Categorie: Coaching

AbilitățiCoachingComunicareConexiuneInterpersonal

Cum să înveți o nouă abilitate în 20 ore

 

Astăzi scriu despre un lucru foarte important: Cum să înveți o nouă abilitate în 20 ore? Am menționat și în articolul trecut „regula celor 10.000 de ore„, unde îți vorbisem despre cum să excelezi într-un domeniu, să devii un maestru. Acum vorbim și ne focusăm pe cum să achiziționezi noi abilități.

Și până la urmă ce argument ar putea fi mai important decât acela de a învăța ceva nou, acela de a avea o nouă abilitate? 

night-vintage-music-bokeh

În cartea “the first 20 hours“, Josh Kaufman spune ca poți învăța o abilitate nouă în doar 20 de ore. În această carte are multe exemple de abilități achizioționate, de la surf la a cânta la un instrument muzical. El se concentrează pe 10 lucruri care sunt de făcut pentru a învăța ceva, în doar 20 de ore. Mai întâi te invit să vezi acest TEDx Talk de 20 de minute care dezvăluie cei patru pași pentru a învăța orice abilitate într-un mod rapid.

Crezi că este realitate sau fantezie?

Astăzi sunt multe persoane care împlementează în propria companie această metodă de 20 de ore pentru a ajuta angajații să deprindă ceva nou în cel mai scurt timp. Aceste 20 de ore nu numai că te ajută să înveți ceva, ci și să achiziționezi acea abilitate.

În psihologia experimentală putem denumi transfer la nivel congnitiv, adică capacitatea de transporta o abilitate dintr-un context într-altul. De exemplu să scrii un mesaj corect îi poate ajuta pe cei mai tineri să își îmbunătățească modul de a scrie. Sau un alt exemplu ar putea fi când cineva învață să cânte la un intrument muzical, cum ar fi chitara și urmărește marii maeștri în domeniu video sau învață de la un mentor.

pexels-photo-257345

Așadar este important mai întâi să găsești ceva ce iubești, ce ai vrea tare mult să știi. Poate vrei să înveți Streeddance sau Brainfuck ( limbaj de programare esoteric).

Apoi îți canalizezi toată energia pe aceea abilitate. După cele 20 de ore poți trece la altceva. Definește CLAR nivelul la care vrei să ajungi (cu atenție să fie realistic de atins pentru a rămâne motivat\ă).

Pasul următor este să descompui acea abilitate în subabilități… mai ales dacă ceea ce ai ales este mai complex. Mai copmplex decât să știi să înoți astfel încât să te ții la suprafață. În subabilități pentru că astfel va fi mai ușor de atins și mai satisfăcător, ar în așa fel încât să aibă sens pentru tine.

Dacă nu ai anumite înclinări spre domeniul ales, poți să depui mai mult efort pentru a te implica și acest lucru poate fi frustrant. Ține minte: oamenii nu simt plăcere făcând activitățile la care nu se pricep sau nu le cunosc. Pur și simplu nu le face plăcere și preferă să evite activitatea. Gândește-te că ai vrea să știi să dansezi, dar când trebuie să dansezi nu o faci cu plăcere sau deloc pentru că nu știi cum… Așadar pentru a învinge această barieră a frustrării, ai nevoie de 20 de ore. Frustrarea în sine este o sursă de motivație, stabilierea obiectivelor și neatingerea lor, dezvoltarea capacității de a aborda provocările și oportunitățile întânlite și  așa-zisa autosabotare poate duce la frustrare.

Pasul cinci este să achiziționezi ceea ce ai nevoie pentru ceea ce vrei să înveți. Adică materiale, cursuri, cărți, etc. Ceva asemănător cu modelul simplu despre cum functionam noi ca oameni, unde Dilts ne vorbește despre ambient. Modelul nivelurilor neurologice al lui Robert Dilts propune 6 componente: mediu, comportamente, aptitudini, valori si credinte, identitatea si spiritualitatea. Este ceva mai mult decat Piramida lui Maslow dar mai simplu.

Piramida-Dilts

Sursă foto: Nlp-evolutiv.ro

Următorul lucru foarte important pe care trebuie să îl faci este să îndepărtezi orice sursă care te-ar putea distrage: facebook, instagram, telefon, televizor. Kaufman împarte aceste bariere în trei părți: obiecte, acces și voință. Obiectele semnificative pe care trebuie să le ai înainte să începi sunt obiectele necesare activității, este important să îți dai voie să ai acces nelimitat la resurse și să ai voință (puterea voinţei este mai importantă ca motivaţia şi decisivă pentru succesul în ceea ce faci).

Al șaptelea pas este să creezi spațiu și să dai timp pentru a practica. Unul din resursele importante este timpul pe care îl acorzi activității. Recomandarea autorului este de circa 90 de minute pe zi de practică. Personal recomand între 30-90 minute în funcție de dificultatea activității, de abilitățile actuale și de alte priorități – familia, prieteni, profesia (mai ales dacă nu fac parte din același domeniu).

Să mergem mai departe. Pentru a învăța ceva mai rapid ai nevoie să creezi un cerc pozitiv de FEEDBACK. Caută ceva ce te va ajuta să obții un feedback pozitiv pentru progresele tale. Kaufman nu spune de feedback pozitiv, dar îți spun eu. Feedback-ul pozitiv este de asemenea sinonim cu feedback regenerativ, consolidare pozitivă, feedback cu auto-consolidare. Deci caută metode prin care să obții feedback rapid, cum ar fi prin tabletă, telefon…

Nu în ultimul rând să ai un CEAS. Fixezi timpul acordat zilnic, cronometrezi și începi. La început poate părea că timpul trece foarte greu, de aceea este important sa folosești ceasul și să perseverezi.

În ultimul pas autorul spune să te concentrezi pe cantitate și rapiditate. Nu mă refer la perfecționism, pentru că acesta este un obstacol în învățare și chiar unele persoane se blochează și nu mai continuă ceea ce au început deoarece nu aveau rezultate … oare …?  

Kaufman spune să practici cât mai mult posibil în cel mai scurt timp până când reușești.

pexels-photo-242663

Ține minte: Frustrarea este o reacție emoțională care are loc în interiorul tău; o stare sau o senzatie provocata de absența unui lucru dorit care ne poate aduce satisfactie. Cum zicea și Elisabeth Elliot: „nu vei ști niciodată cu adevărat ce gândești până nu îți scrii gândurile.”

pexels-photo-89909

Tu ce vrei să înveți? 

