Etichetă: Autentic

AbilitățiConexiuneMotivațiePsihoterapieRelații Sociale

O întâmplare neaşteptată, Serendipity

Serendipity este un accident fericit, o întâmplare neaşteptată, sau să spunem norocul unui accident fericit. Serendipity este un cuvânt minunat se referă la orice descoperire care este neasteptată, dar care este una fericită și accidentală.

pexels-photo-42078Acest cuvânt a fost votat ca fiind unul dintre cele mai grele cuvinte de tradus. Serendipitate nu este un cuvânt românesc, în engleză îl găsim „serendipity”, în franceză „serendipité”, în germană „serendipität”, în portugheză „serendipidade”, în italiană serendipità.

Este ca și atunci când ai un țel și îți doresti cu ardoare să se întâmple ceva să devină realitate, și totuși ceva se întâmplă…

amazing-beautiful-beauty-blue

Ce dă sens vieții tale? Care este scopul tău în viață? Dezvoltă-ți spiritul de observație și vei putea recunoaște întâmplările fericite din viața ta și cum totul se sincronizează pentru a atinge obiectivul dorit. Tot ce ce ai nevoie vine în momentul potrivit.

Norocul și cauzalitatea vin în momentul și locul potrivit.

Din partea științei exista un mare interes în a descoperi legătura dintre serendipitate, sincronie și întâmplări norocoase. Serendipiditatea este mai mult decât un moment norocos sau pură coincidență. Este o legătură între moment și nevoie, motivația pierdută și speranța, simplicitate și inteligență. Poate tu le numești coincidențe, dar și acestea au o explicație. Jung în studiile lui prezintă ”Sincronicitata ca principiu al corelațiilor acauzale”, numite în general ”coincidențe”.

Deasemenea, povestea pe care o spui despre viața ta este importantă, și cum o spui mai ales. Serendipiditatea leagă momente din trecutul tău, prezent și ceea ce în dezvoltare. Pregătirea ta este prețioasă în atingerea obiectivului tău: citește, învață, călatorește, deszvoltă-ți potențialul, ascultă, observă activ.

Este forte important să ai un obiectiv important pentru tine, este ceea ce dă sens vieții tale. Atunci cânt ai un scop în viață, un vis care să te ghideze totul se mișcă în acea direcție. Scopul poate fi chiar să realizezi un obiectiv important pentru tine sau ceva mai mare.  Permite-ți să crezi că visele devin realitate, se numește serendipiditate atunci când totul complotează pentru a se întâmpla. Observă toate detaliile pe parcurs. Atunci când nu ai un scop și nu stabililești obiective, vor aparea multe evenimente neprevăzute, fără nici o direcție și mai nimic din ceea ce se întâmplă în viața ta, nu te mulțumește. Dacă nu ai un scop în viată, totul se va întâmpla aleatoriu și altcineva va face planuri pentru tine.

Scopul în viată ne motivează și ne dă energie.

sweden-children-girls-sled-70448

Dava alergi după fericire s-ar putea să nu o prinzi… Dacă te bucuri de fiecare moment din viața ta, atunci sigur va veni fericitea la tine, iar tu sigur o vei găsi! Crede că cele mai nebunești vise pot deveni realitate. Din punct de vedere neurologic, atunci cțnd stabilești un obiectiv, creierul va găsi căi spre a îl atinge, chiar daca ai impresia că nu știi ce să faci, ai încredere că vei ști. Trebuire doar să adaugi pregatirea ta, muncă care să ducă spre scopul dorit. Că doar nu te pregătești pentru a deveni medic și obiectivul tău este să pilotezi… sau nah cine știe.

Norocul și șansa favorizează oamenii pregătiți, Louis Pasteur.

Când ai un scop în viață, au loc mutații pozitive. Știi atunci când întânlești persoana potrivită la momentul potrivit, sau are loc o întâmplare ce te poartă spre planul tău, sau poate ai o revelație? Ei bine așa arată Serendipity.

pexels-photo-38674

Ține mine, este important să ai oameni autentici lângă tine care te încurajează din punct de vedere intelectual, emoțional, artistic, spiritual și profesional. Care te încurajează și te susțin în dezvoltarea propiului potențial. Este important să ai și să îți urmărești scopul în viață.

Sper din tot sufletul ca esti acolo unde îți dorești! Să ai parte de un an nou cu împliniri, realizări și relații autentice! Sărbători fericite!

Pe curând,

Daniela

Inspirație:

  • Psihologia lui C.G. Jung.
  • Il piacere di Vivere, Anne Ancelin Schützenberger
  • Filmul „Serendipity”, cu John Cusack şi Kate Beckinsale
  • Serendipity: Iulia Badea-Guéritée

PsihologiePsihoterapieRelații SocialeRelaționalizare

PSIHO: Experiențe care creează transformare empatică

Știi că să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic? Asta pentru că experiența oamenilor necesită empatie. Empatia este o alegere cu intenție și ai putea să construiești AHA experiențe. În acest articol îți vorbesc despre transformarea prin empatie, ce înseamnă cunoașterea prin experiențe comune împărtășite și înțelegerea experienței trăite. În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine.

Empatia este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Te ajută de fapt să clarifici experiența emoțională pe care o trăiești împreună cu ceilalți din jurul tău.

Este important să ai prezent că o persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune, cea mai înaltă forma de empatie și presupune interes empatic.

Empatia este o emoție socială ca vina, rușinea, gelozia, invidia, mândria; acestea sunt emoții ce implică reprezentarea stărilor mentale ale altor persoane, prin vizualizarea. Totuși, vina, rușinea, gelozia, invidia, mândria, sunt diferite de emoțiile de bază precum frica, fericirea, furia, surpriza, dispretul și tristețea, care înseamnă să fii conșient de propria stare. Prin urmarea, empatia este abilitatea de a îți imagina starea altor persoane și necesită în primul rând prezență (a fi prezent în conversația cu celălalt și a nu aduce nimic din trecut, a înțelege).

pexels-photo-509819

Cu cât cunoști mai mult o persoană cu atât este mai greu să empatizezi, dar totuși cu un pic de  efort și exercițiu îți poți îmbunătăți abilitatea socială empatică.

