fi cu ușurință neînțelese de către Terapia Psihiatrică însăși. „Psihologii Amatori” pot pune rapid etichete, pot face trimiteri și pot prescrie rețete miraculoase, iar De cele mai multe ori fac oamenii din jur să nu se simtă prea bine. Acești psihologi amatori, ei însiși pot fi hipocondri psihologici. Ei te pot confrunta cu tot felul de simptome, se preocupă de starea celorlalți într-o mai mare măsură decât cea proprie; dacă află de vreo trăsătură cu caracter psihologic negativ, se pot teme că ai putea-o avea tu sau alte persoane din cercul apropiat.

person-woman-eyes-face

În cea mai mare parte a timpului liber, ei se gândesc ce au ceilalți și li se pare că cei din jurul lor sunt oameni cu diverse tulburări de comporament asociate cu un ego mare, un simţ exagerat al grandorii, anxietate, stres, depresie, traume, tulburări de comportament alimentar, disfuncții sexuale, tulburări de comportament disruptiv, de control al impulsurilor și de conduită, fobii, simptomele obsesiv-complulsive, etc. 

Tulburările de personalitate, l-au pasionat mereu pe acest psiholog amator, cum ar fi cea paranoidă, antisocială, histrionică, narcisică, evitantă, dependentă, obsesiv-comportamentală. El, deasemenea, observă foarte bine lipsa empatiei și personalitatea manipulatoare, identifică ușor personalitatea extrem de introvertă, antisocială, histrionică, etc, și nu se poate opri din diagnosticare.

Pe de altă parte, un „Hipocondru Psihologic”, considerară că are anumite simptome ce duc la tot felul de tulburări de comportament, deprsive, anxioase, de personalitate, etc.

Diagnosticul în sine este o metodă de comunicare, iar în aceste două cazuri,  de amator și hipocondrie, un așa zis diagnostic ar putea a justifica un comportament, de evitare a anumitor situații, evitarea agorafobică sau mai bine spus evitarea unor situații specifice, etc. Unele persoane pot diagnostica sau se pot autodiagnostica, chiar dacă nu au consultat vreun specialist în sănătate mentală, mai mult hipocondria în sine poate fi considerată o tulburare. 😀

Atenție: Anxietate se află în fiecare dintre noi și nu înseamnă întodeauna ceva. Iar pentru o durere mai mare, o tristețe, o traumă, fiecare dintre noi avem un timp diferit pe care îl luăm pentru vindecare. Timpul este constructiv. 

Fiindcă cu toții avem probleme la un anumit moment în viață, cauzate de stresul social, situația financiară, relații interpersonale defectuase, probleme maritale, frici de tot felul etc, acest lucru nu înseamnă că nu suntem bine.  În diferite momente ale vieții, cu toții avem perioade de disconfort, ceea ce face parte din normalitatea omenirii.

Cunoști diferența dintre tristețe și depresie, dintre dispoziție fluctuantă și bipolaritate, dintre excentricitate și psihoză? – Te pune pe gânduri nu?

Poate ai mai auzit astfel de afirmații:

  • E depreziv pentru că s-a despărțit de iubită!
  • E psihotic, nu ai văzut cum face?
  • E atât de capricioasă, poate e bipolară, sigur e!
  • E foarte timidă, o avea anxietate socială?

„Deși mulți oameni se simt normali, aproape toată lumea crede că suferă de ceva din punct de vedere psihologic!”

  • Știi că tot ce provoacă neplăceri în viața umană se regăsește în manualul de diagnostic al tulburarilor mentale? 
  • Știi că unii oameni iau anumite medicamente sau substanțe împotriva nefericirii sau pentru a își ușura povara problemelor de zi cu zi?

sunglasses-woman-girl-faceless

Acum serios, chiar orice poate fi patologic? (atenție fac referire la stările de normalitate și nu la cele cu adevărat patologice ce țin de domeniul psihiatriei, unde nu mă bag, sunt doar cititor al manualului de diagnostic al tulburarilor mentale).

 PS: Dacă nu știi suficient, nu trebuie să intepretezi de dragul interpretării. Mai bine acorzi atenție.

O simplă interpretare a altcuiva sau o autointerpretare, poate împiedica o persoană să se bucure de o viață normală (așa cum este definită pentru fiecare persoană, comunitate, societate etc). Este foarte important să nu ne dăm cu părerea, mai ales atât de ușor. Mai important este să ascultăm. 

Și tu ești un pic un psiholog dacă te gândești ca poate ai o sensilitate psihologică, sau poate ți se întâmplă destul de des să înțelegi intențiile celorlalți. Asta e foarte bine, pentru că este o calitate umană naturală.

Multe persoane care solicită Psihoterapie au un loc de muncă stabil și au relații interpersonale (poate nu toate satisfăcătoare), iar acești oameni au și ei probleme de viață, dar nu sunt bonlavi.

