Etichetă: Învățare interpersonală

https://www.splitshire.com
AsertivitateComunicareInterpersonalRelaționalizareSocial

Comunicarea fără competiție în relațiile apropiate

paper-cakes

Sigur ai mai auzit de comunicarea asertivă. Asertivitate înseamnă să știi cum să dai valoare drepturilor tale fără a încălca dreprurile altora. Asertivitatea este abilitatea de a-ți exprima în mod onest ( verbal şi nonverbal) opiniile. Opiniile sunt si drepturile oamenilor care te înconjoară.

Iti dezaprob spusele, dar voi apara pana la moarte dreptul de a le rosti. Voltaire

Într-o lume unde cel mai bun în comunicare poate însemna să ai dreptate, poate distruge relații apropiate și intime.

validare

Te invit să vorbim despre „Validare” în comunicare și puterea validării.

Prin validare vreau să spun acceptarea a ceea ce vine spus chiar dacă nu ești de acord cu conținutul comunicării. Această abilitate poate fi considerată o nimica toata în urmatoarea frază: „dacă cineva îmi spune că urăste prajitura cu vișine doar nu o să urăsc și eu acea persoană”. Sau deseori confundăm nivelele de comnicare și atunci ne supăram, acest lucru se întâmplă deseori în relațiile intime. Vedem cum atunci când o relație devine mai intimă cu atât e mai delicată, ca să nu zic periculoasă. Gândește-te la metafora lui Schopenhauer despre relațiile dintre oameni seamănă cu cele dintre arici și metafora despre capacitatea de a intra în relație fără a ne feri ți fără a feri.

A valida ceea ce spune celălalt nu înseamnă să fii de acord cu ceea ce îți spune, și nici să faci împotrivă să fii mereu de acord. Semnifică să asculți ce au ceilalți de spus cu atenție fără a judeca. Vezi conexiuni sănatoase: Reacțiile pe care le avem față de ceilalți, ca și ale lor față de noi, au un impact biologic mult mai extins decât ne închipuim.

Fără a judeca sau non-judecată înseamnă ca ai deschidere față de tot ce ți se spune chiar dacă te poate atinge într-un fel sau altul. Iar aici este o altă discuție legată de atitudinea ta, atitunine pe care tu o alegi față de ceea ce simti și cum interpretezi. Lasă lucrurile să te atingă și da-ți timp (cateva secunde, minute..) … amână reacția. Meta-comunicarea este în esența un mesaj despre un mesaj. Este, pe de o parte, modul de a gândi și simți in interiorul meu despre ceea ce mesajul primit de la o persoana imi transmite. Sau poate fi, pe de alta parte, despre ceea ce eu doresc să transmit, in spatele limbajului folosit, celuilalt caruia mă adresez.

Aceată amânare te ajută să nu ai o reacție neplăcută și nedorită ulterior, de care posibil să îți pară rău, reacție care poate ofensa interlocutorul.

-De ce este asa important să nu atingi într-un fel ofensiv interlocutorul? Adică de ce nu îi poți spune că a zis o prostie? -Păi, hai să îți răspund cu o întrebare: Care sunt nevoile primare ale ființei umane? Cinci nevoi a identificat Maslov: 1. nevoile fiziologice, 2. nevoi ce țin de siguranța personală, 3. nevoilor sociale, de apartenență, 4. nevoia de recunoaștere socială, încrederea în sine, respectul de sine, 5. nivelul dezvoltării personale, autorealizării.

La toate astea se adaugă o nevoie foarte importantă, aceea a interacțiunii. Nevoile relationale sunt de fapt nevoi emotionale care pot fi indeplinite prin interactiune si conectare sociala autentica. Studiile arată că persoanele care au relații sociale de calitate au durata de viață mai mare față de cei care nu au relații sociale de calitate.