Să vedem ce spune istoria

Pornind de la grecescul empatheia, “a se simti in”, termen folosit inițial de teoreticienii esteticieni pentru a denumi capacitatea de a percepe experiența subiectivă a unei alte persoane. Această teorie susține că empatia își are baza într-un fel de imitație fizică a nefericirii altora, ceea ce evocă aceleași sentimente în persoana respectivă. În schimb simpatia poate fi simțită în general față de altcineva fără a împărtăși sentimentele persoanei respective. Heinz Kohut, psihiatru și psihanalist, este cel care a introdus in psihanaliză conceptul de empatie, fiind întemeietorul psihologiei sinelui, iar psihologul Carl Rogers este cel care a introdus termenul de empatie în practica medicală, preluându-l tot din estetică. Pentru Rogers, a fi empatic înseamnă „a percepe cadrul de referință al altuia cu acuratețe, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde din vedere condiția de ca și cum “. Vasile Pavelcu un psiholog român, a completat definiția, adăugând ca o consecință capacitatea de a anticipa comportamentul altora în situații date. Într-o manieră mai clară și mai simplă de a spune lucrurilor pe nume, Mihail Ralea definea empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a înțelege trăirile altora.

Transformare empatică

Empatia este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică.

A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal.

Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Capacitatea de a ne pune în pantofii celuilalt este definită de Bateson ca ipoteza altruism-empatie. „Dacă o persoană nu simte empatie atunci  aceasta este înlocuită de altruism”. Dar dacă simți empatie atunci vei putea ajuta prin acțiunile tale sau prin cuvinte, indiferent daca prezinți interes pentru acea experiență sau nu.

De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești pentru a informa despre faptul că simți empatie, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. Este ca atunci când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție. Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea să se exprime înainte ca tu să oferi soluții. Te-ai gândit că poate nici nu e nevoie să oferi soluții?  Este nevoie de cele mai multe ori doar să fii acolo. Comunicarea empatica se bazeaza pe intenție, conectarea la valori și nevoi.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți povestescă, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei.

În afară de a înțelege contextul și semnificația științifică a contextului, empatia este înțelegerea persoanei respective în esența ei, te ajută de fapt să clarifici experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul tău; nu înseamnă că trăiești emoţiile altor persoane, ci înseamnă că înţelegi emoţiile altor persoane pornind de la experienţele personale. Este un proces de transpunere în psihologia celuilalt, fie că este într-o situație de suferință, fie ca este într-o situație de bucurie, entuziasm.

Ce poți face? 

Simularea empatiei: cultivează curiozitatea, ascultă cu atenție și deschidere, dezvoltă-ți imaginația, învață să înțelegi și să respecți punctul de vedere al altei peroane fără să îți impui părerea. (poate fi frustrant și inconfortabil, dar cu exercițiu oricine poate dezvolta această abilitate). A fi prezent poate suna ușor, dar înseamnă să acorzi toată atenția ta, într-o manieră de grijă și cu inima deschisă; adică să asculți cu adevarat ceea ce partenerul gândește și simte. Să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic.

Empatia se contruiește pe conștientizarea de sine, și cu cât suntem mai deschiși față de propriile noastre emoții cu atât suntem mai capabili să interpretăm sentimentele altora.

Dezvoltă abilitatea de a citi și a răspunde emoțiilor celorlalți, să înțelegi emoțiile ca și cum ar fi ale tale.

Empatia presupune suficient calm și receptivitate, astfel încât semnalele subtile ale sentimentelor celorluilalt să poate fi recepționate și imitate de către propriul creier emoțional. Atitudinea empatică este mereu antrenată în judecățile morale, în dileme morale care implică potențiale victime.

Oare trebuie să minți ca să nu îți jignești un prieten?

Hoffman susține că rădăcinile moralității se află în ematie, iar fatul de a te pune în locul altcuiva te face să respecți anumite principii. Dar când se instalează furia ce faci?  După cum știi, conflictele sunt și ele bune, mai important este cum le gestionăm. Mai întâi trăiește-ți furia și resentimentele oricât ai nevoie, apoi oferind sau primind empatie poți trece dincolo de furie. Exprimarea emoțională este mult mai sănătoasă decât dacă ții în tine; cu toate acestea nu pot generaliza deoarece sunt persoane care tind să-și ascundă reacțiile adânc în sinea lor și au nevoie de distanță și timp pentru a reflecta înainte de a acționa. Să ne întoarcem la idee, așadar comunicarea empatică ajută la gestionarea conflictelor și a crizelor de furie.

Deasemenea, astăzi empatia este din ce în ce mai importantă în mediu de afaceri și luată în serios pentru că este o calitate ce merită toată atenția, ajută interacţiunea între persoane și îmbunătățește relațiile interpersonale. Tot Goleman susţine că emoţiile sunt molipsitoare, mai ales cele pozitive. Definește empatia ca fiind „simţirea emoţiilor celorlalţi, înţelegerea perspectivelor lor şi comunicarea activă şi cu interes în domeniile lor de preocupare”. 

pexels-photo-551657

 Empatia este una din aptitudinile care îți poate îmbunătăți șansele de reușită în carieră.

Prin urmare, suntem deschişi și vulnerabili la influenţele emoţionale ale celorlalţi. Empatia este competenţa fundamentală a conştiinţei sociale, a eficienţei sociale în munca de zi cu zi,  este o experiență frumoasă în sine. A fi empatic este o calitate și o condiţie a comunicării eficiente. Empatia implică ascultarea cu toată fiinţa, este genul de ascultare la care se referă filosoful Chuang-Tzu în pasajul următor:

Ascultarea care are legătură doar cu urechile este una. Ascultarea ce implică înţelegere este alta. Dar ascultarea cu spiritul nu se limitează la o singură facultate, la ureche sau la minte. De aceea, ea necesită golirea tuturor facultăţilor. Cînd acestea sînt goale, atunci întreaga fiinţă ascultă. Atunci se poate percepe ceea ce e acolo, în faţa ta, şi nu poate fi auzit cu urechile şi nici înţeles cu mintea.  (Marshall B. Rosenberg,  Adevărata educaţie pentru o viaţă împlinită). 

pexels-photo-551657

Empatia ajută în viața sentimentală și este sursa relațiilor interpersonale de calitateCalitatea de a fi empatic constituie o premisă a optimizării relaţiilor interpersonale şi o condiţie a comunicării eficiente. 😉

Pe curând,

Daniela

Inspirație: Inteligența emoțională, Daniel Goleman 

Recomandare: DANIEL GOLEMAN ON THE THREE KINDS OF EMPATHY

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Doamna psiholog, ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?

