Categorie: Social

ComunicarePsihologiePsihoterapieSocialSoluții

„Elogiu” artei de a procrastina, psiho cercetat

pe septembrie 11, 2017

    Știai că ai motive pentru care este bine să procrastinezi? Este un subiect la modă și n comportament des întalnit despre care se scrie în principiu cum acționează și găsești soluții de cum să scapi de ea, deasemenea procrastinarea poate fi ușor confundată cu lenea.

În dicționar a procrastina înseamnă „a amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa”. Procrastinarea este o modalitate de a ne proteja de trairea unor emotii neplacute. 

pexels-photo-319969

A trecut vara, încă nu vine cheful de treabă, începe școala, încep studiile, noi proiecte la birou sau individual, trafic, se întorc cu toții. Te sprijini pe cot, ții capul cu mâna, ai ochii spre prima fereastră, gândindu-te la plăcuta vacanță recentă, ba mai mult te simți ca și cum ai fi acolo acum. Sună telefonul, primești un mail, trebuie să mămânci… bine hai lasă faci după pranz ce aveai de făcut. A venit după-amiaza, ai o ședință neprevăzută sau un telefon important, ori un mail urgent. Nici nu știi ce s-a întâmplat și ești deja ești în drum spre restaurantul tău preferat sau spre casă, gândindu-te ce pregătești la cină. Ziua a trecut, încerci să adormi fără să te stresezi, mâine e încă o zi.

Știi că îngrijorarea te face să te simți mai bine? Cel puțin îți dă senzația că ai făcut sau că faci ceva cu problemele tale.

Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii.

Pentru un individ, procrastinarea poate duce la stres, un sentiment de vinovăție, pierderea productivității personale, crearea unei crize și dezaprobare din partea altora pentru neîndeplinirea unor responsabilități sau a unor angajamente. Dar ține cont că sunt și laturi pozitive.

Plictiseală și creativitate

Prof. Univ. Dr. Sandi Mann, University of Central Lancashire spune că este o strânsă legătură între plictiseală și creativitate: plictiseala fiind o forță motivațională. Sandi a descoperit că oamenii au cele mai bune idei atunci când sunt plictisiți, ceea ce înseamnă că această stare îi ajută să fie mai creativi. Pentru copii mai ales, plictiseala este foarte benefică, deoarece le solicită creativitatea pentru a găsi modalități inventive de a se amuza. Vezi Psihologia Plictiselii și Încă Ceva Creativ. 

Procrastinarea face bine și te ajută să fii mai creativ

Sigur că poți învăța strategii pentru a elimina procrastinarea și a-ți crește eficiența, internetul e plin de soluții, e la modă. Unii psihologi spun că atunci când amâni ai o satisfacție imediată care este seducătoare și de aici tendința de a evita sarcinile dificile.

Cum ar fi idea de a merge la psihoterapeut, care este bună, dar este o sarcină dificilă și aceasta. Amânarea de a începe ședințele aduce satisfacție pentru că intenția deja o ai, dar decizia încă nu ai luat-o (în cazul în care ai amânat sau încă amâni psihoterapia: „Luna viitoare sun să îmi fac programare …”

Motivul pentru care mai întâi alegi sarcinile mai ușoare este că obții mai repede satisfacție, iar sarcinile dificile nu te fac să te bucuri imediat.

Influența familiei sau tendința către perfecționism te poate face să procrastinezi. Tendința către perfecționism are la bază are teama de a fi criticat pentru că ceva nu este destul de bine. Influența familiei este foarte importantă, deoarece ai învățat niște ritualuri cărora te decici o bună parte din viață, unele care funcționează pentru tine și altele care nu prea te ajută. Aceste subiecte merită atenție aparte.

Să revenim, studiile ne arată că cine are capacitatea de a aștepta și de a găsi plăcere în această așteptare va avea mai mare succes în viață. 

Adam Grand, psiholog organizațional și profestor la Wharton School universitatea din Pennsylvania, spune că procrastinatorii sunt mai creativi față de ceilalți și că au idei strălucitoare după lungi perioade de procrastinare. Îl puteți vedea pe Adam în acest TED, The surprising habits of original thinkers.

Partea negativă a procrastinării este atunci când amâni ceva și tot amâni pentru că nu ai chef, nu vrei să faci acel lucru și nu îl faci cu toate că trebuie. Există o artă în a procrastina: The Art of Procrastination.  Mai mult, psihologul Maria Konnikova vorbește despre cum să fii mai creativ procrastinând: To boost your creativity, procrastinate.man-person-relaxation-steps

„A lăsa pe mai târziu e mai bine decât a greși”, spunea Thomas Jefferson. Legat de acest principiu, filozoful Stanford John Perry, autorul cărții „The Art of Procrastination”, ar trebui să fie de acord. Perry spune că problema nu e problema, ci problema este modul în care reacționezi la problemă. Prin urmare, soluția este să nu reacționezi: procrastinează, amână, retrimite, tărăgănează, tergiversează. Tot el a amânat publicarea cărții Structured Procrastination timp de 17 ani, făcând altceva între timp bineînțeles: gradinărit, ping pong sau picta. Strategia lui Perry este rafinată și evaluată fără nici o grabă. Știi sigur că graba strică treaba.  PS: Lui Leonardo Da Vinci i-au luat 16 ani să facă faimoasa Mona Lisa, iar Martin Luther King a avut un vis. 

O strategie și un calendar pentru a face față priorităților

Este important să alegi o bună metodă personală de a procrastina, să ai echilibru și atunci creativitatea ta va avea de câștigat. Dacă te organizezi cu răbdare și faci o listă detaliată cu lucrurile pe care le ai de făcut de la cele mai urgente la cele mai importante, atunci sfatul este să te concentrezi pe cele din urmă.

Ai scris deja? Atunci apucă-te de treabă astfel încât să ai impresia că nu ai eficiență și că nu se mișcă nimic. Nu are sens, nu? Dar doar așa te va cuprinde vinovăția, și toată imaginea creată va rămâne intactă și inactivă. Cum spuneam mai sus: îngrijorarea te face să te simți mai bine.

Așadar, nu face azi ce poți face mâine, sau mai bine poimâine, dar cu un pact: „Procrastinatorul din tine trebuie ținut să nu facă nimic și calendarul din tine trebuie să se dedice altor activități, total diferite doar ca să evite ceea ce are de făcut în absolut.”

Încercând să te îndepărtezi de la priorități, ajungi să te grăbești să termini cea mai mare parte din treaba mai puțin importană, ca apoi cu succes să înfrunți ceea ce era mai urgent. Pare un joc de copii, dar de fapt procrastinatorul organizat e productiv și până una alta trebuie să își ia doza de auto-înșelăciune, jucându-se cu propria persoană pe diferite niveluri de priorități.

person-woman-apple-hotel

Valorifică puterea de amânare pentru a îți atinge obiectivele

Pentru încheiere, atâta timp cât îți știi prioritățile este mult mai distractiv să faci altceva care este mai important, cum ar fi să citești un articol din NY Times: Why I Taught Myself to Procrastinate.

 Fiecare la timpul lor și cu timpul lor

Unii psihologi nu ar fi de acord cu amânarea lucrurilor pe care le dorești, asta ar putea părea irațional. Totuși, ia-ți timpul de care ai nevoie și fă-ți treaba. Asigură-te că amânarea ta este structurată, pentru ca lucrurile să funcționeze. Procrastinare este o artă după cum ai văzut. Până la urmă, de multe ori, când nu îți rămâne nimic urgent de făcut, faci ce e important.

 Cum spunea Pablo Picasso:  Inspiratia vine, dar trebuie sa te gaseasca muncind

Pe curând,

Daniela

Când ai chef să mai citești ceva, îți recomand un articol genial: How to Procrastinate and Still Get Things Done 

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Doamna psiholog, ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?

pe septembrie 7, 2017

Se spune că pofta vine mâncând. Corect, dar hai să facem o diferență între priorități.

O diferență între claritate, autenticitate și poate gest făcut din dragoste. Știi că între profesie și viața personală e o altă diferență. Cum spuneam, întru-un articol recent, acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Lgătura dintre acestea este că atunci când spui lucrurilor pe nume cu autenticitate și claritate, apare motivația și inspirația, ba chiar poate pentru altceva și nu pentru același lucru pe care îl faci mereu.

Pur și simplu nu am chef azi!

pexels-photo-48566

˜

EA: – Iubitule hai să mergem la prietenii noștri în weekend la munte, să ieșim, să ne plimbăm și să ne relaxăm. Ce îți iei la tine?

EL: – Draga mea, nu am chef! (dar de ce nu mă întreabă dacă  îmi doresc acest lucru). 

EA: -Poftim?

EL: -Vreau să stăm acasă în acest sfârșit de săptămână!

EA: -Ce? Tu ai auzit ce am zis?

EL: – Da, foarte bine și eu nu vreau să merg!

˜

Tunete și fulgere, dezamăgire și supărare, nu mă iubește, nu îi pasă ce vreau, zise ea. Dar el oare a fost ascultat? Unde este compromisul sănătos? Poate ea merge singură sau este dependentă de prezența lui? Poate el șă o însoțească?

Nu ești responsabil de cum interpretează celălalt, ești responsabil de cum livrezi informația, de tonul și atitudinea folosită.

pexels-photo-225232˜

– Săptămâna aceasta te vizitez!

– Nu pot săptămâna asta!

– Hai mă, că doar acum pot și promit că nu te voi deranja.

– Am spus nu!

– Am auzit eu bine? Sau tocmai m-ai refuzat? … 

˜

Știi, sună de parcă vizitatorul ar face o favoare. Când de fapt nu s-a consultat cu gazda, ci doar a anunțat. Și da ceilalți nu sunt mereu la dispoziția cui are chef. Poate ți s-a întâmplat și ție, poate încă nu …

˜

– Weekendul acesta ieșim în oraș ca fetele.

– Nu vreau, nu am chef.

– Hai mă că o să fie fun, îți vine cheful, o să vezi!

– Nu

– Ești culmea, cu mine nu ieși niciodată!

– Serios? Doar săptamâna ce a trecut, acum două săptămâni, acum trei .. să mai zic? Iar acum nu vreau!

– M-am supărat!

– Este ceva ce aș putea face legat de această supărare acum? Că altfel prefer să mă întorc la ale mele. 