Avem multe perioade în viață în care suntem prost-dispuși, ori nefericiți, ori nervoși. Este adevărat că cei mai mulți dintre noi avem frica de a nu pierde controlul sau poate mințile, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să avem ceva.

Oamenii care au relații nefeicite, pot evita bolile închipuite și pot apela la psihoterapie. 

Cine a zis că viața este ușoară? Iar când ne confruntăm cu pierderea locului de muncă, cu o despărțire, divorț este foarte normal să trăiești simptome psihologice. Este absolut normal să ai pese proaste, să te simți câteodată lipsit de energie.

Cu toții etichetăm și o facem într-un mod automat, spontan pentru că cu asta se ocupă creierul, el are nevoie de să clasificare, are nevoie de o zecime de secundă pentru a interpreta o emoție. Creierul nostru organizează și somnul. Așa s-a ajuns ca anumiți oamenii care nu au nici o boală să fie poate tratați ca și cum ar avea, ulterior chiar să fie așa.

De altfel multe din problemele din viață, pot trece și trec odată cu vârsta

Un bun psiholog amator poate fi un părinte, o persoană care s-a dezvoltat într-un anumit domeniu și acesta l-a ajutat și în dezvoltarea personală. Dar un amator hipocondru psihologic, te diagnostichează cât ai clipi, fie el amator sau de specialitate.

În teoria lui, Bernheim, spune că în viaţa de zi cu zi fiecare dintre noi trăim tot felul de erori de percepţie, halucinaţii şi iluzii.  

musician-rockstar-band-music-37862

Psihologii amatori, poate vor să ajute, poate au intenții bune, poate sunt chiar ei hipocondrici. 

Până și specialiștii se pot înșela!

Îți doresc ascultare plăcută, fără interpretare!

Sper că ți-a plăcut acest articol și te aștept cu întrebări, sugestii sau comentarii!

Like, Share, Comment

Pe curând,

Dana

SaveSave

SaveSave

AbilitățiCoachingComunicareConexiuneInterpersonal

Cum să înveți o nouă abilitate în 20 ore

 

Astăzi scriu despre un lucru foarte important: Cum să înveți o nouă abilitate în 20 ore? Am menționat și în articolul trecut „regula celor 10.000 de ore„, unde îți vorbisem despre cum să excelezi într-un domeniu, să devii un maestru. Acum vorbim și ne focusăm pe cum să achiziționezi noi abilități.

Și până la urmă ce argument ar putea fi mai important decât acela de a învăța ceva nou, acela de a avea o nouă abilitate? 

night-vintage-music-bokeh

În cartea “the first 20 hours“, Josh Kaufman spune ca poți învăța o abilitate nouă în doar 20 de ore. În această carte are multe exemple de abilități achizioționate, de la surf la a cânta la un instrument muzical. El se concentrează pe 10 lucruri care sunt de făcut pentru a învăța ceva, în doar 20 de ore. Mai întâi te invit să vezi acest TEDx Talk de 20 de minute care dezvăluie cei patru pași pentru a învăța orice abilitate într-un mod rapid.

Crezi că este realitate sau fantezie?

Astăzi sunt multe persoane care împlementează în propria companie această metodă de 20 de ore pentru a ajuta angajații să deprindă ceva nou în cel mai scurt timp. Aceste 20 de ore nu numai că te ajută să înveți ceva, ci și să achiziționezi acea abilitate.

În psihologia experimentală putem denumi transfer la nivel congnitiv, adică capacitatea de transporta o abilitate dintr-un context într-altul. De exemplu să scrii un mesaj corect îi poate ajuta pe cei mai tineri să își îmbunătățească modul de a scrie. Sau un alt exemplu ar putea fi când cineva învață să cânte la un intrument muzical, cum ar fi chitara și urmărește marii maeștri în domeniu video sau învață de la un mentor.

pexels-photo-257345

Așadar este important mai întâi să găsești ceva ce iubești, ce ai vrea tare mult să știi. Poate vrei să înveți Streeddance sau Brainfuck ( limbaj de programare esoteric).

Apoi îți canalizezi toată energia pe aceea abilitate. După cele 20 de ore poți trece la altceva. Definește CLAR nivelul la care vrei să ajungi (cu atenție să fie realistic de atins pentru a rămâne motivat\ă).

Pasul următor este să descompui acea abilitate în subabilități… mai ales dacă ceea ce ai ales este mai complex. Mai copmplex decât să știi să înoți astfel încât să te ții la suprafață. În subabilități pentru că astfel va fi mai ușor de atins și mai satisfăcător, ar în așa fel încât să aibă sens pentru tine.