Se spune că pofta vine mâncând. Corect, dar hai să facem o diferență între priorități.

O diferență între claritate, autenticitate și poate gest făcut din dragoste. Știi că între profesie și viața personală e o altă diferență. Cum spuneam, întru-un articol recent, acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Lgătura dintre acestea este că atunci când spui lucrurilor pe nume cu autenticitate și claritate, apare motivația și inspirația, ba chiar poate pentru altceva și nu pentru același lucru pe care îl faci mereu.

Pur și simplu nu am chef azi!

pexels-photo-48566

˜

EA: – Iubitule hai să mergem la prietenii noștri în weekend la munte, să ieșim, să ne plimbăm și să ne relaxăm. Ce îți iei la tine?

EL: – Draga mea, nu am chef! (dar de ce nu mă întreabă dacă  îmi doresc acest lucru). 

EA: -Poftim?

EL: -Vreau să stăm acasă în acest sfârșit de săptămână!

EA: -Ce? Tu ai auzit ce am zis?

EL: – Da, foarte bine și eu nu vreau să merg!

˜

Tunete și fulgere, dezamăgire și supărare, nu mă iubește, nu îi pasă ce vreau, zise ea. Dar el oare a fost ascultat? Unde este compromisul sănătos? Poate ea merge singură sau este dependentă de prezența lui? Poate el șă o însoțească?

Nu ești responsabil de cum interpretează celălalt, ești responsabil de cum livrezi informația, de tonul și atitudinea folosită.

pexels-photo-225232˜

– Săptămâna aceasta te vizitez!

– Nu pot săptămâna asta!

– Hai mă, că doar acum pot și promit că nu te voi deranja.

– Am spus nu!

– Am auzit eu bine? Sau tocmai m-ai refuzat? … 

˜

Știi, sună de parcă vizitatorul ar face o favoare. Când de fapt nu s-a consultat cu gazda, ci doar a anunțat. Și da ceilalți nu sunt mereu la dispoziția cui are chef. Poate ți s-a întâmplat și ție, poate încă nu …

˜

– Weekendul acesta ieșim în oraș ca fetele.

– Nu vreau, nu am chef.

– Hai mă că o să fie fun, îți vine cheful, o să vezi!

– Nu

– Ești culmea, cu mine nu ieși niciodată!

– Serios? Doar săptamâna ce a trecut, acum două săptămâni, acum trei .. să mai zic? Iar acum nu vreau!

– M-am supărat!

– Este ceva ce aș putea face legat de această supărare acum? Că altfel prefer să mă întorc la ale mele. 

˜

E uite așa oamenii se pot supăra pe tine, mai ales când este vorba doar despre ei. Pentru că întodeauna este vorba despre propria persoană, oamenilor le place și adoră atenția. Chiar dacă se întâmplă frecvent să uite că totuși și celălalt are nevoie de aceeași atenție. Cu ce este  mai special o persoană decât alta?

Când ți-ai întrebat prietea sau prietenul ultima oară cu adevărat:

  • Ce faci?
  • Cum te simți?
  • Ce dorești cu adevărat?

pexels-photo-277088

Psihologie de zi cu zi

Și ce se întâmplă când spunem lucrurilor pe nume?

Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, ce se potrivește ca răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Dacă te-ai decis de puțin timp să aduci claritatea asupra acțiunilor tale, mai întâi oamenii pot fi uimiți, pentru că nu așa te-au cunoscut, apoi poate iritați sau jigniți, dar nu este treaba ta. Ușor, ușor se vor obișnui cu noul tău fel de a fi. Din fericire sau din păcate, unii vor pleca, alții vor rămâne în viața ta, dar mai frumos este că vei cunoaște oameni noi cu care vei rezona, cu care vei fi pe aceeași frecvență. Vor veni în viața ta oameni care te vor sprijini în ceea ce devii sau ești deja, în creșterea și dezvoltarea ta personală. Unii îți vor fi chiar noi prieteni, iar cu cât îți faci cât mai curând noi prieteni, cu atât mai târziu vei avea prieteni vechi.

Prima cerință: separă falsul de autentic.

E important să ai o curiozitate autentică asupra relațiilor tale interpersonale, asupra modului în care acționezi și cum răspunzi. Definește clar care îți sunt prioritățile și acordă atenție modului în care răspunzi celor din jur. Nehotararea încurcă, pentru că alții vor decide pentru tine și foarte posibil să nu îți placă. Deci ce vrei cu adevărat?

Să refuzi cică nu e politicos

Față de cine nu este politicos? Înainte de a răspunde la acestă întrebare ia un carnețel și un creion și scrie. Nu refuza, acceptă totul și scrie timp de o săptămână când îți e bine și când nu, apoi după șapte zile trage linie, vezi ce iese. După acest exercițiu vei observa mai bine dacă îți e mai bine cu ceea ce decid alții pentru tine sau nu.  Poți refuza și aprecia în schimb. Exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Ce se poate întâmpla când ai mai mare claritate legat de ceea ce îți place, de ceea ce îți face bine sau pur și simplu claritate legat de ceea ce vrei?

 Ca să fie bine să fie perfect

Pentru că de multe ori tindem către perfectiune deoarece credem că asta ne-ar face să ne simțim mai bine, dar nu e așa.  Știi ce este în condradictoriu? Perfecțiunea însăși este!Pentru că se contrazice cu claritatea și autenticitatea. Atunci când o persoană tinde a fi perfectă va cere și celor din jur același lucru, adică va cere ca ceilalți să se ridice la așteptările personale și nu se acceptă nici măcar mici abateri. Problema este că  perfecționiștii în general nu prea sunt satisfăcuți, asta ca să nu zic că nu sunt deloc și punct. În general din punctul lor de vedere lucrurile nu merg bine și mai nimic nu arată cum ar trebui să arate. Și atunci mă întreb unde este autenticitatea, ce își doresc cu adevărat acești oamenii și care este nivelul lor de claritate privint ceea ce sunt ca oameni reali?