Te invit să vezi acest video a lui Kaufman și să vorbim despre acestă tehnică. Îmi poți lăsa un comentariu, îmi poți scrie un mail sau un simplu share și like.

Pe curând,

Daniela

AbilitățiCoachingPsihologieSocial

Cum să excelezi într-un domeniu, regula celor 10.000 de ore

Salut,

Pentru a deveni un maestru în ceea ce faci în primul rând ai nevoie de câteva mii de ore de pregătire. Ai mai auzit de teoria celor 10.000 ore? Nu vorbesc despre abilități noi pe care le poți învăța în 20 ore (revin în articolul următor), sau despre a deprinde la nivel înalt o abilitate complexă cum ar fi şofatul, ori vorbit în public, pentru care sunt necesare aproximativ 2000 de ore de practică. Aici vorbesc despre cum să devii cel mai bun într-un domeniu, un maestru. Mai mult, 10.000 ore înseamnă un job full time timp de 5 ani. pexels-photo-214573

Un psiholog din Suedia, pe nume K. Andres Ericsson, a spus că talentul nu există. Acesta, în 2007, colaborând cu Academia de muzică din Berlin, a făcut un studiu la Universitatea din Florida pentru a înțelege dacă este mai important talentul unei persone sau pur practica disciplinată. Dar nu toată lumea este de acord cu Ericsson. Malcolm Gladwell în cartea sa „Excepţionalii (Outliers)„, unde subliniează împortanța celor 10.000 de ore, dar și faptul că Ericsson a interpretat greșit cercetarea proprie, spunând că nu este suficient să repeți aceeași activitate la nesfârșit pentru a catapulta pe cineva în topul celor din domeniul ales.  Pentru Gladwell, cele 10.000 de ore s-au scurs în 10 ani de viaţă.

„Malcolm Gladwell spune că adevărata explicaţie e cu totul alta, iar dacă vrem să înţelegem cum se ajunge atât de departe, ar trebui să ne luăm timp să cunoaştem tot ce ţine de contextul acestor oameni: familia, locul unde au copilărit, data naşterii. Gladwell contestă mitul aşa-zisului merit personal, explorând raportul dintre succes şi cultură, hazard, sincronizare, naştere şi noroc, şi felul în care, în pofida calităţilor şi talentului cuiva, moştenirea culturală poate funcţiona ca o piedică.” Malcolm Gladwell este autorul bestseller-urilor The Tipping Point: How Little Things Can Make a Big Difference (2000) și Blink: The Power of Thinking Without Thinking (2005).

Pentru a fi maestru într-o disciplină trebuie să fii pasionat de un domeniu anume și să fi inițiat deja în acel domeniu, chiar dacă ai început ceva și ai abandonat de-a lungul timpului. Practica deliberată impactează performanța de-a lungul timpului în domeniul ales. Practica chiar înseamnă să dai greș de mai multe ori până îți atingi obiectivul. Așadar, este foarte important mai întâi să îți stabilești un obiectiv.

La început alege maxim trei mari obiective: caută trei domenii diferite în care vrei să excelezi. De exemplu îți poți dori să cânți la un intrument muzical, tu știi. Pasul următor este să vezi când ai început să faci ceva pentru a atinge acest obiectiv. Poate ai tatonat cu pianul de la o vârsă fragedă, sau poate cu altceva. De exemplu, dacă ai început să înveți un intrument la vârsta de 5 ani și acum ai 35, vor fi 30 de ani de practică chiar dacă nu continuă. Totul se adună. Toate orele cumulate se adună, așadar îți vor rămâne mult mai puține. Este pură pasiune. Totodată îți poți găsi ceva nou și la o vârsă înaintată. Imaginează-ți că ai (sau poate chiar ai) 60 de ani, păi la 65 deja poți excela într-un domeniu cu totul nou, și cum speranța de viată poate depăși 90 de ani în zilele noastre, îți rămân încă foarte mulți ani de pus în practică. Și ține mine, forța obiectivului și motivația pe care o ai atunci când ai un sens este nemăsurabilă, te autodepășești fără doar și poate. Important este să iei o decizie de a face tot posibilul pentru a deveni cel mai bun și să înveți de la cei mai buni din domeniul tău.  Aici ai pdf-ul acestei cărții „Outliers” în limba engleză.

 K.A.Ericsson studiuÎn acest studiu vezi rezultatele studiului original a lui Ericsson și colaboratorilor.

După cum observi, profesioniștii s-au oprit pe la 8000 de ore (atât cam cât am și eu la ora actuală :)))). Spuneam mai sus în cazul în care ai început o activitate la 5 ani și câți ani ai acumulat până acum, dar foarte important este și frecvența; pentru că dacă ai întrerupt 15-20 ani, atunci nu mai are aceeași valoare. Cu siguranță o bază a ceea ce ai învățat o ai, dar tot trebuie să reiei activitatea respectivă de la început. În afară de frecvență, cum spuneam ține cont și de pasiune, de acolo vine și motivația. Chiar trebuie să ai chef să faci ceva! Să îți placă!

Ereditatea sigur că joacă un rol important, dar trebuie să recunosc că îmi place ideea lui Ericsson că talenul nu există, ci se formează. Personal cred că este o decizie de a face ceva pe baza a ceea ce îți place și te atrage, unde cu toții avem forța de a lucra și a ne îmbunătăți în fiecare zi.

pexels-photo-300122

Și mai mult îmi place idea că multe persoane care încă caută acel talent înnăscut vor citit acest articol și se vor bucura. Uite că nu trebuie să aștepți să apară ceva, să se întâmple ceva. Trebuie doar să te apuci să studiezi, să pui în practică, să perseverezi. Sigur ai auzit de cei 4 P în engleză: Patience, Persistence, Perseverance, and Passion. Iar în limba română ar fi 3P plus 1R: Practică, Perseverență. Pasiune și Răbdare. Regula celor 10.000 de ore există în orice profesie.

Acum poți lua creionul în mână și să începi cu primul pas. Baftă!

Mi-ar face plăcere să știu ce crezi despre acest articol și aștept un like și un comentariu.

Pe curând,

Dana

CoachingComunicareConexiuneInterpersonalPsihologie

În timp și prin timp, este punctualitatea o calitate?

Embed from Getty Images

Probabil, „A fi propriul observator în timp și prin timp”, ar putea fi un titlu mai bun. Iar după cum știi, timpul este un subiect mult tratat. Așadar, cum să încep?