Omul este o fiinţă socială şi în sensul că „are nevoie de celălalt om”!

two-guys

Deasemenea sunt multe studii care arată că o persoană privată de interacțiuni semnificative nu poate supraviețui sau supraviețuiește cu mari deficite…. Multe necesităţi individuale sunt satisfăcute în relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii şi anxietăţii, afiliere, securitate, statut, prestigiu, satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit).

O variantă mai recentă a teoriei nevoilor a fost enunţată de Clayton Alderfer a cărui abordare reduce ierarhia nevoilor a lui Maslow la trei categorii de nevoi: existenţiale (E-existence), relaţionale (R-relatedness) şi de progres (G-growth). Modelul lui Alderfer reprezintă o încercare de creştere a gradului de aplicabilitate a teoriei nevoilor la condiţiile organizaţionale.

  • Nevoile existenţiale. Alderfer include nevoile de pe primele nivele ale ierarhiei nevoilor a lui Maslow, traducându-le în termenii cadrului organizaţional, şi se referă la nevoia de a fi plătit, de a primi beneficii şi de a beneficia de condiţii de muncă decente.
  • Nevoile relaţionale. Sunt similare nevoilor sociale definite de Maslow, iar în mediul de lucru se referă la nevoia de interacţiune socială şi de a intra în contact cu alţii.
  • Nevoile de dezvoltare. Reprezintă combinarea nevoilor de stimă şi auto-depăşire definite de Maslow şi se referă la nevoia de a fi creativ şi de a experimenta creşterea şi dezvoltarea prin activitatea derulată în organizaţie.

Competiția în relațiile intime este dăunătoare!

Competiția într-o relație este întodeauna periculoasă, și cauzează divorțuri, certuri, stress și se escaladează. Fară să exagerez, uită-te în jurul tău, gândește-te la persoanele apropiate ție și vezi cu cine te simți în competiție și bineînteles cât bine îți aduce această competiție?

images-18

Vezi, pentru mine este important cum gestionăm aceste situații și nu să folosi cominucarea pentru a câștiga. De exemplu într-o o seara petrecută cu prietenii poți învăța multe lucuri dacă ai atidudinea bună, decât dacă ai intenția să ai mereu dreptate și să câștigi.

Prin atidudinea bună, repet, ma refer la ce spuneam mai sus, adică de non-judecată și acceptare. Aceastea sunt doua lucruri ce știau pasionați de dezvoltare personală care vroiau sa cucerească lumea cu conversașiile hipnotice sau ceva de genul acesta. Te asigur, însă, că este foarte dificil să asculți și să validezi ceea ce spune persoana apropiată de tine cu care te simți în largul tău, dar este un super exercițiu de creștere și dezvoltare personală. Cu toate acestea nu mă refer șa trucuri lingvistice sau alte vicleșuguri ce țin de comunicarea persuasivă și departe de mine că acestea nu ar fi bune, doar că sunt niveluri de interacțiune mult mai importante pentru dezvoltarea noastră personală. Aspecte fără de care nu poți învăța arta persuasiunii.

În alte cuvinte: A învăța cum să nu reacționezi și in schimb să validezi comunicarea persoanelor apropiate e mult mai important decât să le convingi de ceva sau sa aplici secretele persuasiunii.

Acest articol nu va atinge acele persoane care sunt în căutarea de vrăjitorii sau a modului în care ii putem influenta pe ceilalti, ori pentru acele persone care vor să dezvolte talentul de a gestiona situatiile în care ceilalti nu sunt dispusi sa renunte la realitatea lor. Sau niște tehnici secrete prin care oricine poate avea succes și poate deveni cum dorește.

Aici: „Totul despre psihologia persuasiunii”

De la capacitatea ta personală de a observa limbajul persoanelor apropiate pentru exact ceea ce reprezintă: povestea personală de viață plecând de la modul lor de a vedea lumea, trecând de la tot ce i-a influențat direct sau indirect.

Nu trebuie sa te prefaci că ești de acord cu ceea ce ți se spune, ci doar să asculți ceea ce îți spun dând valoare cuvintelor fără a identifica și interpreta, lucruri care te pot îndepărta.