˜

E uite așa oamenii se pot supăra pe tine, mai ales când este vorba doar despre ei. Pentru că întodeauna este vorba despre propria persoană, oamenilor le place și adoră atenția. Chiar dacă se întâmplă frecvent să uite că totuși și celălalt are nevoie de aceeași atenție. Cu ce este  mai special o persoană decât alta?

Când ți-ai întrebat prietea sau prietenul ultima oară cu adevărat:

  • Ce faci?
  • Cum te simți?
  • Ce dorești cu adevărat?

pexels-photo-277088

Psihologie de zi cu zi

Și ce se întâmplă când spunem lucrurilor pe nume?

Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, ce se potrivește ca răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Dacă te-ai decis de puțin timp să aduci claritatea asupra acțiunilor tale, mai întâi oamenii pot fi uimiți, pentru că nu așa te-au cunoscut, apoi poate iritați sau jigniți, dar nu este treaba ta. Ușor, ușor se vor obișnui cu noul tău fel de a fi. Din fericire sau din păcate, unii vor pleca, alții vor rămâne în viața ta, dar mai frumos este că vei cunoaște oameni noi cu care vei rezona, cu care vei fi pe aceeași frecvență. Vor veni în viața ta oameni care te vor sprijini în ceea ce devii sau ești deja, în creșterea și dezvoltarea ta personală. Unii îți vor fi chiar noi prieteni, iar cu cât îți faci cât mai curând noi prieteni, cu atât mai târziu vei avea prieteni vechi.

Prima cerință: separă falsul de autentic.

E important să ai o curiozitate autentică asupra relațiilor tale interpersonale, asupra modului în care acționezi și cum răspunzi. Definește clar care îți sunt prioritățile și acordă atenție modului în care răspunzi celor din jur. Nehotararea încurcă, pentru că alții vor decide pentru tine și foarte posibil să nu îți placă. Deci ce vrei cu adevărat?

Să refuzi cică nu e politicos

Față de cine nu este politicos? Înainte de a răspunde la acestă întrebare ia un carnețel și un creion și scrie. Nu refuza, acceptă totul și scrie timp de o săptămână când îți e bine și când nu, apoi după șapte zile trage linie, vezi ce iese. După acest exercițiu vei observa mai bine dacă îți e mai bine cu ceea ce decid alții pentru tine sau nu.  Poți refuza și aprecia în schimb. Exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Ce se poate întâmpla când ai mai mare claritate legat de ceea ce îți place, de ceea ce îți face bine sau pur și simplu claritate legat de ceea ce vrei?

 Ca să fie bine să fie perfect

Pentru că de multe ori tindem către perfectiune deoarece credem că asta ne-ar face să ne simțim mai bine, dar nu e așa.  Știi ce este în condradictoriu? Perfecțiunea însăși este!Pentru că se contrazice cu claritatea și autenticitatea. Atunci când o persoană tinde a fi perfectă va cere și celor din jur același lucru, adică va cere ca ceilalți să se ridice la așteptările personale și nu se acceptă nici măcar mici abateri. Problema este că  perfecționiștii în general nu prea sunt satisfăcuți, asta ca să nu zic că nu sunt deloc și punct. În general din punctul lor de vedere lucrurile nu merg bine și mai nimic nu arată cum ar trebui să arate. Și atunci mă întreb unde este autenticitatea, ce își doresc cu adevărat acești oamenii și care este nivelul lor de claritate privint ceea ce sunt ca oameni reali?

„Oamenii perfecți nu sunt reali, iar oamenii reali nu sunt perfecti.”

Câteodată perfect nu există, ah pardon de cele mai multe ori …  sau nimic nu este perfect, dar când începem să spunem lucrurilor pe nume totul devine mai clar, din ce în ce mai clar și nimic perfect.  Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, căutăm răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Aristotel, în Metafizica, spune că un lucru perfect îndeplinește trei condiții: să fie dus la capăt, nimic altceva asemănător cu el nu poate fi mai bun și și-a atins în intregime scopul inițial. Iar psihoterapeutul Watzlawick spune că încercând să atingem inaccesibilul, facem sa devină imposibil și ceea ce ar fi fost realizabil.

Așadar te întreb, ar fi mai bine sau nu să spunem lucrurilor pe nume?

Să fie bine altora

Da de acord, dar sunt și limite, iar acelea sunt ale tale. Atunci când faci ceva cu drag pentru persoana iubităm pentru că te bucuri de bucuria celuilalt, e cu totul altceva. Chiar și acea excursie după care nu te dai în vând o poți face, ba chiar și ceasul preferat il poți cumpara persoanei dragi, chiar daca nu e ceasul tîu preferat.

Câteodată ceea ce faci este ceea ce vrei tu, câteodată nu. Important este să faci compromisuri sănătoate, să ai claitate, să ceri clar, să oferi, să refuzi și să îți dai tu însuți ceea ce alții nu îți pot oferi. 

˜Și totuși ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?  

˜Se poate relația ta de cuplu sau căsnicia ta să nu mai fie perfectă. 

Ok, poate descoperi ceva ce nu îți place în relația ta sau pur și simplu nu ai ceva care să nu funcționeze acum, nu o lua personal. Dar idea de bază sigur ai înțeles-o. Te aștept cu un comentariu, un like și ⁄ sau un share către cine îți dorești să citească acest articol și spune lucrurilor pe nume, vezi ce se întâmplă.

PS: Cred că lucruri bune se întâmplă! – așa cum o prietenă mi-a spus când a citit articolul. 

Pe curând,

Daniela

ComunicarePsihologiePsihoterapieRelații SocialeSocial

Psihologia Plictiselii și Încă Ceva Creativ

pe august 22, 2017

Poate știai că plictiseala conduce la dezinteres, lipsă de concentrare a atenţiei sau, chiar, somn. Chiar și în dicționar, plictiseala este descrisă ca o stare emoțională negativă care apare din cauza singurătății, a lipsei de ocupație. Apare și atunci când ceea ce faci nu ți se pare atrăgător, fie la locul de muncă, la școală, în realțiile sociale sau în viața de cuplu. Este atunci când ai senzația că timpul trece greu și nu ai chef să faci ceva.

Așa cum spuneam în articolul precedent, una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. Așa cum comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc deteriorarea la relațiilor, plictiseala face la fel.

Te gândești că ai nevoie de noi activități în care să te implici cu pasiune și de unde să îți iei motivația? Crezi că ai nevoie de motivație pentru a face ceva? Sau poate de ceva inspirație? Atunci descoperă cum plictiseala este oportunitatea ta de a contempla viața.

Îm articolul „Cum să eșuezi ca să ai succes?” spuneam că acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Este foarte bine să treci la acțiune fără motivație. Iar de obicei poți simți motivație dacă vine inspirația. Așteaptă să se întâmple ceva important în viața ta, să îți dea motivația de care ai nevoie. La naiba nu e așa, și știi prea bine că dacă vrei cu adevărat să faci ceva te pui în acțiune, iar apoi vine și inspirația, după care apare motivația.

Unii oameni spun că nu au timp să se plictisească, și asta pentru că sunt ocupați. Este o diferență în a fi ocupat și a te simți viu sau a simți că că ai un sens. 

Unii psihologi spun despre experiența plictiselii ca având legătură cu frustrarea: atunci când eşti incapabil să te angajezi într-o activitate satisfăcătoare şi interesantă. Vorbesc despre experiența plictiselii ca lipsă de sens în general, iar contribuția mediului plictisitor ce te înconjoară, ca atunci când ai sentimentul că totul şi toată lumea din jurul tău te plictiseşte, este foarte importantă.

 

pexels-photo-68775Ce ai face dacă nu mai ai agenda plină?

Cei doi parteneri spiritruali, Gray Zucav si Linda Francis zic asa: „Plictiseala te determina sa te indepartezi de ceea ce este cu adevarat important. Precum dependenta de munca si perfectionismul, plictiseala este o modalitate de a-ti distrage atentia de la experientele interioare. Obsesia pentru munca si perfectiunea distrag atentia de la emotii, concentrand-o in afara, spre alte preocupari.” Sursa: Despre Plictiseală (Psihologie, psihoterapie si hipnoza clinica).

Ca și frica, plictiseala distorsionează realitatea. Am ascultat un TED, unde Isaac Lidsky Vorbește despre cum să înfrumusețezi adevărul și să-ți scrii propria ficțiune, despre ce realitate creezi pentru tine în carieră, viața personală, în relații, în inimă și-n suflet. Tot el spunea că frica umple golul cu orice preț, înlocuind anxietatea cu ceea ce știi, oferind ce e mai rău în loc de ambiguități, substituind presupunerile cu rațiunea. Așa cum, frica înlocuiește necunoscutul cu ceva îngrozitor și plictiseala înlocuiește necunoscutul cu ceva negativ și poate și îngrozitor. 

Tehnologia și exces de plictiseală

Într-un articol mai vechi al meu scriam tot despre plictiseală ca fiind o lipsă a bucuriei de viață și despre lipsa de energie care este cauzată de lipsa pasiunii în viață. Acum cu toții folosim smartphonul mai ales când ne plictisim: A scris cineva?/ Ce mai e nou?/ Cine ce a mai făcut? / Saluut, uite al birou mă plicti! Tu?

În fine, știi cam despre ce metodologie vorbesc. Ideea este că atunci când ignori telefonul ai mai mult timp de gândire și o mai mare eficiență în general. E productiv să verifici telefonul doar pentru lucruri importante și nu ca să te distragi de plictiseală sau mai rău, de la prea multă muncă. Claritatea și creativitatea apar atunci când tu controlezi tehnologia și nu invers. Super, aștepți să se întâmple ceva, iar când se aprinde telefonul în mod automat îl verifici: o notificare de la Netflix cu o nouă serie, sau Twitter, Instagram, LinkedIn, Facebook, Telegram, Snapchat, Pinterest. YouTube și timpul a trecut și nu ai făcut tot ce ți-ai propus, iaca un pic de frustrare…

Stai am uitat să menționez WhatsApp și nenumăratele grupuri din care faci parte. Cu toatea astea tot mai ai momente de plictiseală.