Te întreb: Oare punctualitaea este relativă?

Sigur ai auzit de fizica cuantică, conform căreia  trecutul, prezentul și viitorul există simultan. „Timpul este un concept fundamental al fizicii și al filosofiei, cu care se măsoară durata evenimentelor.” În percepția clasică, timpul este reprezentat sub forma unei axe, pe care sunt așezate în ordine trecutul, prezentul și viitorul (adică prin timp). Atât fizicienii, cât și filosofii contestă cu vehemență această perspectivă. Argumentele sunt multiple și conferă omului cheia spre înțelegerea deplină a relației de bază din Universul în care trăiește, raportul spațiu-timp.” Fizica cuantică oferă o explicație cu privire la ceea ce înțelegem prin timp. Spune că timpul nu este o linie sau o axă pe care sunt așezate trecutul, prezentul și viitorul, ci mai degrabă o spirală (adică în timp) pe care se întâlnesc simultan cele 3 atribute. Trecutul întotdeauna continuă să existe și influenţează decisiv prezentul și viitorul, dar și viitorul influențează prezentul și trecutul, iar la rândul lui prezentul le poate influența pe celelalte două.

Einstein, probabil cel mai cunoscut fizician al tuturor timpurilor pentru crearea și dezvoltarea teoriei speciale si generalizate a relativitatii, susținea că „distincția între trecut, prezent și viitor este o iluzie a percepției umane”. Arthur Schopenhauer, un filozof german, cunoscut – mai ales – prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman, de asemenea, era adeptul ideii că timpul nu există propriu-zis și că se resfrânge asupra omului precum o iluzie.

Embed from Getty Images

Timpul, spațiul și cultura

Știai că majoritatea românilor adoptă modelul ne-egocentric al mişcării temporale (moving Time): timpul se mişcă, pentru ei, pe o axă orizontală de la stînga la dreapta (deşi admit şi mişcarea bidirecţională). În schimb, fiind oameni de acţiune, americanii concep timpul ca o valoare incontestabilă, care trebuie explorată continuu, întrucît, într-o societate bazată pe profit, timpul reprezintă bani (Time is money).

A devenit deja axiomatic faptul că anglosaxonii, germanii, scandinavii sunt liniar-activi, dominaţi de timp şi monocronici. Aceasta înseamnă că în procesul desfăşurării activităţii lor, ei nu-şi dispersează atenţia şi preferă să se concentreze asupra unui singur lucru, alocîndu-i timpul prestabilit. Ei sunt foarte punctuali şi stabilesc o corespondenţă între timpul de lucru şi succes. Aici avem acel concept „prin timp”.

Sud-europenii (italienii, spaniolii), arabii sunt consideraţi pluri-activi, organizîndu-şi activităţile total diferit faţă de cei liniar-activi. Ei NU se axează pe orare şi NU consideră punctualitatea o calitate. Relaţia cu oamenii, sentimentele sunt considerate mai valoroase decât timpul. Aici avem concept „în timp”.

Cultura modernă şi, în special, cea postmodernă dă satisfacţie caracterului grăbit şi glisării timpului. Mai multe despre: Timpul și cultura

Deşi pentru societatea actuală timpul a devenit una din resursele cele mai importante, fiind din ce în ce mai desfigurat, parcelat şi expus disipării, pentru români însă experienţa aşteptării, a răgazului şi a contemplării sau intrării în durată nu pare deloc a intra într-o perioadă de retragere. 

În societatea occidentală punctualitatea e de la sine înțeleasă, în societatea românească în care se fac resimțite influențe orientale, punctualitatea și disciplina nu sunt atât de rigide.  

Lipsa de punctualitate e considerată, până azi, un comportament firesc, fără a considera că ar afecta respectul faţă de propria persoană, precum şi faţă de cei din jur. Important este că românii ţin cel mai mult la respectarea spaţiului, după care respectarea posesiei şi, doar în ultimul rînd, la respectarea timpului. Mai mult aici.

În concluzie, timpul e perceput subiectiv în moduri foarte diferite, în funcţie de civilizaţii şi de societăţi, stadiul de dezvoltare social, pături sociale din aceeaşi societate şi chiar de către indivizi. Astfel elveţienii au făcut din precizie un simbol naţional, reprezentat de industria ceasurilor.  

time

În materie de timp, în lumea afacerilor: timpul monocrom și timpul policron. 

Timpul policron semnifică faptul că putem face mai multe lucruri sau putem fi implicaţi în mai multe situaţii în acelaşi timp. În culturile monocrone, timpul este utilizat într-o manieră liniară, ca şi cum ar fi vorba de o cale care vine din trecut şi merge spre viitor. Timpul monocron este, în mod firesc, împărţit pe segmente. Acesta este organizat şi „compartimentat”, astfel încât persoana să se concentreze pe câte o sarcină. Ţările nordice, Elveţia, Germania şi Marea Britanie sunt dominate de concepţia monocronă a timpului.

Abordarea monocronă a timpului este, de asemenea, utilizată pentru organizarea vieţii şi crearea unei ordini de priorităţi. În materie de timp, în lumea afacerilor: timpul monocrom și timpul policron. 

Sistemul policron este caracterizat de simultaneitatea acţiunilor. În culturile policrone (arabe şi latine), prioritatea este uneori acordată familiei, în detrimentul obligaţiilor profesionale. Persoanele policrone trăiesc într-un ocean de informaţii. Acestea consideră că trebuie să trăiască, în timp real, pe toate planurile personale şi profesionale.  În societăţile monocrone, unde totul se construieşte pe un termen scurt efemer. De altfel, ţările pot avea o orientare spre trecut sau spre viitor. De exemplu, Statele Unite sunt orientate spre prezent sau spre viitorul apropiat. Ţările Americii de Sud sunt orientate simultan spre trecut şi spre prezent, în timp ce culturi precum Iran, India sau cele ale extremului Orient sunt orientate spre trecut.

Este important să știm să citim mesajele asociate timpului ăn alte culturi.  