„Oamenii perfecți nu sunt reali, iar oamenii reali nu sunt perfecti.”

Câteodată perfect nu există, ah pardon de cele mai multe ori …  sau nimic nu este perfect, dar când începem să spunem lucrurilor pe nume totul devine mai clar, din ce în ce mai clar și nimic perfect.  Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, căutăm răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Aristotel, în Metafizica, spune că un lucru perfect îndeplinește trei condiții: să fie dus la capăt, nimic altceva asemănător cu el nu poate fi mai bun și și-a atins în intregime scopul inițial. Iar psihoterapeutul Watzlawick spune că încercând să atingem inaccesibilul, facem sa devină imposibil și ceea ce ar fi fost realizabil.

Așadar te întreb, ar fi mai bine sau nu să spunem lucrurilor pe nume?

Să fie bine altora

Da de acord, dar sunt și limite, iar acelea sunt ale tale. Atunci când faci ceva cu drag pentru persoana iubităm pentru că te bucuri de bucuria celuilalt, e cu totul altceva. Chiar și acea excursie după care nu te dai în vând o poți face, ba chiar și ceasul preferat il poți cumpara persoanei dragi, chiar daca nu e ceasul tîu preferat.

Câteodată ceea ce faci este ceea ce vrei tu, câteodată nu. Important este să faci compromisuri sănătoate, să ai claitate, să ceri clar, să oferi, să refuzi și să îți dai tu însuți ceea ce alții nu îți pot oferi. 

˜Și totuși ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?  

˜Se poate relația ta de cuplu sau căsnicia ta să nu mai fie perfectă

Ok, poate descoperi ceva ce nu îți place în relația ta sau pur și simplu nu ai ceva care să nu funcționeze acum, nu o lua personal. Dar idea de bază sigur ai înțeles-o. Te aștept cu un comentariu, un like și ⁄ sau un share către cine îți dorești să citească acest articol și spune lucrurilor pe nume, vezi ce se întâmplă.

PS: Cred că lucruri bune se întâmplă! – așa cum o prietenă mi-a spus când a citit articolul. 

Pe curând,

Daniela

ComunicarePsihologiePsihoterapieRelații SocialeSocial

Psihologia Plictiselii și Încă Ceva Creativ

Poate știai că plictiseala conduce la dezinteres, lipsă de concentrare a atenţiei sau, chiar, somn. Chiar și în dicționar, plictiseala este descrisă ca o stare emoțională negativă care apare din cauza singurătății, a lipsei de ocupație. Apare și atunci când ceea ce faci nu ți se pare atrăgător, fie la locul de muncă, la școală, în realțiile sociale sau în viața de cuplu. Este atunci când ai senzația că timpul trece greu și nu ai chef să faci ceva.

Așa cum spuneam în articolul precedent, una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. Așa cum comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc deteriorarea la relațiilor, plictiseala face la fel.

Te gândești că ai nevoie de noi activități în care să te implici cu pasiune și de unde să îți iei motivația? Crezi că ai nevoie de motivație pentru a face ceva? Sau poate de ceva inspirație? Atunci descoperă cum plictiseala este oportunitatea ta de a contempla viața.

Îm articolul „Cum să eșuezi ca să ai succes?” spuneam că acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Este foarte bine să treci la acțiune fără motivație. Iar de obicei poți simți motivație dacă vine inspirația. Așteaptă să se întâmple ceva important în viața ta, să îți dea motivația de care ai nevoie. La naiba nu e așa, și știi prea bine că dacă vrei cu adevărat să faci ceva te pui în acțiune, iar apoi vine și inspirația, după care apare motivația.

Unii oameni spun că nu au timp să se plictisească, și asta pentru că sunt ocupați. Este o diferență în a fi ocupat și a te simți viu sau a simți că că ai un sens. 

Unii psihologi spun despre experiența plictiselii ca având legătură cu frustrarea: atunci când eşti incapabil să te angajezi într-o activitate satisfăcătoare şi interesantă. Vorbesc despre experiența plictiselii ca lipsă de sens în general, iar contribuția mediului plictisitor ce te înconjoară, ca atunci când ai sentimentul că totul şi toată lumea din jurul tău te plictiseşte, este foarte importantă.

 

pexels-photo-68775Ce ai face dacă nu mai ai agenda plină?

Cei doi parteneri spiritruali, Gray Zucav si Linda Francis zic asa: „Plictiseala te determina sa te indepartezi de ceea ce este cu adevarat important. Precum dependenta de munca si perfectionismul, plictiseala este o modalitate de a-ti distrage atentia de la experientele interioare. Obsesia pentru munca si perfectiunea distrag atentia de la emotii, concentrand-o in afara, spre alte preocupari.” Sursa: Despre Plictiseală (Psihologie, psihoterapie si hipnoza clinica).

Ca și frica, plictiseala distorsionează realitatea. Am ascultat un TED, unde Isaac Lidsky Vorbește despre cum să înfrumusețezi adevărul și să-ți scrii propria ficțiune, despre ce realitate creezi pentru tine în carieră, viața personală, în relații, în inimă și-n suflet. Tot el spunea că frica umple golul cu orice preț, înlocuind anxietatea cu ceea ce știi, oferind ce e mai rău în loc de ambiguități, substituind presupunerile cu rațiunea. Așa cum, frica înlocuiește necunoscutul cu ceva îngrozitor și plictiseala înlocuiește necunoscutul cu ceva negativ și poate și îngrozitor. 

Tehnologia și exces de plictiseală

Într-un articol mai vechi al meu scriam tot despre plictiseală ca fiind o lipsă a bucuriei de viață și despre lipsa de energie care este cauzată de lipsa pasiunii în viață. Acum cu toții folosim smartphonul mai ales când ne plictisim: A scris cineva?/ Ce mai e nou?/ Cine ce a mai făcut? / Saluut, uite al birou mă plicti! Tu?