Dacă nu ai anumite înclinări spre domeniul ales, poți să depui mai mult efort pentru a te implica și acest lucru poate fi frustrant. Ține minte: oamenii nu simt plăcere făcând activitățile la care nu se pricep sau nu le cunosc. Pur și simplu nu le face plăcere și preferă să evite activitatea. Gândește-te că ai vrea să știi să dansezi, dar când trebuie să dansezi nu o faci cu plăcere sau deloc pentru că nu știi cum… Așadar pentru a învinge această barieră a frustrării, ai nevoie de 20 de ore. Frustrarea în sine este o sursă de motivație, stabilierea obiectivelor și neatingerea lor, dezvoltarea capacității de a aborda provocările și oportunitățile întânlite și  așa-zisa autosabotare poate duce la frustrare.

Pasul cinci este să achiziționezi ceea ce ai nevoie pentru ceea ce vrei să înveți. Adică materiale, cursuri, cărți, etc. Ceva asemănător cu modelul simplu despre cum functionam noi ca oameni, unde Dilts ne vorbește despre ambient. Modelul nivelurilor neurologice al lui Robert Dilts propune 6 componente: mediu, comportamente, aptitudini, valori si credinte, identitatea si spiritualitatea. Este ceva mai mult decat Piramida lui Maslow dar mai simplu.

Piramida-Dilts

Sursă foto: Nlp-evolutiv.ro

Următorul lucru foarte important pe care trebuie să îl faci este să îndepărtezi orice sursă care te-ar putea distrage: facebook, instagram, telefon, televizor. Kaufman împarte aceste bariere în trei părți: obiecte, acces și voință. Obiectele semnificative pe care trebuie să le ai înainte să începi sunt obiectele necesare activității, este important să îți dai voie să ai acces nelimitat la resurse și să ai voință (puterea voinţei este mai importantă ca motivaţia şi decisivă pentru succesul în ceea ce faci).

Al șaptelea pas este să creezi spațiu și să dai timp pentru a practica. Unul din resursele importante este timpul pe care îl acorzi activității. Recomandarea autorului este de circa 90 de minute pe zi de practică. Personal recomand între 30-90 minute în funcție de dificultatea activității, de abilitățile actuale și de alte priorități – familia, prieteni, profesia (mai ales dacă nu fac parte din același domeniu).

Să mergem mai departe. Pentru a învăța ceva mai rapid ai nevoie să creezi un cerc pozitiv de FEEDBACK. Caută ceva ce te va ajuta să obții un feedback pozitiv pentru progresele tale. Kaufman nu spune de feedback pozitiv, dar îți spun eu. Feedback-ul pozitiv este de asemenea sinonim cu feedback regenerativ, consolidare pozitivă, feedback cu auto-consolidare. Deci caută metode prin care să obții feedback rapid, cum ar fi prin tabletă, telefon…

Nu în ultimul rând să ai un CEAS. Fixezi timpul acordat zilnic, cronometrezi și începi. La început poate părea că timpul trece foarte greu, de aceea este important sa folosești ceasul și să perseverezi.

În ultimul pas autorul spune să te concentrezi pe cantitate și rapiditate. Nu mă refer la perfecționism, pentru că acesta este un obstacol în învățare și chiar unele persoane se blochează și nu mai continuă ceea ce au început deoarece nu aveau rezultate … oare …?  

Kaufman spune să practici cât mai mult posibil în cel mai scurt timp până când reușești.

pexels-photo-242663

Ține minte: Frustrarea este o reacție emoțională care are loc în interiorul tău; o stare sau o senzatie provocata de absența unui lucru dorit care ne poate aduce satisfactie. Cum zicea și Elisabeth Elliot: „nu vei ști niciodată cu adevărat ce gândești până nu îți scrii gândurile.”

pexels-photo-89909

Tu ce vrei să înveți? 

Te invit să vezi acest video a lui Kaufman și să vorbim despre acestă tehnică. Îmi poți lăsa un comentariu, îmi poți scrie un mail sau un simplu share și like.

Pe curând,

Daniela

AbilitățiCoachingPsihologieSocial

Cum să excelezi într-un domeniu, regula celor 10.000 de ore

Salut,

Pentru a deveni un maestru în ceea ce faci în primul rând ai nevoie de câteva mii de ore de pregătire. Ai mai auzit de teoria celor 10.000 ore? Nu vorbesc despre abilități noi pe care le poți învăța în 20 ore (revin în articolul următor), sau despre a deprinde la nivel înalt o abilitate complexă cum ar fi şofatul, ori vorbit în public, pentru care sunt necesare aproximativ 2000 de ore de practică. Aici vorbesc despre cum să devii cel mai bun într-un domeniu, un maestru. Mai mult, 10.000 ore înseamnă un job full time timp de 5 ani. pexels-photo-214573

Un psiholog din Suedia, pe nume K. Andres Ericsson, a spus că talentul nu există. Acesta, în 2007, colaborând cu Academia de muzică din Berlin, a făcut un studiu la Universitatea din Florida pentru a înțelege dacă este mai important talentul unei persone sau pur practica disciplinată. Dar nu toată lumea este de acord cu Ericsson. Malcolm Gladwell în cartea sa „Excepţionalii (Outliers)„, unde subliniează împortanța celor 10.000 de ore, dar și faptul că Ericsson a interpretat greșit cercetarea proprie, spunând că nu este suficient să repeți aceeași activitate la nesfârșit pentru a catapulta pe cineva în topul celor din domeniul ales.  Pentru Gladwell, cele 10.000 de ore s-au scurs în 10 ani de viaţă.