Mie îmi place tehnologia, mă folosesc de ea și îmi place să spun că eu controlez platformele și nu ele pe mine, am notficările oprite la majoritatea aplicațiilor, iar unde mai vreau să văd câte ceva am setări fără sunet și pe modul „banners alert style and no sound„. Telefonul sună doar când primesc apel sau mesaj clasic, dacă nu e pe mod silențios sau de noapte.

Tu te poți folosi tu de tehnologie și nu ea de tine.

Când ai prea multe notificări trăiești cu frica de a nu pierde ceva un eveniment, o activitate, un film, un joc, ceva extraordinar. Dar în realitate riscul este să pierzi timp, energie, ore de somn, timp de calitate cu prieteni, familia sau timp eficient la birou. În engleză FOMO (Fear Of Missing Out).

pexels-photo-225232

Beneficiul Creativității

Da exact, există un beneficiu. Prof. Univ. Dr. Sandi Mann, University of Central Lancashire spune că este o strânsă legătură între plictiseală și creativitate, plictiseala fiind o forță motivațională. Ea a descoperit că oamenii au cele mai bune idei atunci când sunt plictisiți, ceea ce înseamnă că această stare îi ajută să fie mai creativi. Pentru copii mai ales, plictiseala este foarte benefică, deoarece le solicită creativitatea pentru a găsi modalități inventive de a se amuza.

Manoush Zomorodi, Tech podcaster, ne vorbește în acest TED despre How boredom can lead to your most brilliant ideas.

În prezent, se acceptată larg definiția propusă de John D. Eastwood și colaboratorii săi, potrivit căreia plictiseala reprezintă o stare potrivnică (the aversive state) care apare când nu suntem în măsură să fim atenţi la informaţii interioare (de exemplu, gânduri sau sentimente) sau exterioare (de exemplu, stimuli din mediu) necesare pentru a participa la desfăşurarea unor activităţi. Sursa: Lăsați copiii să se plictisească!

Psihologul britanic Adam Philips, specializat în psihoterapia pentru copii și foarte cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul sănătății mintale a acestora, susține că plictiseala poate fi un factor de dezvoltare psihică a copiilor, o șansă pentru a contempla lumea, împiedicând trecerea în grabă prin ea (Philips, 1998, apudHolmquis, 2016). Dr. Teresa Belton, cercetătoare la School of Education and Lifelong Learning, University of East Anglia, consideră că plictiseala este crucială pentru dezvoltarea imaginației (vezi Belton, 2008). Sursa: Lăsați copiii să se plictisească!

„Plictiseala este esențială pentru dezvoltarea stimulilor interni ai fiecăruia, aceștia fiind esențiale pentru procesele creative.”

Ok, deci ce faci atunci când te pluctisești?

În primă etapă o poți privi cu noi ochi: cum că sporește atenția, creativitatea și implicarea socială. Nu fugi de ea și nu o evita.

Te aștept și pe pagina Studioului de Psihoterapie să dai share, să arăți dacă ți-a plăcut sau poate nu, iar dacă ai ceva de spus lasă un comentariu, îl aștept cu drag.

Pe curând,

Daniela

PsihologiePsihoterapieRelații SocialeSocialTehnologie

Psiho: puterea frustrării, inovație și motivație

pe august 14, 2017

Știiai că frustrarea în sine este o sursă de motivație și mari inovații au luat naștere din frustrare?

Una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. De exemplu, presiunea lucrurilor zilnice atunci când stai la o coadă simți că pierzi timpul, sau în trafic, ori la locul de muncă, în sedințe, la întânliri, mailuri, plata facturilor, programul după școală și birou, cumpărături… un film azi?

Cine are timp?

Stai pe telefon fără un motiv anume, iar când timpul fuge și tu ai atâtea lucuri importante de făcut … oricum ți-a rămas atât de puțin timp din zi și totuși … dar totuși simți cum parcă cineva, altcineva îți fură timpul … și când te gândești că puteai să te răsfeți cu acel film.

Ritmul agitat, frustrare, alertă continuă, amânare, nimeni nu mă înțelege … oare îți este cunoascută această stare?

Ce este frustrarea?

Este meritul psihoterapiei, faptul că a definit conceptul și ne-a explicat cum fixarea asupra condiției orale  (0-1 an), dupa Freud, Abrham și alții este rezultatul ca reacție de alarmă la frustrare. Mai simplu marea problemă a stadiului oral (0-1an) este cea a înţărcării, care generează nu numai o frustrare asupra zonei erogene, ci şi o schimbare a modului de alimentaţie care conferă copilului un spor de independenţă, având importante efecte pe plan afectiv.

În Psihoterapie, se menționează că frustrarea apare atunci când atingerea unui obiectiv este blocată de o anumită situație ori comportament sau că reprezintă sentimentul subiectiv de a fi dejucat în încercarea de a atinge un obiectiv.

În carieră, profesie și pasiuni stabilierea obiectivelor și neatingerea lor, dezvoltarea capacității de a aborda provocările și oportunitățile întânlite și așa-zisa autosabotare poate duce la frustrare. Relațiile interpersonale și cultivarea relațiilor sociale reprezintă o nevoie fundamentală a fiecăruia dintre noi pentru satisfacerea personală, totodată comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc la deteriorarea relațiilor. Convingerile personale, situații de conflict sunt și ele resurse pentru frustrare … iar lista poate continua.
screen-shot-2017-03-06-at-03-06-33
Cu toatea astea o cunoașterea conceptului ne ajută ușor, ușor să nu intrăm în simbioză cu „MissFrustration” și tot cunoașterea și autocunoașterea te ajută să ne folosim mai bine timpul.
La nivel personal, te ajută să o recunoști în timp util, iar cu un pic de exercițiu chiar să poți intui dinainte să se instaleze și să schimbi macazul. Să o confrunți, în loc să îi intri in joc (ceea ce ar reprezenta probabil cea mai mare pierdere de timp).

Un alt aspect important este acela de a vorbi despre frustrare, ceea ce mult probabil nu este un subiect de discuție des întânlit în cercul tău social. Frustrarea este o emoție comună, rudele ei apropriate sunt furia și dezamăgirea; ea se asociază cu stresul atunci când obstacolul nu poate fi înlăturat. Obstacolele pot fi obiective sau subiective, la care ne adaptam. A avea o dizabilitate fizică de exemplu, care nu poate fi înlăturată, necesită adaptare cu doza de frustrare la pachet, care ajută la maturizare.
Ca să înțelegem mai bine, frustrarea este un sentiment care apare în situații unde o persoană se simte blocată în a atinge un obiectiv dorit. Sursa frustrarilor se află de cele mai multe ori undeva in copilarie, din circumstanţele propriilor suferinţe: nefericire, anxietate, dezamăgire, furie, frustrare, dorinţe secrete…
 

Motivație

Frustrarea este o reacție emoțională care are loc în interiorul tău; o stare sau o senzatie provocata de absența unui lucru dorit care ne poate aduce satisfactie. Frustrarea interioară vine din provocările de a atinge scopuri personale și a împlini anumite dorințe, iar cea exterioară poate fi atribuită anumitor factori care sunt în afara controlului personal, dar pot fi compensatorii.

Te întrebi cum poate ea fi o resursă puternică dacă este o reacție a ceva ce nu putem avea?

În primul rând, toată lumea își dorește ceva, dar de multe ori pe căi ușoare. Iar dacă apar dificultăți și acel lucru dorit nu se întâmplă, ghici ce, apare frustrarea. Să luăm un exemplu: în cariera ta, ai un vis, îți dorești ceva și te aștepți să se întâmple. Și dacă nu se întâmpla în doi timpi și trei mișcări apar acele stări de disconfort, acele semne de întrebare: Ce fac?, Unde merg? și spui deseori Nu mai pot! De ce mie? Este ridicol! Nu am timp de asta! Nu ar trebui să fie așa! S-a terminat totul! 
Dar stai, oprește-te, reia ultima frază și întreabă-te din nou cu claritate „Ce faci?” fie că este vorba de obiective interpesonale sau profesionale (oricum sunt în strânsă legătură).
Așteptarea să se întâmple ceva fără a lua măsuri alternative este în sine o frustrare.
Furia, dezamăgirea și tristețea sunt foarte des rezultate ale așteptărilor pe care le creezi. Ține mine că este foarte important să folosești frustrarea în avantajul tău, să știi să rezolvi probleme și deasemenea să câștigi experiență din asta.

Fii clar și lucrează la clarificarea obiectivelor.

Inovație

Frustrarea creează IDEI MARI „tre să fii un pic nebun în sensul bun, supărat și frustrat” …și uite așa marii inovatori au creat produse care au schimbat viața oamenilor
Probabil în lumea inovațiilor și a startupurilor ați auzit de Tim Draper, fiind un investitor american și care a investit în peste 1000 de startupuri. Când lumea venea la el să ceară bani, Tim se uita cu interes la cei furioși, în agonie și frustrați pentru că investea în companii frustrate care vroiau să schimbe lucrurile. Unde este frustrare este oportunitate, zice Draper.
PS: Vezi: Uber (frustrarea vine din serviciile proaste operate de campanile de taxi), Airbnb (hotelurile sunt area scumpe), Google (de ce nu aș putea găsi  ceva ce mă interesează să caut pe internet?) sau Facebook ( cum mă pot conecta cu persoane (fete în principal) pe internet.

Inovația este o idee nouă, care aduce valoare și devine realitate.
Cei trei cei mai importanți F în inovațtie sunt: Frica, Frustrarea și Fantazia.

Personal mi se pare foarte interesant când frustrarea duce la o avalanșă de idei. Ce ar fi să privești dintr-o altă perspectivă? Iar dacă frustrarea o folosești ca o oportunitate de a face brainstorming, îți poate aduce doar beneficii cum ar fi faptul că descoperi o idee mai bună decât cea originală.
Folosind frustrarea ca oportunitate atunci vei fi înaintea celor care au renunțat atunci când au apărut probleme, prin urmare este un instrument bun către succes.

Cum să tolerezi frustrarea?
Cel mai bun lucru este să începi să schimbi modul de gândire, iar expunerea la situații frustrante în general este de ajutor. Prin atenție și ascultare activă crești toleranța la frustrare. De cele mai multe ori frustrarea este doar vocea din capul nostru.