În fine, știi cam despre ce metodologie vorbesc. Ideea este că atunci când ignori telefonul ai mai mult timp de gândire și o mai mare eficiență în general. E productiv să verifici telefonul doar pentru lucruri importante și nu ca să te distragi de plictiseală sau mai rău, de la prea multă muncă. Claritatea și creativitatea apar atunci când tu controlezi tehnologia și nu invers. Super, aștepți să se întâmple ceva, iar când se aprinde telefonul în mod automat îl verifici: o notificare de la Netflix cu o nouă serie, sau Twitter, Instagram, LinkedIn, Facebook, Telegram, Snapchat, Pinterest. YouTube și timpul a trecut și nu ai făcut tot ce ți-ai propus, iaca un pic de frustrare…

Stai am uitat să menționez WhatsApp și nenumăratele grupuri din care faci parte. Cu toatea astea tot mai ai momente de plictiseală.

Mie îmi place tehnologia, mă folosesc de ea și îmi place să spun că eu controlez platformele și nu ele pe mine, am notficările oprite la majoritatea aplicațiilor, iar unde mai vreau să văd câte ceva am setări fără sunet și pe modul „banners alert style and no sound„. Telefonul sună doar când primesc apel sau mesaj clasic, dacă nu e pe mod silențios sau de noapte.

Tu te poți folosi tu de tehnologie și nu ea de tine.

Când ai prea multe notificări trăiești cu frica de a nu pierde ceva un eveniment, o activitate, un film, un joc, ceva extraordinar. Dar în realitate riscul este să pierzi timp, energie, ore de somn, timp de calitate cu prieteni, familia sau timp eficient la birou. În engleză FOMO (Fear Of Missing Out).

pexels-photo-225232

Beneficiul Creativității

Da exact, există un beneficiu. Prof. Univ. Dr. Sandi Mann, University of Central Lancashire spune că este o strânsă legătură între plictiseală și creativitate, plictiseala fiind o forță motivațională. Ea a descoperit că oamenii au cele mai bune idei atunci când sunt plictisiți, ceea ce înseamnă că această stare îi ajută să fie mai creativi. Pentru copii mai ales, plictiseala este foarte benefică, deoarece le solicită creativitatea pentru a găsi modalități inventive de a se amuza.

Manoush Zomorodi, Tech podcaster, ne vorbește în acest TED despre How boredom can lead to your most brilliant ideas.

În prezent, se acceptată larg definiția propusă de John D. Eastwood și colaboratorii săi, potrivit căreia plictiseala reprezintă o stare potrivnică (the aversive state) care apare când nu suntem în măsură să fim atenţi la informaţii interioare (de exemplu, gânduri sau sentimente) sau exterioare (de exemplu, stimuli din mediu) necesare pentru a participa la desfăşurarea unor activităţi. Sursa: Lăsați copiii să se plictisească!

Psihologul britanic Adam Philips, specializat în psihoterapia pentru copii și foarte cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul sănătății mintale a acestora, susține că plictiseala poate fi un factor de dezvoltare psihică a copiilor, o șansă pentru a contempla lumea, împiedicând trecerea în grabă prin ea (Philips, 1998, apudHolmquis, 2016). Dr. Teresa Belton, cercetătoare la School of Education and Lifelong Learning, University of East Anglia, consideră că plictiseala este crucială pentru dezvoltarea imaginației (vezi Belton, 2008). Sursa: Lăsați copiii să se plictisească!

„Plictiseala este esențială pentru dezvoltarea stimulilor interni ai fiecăruia, aceștia fiind esențiale pentru procesele creative.”

Ok, deci ce faci atunci când te pluctisești?

În primă etapă o poți privi cu noi ochi: cum că sporește atenția, creativitatea și implicarea socială. Nu fugi de ea și nu o evita.

Te aștept și pe pagina Studioului de Psihoterapie să dai share, să arăți dacă ți-a plăcut sau poate nu, iar dacă ai ceva de spus lasă un comentariu, îl aștept cu drag.

Pe curând,

Daniela

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneInterpersonal

Psiho: Sporește-ți starea de bine prin apreciere!

Salut,

Ideea e că mai ales în relații, ne focusăm foarte des pe ceea ce a greșit celălalt decât pe calitățile personale. Ce vreau să spun este că prin aprecieri sincere se produc modificari ale trasăturilor de caracter, la nivel de obișnuință și produc emoții noi, în bine! Motiv pentru care revin cu acest subiect pentru un reminder de vară.

Știai că una dintre modalitățile prin care poți fi mai fericit stă în exprimarea aprecierii?

Embed from Getty Images

Cu siguranță atunci când ești fericit ai tendința să spui mulțumesc mai des! Dar dacă ai face invers? – adică să spui Mulțumesc mai des, astfel încât să îți crești nivelul de fericire?

Exact, exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva, crește starea mentală de bine, adică fericirea; iar fericirea este departe de a fi doar o noțiune psihologica. Din punct de vedere ştiinţific, organismul uman produce multe substanţe care ne provoacă senzaţii de: plăcere, buna dispoziţie, euforie. Toate aceste substanţe sunt numite de biochimişti, neurotransmiţători, deoarece ele sunt responsabile pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Iar starea de fericire e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfină, alaturi de dopamină și serotonină.

Endorfinele, spre deosebire de dopamina (fiind un neurohormon „al placerii” care se secreta atunci cand avem asteptari pozitive dupa o actiune), se eliberează în momentul în care faci o acțiune placută. Oxitocina este hormonul tandretii, al fidelitatii; acest hormon este un anxiolitic natural, inhiband frica și agresivitatea precum si eliberarea hormonilor de stres (cum este cortizolul). Este hormonul care determina atasament si devotament fata de familie. Serotonina, numita „hormonul fericirii”, este în mare parte responsabilă de starea noastra de bine. Ea determina stimularea ramificatiilor neuronale, scade agresivitatea, regleaza apetitul si mentine starea de bine si echilibru psihic. Vezi mai mult: Hormonii fericirii si echilibrul psihic”

Așadar, aprecierea ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Embed from Getty Images

Iată ce spun câteva studii:

  1. Doi psihologi, Emmons and McCullough (2003) au descoperit cât de mult fericirea era îmbunătățită doar prin un exercițiu simplu, acela de a scrie săptămânal 5 lucruri pentru care erau reconoscători, timp de 10 săptămâni.
  2. Lyubomirsky , Sheldon și Schkade susțin că o singură dată pe săptămână este de ajuns pentru o persoană să își exprime mulțumirea astfel încât să se simtă bine.
  3. Iar Seligman, Steen, Park și Peterson (2005) au făcut un studiu timp de 6 luni, aplicând un simplu exercițiu de recunoștință unui eșantion, au descoperit ca oamenii erau mult mai fericiți și mai puțin depresivi.