„Ajută-mă să înțeleg ceea ce intenționzei să îmi spui”

Ce mă face să râd este că multe persoane pasionate de psihologie au tendința să facă eroarea de a crede că știu ce se întâmplă în mintea oamenilor, când de fapt cel mai bine este să întrebi.

„Comunicarea se desfăşoară la două niveluri: intenţional şi relaţional, cel de-al doilea oferind indicaţii de interpretare a conţinutului celui dintâi.”

Aceasta însemnând că orice fel de comunicare am analiza, vom sesiza două aspecte: unul legat de conţinut, cel de-al doilea reprezentându-l relaţionarea propriu-zisă, acesta din urmă cuprinzându-l şi pe primul, fiind, prin aceasta, „o metacomunicare.”

Toate aceste niveluri se intrapătrund foarte ușor între ele și pot da viață unor probleme lingvistice, asa cum a descoperit Gregory Bateson. În realitate în comunicarea de zi cu zi întânlim diverse confuzii semantice, sintactice si pragmatice, lucruri studiate foarte amănunţit în cadrul propoziţiei. Dacă adaugi că fiecare are propriul punct de vedere dat de propria experiență personală, atunci chiar că pe lângă ascultarea necondiționată prezentă avem este foarte utilă ți validarea!

Să asculți cu atenție chiar și ceva cu care nu ești de acord nu înseamnă să lași să ți se urce cu picioarele în cap! hahaha nici gând. Dacă cineva încercă acest lucru, atunci într-un mod diplomat adu la cunoștință ce se întâmplă. Iar pentru a fi și mai indirect posbil ai putea spune: “Hmm, e ciudat, poate nu am înțeles bine ceea ce tocmai îmi spui, ai putea să repeți? Pate ai forțat un pic lucrurile, nu crezi? ”.

PS: validare în psihologie are diverse semnificații, două dintre cele mai importante sunt: validare statistică, adică să validezi un test sau un chestionar, sau validare cu sensul folosit de Marsha Linehan.

Așadar te invit să îmi spui ce crezi despre acest, să lași un comentariu aici, să dai like și share!

Pe curând,

Dana

AbilitățiCoachingConexiuneInterpersonalMediere

Cum să ai relațiile sociale bune?

Embed from Getty Images

Ai mai auzit vorbindu-se despre așteptările pe care le avem de la ceilalți, sau poate te-ai confruntat cu asta pentru că și tu ai asteptări?

Din fericire cercetătorii au găsit o soluție simplă și științifică, este vorba despre conștientizare, care îți permite să vezi într-un mod obiectiv pentru că activezi anumite scheme de gândire. De exemplu Stinson ne vorbește despre optimism social și cum tindem să ne imaginăm relații pozitive înainte ca acestea să se întâmple.

Abilitatea de a avea relații sociale cordiale cu oamenii contribuie decisiv la succesul personal, la eficiență în conducere, la recunoaștere și prestigiu. Pentru Daniel Goleman, persoanele cu abilități sociale dezvoltate sunt adevărate “vedete pe plan social”. Lipsa acestor abilități “îi face până și pe cei mai străluciți din punct de vedere intelectual să naufragieze în relațiile lor interumane, dovedindu-se aroganți, insuportabili sau insensibili”. Din aceste motive dezvoltarea abilităților sociale este esențială din perspectiva teoriei inteligenței emoționale. *vezi supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței

Exprimarea emoțiilor sprijină construirea relațiilor sociale corecte și benefice. Cu cât suntem mai abili emoțional, cu atât putem controla mai bine, mai adecvat transmiterea trairilor afective. Ele nu trebuie nici minimalizate, nici exagerate, ci manifestate firesc. Dispozițiile persoanelor expresive emoțional se transmit asupra celor din jur doar dacă modalitățile de exprimare sunt sincere și moderate. Orice exagerare conduce inevitabil, la respingere.