Ritmul, care constituie un aspect important al timpului, permite uneori asocierea indivizilor la o cultură anume. Sincronizarea le poate lipsi la două persoane de culturi diferite. De asemenea, identificăm o varietate de situaţii în ceea ce priveşte programarea activităţilor pe parcursul zilei, lunii sau anului. De exemplu, unii nu ezită să lucreze pe perioada concediilor, în timp ce alţii nu doresc să facă absolut nimic în această perioadă. În Statele Unite, doar persoanele cu un statut superior îşi pot permite să lase pe alţii să aştepte, având în vedere faptul că a lăsa pe cineva să aştepte este sinonim cu dezorganizarea. Aceeaşi situaţie nu este înţeleasă neapărat la fel în ţările latine. Pentru mai multe informații despre: Management Intercultural.

Interacțiunnea dintre persoanele monocrome și cele policrone poate fi mai puțin complicată dacă cele două părți sunt în măsură să înțeleagă ce se ascunde în spatele limbajului timpului fiecăruia.

Știai că conform Analizei Tranzacționale (este o metodă utilizată în psihoterapie, psihologie organizațională, consiliere psihologică – o forma de psihologie socială) sunt șase modalitati de structurare a timpului? Adică de câte ori oamenii se întalnesc în grup sau perechi, își pot petrece timpul în șase modalități diferite. Eric Berne a enumerat aceste sase moduri de structurare a timpului astfel: izolarea, ritualuri, trecerea timpului, activitati, jocuri. Acestea au fost enumerate in functie de riscul emotional implicat, de la cel mai mic la cel mai ridicat. Pentru mai multe informații îți recomand o carte Ce spui după bună ziua?

 PS: Noi toți avem nevoie sa structuram timpul pentru a evita durerea plictiselii.

Timp Liber pentru tine

Libertatea și timpul sunt văzute ca concept și percepție personală. Cu toții suntem într-un proces continuu de autodescoperire, iar trăirea emoției și a experientei „aici si acum” ne permite constientizarea propriei gandiri; astfel putem folosi creativ resursele personale, bazate pe libertatea alegerilor și pe asumarea responsabilitatilor. Conceptul de libertate este legat de cel de responsabilitate. În timp ce societatea ne face să ne simțim din ce în ce mai liberi, te anunț că nu există libertate fără responsabilitate …

 Libertatea este una dintre valorile cele mai urmărite în lume. 

Mai departe te invit la să dai un ochi la la atelierul Arta de a fi liber. Timp pentru tine.

Încă ceva: cât timp te comporți, gandești și simți într-o manieră care este o reacție imediată aici si acum, la evenimentele care se produc în jurul tău, atunci utilizezi capacitatile tale adulte. Ești în timp, adică ca o persoană perceptivă și relaxată, aici și acum, fără judecăți și de obicei ai tot timpul. O persoană care este prin timp, își programează foarte bine experiențele având controlul timpului.

În timp și prin timp, deschiderea către experiențe duce la o cunoastere mai bună a propriei persoane și bineînțeles în timp la găsirea echilibrului personal.

PS: Dacă ți-a plăcut lasă-mi un comment.

Imaginează-ți ce ai face cu tot timpul tău liber dacă ai putea! 

Pe curând,

Dana

CoachingConsilierePsihologiePsihoterapie

Arta experiențelor diferite de Psihoterapie, Life Coaching și Psihologie

Mai multe ramuri care se pot confunda cu o mare ușurință sunt: Consilierea, Mentoringul, Psihiatria, Psihoterapia, Life Coaching-ul și Psihologia. Așadar, cum astăzi este Luni și iubesc ziua de luni; știu că sunt în medie 52 zile de Luni într-un an, iar aceata este a treia zi de Luni pe 2017. Îmi place să încep o idee nouă, să învăț ceva nou, să public doar Lunea, pentru a îți da o temă nouă de gândire până săptămâna viitoare. Săptămâna aceasta ne gândim la tendința spre autocunoaștere, care se afla în fiecare din noi. Dar de unde începem?

Păi, în primul rând autocunoașterea este procesul prin care te întrebi cine ești tu, este acea imagine de sine psihică, fizică și socială pe care ai format-o în timp și la care poți lucra, (faci niste exerciții și îți pui întrebări). Din experiența mea, îți spun că trebuie să te descurci în general singur, dar  într-un fel, ar trebui să fii în stare să faci asta și cu alți oameni. Tot din experiență îți spun că e un lucru bun să mă folosesc de ajutorul altor persoane în procesul meu de autocunoaștere. Aici mă refer doar la alți psihoterapeuți cu care am lucrat și la psihoterapie ca metodă de descoperire de sine.SplitShire-7070-e1450348802363-1152x759

Eh aici e aici, de multe ori crezi că faci natural acest lucru, adică să te descurci cu tine și cu alți oameni și de cele mai multe ori așa și este! Dar când îți prinzi urechile, se întâmplă să nu știi ce este de facut și să îți dai seama, cu ajutorul unei persoane specializate, că poți înțelege acele aspecte care te împiedică să te descurci bine, și ulterior să depășești această situație. Iar pentru a obține satisfacere personală trebuie să te implici.

photo-1458959200047-5e70376f96f3.jpeg

Îți recomand  din toata înima să știi care este diferența în principal dintre psihoterapie, life coaching și psihologie și ce experiență alegi să ai!

Lasă-mă să îți explic: Psihoterapeutul este psihologul, medicul sau asistentul social cu specializare, adică formare într-o psihoterapie cu durata de patru sau cinci ani. Iar a fi medic, psiholog sau asistent social se poate foarte bine și fără psihoterapie; repet: invers NU. În general formările în psihoterapie se adreseaza celor care au absolvit (diploma de licenta sau master) psihologia, medicina, asistenta sociala, teologie care au implinit varsta de 25 de ani. Foarte important, din punctul meu de vedere, este etapa de dezvoltare personală din cadrul formarii ce cuprinde minim 200 de ore, în funcție de orientarea psihoterapeutică, ele sunt acele ore de autocunoaștere a celui care va deveni psihoterapeut. În paralel mai sunt cateva sute de ore de teorie și alte câteva sute de supervisare și intervizare.

Psihiatria este specialitatea medicală care se ocupă cu identificarea cauzelor, diagnosticul, preventia și tratamentul afectiunilor psihice; este un medic psihiatru care nu este neaparat psihoterapeut, și foarte important psihoterapeutul nu dă medicamente și nu pune diagnostic. Life coachingul poate fi definit drept cea mai eficienta modalitate de maximizare a exprimarii talentelor si potentialului propriu, precum și de optimizare a tuturor domeniilor vietii personale și profesionale. Conform unui studiu realizat de International Coaching Federation (ICF), pe timpul cursurilor 
de formare în profesia de coach, poti obține înca din prima lună, rezultate remarcabile în mai
 multe domenii de dezvoltare. Cursurile se adresează persoanelor, cu varsta între 18-65 ani, indiferent de nivelul de studii. Cererea de astazi pentru coaching este în mare crestere, pentru ca oamenii au realizat ca pot obtine rezultate rapide prin coaching. Într-adevăr fain,  și sunt mulți coachi buni cu care merită să lucrezi pentru a îți atinge anumite obiective.