! Acum că cunoști beneficiile aprecierii, recunoștinței și a mulțumirii, poți face și tu un exercițiu simplu: ia un carnețel și notează între trei și cinci lucruri pentru care exprimi recunoștință profundă, cel puțin o lună… după poți să îmi scrii ce rezultat ai.

Trebuie sa recunoastem ca ne place sa fim apreciati de cei din jur!

Căutăm validare, apreciere cu riscul să uitam sa dam la randul nostru, facem manevre pentru a obţine aprecieri, pozitive sau negative … Dar tu poți fi model de îngrijire pozitivă, adică trebuie să oferi celor din jur aprecieri pozitive pentru creştere şi schimbare. Ține cont ca persoanele au tendința să dea mai multă atenţie greşelilor personale şi imperfecţiunilor minore, decât reuşitelor şi succeselor, așadar cu atenție poți hrani stima de sine a celor din jur.

Aprecierea, multumirea si recunostinta sunt sentimente destul de transparente și trebuie să îndeplinească condiţiile de sinceritate. Esto o formă de recunoaștere, suport, sprijin. Un aspect important al relațiilor interpersonale, ține de relațiile de apreciere emoțională, care includ părerile și reflectările reciproce despre caracterul, calitățile, acțiunile celuilalt. Cand îți exprimi aprecierea de fapt te bucuri pentru că o acțiune a celuilalt a venit în întampinarea uneia dintre nevoile tale.

În primul rând atunci când apreciezi pe cineva te apreciezi mai întâi pe tine!

Embed from Getty Images

De astăzi poți începe să îți influențezi propria stare și deasemenea mediul, prin aprecierea sinceră a ceva sau a cuiva.

Pont: Unele femei frumoase resping aprecierea frumuseţii lor; altele o adoră. Unii acceptă aprecierile necondiţionate; alţii pe cele condiţionate.

..Atunci cînd un individ arată un semn de implicare faţă de un altul, e necesar ca receptorul să îi arate emiţătorului că mesajul a fost recepţionat, că gestul a fost apreciat, că relaţia există, că emiţătorul contează ca persoană şi, în cele din urmă, că receptorul îşi arată aprecierea (…) o astfel de ofertă ritualică tinde să fie urmată imediat de mulţumire. (Goffman, 1974: 63-64)

Oamenii iubesc să fie apreciați pentru lucrurile pe care le fac și le spun.

Chiar, când a fost ultima dată când ai exprimat cât de mult îți apreciezi partenerul sau partenera, prietenii, sau pe cei dragi în general?

Pentru doamne și domnișoare: „Știți că bărbații funcționează pe apreciere și că aprecierea este vitală pentru ei ? – Mda, bărbatul apreciat îți va pune lumea la picioare!” Vă recoand un articol delicios:  Vrei să-l ai lângă tine? Oferă-i încredere și apreciere

Pont: cu cât apreciezi pe cineva pentru ceva, cu atât mai mult cresc șansele ca persoana respectivă să repete acel lucru, ba chiar mai bine data viitoare, asta pentru ca aceea persoană să obțină apreciere și mai mare.

Cu cât le mulțumești oamenilor pentru ce au făcut cu atât ei vor repeta acțiunile pentru care au primit apreciere. 

Embed from Getty Images

Încă ceva:  Recunoaşte complimentul şi apreciază gestul când ți se adresează: – Mulţumesc mult. Foarte drăguţ din partea ta să spui asta! …

Apreciez că citești articolele mele. Aștept cu drag sugestii, comentarii, like și share!

Pe curând,

Daniela

ComunicareConexiuneMotivațiePsihologieRelații Sociale

Psiholog „Amator” vs „Hipocondru” Psihologic. Care-i treaba doc?

Un Psiholog „Amator” este o persoană care interpretează și pune diagnostic fără ca măcar să i se ceară părerea. Un „Hipocondru” Psihologic este o personă care își pune un diagnostic cu mare ușurință.

  • Știi acele persoane care își dau ușor cu părerea despre cum te simți și pun un diagnostic atât de ușor? (poate pentru că de cele mai multe ori ei nu pot asculta)
  • Cunoști persoane care cred ca poate au tot felul de disfuncții psihologice, cum ar fi depresie? (dar totuși ele pot simți poate doar tristețe)

Am întânlit mulți „experți amatori” care lansează interpretări fără ca măcar să li se ceară părerea. Într-adevăr, astăzi avem acces la multe informații din domeniul psihologiei, psihoterapiei, psihiatriei și mulți oameni se „diagnostichează” singuri sau își diagnostichează rudele, prietenii, colegii de birou. Ba chiar, sunt și persoane care se pot simți bine dacă un „psiholog amator”, le va spune un „diagnostic”. Pentru că creierul are nevoie de o explicație, și de cele mai multe ori nu se mulțumește cu una simplă.

man-person-people-emotions

Interpretările fac o diferență în calitatea vieții unei persoane, și în felul în care aceștia se ghidează după ele.

Tulburările de personalitate, cu siguranță, nu le putem neglija, dar pot fi cu ușurință neînțelese de către Terapia Psihiatrică însăși. „Psihologii Amatori” pot pune rapid etichete, pot face trimiteri și pot prescrie rețete miraculoase, iar De cele mai multe ori fac oamenii din jur să nu se simtă prea bine. Acești psihologi amatori, ei însiși pot fi hipocondri psihologici. Ei te pot confrunta cu tot felul de simptome, se preocupă de starea celorlalți într-o mai mare măsură decât cea proprie; dacă află de vreo trăsătură cu caracter psihologic negativ, se pot teme că ai putea-o avea tu sau alte persoane din cercul apropiat.

person-woman-eyes-face

În cea mai mare parte a timpului liber, ei se gândesc ce au ceilalți și li se pare că cei din jurul lor sunt oameni cu diverse tulburări de comporament asociate cu un ego mare, un simţ exagerat al grandorii, anxietate, stres, depresie, traume, tulburări de comportament alimentar, disfuncții sexuale, tulburări de comportament disruptiv, de control al impulsurilor și de conduită, fobii, simptomele obsesiv-complulsive, etc. 