„Malcolm Gladwell spune că adevărata explicaţie e cu totul alta, iar dacă vrem să înţelegem cum se ajunge atât de departe, ar trebui să ne luăm timp să cunoaştem tot ce ţine de contextul acestor oameni: familia, locul unde au copilărit, data naşterii. Gladwell contestă mitul aşa-zisului merit personal, explorând raportul dintre succes şi cultură, hazard, sincronizare, naştere şi noroc, şi felul în care, în pofida calităţilor şi talentului cuiva, moştenirea culturală poate funcţiona ca o piedică.” Malcolm Gladwell este autorul bestseller-urilor The Tipping Point: How Little Things Can Make a Big Difference (2000) și Blink: The Power of Thinking Without Thinking (2005).

Pentru a fi maestru într-o disciplină trebuie să fii pasionat de un domeniu anume și să fi inițiat deja în acel domeniu, chiar dacă ai început ceva și ai abandonat de-a lungul timpului. Practica deliberată impactează performanța de-a lungul timpului în domeniul ales. Practica chiar înseamnă să dai greș de mai multe ori până îți atingi obiectivul. Așadar, este foarte important mai întâi să îți stabilești un obiectiv.

La început alege maxim trei mari obiective: caută trei domenii diferite în care vrei să excelezi. De exemplu îți poți dori să cânți la un intrument muzical, tu știi. Pasul următor este să vezi când ai început să faci ceva pentru a atinge acest obiectiv. Poate ai tatonat cu pianul de la o vârsă fragedă, sau poate cu altceva. De exemplu, dacă ai început să înveți un intrument la vârsta de 5 ani și acum ai 35, vor fi 30 de ani de practică chiar dacă nu continuă. Totul se adună. Toate orele cumulate se adună, așadar îți vor rămâne mult mai puține. Este pură pasiune. Totodată îți poți găsi ceva nou și la o vârsă înaintată. Imaginează-ți că ai (sau poate chiar ai) 60 de ani, păi la 65 deja poți excela într-un domeniu cu totul nou, și cum speranța de viată poate depăși 90 de ani în zilele noastre, îți rămân încă foarte mulți ani de pus în practică. Și ține mine, forța obiectivului și motivația pe care o ai atunci când ai un sens este nemăsurabilă, te autodepășești fără doar și poate. Important este să iei o decizie de a face tot posibilul pentru a deveni cel mai bun și să înveți de la cei mai buni din domeniul tău.  Aici ai pdf-ul acestei cărții „Outliers” în limba engleză.

 K.A.Ericsson studiuÎn acest studiu vezi rezultatele studiului original a lui Ericsson și colaboratorilor.

După cum observi, profesioniștii s-au oprit pe la 8000 de ore (atât cam cât am și eu la ora actuală :)))). Spuneam mai sus în cazul în care ai început o activitate la 5 ani și câți ani ai acumulat până acum, dar foarte important este și frecvența; pentru că dacă ai întrerupt 15-20 ani, atunci nu mai are aceeași valoare. Cu siguranță o bază a ceea ce ai învățat o ai, dar tot trebuie să reiei activitatea respectivă de la început. În afară de frecvență, cum spuneam ține cont și de pasiune, de acolo vine și motivația. Chiar trebuie să ai chef să faci ceva! Să îți placă!

Ereditatea sigur că joacă un rol important, dar trebuie să recunosc că îmi place ideea lui Ericsson că talenul nu există, ci se formează. Personal cred că este o decizie de a face ceva pe baza a ceea ce îți place și te atrage, unde cu toții avem forța de a lucra și a ne îmbunătăți în fiecare zi.

pexels-photo-300122

Și mai mult îmi place idea că multe persoane care încă caută acel talent înnăscut vor citit acest articol și se vor bucura. Uite că nu trebuie să aștepți să apară ceva, să se întâmple ceva. Trebuie doar să te apuci să studiezi, să pui în practică, să perseverezi. Sigur ai auzit de cei 4 P în engleză: Patience, Persistence, Perseverance, and Passion. Iar în limba română ar fi 3P plus 1R: Practică, Perseverență. Pasiune și Răbdare. Regula celor 10.000 de ore există în orice profesie.

Acum poți lua creionul în mână și să începi cu primul pas. Baftă!