Mai departe, mentorul este un expert în domeniul tău de activitate, care te poate ajuta să-ţi creşti încrederea în forţele proprii, provocându-te să dai tot ce ai mai bun în ocazii importante. Psiholog este o persoană specializată în studiul psihologiei care are dimploma de licență sau masterat dupa caz. În schimb psihoterapia este un domeniu interdisciplinar, situat la granița dintre medicină și psihologie.

Tipul de învățare este foarte diferit și cu o profunzime foarte diferită. In psihoterapie , tipul de învățare este foarte vital și foarte real, iar pentru tine este foarte valoros timpul acesta luat singur. Învățarea în psihoterapie estedeseori la nivel nonverbal. Este de fapt trăirea liberă și deplină a unei relații de acceptare și afecțiune, o experiență revelatoare. În cultura noastră încă adoptam o atitudine de scuză față de o atare experiență: hai domne ca nu sunt nebun să merg la terapie! E să știi ca este greșită aceată scuză.

Despre ce se întâmplă în procesul psihoterapiei și faptul că rareori îți aduci aminte lucrurile pe care le spui, vreau să scriu pe viitor pentru că este foarte important. Deasemenea și despre și despre acel sentiment de mulțumire pe care îl ai în timpul și după experiența de psihoterapie. Spun asta legându-mă de faptul concret că pe parcursul vieții suntem un fel de deformatori ai dezvoltării noastre personale în mod inconștient, și în același timp cred cu desăvârșire că ne naștem cu mult mai multe lucruri pozitive și un potențial mare de dezvoltare. Dar acest potențial de dezvoltare, datorită experiențelor pesonale poate crește crește sau nu. Sentimentul de deformare este atunci când simțim că pierdem putin din noi în anumite situații, și sentimentul de bine atunci când câștigăm din nou cu ajutorul anumitor experiențe personale, profesionale, soaciale etc.

Sentiemtul general este că nu ai fi in siguranță daca ai vorbi despre tine ….dar în psihoterapie trăiești experiența unei aprecieri sănătoase, satisfăcătoare și plăcute a proprieti tale persoane ca ființă întragă și funcțională, și aceasta experiență survine atunci când trăiești autentic ceea ce simți. Terapia îți permite să îți trăiești pe deplin și conștient toate reacțiile, inclusiv toate sentimenmtele și emoțiile.

Un aspect foarte important al procesului terapiei este trairea experienței, adică în contextul terapiei și al siguranței relației cu terapeutul; unde îți poți da voie să examinezi diferite aspecte ale experienței tale așa cum îți par cu adevărat fără a le deforma ca să se potrivească cu concepția existentă acum despre sine. Multe dintre experiențele personale par a fi în contradictoriu cu concepția despre cine ești tu acum, dar într-o relație sigură cu terapeutul îți poți da voie să intri contiința ta fără a deforma concepția de acum despre sinele tău. Și acestă experiență te ajută să poți fi un întreg cu toate cu experiențele tale.

Motivul pentru care eu am ales și aleg un psihoterapeut este că acesta are mai puține „pete oarbe”, în general, datorită faptului că psihoterapeuții tot fac evaluări personale profunde.

Eficacitatea unei forme de psihoterapie presupune relația terapeutică care este doar o formă de relație interpersonală. Psihoterapia este o experiență profundă și schimbarea vine când te implici în proces, iar procesul presupune o schimbare în modul în care-ți receptezi experiențele. Vezi despre psihoterapie mai mult decât teorie: o experiență!

Cum spune Rogers: relația terapeutică este doar o formă specială a relațiilor interpersonale în general și că aceleași legități guvernează toate aceste relații. Multe necesităţi individuale sunt satisfăcute în relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii şi anxietăţii, afiliere, securitate, statut, prestigiu, satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit).

trh_case_for_optimism_artwork_wide-44be8a4e26872ed2d9cba72a6a7531d72fe016ee-s1200-c85Ca să îți faci o idee generală, iată cele mai cunoscute orientări ale psihoterapiei (conform European Psychotherapy Association- EAP):

  • psihanaliza (la rândul ei de mai multe orientări- freudiană, jungiană, etc),
  • psihoterapia adleriană (care-și are inspirația în scrierile teoretice ale medicului Alfred Adler),
  • psihoterapia non-directivă sau centrată pe persoană/client (Carl Rogers),
  • terapia comportamentala (Skinner),
  • terapiile cognitiv/comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis),
  • hipnoterapia (Milton H. Erickson),
  • psihodrama (Jacob Levi Moreno, psihoterapeut de origine română),
  • psihoterapia transpersonală (Stanislav Grof),
  • psihoterapia expresivă (incluzând art-terapia, terapia prin dans și mișcare, drama terapia, meloterapia),
  • psihoterapia narativă (Michael White, David Epston),
  • psihoterapia dafinoica (John Dafinoiu, Glaciel si Celalalt)
  • psihoterapia gestalt (Frederick și Laura Perls).
  • psihoterapia sistemică (sau familială)
  • Analiza Tranzacțională (Eric Berne)
  • psihoterapia Pozitivă (N. Peseschkian)

Acest articol mă gândesc să te apropie mai mult de psihoterapie și să te ajute să alegi mai bine psihoterapeutul. 

Baftă în lucru și dă mai departe!

Pe curând,

Dana

CoachingConexiunePsihologieRelaționalizareSocial

Anna Wintour – Cele mai bune sfaturi despre carieră

Sunt atât de multe femei puternice în industria modei, care sunt admirate de mii de femei din întreaga lume. Dar una dintre cele mai inspirante femei în afaceri, este cea care domnește deasupra tuturor: Anna Wintour, directorul  revistei Vogue.

Editorul britanic și directorul artistic al revistei americane Vogue rămâne în mare măsură cu buzele strânse, rareori vorbind în mod public sau făcând declarații controversate de orice fel. Dar, pe tot parcursul carierei sale de aproape 40 de ani, Wintour a lăsat gândurile ei  să alunece mai mult de câteva ori- și de multe ori, acest lucru a fost mult în beneficiul admiratorilor, oamenilor de afaceri şi nu numai. Gândurile ei înțelepte și în cunoștință de cauză cu privire la carieră în special, sunt de mare valoare.