Tulburările de personalitate, l-au pasionat mereu pe acest psiholog amator, cum ar fi cea paranoidă, antisocială, histrionică, narcisică, evitantă, dependentă, obsesiv-comportamentală. El, deasemenea, observă foarte bine lipsa empatiei și personalitatea manipulatoare, identifică ușor personalitatea extrem de introvertă, antisocială, histrionică, etc, și nu se poate opri din diagnosticare.

Pe de altă parte, un „Hipocondru Psihologic”, considerară că are anumite simptome ce duc la tot felul de tulburări de comportament, deprsive, anxioase, de personalitate, etc.

Diagnosticul în sine este o metodă de comunicare, iar în aceste două cazuri,  de amator și hipocondrie, un așa zis diagnostic ar putea a justifica un comportament, de evitare a anumitor situații, evitarea agorafobică sau mai bine spus evitarea unor situații specifice, etc. Unele persoane pot diagnostica sau se pot autodiagnostica, chiar dacă nu au consultat vreun specialist în sănătate mentală, mai mult hipocondria în sine poate fi considerată o tulburare. 😀

Atenție: Anxietate se află în fiecare dintre noi și nu înseamnă întodeauna ceva. Iar pentru o durere mai mare, o tristețe, o traumă, fiecare dintre noi avem un timp diferit pe care îl luăm pentru vindecare. Timpul este constructiv. 

Fiindcă cu toții avem probleme la un anumit moment în viață, cauzate de stresul social, situația financiară, relații interpersonale defectuase, probleme maritale, frici de tot felul etc, acest lucru nu înseamnă că nu suntem bine.  În diferite momente ale vieții, cu toții avem perioade de disconfort, ceea ce face parte din normalitatea omenirii.

Cunoști diferența dintre tristețe și depresie, dintre dispoziție fluctuantă și bipolaritate, dintre excentricitate și psihoză? – Te pune pe gânduri nu?

Poate ai mai auzit astfel de afirmații:

  • E depreziv pentru că s-a despărțit de iubită!
  • E psihotic, nu ai văzut cum face?
  • E atât de capricioasă, poate e bipolară, sigur e!
  • E foarte timidă, o avea anxietate socială?

„Deși mulți oameni se simt normali, aproape toată lumea crede că suferă de ceva din punct de vedere psihologic!”

  • Știi că tot ce provoacă neplăceri în viața umană se regăsește în manualul de diagnostic al tulburarilor mentale? 
  • Știi că unii oameni iau anumite medicamente sau substanțe împotriva nefericirii sau pentru a își ușura povara problemelor de zi cu zi?

sunglasses-woman-girl-faceless

Acum serios, chiar orice poate fi patologic? (atenție fac referire la stările de normalitate și nu la cele cu adevărat patologice ce țin de domeniul psihiatriei, unde nu mă bag, sunt doar cititor al manualului de diagnostic al tulburarilor mentale).

 PS: Dacă nu știi suficient, nu trebuie să intepretezi de dragul interpretării. Mai bine acorzi atenție.

O simplă interpretare a altcuiva sau o autointerpretare, poate împiedica o persoană să se bucure de o viață normală (așa cum este definită pentru fiecare persoană, comunitate, societate etc). Este foarte important să nu ne dăm cu părerea, mai ales atât de ușor. Mai important este să ascultăm. 

Și tu ești un pic un psiholog dacă te gândești ca poate ai o sensilitate psihologică, sau poate ți se întâmplă destul de des să înțelegi intențiile celorlalți. Asta e foarte bine, pentru că este o calitate umană naturală.

Multe persoane care solicită Psihoterapie au un loc de muncă stabil și au relații interpersonale (poate nu toate satisfăcătoare), iar acești oameni au și ei probleme de viață, dar nu sunt bonlavi.

Avem multe perioade în viață în care suntem prost-dispuși, ori nefericiți, ori nervoși. Este adevărat că cei mai mulți dintre noi avem frica de a nu pierde controlul sau poate mințile, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să avem ceva.

Oamenii care au relații nefeicite, pot evita bolile închipuite și pot apela la psihoterapie. 

Cine a zis că viața este ușoară? Iar când ne confruntăm cu pierderea locului de muncă, cu o despărțire, divorț este foarte normal să trăiești simptome psihologice. Este absolut normal să ai pese proaste, să te simți câteodată lipsit de energie.

Cu toții etichetăm și o facem într-un mod automat, spontan pentru că cu asta se ocupă creierul, el are nevoie de să clasificare, are nevoie de o zecime de secundă pentru a interpreta o emoție. Creierul nostru organizează și somnul. Așa s-a ajuns ca anumiți oamenii care nu au nici o boală să fie poate tratați ca și cum ar avea, ulterior chiar să fie așa.

De altfel multe din problemele din viață, pot trece și trec odată cu vârsta

Un bun psiholog amator poate fi un părinte, o persoană care s-a dezvoltat într-un anumit domeniu și acesta l-a ajutat și în dezvoltarea personală. Dar un amator hipocondru psihologic, te diagnostichează cât ai clipi, fie el amator sau de specialitate.

În teoria lui, Bernheim, spune că în viaţa de zi cu zi fiecare dintre noi trăim tot felul de erori de percepţie, halucinaţii şi iluzii.  

musician-rockstar-band-music-37862

Psihologii amatori, poate vor să ajute, poate au intenții bune, poate sunt chiar ei hipocondrici. 

Până și specialiștii se pot înșela!

Îți doresc ascultare plăcută, fără interpretare!

Sper că ți-a plăcut acest articol și te aștept cu întrebări, sugestii sau comentarii!

Like, Share, Comment

Pe curând,

Daniela

SaveSave

SaveSave

È una piacevole distrazione
ComunicareInterpersonalPsihoterapieRelaționalizare

Psiho: Sporește-ți bunăstarea prin apreciere!

Salut,

Știai că una dintre modalitățile prin care poți fi mai fericit stă în exprimarea aprecierii?

Embed from Getty Images

Cu siguranță atunci când ești fericit ai tendința să spui mulțumesc mai des! Dar dacă ai face invers? – adică să spui Mulțumesc mai des, astfel încât să îți crești nivelul de fericire?