Mi-ar face plăcere să știu ce crezi despre acest articol și aștept un like și un comentariu.

Pe curând,

Dana

https://static.pexels.com/photos/57825/pexels-photo-57825.jpeg
AbilitățiComunicareInterpersonalPsihologieRelații Sociale

Ce se întâmplă atunci când o persoană se angajează într-o relație?

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă atunci când te angajeazi într-o relație? Dar, hai mai întâi să te întreb dacă îți aduci aminte de acea senzație plăcută care te cuprinde în momentul când vorbești cu un prieten sau o prietenă, ori cu cineva drag, ca atunci când te simți sufletește bine? 

Lumea noastră interpersonală este puțin dezvăluită și analizată, iar această parte interpersonală este foarte importantă pentru că ne definește!

Așadar, relaţiile dintre o persoană şi alte persoane sau relaţiile interpersonale se numără în zilele noastre printre cele mai interesante şi mai pasionante subiecte privitoare la viaţa socială, la interacţiunea dintre individ şi societate.

Omul este o fiinţă socială, în sensul că „are nevoie de celălalt om”.

Sigur știi că persoanele care fac parte din cercul tău social interpersonal îți influențează evoluția. Acestea te influențează pe toate planurile, începând de la chestiuni minore, cum ar fi faptul că râdeți la aceleași glume, filme, etc, și te influentează până la lucruri majore cum ar fi sănătatea ta, succesul tău profesional.

Fiecare persoană cu care interacționezi te influențează și invers, influențezi fiecare persoană pe care o întânlești sau cu care îți petreci timpul.

5 people you spend the most time

Cele mai mari schimbări se petrec cu acele persoane cu care petrecem cel mai mult timp. Motiv pentru care ideea conform căreia te asemeni celor cinci oameni cu care îți petreci cel mai mult timp are mai mult sens, nu?Ține mine că în special persoanele la care ții cel mai mult au o influență puternică asupra ta. Iar relațiile care ne îmbogățesc sufletește au un impact binefăcător și asupra sănătății noastre – așa cum explică Daniel Goleman în cartea sa Inteligenţa socială. Noua ştiinţă a relaţiilor umane.

Oamenii sunt interconectați la nivel energetic ca celule a aceluiași mare organism. 

Cercetările lui John Cacioppo, arată legătura dintre implicarea într-o relație nefericită și creșterea nivelui de hormoni, astfel încât, am auzit și citit despre „Molecula tristeţii“. Acestă moleulă „T“ este în principal responsabilă de stres, anxietate şi de tristeţe (cum au constatat oamenii de ştiinţă britanici). Hipofiza sau glanda pituitară controlează modul în care organismul reacţionează la diverse tipuri de stres şi anxietate prin eliberarea unor substanţe în organism. Vezi aici: Molecula “tristetii” – o noua perspectivă asupra depresiei.

Este foarte important ce se întâmplă în cadrul interacțiunilor pe care le ai cu cineva, câteodată poate chiar mai important decât ceea ce se petrece în interiorul tău… asta pentru că  știi cât de mult te influențează… Așadar câteodată, să analizezi ce se petrece în exteriorul tău, la nivel de interacțiune cu ceilalți în relații, este o opțiune pentru a înțelege ce se petrece în interiorul tău (și invers bineînțeles).

Orice faci în viață, orice decizie a ta este o experiență foarte importantă; o parte din tine care depinde mult de împrejurimi, de ceilalți, de ceea ce te inspiră să alegi…

Mai departe, neuropsihologia a descoperit că structura creierului nostru îl face sociabil; adică este atras de legătura creată ori de cate ori intram în contact cu o altă persoană. Influențezi creierul și corpul cu fiecare interacțiune. Chiar și cele mai banale întalniri actionează și ne stimulează emoțiile (unele pozitive, altele nu).

Creierul este făcut să se conecteze, el reacționează și se adaptează la starea celorlalți.

Poți găsi explicații prin intermediul neuroplasticitatății, această știință fiind o metamorfoză continuă a creierului.  Adică ne arată abilitatea creierului de a-și reorganiza neuronii pentru a forma noi conexiuni neuronale pe baza învăţării și a experienţei de viaţă. Avem abilitatea extraordinara de a crea noi obiceiuri.

Aristotel spunea că “Suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența, prin urmare, nu este un act, ci o obisnuință.”  

Prin urmare, ce se întâmplă atunci când o persoană se angajează într-o relație? 

Important este să răspunzi în primul rând la altă întrebare: Cum te poate influența persoana cu care te angajezi într-o relație?

Pot spune că timpul e scurt, așadar este foarte important să îl petreci cu oameni care te fac să te simți bine.

Cercul tău social și relațiile tale interpersonale te modelează și îți influențeză atât modul în care creierul tău funcțiunează cât și sănătatea ta din punct de vedere psihologic.