         1. “Nu merge prea repede. Oamenii trebuie să meargă la școală, să învețe meseria, și să construiască un nou brand- aceasta este calea corectă, sănătoasă de a face lucruri.
Dacă ești o senzație peste noapte, în cel mai scurt timp poţi fi o veste de ieri; în timp ce construirea a ceva încet și cu atenție, care are valoare și calitate, are stabilitate.”

         2. “Fie că lucrezi ca un designer sau că lucrezi într-un restaurant și apoi îţi iniţiezi propria afacere în propriul timp, obţinerea unui loc de muncă este o realitate a vieții.”

         3. “Singurul lucru care mă îngrijorează puţin este faptul că mulţi merg direct de la școală la a începe propria afacere- şi că majoritatea nu reușesc. Eu personal te-aș sfătui să te gândeşti cu atenție înainte de a începe propria afacere şi ia în considerare, eventual, să lucrezi pentru un designer sau o companie a cărui activitate o admiri.”

        4. “În lumea de astăzi, trebuie să interacționezi. Nu poți fi o persoană dificilă, timidă, care nu este în stare să privească pe cineva în față; trebuie să te prezinți, trebuie să știi cum să vorbesti despre viziunea ta, concentrarea ta și despre ceea ce crezi.”

        5. “In lumea de astăzi, este posibil să fii faimos instant, chiar dacă este prin intermediul Instagram-ului sau oricare alta platformă, dar este o foarte mare diferenţă să ai şi succes financiar şi pe termen lung.”

        6. ” Trebuie să iubeşti ceea ce faci. Nu este vorba de a gândi într-un mod cât mai cool; este vorba despre a crede cu adevărat.”

……….

mai departe

Source: Anna Wintour – Cele mai bune sfaturi despre carieră

Pe curând,

Dana

AbilitățiCoachingConexiuneInterpersonalMediere

Cum să ai relațiile sociale bune?

Embed from Getty Images

Ai mai auzit vorbindu-se despre așteptările pe care le avem de la ceilalți, sau poate te-ai confruntat cu asta pentru că și tu ai asteptări?

Din fericire cercetătorii au găsit o soluție simplă și științifică, este vorba despre conștientizare, care îți permite să vezi într-un mod obiectiv pentru că activezi anumite scheme de gândire. De exemplu Stinson ne vorbește despre optimism social și cum tindem să ne imaginăm relații pozitive înainte ca acestea să se întâmple.

Abilitatea de a avea relații sociale cordiale cu oamenii contribuie decisiv la succesul personal, la eficiență în conducere, la recunoaștere și prestigiu. Pentru Daniel Goleman, persoanele cu abilități sociale dezvoltate sunt adevărate “vedete pe plan social”. Lipsa acestor abilități “îi face până și pe cei mai străluciți din punct de vedere intelectual să naufragieze în relațiile lor interumane, dovedindu-se aroganți, insuportabili sau insensibili”. Din aceste motive dezvoltarea abilităților sociale este esențială din perspectiva teoriei inteligenței emoționale. *vezi supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței

Exprimarea emoțiilor sprijină construirea relațiilor sociale corecte și benefice. Cu cât suntem mai abili emoțional, cu atât putem controla mai bine, mai adecvat transmiterea trairilor afective. Ele nu trebuie nici minimalizate, nici exagerate, ci manifestate firesc. Dispozițiile persoanelor expresive emoțional se transmit asupra celor din jur doar dacă modalitățile de exprimare sunt sincere și moderate. Orice exagerare conduce inevitabil, la respingere.

Goleman amintește de cele patru componente ale inteligenței interpersonale descrise de Harch și Gardner:

  1. organizarea grupurilor – coordonarea activităților unui grup de oameni pentru a atinge obiective consensuale;
  2. negocierea soluțiilor – prevenirea conflictelor și rezolvarea celor existente prin mediere, diplomație, bun simț, tact și răbdare;
  3. relații personale – stabilirea cu ușurință a legăturilor de prietenie, cooperare, înțelegere, respect;
  4. analiză socială – sesizarea și înțelegerea emoțiilor celor in jur.

Aceste abilități conferă farmec personal, reușită socială, poziții sociale. Abilitățile sociale fac posibilă conviețuirea, în profida deosebirilor inerente între oameni.

Dacă vrei să fii popular, să ai mulți prieteni, să comunici eficient și să fii ascultat și nu numai, îți poți dori să îți înbunătățești relațtiile sociale actuale.

Trebuie să îți dezvolți abilitățile sociale.

Iată câteva modalități de a cizela abilitățile sociale cele mai semnificative.

Interacțiunea cotidiană:

  • menține permanent contactul vizual cu cei cu care dialoghezi
  • zâmbește când vorbești sau când îi asculți pe cei din jur
  • relaxează-ți limbajul corporal
  • demonstrează-ți politețea spunând bună!, mulțumesc!, la revedere! și așa mai departe
  • arată interes față de cei din jur întrbându-i despre starea lor, despre famile, planuri
  • discută cu calm motivele neînțelegerii
  • caută o soluție rațională și reciproc avantajoasă

Oamenii sunt prin definitie niste ființe sociale. Ne place sa fim înteleși și apreciați. Din păcate însă, relațiile personale nu mai sunt de mult cultivate, punându-se accent tot mai mare pe realizările individuale. Devenim din ce în ce mai puțin empatici iar relațiile noastre au de suferit.

Pentru a construi relații interpersonale ai nevoie să dezvolți următoarele caracteristici de bază:

  • asertivitatea – comunicarea valorilor personale, ideilor, credințelor, opiniilor, nevoilor și dorințelor într-un mod corect
  • politețea
  • facilitare
  • comunicare verbală și non-verbală
  • mediere
  • empatie
  • criticism constructiv
  • confruntarea cu criticism
  • simpatie
  • comnicare interculturală
  • tact și diplomație
  • carismă
  • negociere
  • ascultare
  • luarea deciziilor
  • clarificare
  • capacitatea de a reflecta

Watzllawick considera că oamenii își creează singuri suferința chiar prin acțiunea de a încerca să-și rezolve problemele emoționale. Paul Watzlawick a fost un terapeut, psiholog, teoretician in comunicare si filozof austro-american, fiind una din cele mai influente personalizzati ale Institutului de Cercetare Mintala din Palo Alto, California.