Ce poți face în activitățile de zi cu zi:

• În relație poate de această dată vei da atenție la dorințele partenerului sau partenerei de viață și ai putea avea surprize plăcute.
• Un alt exemplu simplu de expunere în familie ar fi să nu îi mai strangi partenerului hainele lăsate prin casă, măcar câteva zile, sau să îți asculti partenera cu atenție chiar dacă vorbește mult.
• La birou nu mai lua totul personal, ceea mai mare parte din ceea ce se întâmplă nu este despre tine.

Notează că cu toții suntem diferiți, iar ceea ce funcționează pentru o persoană apropriată ție poate să nu funcționeze pentru tine.

De exemplu anumitor persoane le place să telefoneze ca să afle informații, iar altora le este mai confortabil să trimită un mail.

Subliniează că problemele și frustrarea sunt mână în mână, acestea două lucrează sub acoperire. Frustrarea nu îți va spune că poate aduce probleme și nici problemele nu îți vor spune ca te vor familiariza cu frustrarea. Alegi tu dacă intri în jocul lor și devii victimă sau privești cu pozitivism și entuziasm spre următorul pas, acela de a învinge sau nu.

Folosește puterea frustrării ca un beneficiu pentru a îți îmbunătați viața și a îți atinge visul.img_9501

O activitate pe care o poți face pentru a nu mai avea sentimentul că pierzi timpul, este să ții o carte cu tine sau să descarci podcasturi pentru a îți ocupa timpul în timp ce aștepți.
Pentru că alegând să faci activități în loc să reacționezi cu frustrare, scade nivelul de stres. În acest fel poți dezvolta noi abilități; cel mai important este că în acest fel crești toleranța la frustrare și mai important este că nu pierzi timp prețios, sau scrie-ți gândurile.

Cum zicea și Elisabeth Elliot:  „nu vei ști nociodată cu adevărat ce gândești până nu îți scrii gândurile.”

Ține mine: A învăța să iei lucrurile pe rând te face o persoană mult mai mulțumită și în acest fel vei depăși mai ușor starea de furie și frustrare. Baftă

Dacă ți-a plăcut aștept un comentariu, like și un share. Mersi.
Pe curând,
Daniela

ComunicareConexiuneMotivațiePsihologieRelații Sociale

Psiholog „Amator” vs „Hipocondru” Psihologic. Care-i treaba doc?

pe iunie 21, 2017

Un Psiholog „Amator” este o persoană care interpretează și pune diagnostic fără ca măcar să i se ceară părerea. Un „Hipocondru” Psihologic este o personă care își pune un diagnostic cu mare ușurință.

  • Știi acele persoane care își dau ușor cu părerea despre cum te simți și pun un diagnostic atât de ușor? (poate pentru că de cele mai multe ori ei nu pot asculta)
  • Cunoști persoane care cred ca poate au tot felul de disfuncții psihologice, cum ar fi depresie? (dar totuși ele pot simți poate doar tristețe)

Am întânlit mulți „experți amatori” care lansează interpretări fără ca măcar să li se ceară părerea. Într-adevăr, astăzi avem acces la multe informații din domeniul psihologiei, psihoterapiei, psihiatriei și mulți oameni se „diagnostichează” singuri sau își diagnostichează rudele, prietenii, colegii de birou. Ba chiar, sunt și persoane care se pot simți bine dacă un „psiholog amator”, le va spune un „diagnostic”. Pentru că creierul are nevoie de o explicație, și de cele mai multe ori nu se mulțumește cu una simplă.

man-person-people-emotions

Interpretările fac o diferență în calitatea vieții unei persoane, și în felul în care aceștia se ghidează după ele.

Tulburările de personalitate, cu siguranță, nu le putem neglija, dar pot fi cu ușurință neînțelese de către Terapia Psihiatrică însăși. „Psihologii Amatori” pot pune rapid etichete, pot face trimiteri și pot prescrie rețete miraculoase, iar De cele mai multe ori fac oamenii din jur să nu se simtă prea bine. Acești psihologi amatori, ei însiși pot fi hipocondri psihologici. Ei te pot confrunta cu tot felul de simptome, se preocupă de starea celorlalți într-o mai mare măsură decât cea proprie; dacă află de vreo trăsătură cu caracter psihologic negativ, se pot teme că ai putea-o avea tu sau alte persoane din cercul apropiat.

person-woman-eyes-face

În cea mai mare parte a timpului liber, ei se gândesc ce au ceilalți și li se pare că cei din jurul lor sunt oameni cu diverse tulburări de comporament asociate cu un ego mare, un simţ exagerat al grandorii, anxietate, stres, depresie, traume, tulburări de comportament alimentar, disfuncții sexuale, tulburări de comportament disruptiv, de control al impulsurilor și de conduită, fobii, simptomele obsesiv-complulsive, etc. 

Tulburările de personalitate, l-au pasionat mereu pe acest psiholog amator, cum ar fi cea paranoidă, antisocială, histrionică, narcisică, evitantă, dependentă, obsesiv-comportamentală. El, deasemenea, observă foarte bine lipsa empatiei și personalitatea manipulatoare, identifică ușor personalitatea extrem de introvertă, antisocială, histrionică, etc, și nu se poate opri din diagnosticare.

Pe de altă parte, un „Hipocondru Psihologic”, considerară că are anumite simptome ce duc la tot felul de tulburări de comportament, deprsive, anxioase, de personalitate, etc.

Diagnosticul în sine este o metodă de comunicare, iar în aceste două cazuri,  de amator și hipocondrie, un așa zis diagnostic ar putea a justifica un comportament, de evitare a anumitor situații, evitarea agorafobică sau mai bine spus evitarea unor situații specifice, etc. Unele persoane pot diagnostica sau se pot autodiagnostica, chiar dacă nu au consultat vreun specialist în sănătate mentală, mai mult hipocondria în sine poate fi considerată o tulburare. 😀

Atenție: Anxietate se află în fiecare dintre noi și nu înseamnă întodeauna ceva. Iar pentru o durere mai mare, o tristețe, o traumă, fiecare dintre noi avem un timp diferit pe care îl luăm pentru vindecare. Timpul este constructiv. 

Fiindcă cu toții avem probleme la un anumit moment în viață, cauzate de stresul social, situația financiară, relații interpersonale defectuase, probleme maritale, frici de tot felul etc, acest lucru nu înseamnă că nu suntem bine.  În diferite momente ale vieții, cu toții avem perioade de disconfort, ceea ce face parte din normalitatea omenirii.

Cunoști diferența dintre tristețe și depresie, dintre dispoziție fluctuantă și bipolaritate, dintre excentricitate și psihoză? – Te pune pe gânduri nu?

Poate ai mai auzit astfel de afirmații:

  • E depreziv pentru că s-a despărțit de iubită!
  • E psihotic, nu ai văzut cum face?
  • E atât de capricioasă, poate e bipolară, sigur e!
  • E foarte timidă, o avea anxietate socială?

„Deși mulți oameni se simt normali, aproape toată lumea crede că suferă de ceva din punct de vedere psihologic!”

  • Știi că tot ce provoacă neplăceri în viața umană se regăsește în manualul de diagnostic al tulburarilor mentale? 
  • Știi că unii oameni iau anumite medicamente sau substanțe împotriva nefericirii sau pentru a își ușura povara problemelor de zi cu zi?

sunglasses-woman-girl-faceless

Acum serios, chiar orice poate fi patologic? (atenție fac referire la stările de normalitate și nu la cele cu adevărat patologice ce țin de domeniul psihiatriei, unde nu mă bag, sunt doar cititor al manualului de diagnostic al tulburarilor mentale).

 PS: Dacă nu știi suficient, nu trebuie să intepretezi de dragul interpretării. Mai bine acorzi atenție.

O simplă interpretare a altcuiva sau o autointerpretare, poate împiedica o persoană să se bucure de o viață normală (așa cum este definită pentru fiecare persoană, comunitate, societate etc). Este foarte important să nu ne dăm cu părerea, mai ales atât de ușor. Mai important este să ascultăm. 

Și tu ești un pic un psiholog dacă te gândești ca poate ai o sensilitate psihologică, sau poate ți se întâmplă destul de des să înțelegi intențiile celorlalți. Asta e foarte bine, pentru că este o calitate umană naturală.

Multe persoane care solicită Psihoterapie au un loc de muncă stabil și au relații interpersonale (poate nu toate satisfăcătoare), iar acești oameni au și ei probleme de viață, dar nu sunt bonlavi.

Avem multe perioade în viață în care suntem prost-dispuși, ori nefericiți, ori nervoși. Este adevărat că cei mai mulți dintre noi avem frica de a nu pierde controlul sau poate mințile, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să avem ceva.

Oamenii care au relații nefeicite, pot evita bolile închipuite și pot apela la psihoterapie. 

Cine a zis că viața este ușoară? Iar când ne confruntăm cu pierderea locului de muncă, cu o despărțire, divorț este foarte normal să trăiești simptome psihologice. Este absolut normal să ai pese proaste, să te simți câteodată lipsit de energie.

Cu toții etichetăm și o facem într-un mod automat, spontan pentru că cu asta se ocupă creierul, el are nevoie de să clasificare, are nevoie de o zecime de secundă pentru a interpreta o emoție. Creierul nostru organizează și somnul. Așa s-a ajuns ca anumiți oamenii care nu au nici o boală să fie poate tratați ca și cum ar avea, ulterior chiar să fie așa.

De altfel multe din problemele din viață, pot trece și trec odată cu vârsta. 

Un bun psiholog amator poate fi un părinte, o persoană care s-a dezvoltat într-un anumit domeniu și acesta l-a ajutat și în dezvoltarea personală. Dar un amator hipocondru psihologic, te diagnostichează cât ai clipi, fie el amator sau de specialitate.

În teoria lui, Bernheim, spune că în viaţa de zi cu zi fiecare dintre noi trăim tot felul de erori de percepţie, halucinaţii şi iluzii.  

musician-rockstar-band-music-37862

Psihologii amatori, poate vor să ajute, poate au intenții bune, poate sunt chiar ei hipocondrici. 

Până și specialiștii se pot înșela!

Îți doresc ascultare plăcută, fără interpretare!

Sper că ți-a plăcut acest articol și te aștept cu întrebări, sugestii sau comentarii!