Observă ce impact au persoanele asupra ta și impactul pe care îl ai tu asupra celor apropiați. Influența pe care o au relațiile tale te poate orienta către o viață bine trăită, către o viață mai bună. Deasemenea observă ce se perece cu tine atunci când interacționezi atât cu persoanele apropiate cât și cu oameni noi. Este important de fiecare dată să observi cum te comporți cu cei cu care intri în contact.

Acum, gândindu-te la o nouă perspectivă și având un nou înțeles, poți redefini relațiile tale interpersonale. Reevaluază modul în care îți trăiești viața și în ce fel și cu cine!

pexels-photo-13918Amintește-ți: empatia este un ingredient esențial în relații.  Experiența oamenilor necesită empatie.

Ea este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Ne ajută de fapt să clarificăm experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul nostru. Cum să ai experiențe care creează transformare empatică?

Relațiile interpersonale sunt din ce în ce mai vulnerabine și discutabile, iar acest articol l-am tratat atât cât tu să îți poți pune câteva întrebări… Îți pot răspunde și eu. Îmtreabă-mă.

Pe curând,

Dana

„Principala activitate a creierului este cea de a se schimba pe sine.”Marvin L. Minsky (Society of the Mind, 1986). 

Inspirație: Inteligența socială, Daniel Goleman 

Like Share Comment

CoachingComunicareConexiuneInterpersonalPsihologie

În timp și prin timp, este punctualitatea o calitate?

Embed from Getty Images

Probabil, „A fi propriul observator în timp și prin timp”, ar putea fi un titlu mai bun. Iar după cum știi, timpul este un subiect mult tratat. Așadar, cum să încep?

Te întreb: Oare punctualitaea este relativă?

Sigur ai auzit de fizica cuantică, conform căreia  trecutul, prezentul și viitorul există simultan. „Timpul este un concept fundamental al fizicii și al filosofiei, cu care se măsoară durata evenimentelor.” În percepția clasică, timpul este reprezentat sub forma unei axe, pe care sunt așezate în ordine trecutul, prezentul și viitorul (adică prin timp). Atât fizicienii, cât și filosofii contestă cu vehemență această perspectivă. Argumentele sunt multiple și conferă omului cheia spre înțelegerea deplină a relației de bază din Universul în care trăiește, raportul spațiu-timp.” Fizica cuantică oferă o explicație cu privire la ceea ce înțelegem prin timp. Spune că timpul nu este o linie sau o axă pe care sunt așezate trecutul, prezentul și viitorul, ci mai degrabă o spirală (adică în timp) pe care se întâlnesc simultan cele 3 atribute. Trecutul întotdeauna continuă să existe și influenţează decisiv prezentul și viitorul, dar și viitorul influențează prezentul și trecutul, iar la rândul lui prezentul le poate influența pe celelalte două.

Einstein, probabil cel mai cunoscut fizician al tuturor timpurilor pentru crearea și dezvoltarea teoriei speciale si generalizate a relativitatii, susținea că „distincția între trecut, prezent și viitor este o iluzie a percepției umane”. Arthur Schopenhauer, un filozof german, cunoscut – mai ales – prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman, de asemenea, era adeptul ideii că timpul nu există propriu-zis și că se resfrânge asupra omului precum o iluzie.

Embed from Getty Images

Timpul, spațiul și cultura

Știai că majoritatea românilor adoptă modelul ne-egocentric al mişcării temporale (moving Time): timpul se mişcă, pentru ei, pe o axă orizontală de la stînga la dreapta (deşi admit şi mişcarea bidirecţională). În schimb, fiind oameni de acţiune, americanii concep timpul ca o valoare incontestabilă, care trebuie explorată continuu, întrucît, într-o societate bazată pe profit, timpul reprezintă bani (Time is money).

A devenit deja axiomatic faptul că anglosaxonii, germanii, scandinavii sunt liniar-activi, dominaţi de timp şi monocronici. Aceasta înseamnă că în procesul desfăşurării activităţii lor, ei nu-şi dispersează atenţia şi preferă să se concentreze asupra unui singur lucru, alocîndu-i timpul prestabilit. Ei sunt foarte punctuali şi stabilesc o corespondenţă între timpul de lucru şi succes. Aici avem acel concept „prin timp”.

Sud-europenii (italienii, spaniolii), arabii sunt consideraţi pluri-activi, organizîndu-şi activităţile total diferit faţă de cei liniar-activi. Ei NU se axează pe orare şi NU consideră punctualitatea o calitate. Relaţia cu oamenii, sentimentele sunt considerate mai valoroase decât timpul. Aici avem concept „în timp”.

Cultura modernă şi, în special, cea postmodernă dă satisfacţie caracterului grăbit şi glisării timpului. Mai multe despre: Timpul și cultura

Deşi pentru societatea actuală timpul a devenit una din resursele cele mai importante, fiind din ce în ce mai desfigurat, parcelat şi expus disipării, pentru români însă experienţa aşteptării, a răgazului şi a contemplării sau intrării în durată nu pare deloc a intra într-o perioadă de retragere. 