Potrivit viziunii orchestrale asupra comunicării, un bărbat şi o femeie care polemizează într-o şedinţă de consiliu de administraţie nu sunt doi interlocutori independenţi, ci doar parte integrantă a unei relaţii în mişcare căreia i se subordonează şi pe care o modelează. Postura lor, gestica, mimica, modul cum sunt îmbrăcaţi, atitudinea celor prezenţi, decoraţiunile interioare, dosarele pe care le au în faţă, plasamentul la masă etc. trebuie luate în considerare  la fel ca vorbele rostite de cei doi. Această constelaţie de elemente care definesc contextual comunicării se influenţează unele pe altele, fără a putea fi ierarhizate.

Din perspectiva interacțională, axiomele recuperează sensul originar al termenului latinesc „communicare” (a pune în comun, a fi în relaţie) fără a exclude sensul de „a transmite” supralicitat de modelul  matematic- cibernetic al comunicării. Ele sunt relevante pentru viziunea comunicării ca interacţiune colectivă, condusă de reguli învăţate inconştient. Elucidând unele din misterele comunicării interumane, axiomele pot fi utile pentru însuşirea unora din secrete celor mai subtile tehnici de influenţă în comunicarea în afaceri.

Axioma întâi: „Nu putem să nu comunicăm”

Potrivit acestei axiome, într-o interacţiune interumană, orice comportament are valoare comunicaţională. Astfel, comunicarea este inevitabilă, iar non comunicarea imposibilă. Orice situaţie care implică două sau mai multe persoane este una interpersonală, adică o situaţie de comunicare inevitabilă. Pot avea valoare comunicațională atât vorbele, cât și tăcerea; atât răspunsul, cât și absența lui.

Comunică şi tăcerea, nu doar vorbele. Comunică răspunsul la o epistolă, dar şi absenţa lui, gesturile şi mimica, absenţa lor sau înlocuirea celor  aşteptate cu altele, paloarea sau roşul obrazului, ritmul respiraţiei, bătăile inimii şi tensiunea muşchilor gâtului. Acţiunea ca şi pasivitatea oferă inevitabil o serie de indicii, semne şi semnale. Omul nu  poate să nu comunice, indiferent dacă vrea sau nu. Când ascultă, citeşte, priveşte, miroase, pipăie, gustă, bâjbâie prin întuneric sau doarme, el recepţionează mesaje, chiar dacă are sau nu intenţia asta.

Embed from Getty Images

Comunicarea nu se rezumă la limbajul verbal, vorbit sau scris, şi nici la intenţionalitate. Dincolo de cuvinte şi peste ele, intervin vocea, tonul cu care sunt rostite. Apoi, cuvintelor şi tonului, se adaugă limbajul trupului, postura, fizionomia, mimica, gestica sau culoarea hainelor.

Axioma a doua: „Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: conţinutul şi relaţia”

Planul conţinutului oferă informaţii, iar planul relaţiei oferă indicaţii pentru interpretarea informaţiilor (informaţii despre informaţii). Pentru a explica această axiomă, Paul Watzlawick recurge la analogia cu computerul. Pentru a îndeplini o sarcină, el are nevoie de date (planul conţinutului informaţional), dar şi  de un program, care-i indică cum să le prelucreze (planul relaţiei). În comunicare umană, limbajul conţinutului este unul de informare, iar limbajul relaţiei este unul de comportament.

Axioma a treta: “Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi abordat în termeni de cauză -efect sau stimul-răspuns”.

Logica comunicării nu este una liniară, de tipul cauză-efect. În comunicare, este comod, dar simplist, să admitem că o cauză produce un efect şi un efect are o cauză. De pildă, este riscant să căutăm o cauză unică şi punctuală pentru ruptura unei relaţii; omul comunică în fiecare clipă trecutul său şi experienţele acumulate în timp.

 Un exemplu relevant ar fi acela al unui cuplu aflat la o petrecere. Bărbatul bea izolat într-un colţ toată noaptea. Femeia dansează ostentativ cu alţi bărbaţi. Când rămân în doi, fiecare face reproşuri celuilalt. Fiecare dintre ei este convins că propriul comportament a fost un efect, iar cauza a fost comportamentul celuilalt. El a băut pentru că se simţea părăsit, iar ea a dansat pentrucă se simţea neglijată. Ambii au dreptate şi, totodată, nici unul; fiecare efect este şi cauză, în acelaşi timp.

Axioma a patra: „Comunicarea umană foloseşte atât limbajul digital, cât şi pe cel analogic”

Cele două tipuri de limbaje coexistă şi se intercondiţionează. Conţinutul comunicării îmbracă preponderent forma digitală, iar relaţia pe cea preponderent analogică. Coexistenţa şi complementaritatea lor impune un gen de traducere continuă între ele, cu o inevitabilă pierdere de informaţie şi sensuri. Omul este singura fiinţă capabilă să utilizeze ambele moduri de comunicare. Animalele folosesc exclusiv comunicarea analogică, iar maşinile inteligente, exclusiv pe cea digitală.

Axioma a cincea:  „Comunicarea poate fi simetrică sau complementară”

Orice comunicare este interactivă şi implică două sau mai multe persoane. Interacţiune a două persoane care discută între ele un subiect oarecare implică anumite raporturi de putere şi autoritate între ele.

În orine interacțiune trebuie să ne asumăm responsabilitatea psihologiei personale, adică conștiențizarea oricărei reacții, emoții, cognitivă sau comportamentală. 

Urmărește acest blog  în continuare vei găsi articole despre psihologia relațiilor, despre relații periculoase și cum despre cum putem îmbunătăți relațiile gandindu-ne la ele.

Rezonează, recomandă, inspiră, conectează-te și acționează! 

Pe curând,

Dana

Bibliografie:

  • Supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței Marius Furtună, 2012
  • Watzlawick, Beavin & Jackson, Pragmatics of Human Communication, New York, 1967
  • Watzlawick, Beavin Jackson , Une logique de la communication, Editions du Seuil, 1972
Bio MusicCoachingInterpersonalPsihologieRelaționalizare

Cum ne ajută tehnologia să performăm?

Salut,

Te-ai gândit cum să folosești tehnologia ca instrument intermediar în dezvoltarea interpersonală sau să ai o realizare deosebită într-un domeniu de activitate?