Like, Share, Comment

Pe curând,

Daniela

SaveSave

SaveSave

AbilitățiCoachingPsihologieSocial

Cum să excelezi într-un domeniu, regula celor 10.000 de ore

pe aprilie 25, 2017

Salut,

Pentru a deveni un maestru în ceea ce faci în primul rând ai nevoie de câteva mii de ore de pregătire. Ai mai auzit de teoria celor 10.000 ore? Nu vorbesc despre abilități noi pe care le poți învăța în 20 ore (revin în articolul următor), sau despre a deprinde la nivel înalt o abilitate complexă cum ar fi şofatul, ori vorbit în public, pentru care sunt necesare aproximativ 2000 de ore de practică. Aici vorbesc despre cum să devii cel mai bun într-un domeniu, un maestru. Mai mult, 10.000 ore înseamnă un job full time timp de 5 ani. pexels-photo-214573

Un psiholog din Suedia, pe nume K. Andres Ericsson, a spus că talentul nu există. Acesta, în 2007, colaborând cu Academia de muzică din Berlin, a făcut un studiu la Universitatea din Florida pentru a înțelege dacă este mai important talentul unei persone sau pur practica disciplinată. Dar nu toată lumea este de acord cu Ericsson. Malcolm Gladwell în cartea sa „Excepţionalii (Outliers)„, unde subliniează împortanța celor 10.000 de ore, dar și faptul că Ericsson a interpretat greșit cercetarea proprie, spunând că nu este suficient să repeți aceeași activitate la nesfârșit pentru a catapulta pe cineva în topul celor din domeniul ales.  Pentru Gladwell, cele 10.000 de ore s-au scurs în 10 ani de viaţă.

„Malcolm Gladwell spune că adevărata explicaţie e cu totul alta, iar dacă vrem să înţelegem cum se ajunge atât de departe, ar trebui să ne luăm timp să cunoaştem tot ce ţine de contextul acestor oameni: familia, locul unde au copilărit, data naşterii. Gladwell contestă mitul aşa-zisului merit personal, explorând raportul dintre succes şi cultură, hazard, sincronizare, naştere şi noroc, şi felul în care, în pofida calităţilor şi talentului cuiva, moştenirea culturală poate funcţiona ca o piedică.” Malcolm Gladwell este autorul bestseller-urilor The Tipping Point: How Little Things Can Make a Big Difference (2000) și Blink: The Power of Thinking Without Thinking (2005).

Pentru a fi maestru într-o disciplină trebuie să fii pasionat de un domeniu anume și să fi inițiat deja în acel domeniu, chiar dacă ai început ceva și ai abandonat de-a lungul timpului. Practica deliberată impactează performanța de-a lungul timpului în domeniul ales. Practica chiar înseamnă să dai greș de mai multe ori până îți atingi obiectivul. Așadar, este foarte important mai întâi să îți stabilești un obiectiv.

La început alege maxim trei mari obiective: caută trei domenii diferite în care vrei să excelezi. De exemplu îți poți dori să cânți la un intrument muzical, tu știi. Pasul următor este să vezi când ai început să faci ceva pentru a atinge acest obiectiv. Poate ai tatonat cu pianul de la o vârsă fragedă, sau poate cu altceva. De exemplu, dacă ai început să înveți un intrument la vârsta de 5 ani și acum ai 35, vor fi 30 de ani de practică chiar dacă nu continuă. Totul se adună. Toate orele cumulate se adună, așadar îți vor rămâne mult mai puține. Este pură pasiune. Totodată îți poți găsi ceva nou și la o vârsă înaintată. Imaginează-ți că ai (sau poate chiar ai) 60 de ani, păi la 65 deja poți excela într-un domeniu cu totul nou, și cum speranța de viată poate depăși 90 de ani în zilele noastre, îți rămân încă foarte mulți ani de pus în practică. Și ține mine, forța obiectivului și motivația pe care o ai atunci când ai un sens este nemăsurabilă, te autodepășești fără doar și poate. Important este să iei o decizie de a face tot posibilul pentru a deveni cel mai bun și să înveți de la cei mai buni din domeniul tău.  Aici ai pdf-ul acestei cărții „Outliers” în limba engleză.

 K.A.Ericsson studiuÎn acest studiu vezi rezultatele studiului original a lui Ericsson și colaboratorilor.

După cum observi, profesioniștii s-au oprit pe la 8000 de ore (atât cam cât am și eu la ora actuală :)))). Spuneam mai sus în cazul în care ai început o activitate la 5 ani și câți ani ai acumulat până acum, dar foarte important este și frecvența; pentru că dacă ai întrerupt 15-20 ani, atunci nu mai are aceeași valoare. Cu siguranță o bază a ceea ce ai învățat o ai, dar tot trebuie să reiei activitatea respectivă de la început. În afară de frecvență, cum spuneam ține cont și de pasiune, de acolo vine și motivația. Chiar trebuie să ai chef să faci ceva! Să îți placă!

Ereditatea sigur că joacă un rol important, dar trebuie să recunosc că îmi place ideea lui Ericsson că talenul nu există, ci se formează. Personal cred că este o decizie de a face ceva pe baza a ceea ce îți place și te atrage, unde cu toții avem forța de a lucra și a ne îmbunătăți în fiecare zi.

pexels-photo-300122

Și mai mult îmi place idea că multe persoane care încă caută acel talent înnăscut vor citit acest articol și se vor bucura. Uite că nu trebuie să aștepți să apară ceva, să se întâmple ceva. Trebuie doar să te apuci să studiezi, să pui în practică, să perseverezi. Sigur ai auzit de cei 4 P în engleză: Patience, Persistence, Perseverance, and Passion. Iar în limba română ar fi 3P plus 1R: Practică, Perseverență. Pasiune și Răbdare. Regula celor 10.000 de ore există în orice profesie.

Acum poți lua creionul în mână și să începi cu primul pas. Baftă!

Mi-ar face plăcere să știu ce crezi despre acest articol și aștept un like și un comentariu.

Pe curând,

Daniela

https://www.splitshire.com
AsertivitateComunicareInterpersonalRelaționalizareSocial

Comunicarea fără competiție în relațiile apropiate

pe ianuarie 23, 2017

paper-cakes

Sigur ai mai auzit de comunicarea asertivă. Asertivitate înseamnă să știi cum să dai valoare drepturilor tale fără a încălca dreprurile altora. Asertivitatea este abilitatea de a-ți exprima în mod onest ( verbal şi nonverbal) opiniile. Opiniile sunt si drepturile oamenilor care te înconjoară.

Iti dezaprob spusele, dar voi apara pana la moarte dreptul de a le rosti. Voltaire

Într-o lume unde cel mai bun în comunicare poate însemna să ai dreptate, poate distruge relații apropiate și intime.

validare

Te invit să vorbim despre „Validare” în comunicare și puterea validării.

Prin validare vreau să spun acceptarea a ceea ce vine spus chiar dacă nu ești de acord cu conținutul comunicării. Această abilitate poate fi considerată o nimica toata în urmatoarea frază: „dacă cineva îmi spune că urăste prajitura cu vișine doar nu o să urăsc și eu acea persoană”. Sau deseori confundăm nivelele de comnicare și atunci ne supăram, acest lucru se întâmplă deseori în relațiile intime. Vedem cum atunci când o relație devine mai intimă cu atât e mai delicată, ca să nu zic periculoasă. Gândește-te la metafora lui Schopenhauer despre relațiile dintre oameni seamănă cu cele dintre arici și metafora despre capacitatea de a intra în relație fără a ne feri ți fără a feri.

A valida ceea ce spune celălalt nu înseamnă să fii de acord cu ceea ce îți spune, și nici să faci împotrivă să fii mereu de acord. Semnifică să asculți ce au ceilalți de spus cu atenție fără a judeca. Vezi conexiuni sănatoase: Reacțiile pe care le avem față de ceilalți, ca și ale lor față de noi, au un impact biologic mult mai extins decât ne închipuim.

Fără a judeca sau non-judecată înseamnă ca ai deschidere față de tot ce ți se spune chiar dacă te poate atinge într-un fel sau altul. Iar aici este o altă discuție legată de atitudinea ta, atitunine pe care tu o alegi față de ceea ce simti și cum interpretezi. Lasă lucrurile să te atingă și da-ți timp (cateva secunde, minute..) … amână reacția. Meta-comunicarea este în esența un mesaj despre un mesaj. Este, pe de o parte, modul de a gândi și simți in interiorul meu despre ceea ce mesajul primit de la o persoana imi transmite. Sau poate fi, pe de alta parte, despre ceea ce eu doresc să transmit, in spatele limbajului folosit, celuilalt caruia mă adresez.

Aceată amânare te ajută să nu ai o reacție neplăcută și nedorită ulterior, de care posibil să îți pară rău, reacție care poate ofensa interlocutorul.

-De ce este asa important să nu atingi într-un fel ofensiv interlocutorul? Adică de ce nu îi poți spune că a zis o prostie? -Păi, hai să îți răspund cu o întrebare: Care sunt nevoile primare ale ființei umane? Cinci nevoi a identificat Maslov: 1. nevoile fiziologice, 2. nevoi ce țin de siguranța personală, 3. nevoilor sociale, de apartenență, 4. nevoia de recunoaștere socială, încrederea în sine, respectul de sine, 5. nivelul dezvoltării personale, autorealizării.

La toate astea se adaugă o nevoie foarte importantă, aceea a interacțiunii. Nevoile relationale sunt de fapt nevoi emotionale care pot fi indeplinite prin interactiune si conectare sociala autentica. Studiile arată că persoanele care au relații sociale de calitate au durata de viață mai mare față de cei care nu au relații sociale de calitate.

Omul este o fiinţă socială şi în sensul că „are nevoie de celălalt om”!

two-guys

Deasemenea sunt multe studii care arată că o persoană privată de interacțiuni semnificative nu poate supraviețui sau supraviețuiește cu mari deficite…. Multe necesităţi individuale sunt satisfăcute în relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii şi anxietăţii, afiliere, securitate, statut, prestigiu, satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit).

O variantă mai recentă a teoriei nevoilor a fost enunţată de Clayton Alderfer a cărui abordare reduce ierarhia nevoilor a lui Maslow la trei categorii de nevoi: existenţiale (E-existence), relaţionale (R-relatedness) şi de progres (G-growth). Modelul lui Alderfer reprezintă o încercare de creştere a gradului de aplicabilitate a teoriei nevoilor la condiţiile organizaţionale.