În societatea occidentală punctualitatea e de la sine înțeleasă, în societatea românească în care se fac resimțite influențe orientale, punctualitatea și disciplina nu sunt atât de rigide.  

Lipsa de punctualitate e considerată, până azi, un comportament firesc, fără a considera că ar afecta respectul faţă de propria persoană, precum şi faţă de cei din jur. Important este că românii ţin cel mai mult la respectarea spaţiului, după care respectarea posesiei şi, doar în ultimul rînd, la respectarea timpului. Mai mult aici.

În concluzie, timpul e perceput subiectiv în moduri foarte diferite, în funcţie de civilizaţii şi de societăţi, stadiul de dezvoltare social, pături sociale din aceeaşi societate şi chiar de către indivizi. Astfel elveţienii au făcut din precizie un simbol naţional, reprezentat de industria ceasurilor.  

time

În materie de timp, în lumea afacerilor: timpul monocrom și timpul policron. 

Timpul policron semnifică faptul că putem face mai multe lucruri sau putem fi implicaţi în mai multe situaţii în acelaşi timp. În culturile monocrone, timpul este utilizat într-o manieră liniară, ca şi cum ar fi vorba de o cale care vine din trecut şi merge spre viitor. Timpul monocron este, în mod firesc, împărţit pe segmente. Acesta este organizat şi „compartimentat”, astfel încât persoana să se concentreze pe câte o sarcină. Ţările nordice, Elveţia, Germania şi Marea Britanie sunt dominate de concepţia monocronă a timpului.

Abordarea monocronă a timpului este, de asemenea, utilizată pentru organizarea vieţii şi crearea unei ordini de priorităţi. În materie de timp, în lumea afacerilor: timpul monocrom și timpul policron. 

Sistemul policron este caracterizat de simultaneitatea acţiunilor. În culturile policrone (arabe şi latine), prioritatea este uneori acordată familiei, în detrimentul obligaţiilor profesionale. Persoanele policrone trăiesc într-un ocean de informaţii. Acestea consideră că trebuie să trăiască, în timp real, pe toate planurile personale şi profesionale.  În societăţile monocrone, unde totul se construieşte pe un termen scurt efemer. De altfel, ţările pot avea o orientare spre trecut sau spre viitor. De exemplu, Statele Unite sunt orientate spre prezent sau spre viitorul apropiat. Ţările Americii de Sud sunt orientate simultan spre trecut şi spre prezent, în timp ce culturi precum Iran, India sau cele ale extremului Orient sunt orientate spre trecut.

Este important să știm să citim mesajele asociate timpului ăn alte culturi.  

Ritmul, care constituie un aspect important al timpului, permite uneori asocierea indivizilor la o cultură anume. Sincronizarea le poate lipsi la două persoane de culturi diferite. De asemenea, identificăm o varietate de situaţii în ceea ce priveşte programarea activităţilor pe parcursul zilei, lunii sau anului. De exemplu, unii nu ezită să lucreze pe perioada concediilor, în timp ce alţii nu doresc să facă absolut nimic în această perioadă. În Statele Unite, doar persoanele cu un statut superior îşi pot permite să lase pe alţii să aştepte, având în vedere faptul că a lăsa pe cineva să aştepte este sinonim cu dezorganizarea. Aceeaşi situaţie nu este înţeleasă neapărat la fel în ţările latine. Pentru mai multe informații despre: Management Intercultural.

Interacțiunnea dintre persoanele monocrome și cele policrone poate fi mai puțin complicată dacă cele două părți sunt în măsură să înțeleagă ce se ascunde în spatele limbajului timpului fiecăruia.

Știai că conform Analizei Tranzacționale (este o metodă utilizată în psihoterapie, psihologie organizațională, consiliere psihologică – o forma de psihologie socială) sunt șase modalitati de structurare a timpului? Adică de câte ori oamenii se întalnesc în grup sau perechi, își pot petrece timpul în șase modalități diferite. Eric Berne a enumerat aceste sase moduri de structurare a timpului astfel: izolarea, ritualuri, trecerea timpului, activitati, jocuri. Acestea au fost enumerate in functie de riscul emotional implicat, de la cel mai mic la cel mai ridicat. Pentru mai multe informații îți recomand o carte Ce spui după bună ziua?

 PS: Noi toți avem nevoie sa structuram timpul pentru a evita durerea plictiselii.