Cum ne ajută tehnologia sa învățam și să ne dezvoltăm? (chiar dacă până acum am tot auzit cum tehnologia, social media poate distruge relații sau cum riscăm să ne izolăm).

Totul depinde de cum te folosești tu de tehnologie și nu aceasta de tine, ca atunci când nu știi când a trecut ziua și simți că nu a fost productivă. 

– Știi cursul acela la care vrei să mergi și nu găsești timp să te înscrii și să participi, pentru ca ai multe alte lucruri de făcut?

Ok, atunci imaginează-ți că te poți forma sau perfecționa într-un domeniu în timp ce te deplazezi, fără a te stresa că nu ai timp să te ocupi de asta în altă parte a zilei.

Astăzi ne putem ajuta de tehnologie să ne informăm sau să ne formăm atunci când suntem în mișcare, când alergăm, când suntem la sală, în drum spre birou, când conducem mașina sau în timpul unei călatorii lungi cu trenul sau avionul; pe scurt când nu ai timp suficient într-o periodă din viață, te poți folosi de alte momente cum ar fi cele menționate mai sus în favoarea ta pentru a te forma personal sau profesional.

audiolibri

Ai la dispoziție podcasturi, cursuri de limbi străine, de dezvoltare personală. Știi că este bine să fii prezent, dar acele călatorii lungi și plictisitoare le poți transforma în călătorii formative unde le poți programa tu cum vrei în baza a ceea ce vrei să înveți și a ceea ce te pasionează.

Pentru că a învăța este una dintre cele mai mari bucurii ale vieții! 

Gândește-te ce ar însemna să oferi cel putin 15 minute pentru formarea ta. Gândește-te și compară cu cât timp poți sta pe internet fără să faci ceva productiv sau cât timp poți petrece în fața televizorului.

Este bine să fii informat, iar tu poți alege ce surse folosești și nu alții să aleagă pentru tine, cum ar fi de televiziunea (un exemplu banal să spunem 😏); deasemenea așa se poate întampla și cu informațiile pe internet, ca atunci cand tastezi „dezvoltare personală” și îți apar zeci de pagini de articole și nu știi când trece timpul căutând cea mai potrivită sursă pentru tine. (despre dezvoltare personală și tehnologie voi scrie pe larg într-un alt articolul  unde voi face recomandări, dar îți pot spune ca traingurile offline sunt la fel de eficiente ca cele online )

Chiar dacă nu conștientizezi înveți în orice moment al vieții, iar acum că știi asta este bine să programezi tu ce, cum și când. Adu-ți aminte că toată viața învățam; e bine să decidem ce învățam și nu să decidă pentru noi.

Abilitățile personale de care ai nevoie sunt acelea care îți tin mintea sănătoasă cum este învătarea pe termen lung și dezvoltare personală. Avem la îndemână informații unde în urmă cu 20 de ani nu le aveam, unde astăzi 10 ani de informație semnifică 40 de ani de altă dată. Avem atâta informație la îndemană din diverse domenii, de la cele mai complexe la cele mai simple, încât cu putină implicare și cu ajutorul diverselor tutoriale video, podcasturi, cărți audio putem deveni mici experti pentru noi înșine .

  • Dar cum rămâne cu a fi prezenți, conectați la aici și acum?

Bineînțeles, este foarte important să fin prezenți, atunci vă spun că a cultiva prezența înseamnă să fim conștienți de cât de puțin știm și ce ne împingere spre cunoaștere. Deasemenea în timp ce înveți contribui la dezvoltarea ta personală. Altfel, te poți gândi că dacă învățarea înseamă schimbare, atunci tu te poți gândi încotro îndrepți schimbarea, iar în acest fel rămâi conectat  în prezent la ceea ce esti acum si aici, te descoperi descoperind.

PS: Poți medita sau poți descărca muzică de care te ajută să te conectezi cu tine. Îți recomand Bio active music for well-being and natural health . Bio Music 6 in 1 este un proces de echilibrare, dezvoltat de-a lungul a mai mult de 20 ani de studiu aplicat de doi compozitori, producatori și cercetatori autodidacți – Jean-Louis Fargier și Robert Lissalde. Bio Music 6 in 1 este un proces de influentare a frecventei ce creeaza Campuri Uniforme de Unde Sonore (CUUS) sau campuri armonice benefice pentru orice corp viu (oameni, animale, plante) cat si pentru mediu. Bio Music 6 in 1 este in special util pentru doctori, terapeuti, practicieni de wellness, deoarece pe langa faptul ca ajuta corpul si mintea sa-si regaseasca si sa-si mentina propriul echilibru, ajuta si la neutralizarea schimbului de stres intre pacient si doctor/ terapeut si al efectelor negative ale stresului extern. Cu Bio Music 6 in 1 ne putem proteja singuri impotriva poluarii electro-magnetice, atat de larg raspandita in societatea noastra moderna, ne putem reechilibra si revitaliza corpul.  Eu atât terapeutic cât și personal folosesc această muzică din 2012.

Ține cont că creiurului îi place să creadă poveștile cele mai absurde, de aceea trebuie să faci o selecție a ceea ce vrei să înveți și poți face asta foarte ușor cu ajutorul tehmologiei astfel încât să fie la îndemână în orice moment, chiar în buzunarul tău prin acel obiect tehnologic numit smartphone pe care cei mai mulți dintre noi îl avem în fiecare zi în posesie. În aceasta învățare intermediară nu mă refer la ascultat muzică în general sau la jocuri pe telefon în timpul călătoriilor sau în timpul liber, ci îți recomand să selecțezi  ceea ce vrei să înveți cu ajutorul acestui instrument puternic de comunicare și anume internet, tehnologie.

Mai mult decât nimic, prin autoeducare te îndrepți spre performață.

Internetul este cel mai puternic mijloc de comunicare pe care oamenii l-au inventat dupa scris, un mod de a transmite cunoașterea, un mod prin care s-a transmis istoria.

Înainte de a te saluta, îți fac o recomadare, un TED unde Sugata Mitra ne vorbește despre auto-învățare, și te invit să citești articolul scris de Alice Boyes,unde găsești  9 moduri de a  folosi telefonul pentru a reduce stresul.

Adu-ți amine că tehnologia este aici ca să rămână, folosește-o în avantajul tău!

Spune-mi ce crezi, lasă-mi un comentariu și înscriete la pagina mea facebook, vino si pe site.

O săptămână frumoasă. Mergi mai departe! 

Pe curand,

Dana