  • Nevoile existenţiale. Alderfer include nevoile de pe primele nivele ale ierarhiei nevoilor a lui Maslow, traducându-le în termenii cadrului organizaţional, şi se referă la nevoia de a fi plătit, de a primi beneficii şi de a beneficia de condiţii de muncă decente.
  • Nevoile relaţionale. Sunt similare nevoilor sociale definite de Maslow, iar în mediul de lucru se referă la nevoia de interacţiune socială şi de a intra în contact cu alţii.
  • Nevoile de dezvoltare. Reprezintă combinarea nevoilor de stimă şi auto-depăşire definite de Maslow şi se referă la nevoia de a fi creativ şi de a experimenta creşterea şi dezvoltarea prin activitatea derulată în organizaţie.

Competiția în relațiile intime este dăunătoare!

Competiția într-o relație este întodeauna periculoasă, și cauzează divorțuri, certuri, stress și se escaladează. Fară să exagerez, uită-te în jurul tău, gândește-te la persoanele apropiate ție și vezi cu cine te simți în competiție și bineînteles cât bine îți aduce această competiție?

images-18

Vezi, pentru mine este important cum gestionăm aceste situații și nu să folosi cominucarea pentru a câștiga. De exemplu într-o o seara petrecută cu prietenii poți învăța multe lucuri dacă ai atidudinea bună, decât dacă ai intenția să ai mereu dreptate și să câștigi.

Prin atidudinea bună, repet, ma refer la ce spuneam mai sus, adică de non-judecată și acceptare. Aceastea sunt doua lucruri ce știau pasionați de dezvoltare personală care vroiau sa cucerească lumea cu conversașiile hipnotice sau ceva de genul acesta. Te asigur, însă, că este foarte dificil să asculți și să validezi ceea ce spune persoana apropiată de tine cu care te simți în largul tău, dar este un super exercițiu de creștere și dezvoltare personală. Cu toate acestea nu mă refer șa trucuri lingvistice sau alte vicleșuguri ce țin de comunicarea persuasivă și departe de mine că acestea nu ar fi bune, doar că sunt niveluri de interacțiune mult mai importante pentru dezvoltarea noastră personală. Aspecte fără de care nu poți învăța arta persuasiunii.

În alte cuvinte: A învăța cum să nu reacționezi și in schimb să validezi comunicarea persoanelor apropiate e mult mai important decât să le convingi de ceva sau sa aplici secretele persuasiunii.

Acest articol nu va atinge acele persoane care sunt în căutarea de vrăjitorii sau a modului în care ii putem influenta pe ceilalti, ori pentru acele persone care vor să dezvolte talentul de a gestiona situatiile în care ceilalti nu sunt dispusi sa renunte la realitatea lor. Sau niște tehnici secrete prin care oricine poate avea succes și poate deveni cum dorește.

Aici: „Totul despre psihologia persuasiunii”

De la capacitatea ta personală de a observa limbajul persoanelor apropiate pentru exact ceea ce reprezintă: povestea personală de viață plecând de la modul lor de a vedea lumea, trecând de la tot ce i-a influențat direct sau indirect.

Nu trebuie sa te prefaci că ești de acord cu ceea ce ți se spune, ci doar să asculți ceea ce îți spun dând valoare cuvintelor fără a identifica și interpreta, lucruri care te pot îndepărta.

„Ajută-mă să înțeleg ceea ce intenționzei să îmi spui”

Ce mă face să râd este că multe persoane pasionate de psihologie au tendința să facă eroarea de a crede că știu ce se întâmplă în mintea oamenilor, când de fapt cel mai bine este să întrebi.

„Comunicarea se desfăşoară la două niveluri: intenţional şi relaţional, cel de-al doilea oferind indicaţii de interpretare a conţinutului celui dintâi.”

Aceasta însemnând că orice fel de comunicare am analiza, vom sesiza două aspecte: unul legat de conţinut, cel de-al doilea reprezentându-l relaţionarea propriu-zisă, acesta din urmă cuprinzându-l şi pe primul, fiind, prin aceasta, „o metacomunicare.”

Toate aceste niveluri se intrapătrund foarte ușor între ele și pot da viață unor probleme lingvistice, asa cum a descoperit Gregory Bateson. În realitate în comunicarea de zi cu zi întânlim diverse confuzii semantice, sintactice si pragmatice, lucruri studiate foarte amănunţit în cadrul propoziţiei. Dacă adaugi că fiecare are propriul punct de vedere dat de propria experiență personală, atunci chiar că pe lângă ascultarea necondiționată prezentă avem este foarte utilă ți validarea!

Să asculți cu atenție chiar și ceva cu care nu ești de acord nu înseamnă să lași să ți se urce cu picioarele în cap! hahaha nici gând. Dacă cineva încercă acest lucru, atunci într-un mod diplomat adu la cunoștință ce se întâmplă. Iar pentru a fi și mai indirect posbil ai putea spune: “Hmm, e ciudat, poate nu am înțeles bine ceea ce tocmai îmi spui, ai putea să repeți? Pate ai forțat un pic lucrurile, nu crezi? ”.

PS: validare în psihologie are diverse semnificații, două dintre cele mai importante sunt: validare statistică, adică să validezi un test sau un chestionar, sau validare cu sensul folosit de Marsha Linehan.

Așadar te invit să îmi spui ce crezi despre acest, să lași un comentariu aici, să dai like și share!

Pe curând,

Daniela

CoachingConexiunePsihologieRelaționalizareSocial

Anna Wintour – Cele mai bune sfaturi despre carieră

pe noiembrie 27, 2016

Sunt atât de multe femei puternice în industria modei, care sunt admirate de mii de femei din întreaga lume. Dar una dintre cele mai inspirante femei în afaceri, este cea care domnește deasupra tuturor: Anna Wintour, directorul  revistei Vogue.

Editorul britanic și directorul artistic al revistei americane Vogue rămâne în mare măsură cu buzele strânse, rareori vorbind în mod public sau făcând declarații controversate de orice fel. Dar, pe tot parcursul carierei sale de aproape 40 de ani, Wintour a lăsat gândurile ei  să alunece mai mult de câteva ori- și de multe ori, acest lucru a fost mult în beneficiul admiratorilor, oamenilor de afaceri şi nu numai. Gândurile ei înțelepte și în cunoștință de cauză cu privire la carieră în special, sunt de mare valoare.

         1. “Nu merge prea repede. Oamenii trebuie să meargă la școală, să învețe meseria, și să construiască un nou brand- aceasta este calea corectă, sănătoasă de a face lucruri.
Dacă ești o senzație peste noapte, în cel mai scurt timp poţi fi o veste de ieri; în timp ce construirea a ceva încet și cu atenție, care are valoare și calitate, are stabilitate.”

         2. “Fie că lucrezi ca un designer sau că lucrezi într-un restaurant și apoi îţi iniţiezi propria afacere în propriul timp, obţinerea unui loc de muncă este o realitate a vieții.”

         3. “Singurul lucru care mă îngrijorează puţin este faptul că mulţi merg direct de la școală la a începe propria afacere- şi că majoritatea nu reușesc. Eu personal te-aș sfătui să te gândeşti cu atenție înainte de a începe propria afacere şi ia în considerare, eventual, să lucrezi pentru un designer sau o companie a cărui activitate o admiri.”

        4. “În lumea de astăzi, trebuie să interacționezi. Nu poți fi o persoană dificilă, timidă, care nu este în stare să privească pe cineva în față; trebuie să te prezinți, trebuie să știi cum să vorbesti despre viziunea ta, concentrarea ta și despre ceea ce crezi.”

        5. “In lumea de astăzi, este posibil să fii faimos instant, chiar dacă este prin intermediul Instagram-ului sau oricare alta platformă, dar este o foarte mare diferenţă să ai şi succes financiar şi pe termen lung.”

        6. ” Trebuie să iubeşti ceea ce faci. Nu este vorba de a gândi într-un mod cât mai cool; este vorba despre a crede cu adevărat.”

……….

mai departe

Source: Anna Wintour – Cele mai bune sfaturi despre carieră

Pe curând,

Daniela

InterpersonalPsihologiePsihoterapieSocialTehnologie

Relațiile nu sunt opționale

pe noiembrie 26, 2016

Am pornit cu sfârșitul conferinței lui Gaspar, un eveniment care m-a îmbogățit psihic, mai ales prin prisma faptului că am ascultat un om cu foarte mult bun simț, cu un echilibru candid între modestie, conștientizarea propriilor limitări și fermitatea blândă a unui psihoterapeut cu experiență.

În teoria Imago, alegerea partenerilor nu e întâmplătoare. Subconștientul nostru are o „agendă secretă” prin care ne face să ne îndrăgostim de persoane care se vor comporta ulterior ca cei care ne-au influențat cel mai mult copilăria (părinți, bunici etc), pentru că intenția superioară a relațiilor de iubire este de creștere și vindecare. Cheia e să înțelegem că, în această relație, nu sunt doi inamici, ci doi aliați la fel de „bușiți”.

Anatomic vorbind, memoria implicită, care se formează din viața intrauterină și e prezentă majoritar în creierul copilului până la 2 ani, stochează involuntar informațiile pe care memoria explicită (de după vârsta de 2 ani) le reactualizează în mod voit. Dar cele inițiale ies la iveală, din memoria implicită, în momente de criză.

Ce înțeleg eu din chestia asta e că, practic, o părticică tare deșteaptă (dar cam sadică🙂 ) din creierul nostru reperează caracteristicile cele mai dubioase (adică exact alea care ne calcă pe bătături) la cei din jur și ne fac să ne apropiem de oamenii care ne pot ajuta să ne vindecăm de propriile răni, dar printr-un proces dureros de a ne forța să conștientizăm. Ăia care avem norocul și puterea să conștientizăm🙂 În caz contrar, trăim relații toxice și ne lamentăm, ne plângem fiindcă ne învârtim iar și iar într-un cerc vicios. Conflictele sunt prilej pentru a crește, a evolua dar dacă nu pricepem asta, ajungem în același punct de unde am plecat, de fiecare dată.

Comportamentele toxice sunt:

  • critica (concentrarea pe punctele și acțiunile negative ale partenerului, fără a le aduce în discuție și a le aprecia pe cele pozitive)
  • intrarea în defensivă (și contraofensivă)
  • disprețul (marcat, deseori, de o atitudine de superioritate și sarcasm)
  • blocajele de comunicare (evitarea discuției, fuga de conflict etc.)