Timp Liber pentru tine

Libertatea și timpul sunt văzute ca concept și percepție personală. Cu toții suntem într-un proces continuu de autodescoperire, iar trăirea emoției și a experientei „aici si acum” ne permite constientizarea propriei gandiri; astfel putem folosi creativ resursele personale, bazate pe libertatea alegerilor și pe asumarea responsabilitatilor. Conceptul de libertate este legat de cel de responsabilitate. În timp ce societatea ne face să ne simțim din ce în ce mai liberi, te anunț că nu există libertate fără responsabilitate …

 Libertatea este una dintre valorile cele mai urmărite în lume. 

Mai departe te invit la să dai un ochi la la atelierul Arta de a fi liber. Timp pentru tine.

Încă ceva: cât timp te comporți, gandești și simți într-o manieră care este o reacție imediată aici si acum, la evenimentele care se produc în jurul tău, atunci utilizezi capacitatile tale adulte. Ești în timp, adică ca o persoană perceptivă și relaxată, aici și acum, fără judecăți și de obicei ai tot timpul. O persoană care este prin timp, își programează foarte bine experiențele având controlul timpului.

În timp și prin timp, deschiderea către experiențe duce la o cunoastere mai bună a propriei persoane și bineînțeles în timp la găsirea echilibrului personal.

PS: Dacă ți-a plăcut lasă-mi un comment.

Imaginează-ți ce ai face cu tot timpul tău liber dacă ai putea! 

Pe curând,

Dana

https://www.splitshire.com/
ComunicareConexiuneInterpersonalPsihologie

Atenție, teren alunecos! O mică explicație a societății oamenilor căsătoriți.

Am citit o carte acum câteva săptămâni și pur și simplu anumite pasaje mi-au rămas întipărite în minte, care mă tot cheamă să le public. Atenție este periculos de alunecos, nu numai iarna! O mică explicație a societății oamenilor căsătoriți, așa cum o vede unul dintre personajele din carte. Foarte interesant!

Embed from Getty Images

„Imaginează-ți o stradă acoperită cu gheață. Și pe această stradă merg oamenii care nu au voie să cadă. Deși gheața de sub tălpile lor e ca și oglinda, ei sunt obligați să meargă țanțoși, la fel ca pe un asfalt perfect uscat.

– He, he…, păi este foarte dificil să mai poți rămâne în picioare când ești nevoit să mergi pe o astfel de gheață…

– Sigur că e foarte dificil. Bieții oameni își dau toată silința să nu cadă. Totuși, mulți dintre ei se prăvălesc cât sunt de lungi. Cine e de vină că au căzut? Gheața? Pierderea echilibrului? Cei care au căzut?

– Am înțeles, spuse el. E și asta o iluzie, nu-i așa?

– E menită să te ajute această comparație cu gheața, spuse ea

– Păi sigur că ajută… Gheața cică reprezintă tentația. Cei care fac efortul să nu cadă pe gheață sunt oamenii căsătoriți. Și adevărul este că foarte mulți reușesc să nu cadă, fir-ar să fie! Cei care nu cad se uită unii la alții și își zic în mintea lor: „Ia uite ce om onorabil e tipul ăla. A reușit să stea în picioare și să nu cadă”. Însă numai ei știu, sărmanii, câte sforțări fac să nu alunece și să nu se prăbușească. Dar, ce să-i faci, sunt și foarte mulți cei care, cu toată silința, atenția și bunăvoința lor, cad ca secerații când nu mai pot lupta cu blestemata aia de gheață… Deh, așa-i cu gheața asta… ”

– Unii au noroc și reușesc să nu cadă, alții nu mai sunt așa de norocoși …, spuse el

– Așa le trebuie. Cine i-a pus să intre pe poarta patinoarului?

– Gata! spuse el. Nu mai rezist! Să vină odată căldura! Sau primăvara! Sau vara! Să se topească gheața asta! Mă dor picioarele de la atâta încordare. E foarte greu să fii atent tot timpul să nu cazi!

Ea râse și se menținu amuzată în joc.

– În cazul ăsta, e trist, e foarte trist. Dacă nu cad, mă dor picioarele din cauza încordării. Dacă am norocul să cad, îmi frâng gâtul. Ce aiurea e totul! Nu am posibilitatea să fac o alegere cât de cât onorabilă… spuse el

– Parcă tu spuneai că de vină e societatea. Cine te împiedică să o rupi cu ea?

– E ușor de zis…

– Știu. Ai acasă o soție minunată și care te așteaptă.

– Da, așa e… Aș vrea să îți spun ceva. Ai observat ce pasionante devin discuțiile dintre mine și tine?

– Da. Simt că am putea sta tot timpul de vorbă și nu m-aș mai sătura.

– Vezi…. căsnicia mea este ok, nu mă pot plânge, dar,… există un dar… „

Și povestea continuă … și probabil nu cum îți poți imagina acum, dar de fapt nici nu știu ce îți imaginezi…

Sursa: ATINGEREA – Roman de Claudiu Neacșu 

Muțumesc pentru permisiunea de a publica.

Foto SplitShire

Pe curând,

Dana