Exact, exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva, crește starea mentală de bine, adică fericirea; iar fericirea este departe de a fi doar o noțiune psihologica. Din punct de vedere ştiinţific, organismul uman produce multe substanţe care ne provoacă senzaţii de: plăcere, buna dispoziţie, euforie. Toate aceste substanţe sunt numite de biochimişti, neurotransmiţători, deoarece ele sunt responsabile pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Iar starea de fericire e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfină, alaturi de dopamină și serotonină.

Endorfinele, spre deosebire de dopamina (fiind un neurohormon „al placerii” care se secreta atunci cand avem asteptari pozitive dupa o actiune), se eliberează în momentul în care faci o acțiune placută. Oxitocina este hormonul tandretii, al fidelitatii; acest hormon este un anxiolitic natural, inhiband frica și agresivitatea precum si eliberarea hormonilor de stres (cum este cortizolul). Este hormonul care determina atasament si devotament fata de familie. Serotonina, numita „hormonul fericirii”, este în mare parte responsabilă de starea noastra de bine. Ea determina stimularea ramificatiilor neuronale, scade agresivitatea, regleaza apetitul si mentine starea de bine si echilibru psihic. Vezi mai mult: Hormonii fericirii si echilibrul psihic”

Așadar, aprecierea ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Embed from Getty Images

Iată ce spun câteva studii:

  1. Doi psihologi, Emmons and McCullough (2003) au descoperit cât de mult fericirea era îmbunătățită doar prin un exercițiu simplu, acela de a scrie săptămânal 5 lucruri pentru care erau reconoscători, timp de 10 săptămâni.
  2. Lyubomirsky , Sheldon și Schkade susțin că o singură dată pe săptămână este de ajuns pentru o persoană să își exprime mulțumirea astfel încât să se simtă bine.
  3. Iar Seligman, Steen, Park și Peterson (2005) au făcut un studiu timp de 6 luni, aplicând un simplu exercițiu de recunoștință unui eșantion, au descoperit ca oamenii erau mult mai fericiți și mai puțin depresivi.

! Acum că cunoști beneficiile aprecierii, recunoștinței și a mulțumirii, poți face și tu un exercițiu simplu: ia un carnețel și notează între trei și cinci lucruri pentru care exprimi recunoștință profundă, cel puțin o lună… după poți să îmi scrii ce rezultat ai.

Trebuie sa recunoastem ca ne place sa fim apreciati de cei din jur!

Căutăm validare, apreciere cu riscul să uitam sa dam la randul nostru, facem manevre pentru a obţine aprecieri, pozitive sau negative … Dar tu poți fi model de îngrijire pozitivă, adică trebuie să oferi celor din jur aprecieri pozitive pentru creştere şi schimbare. Ține cont ca persoanele au tendința să dea mai multă atenţie greşelilor personale şi imperfecţiunilor minore, decât reuşitelor şi succeselor, așadar cu atenție poți hrani stima de sine a celor din jur.

Aprecierea, multumirea si recunostinta sunt sentimente destul de transparente și trebuie să îndeplinească condiţiile de sinceritate. Esto o formă de recunoaștere, suport, sprijin. Un aspect important al relațiilor interpersonale, ține de relațiile de apreciere emoțională, care includ părerile și reflectările reciproce despre caracterul, calitățile, acțiunile celuilalt. Cand îți exprimi aprecierea de fapt te bucuri pentru că o acțiune a celuilalt a venit în întampinarea uneia dintre nevoile tale.

În primul rând atunci când apreciezi pe cineva te apreciezi mai întâi pe tine!

Embed from Getty Images

De astăzi poți începe să îți influențezi propria stare și deasemenea mediul, prin aprecierea sinceră a ceva sau a cuiva.

Pont: Unele femei frumoase resping aprecierea frumuseţii lor; altele o adoră. Unii acceptă aprecierile necondiţionate; alţii pe cele condiţionate.

..Atunci cînd un individ arată un semn de implicare faţă de un altul, e necesar ca receptorul să îi arate emiţătorului că mesajul a fost recepţionat, că gestul a fost apreciat, că relaţia există, că emiţătorul contează ca persoană şi, în cele din urmă, că receptorul îşi arată aprecierea (…) o astfel de ofertă ritualică tinde să fie urmată imediat de mulţumire. (Goffman, 1974: 63-64)

Oamenii iubesc să fie apreciați pentru lucrurile pe care le fac și le spun.

Te-ai întrebat vreodată dacă desfășori activitați în avantajul partenerului de viață?

Ideea e că mai ales în relații, ne focusăm foarte des pe ceea ce a greșit celălalt decât pe calitățile personale. Ce vreau să spun este că prin aprecieri sincere se produc modificari ale trasăturilor de caracter, la nivel de obișnuință și produc emoții noi, în bine! 

Chiar, când a fost ultima dată când ai exprimat cât de mult îți apreciezi partenerul sau partenera, prietenii, sau pe cei dragi în general?

Pentru doamne și domnișoare: „Știți că bărbații funcționează pe apreciere și că aprecierea este vitală pentru ei ? – Mda, bărbatul apreciat îți va pune lumea la picioare!” Vă recoand un articol delicios:  Vrei să-l ai lângă tine? Oferă-i încredere și apreciere

Pont: cu cât apreciezi pe cineva pentru ceva, cu atât mai mult cresc șansele ca persoana respectivă să repete acel lucru, ba chiar mai bine data viitoare, asta pentru ca aceea persoană să obțină apreciere și mai mare.

Cu cât le mulțumești oamenilor pentru ce au făcut cu atât ei vor repeta acțiunile pentru care au primit apreciere. 

Embed from Getty Images

Încă ceva:  Recunoaşte complimentul şi apreciază gestul când ți se adresează: – Mulţumesc mult. Foarte drăguţ din partea ta să spui asta! …

Apreciez că citești articolele mele,aștept cu drag un comentariu, like și share!

Pe curând,

Daniela

 

https://www.splitshire.com
AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneInterpersonal

Cum să gestionezi așteptările în relațiile tale?

https://www.splitshire.com

Așteptare

Salut,

Ți s-a mai întâmplat să ai așteptări mari de la o situație, un eveniment sau mai mult: de la o persoană apropiată? Adică genul acela de așteptări care nu te fac să te simți bine? Mda, ni se întâmplă tuturor să ne creăm propriile „castele mentale” (realități) și să suferim atunci când acestea se prăbușesc.  Citeşte mai mult