Cu ce a ținut Gaspar să rămânem este că toți suntem de pe aceeași planetă Pământ, și femeile și bărbații. Ne diferențiază doar contextele prin care am trecut (mai ales atunci când eram mici) și tipul de atașament pe care ni l-am format și care ne ghidează și comportamentele în cuplu. În afară de atașamentul sigur care îi face pe oameni să se poarte într-o manieră echilibrată și chiar să se certe inteligent (o să revin la treaba asta), mai există cel de tip evitant, cel anxios și cel dezorganizat. Odată ce identificăm categoria care predomină la noi înșine și la partener și stilul în care iubește fiecare dintre noi, evoluția înspre bine a relației poate începe. De reținut că persoanele cu tipuri de atașament diferit se atrag (Ahaaaaa!, asta explică o groază de chestii….)

Cei cu atașament evitant sunt pragmatici, au o atitudine de superioritate, consideră că abordările psihologilor sunt un bullshit, se protejează de ceea ce înseamnă iubire și intimitate. Ca niște „țestoase în carapace”, sunt autosuficienți, se detașează ușor și păstrează distanța, la baza acestor comportamente stând, în general, teama de respingere. Ei simt deseori tristețe, se simt singuri, neînțeleși, au așteptări mari și îi caracterizează un perfecționism care îi face să vadă defecte peste tot și să vadă partea goală a paharului. Exagerează părțile slabe și interpretează mereu în mod negativ. Sunt influențați de imaginea unui partener ideal sau de fantomele fostelor relații pe care le păstrează deschise, just in case. Le e greu să se conecteze emoțional, să spună „te iubesc”, nu reușesc să descifreze mesajele nonverbale și nu-și permit să simtă empatie. Sunt reci atunci când relația nu funcționează și se retrag deseori acolo unde se simt în siguranță. Hiper-raționează și flirtează. Se regăsește cineva în descrierea asta?🙂

69% din problemele care apar în cuplu sunt nerezolvabile, apar mereu. Important este să le acceptăm, să nu le lăsăm să ne blocheze comunicarea și conectarea. Ființa umană se naște printr-o relație, e rănită astfel și se vindecă tot printr-o relație.

Cei cu atașament anxios, așa-numitele „furtuni de gridină”, au un radar interior foarte fin și identifică pericolele la nivel de relație dar se activează emoțional atât de puternic încât nu se mai pot controla, exagerează amploarea problemelor și devin impulsivi. Se gândesc prea puțin la ei înșiși (se subapreciază) și prea mult la partener (pe care îl ridică în Slăvi), rulează scenarii (apropo, cică mintea noastră înregistrează zilnic între 12000 și 16000 de gânduri :O ), din care cauză se agață, nu-i permit timp liber celuilalt, sunt needy și moody, au o stimă de sine scăzută, un comportament haotic și rămân în relații toxice din frica de a fi abandonați. Au tendința de a manipula, trimit mesaje de gelozie, lucru care, în relația cu cei evitanți, e și mai enervant pentru cei din urmă și îi îndepărtează mai tare.

Eu….am bifat cam multe. Din ambele liste😦

Ce e de făcut?

Da, există și o soluție🙂 Primul pas e conștientizarea și asumarea schimbării propriului comportament. Doar pe el în putem controla, gândurile și emoțiile trebuie acceptate și înțelese prin întoarcerea în timp, în copilărie. Tehnicile de liniștire sunt un instrument esențial. Evitantul, ca un copil care a crescut într-un deșert emoțional, e bine să accepte frica, frustrarea, furia, abia apoi având capacitatea de a simți și emoții pozitive. Are nevoie de afecțiune, atenție, respect, spațiu, încredere, toate bine dozate. Anxiosul a avut parte de un comportament ambivalent și imprevizibil din partea celor dragi, îi e teamă că momentele de afecțiune se vor termina așa că se ține „cu dinții” de ele. Are nevoie de afecțiune, apropiere fizică, reasigurare și feedback, atingeri concrete și sigure (care activează oxitocina și îl liniștesc), să i se ofere curiozitate pentru sentimentele și emoțiile sale.

Evitantul se consideră persoana cea mai importantă din propria viață dar e indicat să ia în serios și responsabilitatea pentru familia sa. Anxiosul, dimpotrivă, în timp ce se gândește la ceilalți, trebuie să-și dea seama că persoana sa e cea mai importantă din propria viață.

Toate relațiile au nevoie, ca să fie conectate, de SIGURANȚĂ, ARMONIE (cei doi parteneri se văd, se aud, se simt) și CREDINȚĂ, sentimentul abstract de încredere în faptul că partenerul are grijă de mine, mă apreciază și va găsi o soluție prin care va face diferența între emoțiile și comportamentul meu. Cuplurile fericite știu să se certe inteligent, în așa fel încât mesajul fiecăruia să ajungă la celalalt, iar partenerii au învățat să fie nebuni pe rând: unul îl vede pe celălalt ca pe un copil care suferă și se gândește că, dincolo de comportamentul de moment, în adâncul sufletului, partenerul său e o persoană frumoasă și deosebită.

Dacă vrei să fii fericit, renunță la perfecțiune!

Cearta inteligentă, din terapia Imago, are 3 etape: oglindirea (și sumarizarea a ceea ce am înțeles din mesajul celuilalt), validarea emoțiilor celuilalt și empatizarea. Am văzut un filmuleț cu Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt în care își împărtășeau sentimente reale din propriul cuplu. Destul de greu de pus în practică, din punctul meu de vedere, pentru un popor de sangvinici dar merită încercate măcar câteva tehnici.

Ce m-a atins destul de tare în ceea ce a spus Gaspar a fost: felul în care interpretăm comportamentele partenerului, ne influențează atât relația cât și sănătatea, ne afectează sistemul imunitar și cardiovascular (sunt studii din care a rezultat asta). Ceea ce ne poate salva relația de cuplu e un exercițiu interesant: să identificăm 3 comportamente pozitive ale partenerului în fiecare săptămână. Pe unele putem să i le spunem, pe altele putem să le păstrăm pentru noi.

Închei cu ceva care m-a uns pe suflet😀 :

Cel mai bun lucru pe care îl poate face un bărbat este să-i permită partenerei să-l influențeze.

Source: Relațiile nu sunt opționale

Un articol bun! Mulțumim Oana

Pe curând,

Daniela

ConexiuneInterpersonalPsihologieSocialTehnologie

Puterea frustrării: inovație și motivație

pe noiembrie 22, 2016

Frustrare? Chiar cred ca numai despre asta nu aveai chef să citești, dar aici apare capcana. Un pic de motivație zău dacă strică. Frustrarea în sine este o sursă de motivație și mari inovații au luat naștere din frustrare.

Știai că una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. De exemplu, presiunea lucrurilor zilnice atunci când stai la o coadă simți că pierzi timpul, sau în trafic, la locul de muncă, sedințe, întânliri, mailuri, plata facturilor, programul după școală și birou, cumpărături… un film azi? Nu, cine are timp? poate data viitoare… vedem…

Stai pe telefon fără un motiv anume, iar când timpul fuge și tu ai atâtea lucuri importante de făcut … oricum ți-a rămas atât de puțin timp din zi și totuși … dar totuși simți cum parcă cineva, altcineva îți fură timpul … și când te gândești că puteai să te răsfeți cu acel film.  Ritmul agitat, frustrare, alertă continuă, amânare, nimeni nu mă înțelege ... oare îți este cunoascută această stare?

Ce este frustrarea?

Este meritul psihoterapiei, faptul că a definit conceptul și ne-a explicat cum fixarea asupra condiției orale  (0-1 an), dupa Freud, Abrham și alții este rezultatul ca reacție de alarmă la frustrare. Mai simplu marea problemă a stadiului oral (0-1an) este cea a înţărcării, care generează nu numai o frustrare asupra zonei erogene şi o schimbare a modului de alimentaţie, ci conferă copilului un spor de independenţă, având şi importante efecte pe plan afectiv.

Ps: Despre frustrare au scris și Miller, Sears, Rosenzweig, Bateson, Levy,  Hartmann.

Îți recomand cartea  Eul, foamea și agresivitatea, unde Perls ne vorbește despre capacitatea sa de a gestiona frustrarile și cartea în sine este un ghid al călătoriei interioare, unde vei avea ocazia să descoperi relația dintre comportamentul uman în raport cu hrana, tulburarile emoționale….440px-surrey_music_hall

Mergem mai departe. În Anglia din 1863 începând cu cazul Taylor v Caldwell, s-au pus bazele doctrinei frustrării și s-a vorbit despre Frustration in English law. Vezi English contract law.

În Enciclopedia de Psihoterapie este menționat că frustrarea apare atunci când atingerea unui obiectiv este blocată de o anumită situație ori comportament sau că reprezintă sentimentul subiectiv de a fi dejucat în încercarea de a atinge un obiectiv. Frustrarea este sinonim parțial pentru furie și suferința și este definită ca starea afectivă a unei persoane atunci cand simte că eforturile îi sunt blocate de ceva. Furia, care apare ca urmare a toleranței scăzute la frustrare, reprezintă acea stare puternică de neplăcere, la care se adauga sentimentul de nedreptate și dorință de a acționa în scopul remedierii situației. Sursă

În viața de familie o frustrare mult cunoscută a părinților este legată de timpul prea puțin petrecut împreună cu copiii lor. Nici proaspetele mămici nu mai au timpul liber pe care îl aveau o dată pentru ele ca femei; motive ar putea fi: un program infernal, sentimente în contradictoriu pe care nu le pot exprima. În carieră, profesie și pasiuni stabilierea obiectivelor și neatingerea lor, dezvoltarea capacității de a aborda provocările și oportunitățile întânlite și  așa-zisa autosabotare poate duce la frustrare. Relațiile interpersonale și cultivarea relațiilor sociale reprezintă o nevoie fundamentală a fiecăruia dintre noi pentru satisfacerea personală, totodată comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc deteriorarea relațiilor. Convingerile personale, situații de conflict sunt și ele resurse pentru frustrare … lista poate continua.

Cu toatea astea o cunoașterea conceptului ne ajută ușor, ușor să nu intrăm în simbioză cu Miss Frustration și cred că tot cunoașterea ajută să ne folosim mai bine timpul.

Personal, te ajută să o recunoști în timp util, iar cu un pic de exercițiu chiar să poți intui dinainte să se instaleze și să schimbi macazul. Să o confrunți, în loc să îi intri in joc (ceea ce ar reprezenta, repet, probabil cea mai mare pierdere de timp). Un alt aspect important este acela de a vorbi despre frustrare, ceea ce mult probabil nu este un subiect de discuție des întânlit în cercul tău social. Pentru a vorbi cu mine despre frustrare îți recomand să citești articolul în continuare, pentru că este maxim interesant. Iar dacă nu îți place abordarea lasă-mi un mesaj.

Așadar, frustrarea este o emoție comună, rudele ei apropriate sunt furia și dezamăgirea; ea se asociază cu stresul atunci când obstacolul nu poate fi înlăturat. Obstacolele pot fi obiective sau subiective, la care ne adaptam. A avea o dizabilitate fizică de exemplu, care nu poate fi înlăturată, necesită adaptare cu doza de frustrare la pachet, care ajută la maturizare.

În analiză tranzacțională se vorbește că sunt anumite mesaje din starea eului de Copil a părintelui, izvorâte din circumstanţele propriilor suferinţe: nefericire, anxietate, dezamăgire, furie, frustrare, dorinţe secrete. Să înțelegem mai bine, frustrarea este un sentiment care apare în situații unde o persoană se simte blocată în a atinge un obiectiv dorit. Sursa frustrarilor se afla undeva in copilarie.

 Motivație

Frustrarea este o reacție emoțională care are loc în interiorul tău; o stare sau o senzatie provocata de absența unui lucru dorit care ne poate aduce satisfactie. Frustrarea interioară vine din provocările de a atinge scopuri personale și a împlini anumite dorințe, iar cea exterioară poate fi atribuită anumitor factori care sunt în afara controlului personal, dar pot fi compensatorii. Înainte de 89′ oamenii erau înfometați psiho-social, iar acum consumerismul mare poate fi o formă de compesație a acelei frustrări din nevoia de a satisface imediat anumite plăceri și dorințe.

Dar de cele mai multe ori poate fi o forță pozitivă care inspiră motivația. Te întrebi cum poate ea fi o resursă puternică dacă este o reacție a ceva ce nu putem avea? Adică dacă este un obstacol și ceva ce nu vrem să ni se întâmple, cum poate fi ea ceva bun?

În primul rând, toată lumea își dorește ceva, dar de multe ori pe căi ușoare. Iar dacă apar dificultăți și acel lucru dorit nu se întâmplă, ghici ce, apare frustrarea. Să luăm un exemplu: în cariera ta, ai un vis, îți dorești ceva și te aștepți să se întâmple. Și dacă nu se întâmpla în doi timpi și trei mișcări apar acele stări de disconfort, acele semne de întrebare: Ce fac?, Unde merg? și spui deseori Nu mai pot! De ce mie? Este ridicol! Nu am timp de asta! Nu ar trebui să fie așa! S-a terminat totul! 

Dar stai, oprește-te, reia ultima frază și întreabă-te din nou cu claritate „Ce faci?” fie că este vorba de obiective interpesonale sau profesionale (oricum sunt în strânsă legătură).

definirea scopului prin întrebări ajutătoare:

  • Ce se întâmplă în acest moment?
  • Care este acel lucru pe care ți-l dorești?
  • Ce anume îți propui și unde vrei să ajungi?
  • Care sunt nevoile tale? Ce schimbări ai vrea să aibă loc?
  • De ce resurse personale dispui și ce resurse ai avea nenoie să acumulezi?
  • Care sunt abilitățile tale? Ce abilități noi vrei să înveți?
  • Ce ai încercat până acum? Ce a mers și ce nu a mers?
  • Unde te vezi tu peste un an, dar trei?
  • Ce fel de experiențe își dorești să ai?

Și uite așa întrebările pot continua, autoevaluarea fiint cea mai bună metodă care îți permite să te cunoști și să treci de anumite bariere sau limitări proprii. Așteptarea să se întâmple ceva fără a lua măsuri alternative este în sine o frustrare. Furia, dezamăgirea și tristețea sunt foarte des rezultate ale așteptărilor pe care le creăm noi. Ține mine că este foarte important să folosești frustrarea în avantajul tău, să știi să rezolvi probleme și deasemenea să câștigi experiență din asta. Fii clar și lucrează la clarificarea obiectivelor.

Inovație

Frustrarea creează MARI idei

„tre să fii un pic nebun în sensul bun, supărat și frustrat” …  și uite așa marii inovatori au creat produse care au schimbat viața oamenilor

Probabil în lumea inovațiilor și a startupurilor ați auzit de Tim Draper, fiind un investitor american și care a investit în peste 1000 de startupuri. Când lumea venea la el să ceară bani, Tim se uita cu interes la cei furioși, în agonie și frustrați pentru că investea în companii frustrate care vroiau să schimbe lucrurile. Unde este frustrare este oportunitate, zice Draper.

Mari compari create din frustrare sunt: Uber (frustrarea vine din serviciile proaste operate de campanile de taxi), Airbnb (hotelurile sunt area scumpe), Google (de ce nu aș putea găsi  ceva ce mă interesează să caut pe internet?) sau Facebook ( cum mă pot conecta cu persoane (fete în principal) pe internet?) și  Studioul de Psihoterapie (proiectez  experiențe care creează transformare empatică). HAHAHA, nu te așteptai, nu? Sper că ți-a placut analogia. Pentru mine inovația este o idee nouă, care aduce valoare și devine realitate, se întâmplă.

Cei trei cei mai importanți F în inovațtie sunt: Frica, Frustrarea și Fantazia. Te invit să citești articolul 3 Innovation Triggers: Fear, Fantasy & Frustration 

Personal mi se pare foarte interesant când frustrarea duce la o avalanșă de idei. Ce ar fi să privim din altă perspectivă? Iar dacă frustrarea o folosești ca o oportunitate de a face brainstorming, îți poate aduce doar beneficii cum ar fi faptul că descoperi o idee mai bună decât cea originală.

Folosind frustrarea ca oportunitate atunci vei fi înaintea celor care au renunțat atunci când au apărut probleme, prin urmare este un instrument bun către succes.

Cum să tolerezi frustrarea?

Cred că cel mai bun lucru este să începi să schimbi modul de gândire, iar expunerea la situații frustrante în general este de ajutor. Prin atenție și ascultare activă crești toleranța la frustrare. De cele mai multe ori frustrarea este doar vocea din capul nostru.

Ce poți face în activitățile de zi cu zi:

  • În relație poate de această dată vei da atenție la dorințele partenerului sau partenerei de viață și ai putea avea surprize plăcute.
  • Un alt exemplu simplu de expunere în familie ar fi să nu îi mai strangi partenerului hainele lăsate prin casă, măcar câteva zile, sau să îți asculti partenera cu atenție chiar dacă vorbește mult.
  • La birou nu mai lua totul personal, ceea mai mare parte din ceea ce se întâmplă nu este despre tine, ups

Banal, dar important, vreau să te întreb ce faci atunci când pierzi autobuzul?

  • Te enervezi, înjuri sau alegi tu cum reacționezi?
  • Ce faci când ești blocat în trafic? Eu ascult podcasturi și nu știu când trece timpul, învăț multe lucruri, mă documentez și parcă parcă aș mai sta în trafic.

Notează că cu toții suntem diferiți, iar ceea ce funcționează pentru o persoană apropriată ție poate să nu funcționeze pentru tine. De exemplu anumitor persoane le place să telefoneze ca să afle informații, iar altora le este mai confortabil să trimită un mail.

Subliniează că problemele și frustrarea sunt mână în mână, acestea două lucrează sub acoperire. Frustrarea nu îți va spune că poate aduce probleme și nici problemele nu îți vor spune ca te vor familiariza cu frustrarea. Alegi tu dacă intri în jocul lor și devii victimă sau privești cu pozitivism și entuziasm spre următorul pas, acela de a învinge sau nu. Folosește puterea frustrării ca un beneficiu pentru a îți îmbunătați viața și a îți atinge visul.

Ce altceva mai poți face:

  • Activități intermediare: Pentru a nu mai avea sentimentul că pierzi timpul, ține o carte cu tine sau descarcă podcasturi pentru a îți ocupa timpul în timp ce aștepți. Alegând să faci activități în loc să reacționezi cu frustrare, scade nivelul de stres. În acest fel poți dezvolta noi abilități; cel mai important este că în acest fel crești toleranța la frustrare și mai important este că nu pierzi timp prețios.
  • Scrie: Asculă-ți gândurile pentru că poți schimba modul de gândire și cea mai mare parte din a simți frustrare se datorează sentimentului de neajutorare.
  • Pune pe hârtie două lucruri importante: în primul rând ce anume te frustreaza, te enervează și apoi lucrurile bune din acea situație. Cu siguranță vei găsi modalități de folosi acele stări în ceva ce te va motiva și te va ajuta să mergi mai departe.

Cum zicea și Elisabeth Elliot:  „nu vei ști nociodată cu adevărat ce gândești până nu îți scrii gândurile.”

PS: când apar probleme este bine să te oprești, să evaluezi, să iei o pauză. Aftfel trebuie să faci față stresului acumulat și nu te mai poți concentra pe soluții; și nu că nu ar fi destul stres pe drum, dar să fortezi nota este periculos pentru bunăstarea personală. O pauză îți reîmprospătează puncul de vedere, îți încarcă bateriile și îți regâștigi entuziasmul. Soluția poate apărea dintr-o dată foarte evidentă. Deja este un avantaj folosind frustrarea ca un semnal de alarmă. Concentrează-te și vei salva mult timp, efort și bani. doar câteva tipuri de probleme pe care le întânlești în fiecare zi: cele pe care știi cum să le rezolvi, cele despre care nu știi sigur dacă le poți rezolva, cele care sunt total în afara controlului și cele confuze despre care nici măcar nu știi care este de fapt problema. De aceea ai nevoie să îți dezvolți abilitatea de a rezolva probleme și să îți atingi obiectivele. A învăța să iei lucrurile pe rând te face o persoană mult mai mulțumită și în acest fel vei depăși mai ușor starea de furie și frustrare. Toleranța pentru tot și toate va crește.

Alte surse din care te poți informa:

Pe curând,

Daniela

1 2