Goleman amintește de cele patru componente ale inteligenței interpersonale descrise de Harch și Gardner:

  1. organizarea grupurilor – coordonarea activităților unui grup de oameni pentru a atinge obiective consensuale;
  2. negocierea soluțiilor – prevenirea conflictelor și rezolvarea celor existente prin mediere, diplomație, bun simț, tact și răbdare;
  3. relații personale – stabilirea cu ușurință a legăturilor de prietenie, cooperare, înțelegere, respect;
  4. analiză socială – sesizarea și înțelegerea emoțiilor celor in jur.

Aceste abilități conferă farmec personal, reușită socială, poziții sociale. Abilitățile sociale fac posibilă conviețuirea, în profida deosebirilor inerente între oameni.

Dacă vrei să fii popular, să ai mulți prieteni, să comunici eficient și să fii ascultat și nu numai, îți poți dori să îți înbunătățești relațtiile sociale actuale.

Trebuie să îți dezvolți abilitățile sociale.

Iată câteva modalități de a cizela abilitățile sociale cele mai semnificative.

Interacțiunea cotidiană:

  • menține permanent contactul vizual cu cei cu care dialoghezi
  • zâmbește când vorbești sau când îi asculți pe cei din jur
  • relaxează-ți limbajul corporal
  • demonstrează-ți politețea spunând bună!, mulțumesc!, la revedere! și așa mai departe
  • arată interes față de cei din jur întrbându-i despre starea lor, despre famile, planuri
  • discută cu calm motivele neînțelegerii
  • caută o soluție rațională și reciproc avantajoasă

Oamenii sunt prin definitie niste ființe sociale. Ne place sa fim înteleși și apreciați. Din păcate însă, relațiile personale nu mai sunt de mult cultivate, punându-se accent tot mai mare pe realizările individuale. Devenim din ce în ce mai puțin empatici iar relațiile noastre au de suferit.

Pentru a construi relații interpersonale ai nevoie să dezvolți următoarele caracteristici de bază:

  • asertivitatea – comunicarea valorilor personale, ideilor, credințelor, opiniilor, nevoilor și dorințelor într-un mod corect
  • politețea
  • facilitare
  • comunicare verbală și non-verbală
  • mediere
  • empatie
  • criticism constructiv
  • confruntarea cu criticism
  • simpatie
  • comnicare interculturală
  • tact și diplomație
  • carismă
  • negociere
  • ascultare
  • luarea deciziilor
  • clarificare
  • capacitatea de a reflecta

Watzllawick considera că oamenii își creează singuri suferința chiar prin acțiunea de a încerca să-și rezolve problemele emoționale. Paul Watzlawick a fost un terapeut, psiholog, teoretician in comunicare si filozof austro-american, fiind una din cele mai influente personalizzati ale Institutului de Cercetare Mintala din Palo Alto, California.

Potrivit viziunii orchestrale asupra comunicării, un bărbat şi o femeie care polemizează într-o şedinţă de consiliu de administraţie nu sunt doi interlocutori independenţi, ci doar parte integrantă a unei relaţii în mişcare căreia i se subordonează şi pe care o modelează. Postura lor, gestica, mimica, modul cum sunt îmbrăcaţi, atitudinea celor prezenţi, decoraţiunile interioare, dosarele pe care le au în faţă, plasamentul la masă etc. trebuie luate în considerare  la fel ca vorbele rostite de cei doi. Această constelaţie de elemente care definesc contextual comunicării se influenţează unele pe altele, fără a putea fi ierarhizate.

Din perspectiva interacțională, axiomele recuperează sensul originar al termenului latinesc „communicare” (a pune în comun, a fi în relaţie) fără a exclude sensul de „a transmite” supralicitat de modelul  matematic- cibernetic al comunicării. Ele sunt relevante pentru viziunea comunicării ca interacţiune colectivă, condusă de reguli învăţate inconştient. Elucidând unele din misterele comunicării interumane, axiomele pot fi utile pentru însuşirea unora din secrete celor mai subtile tehnici de influenţă în comunicarea în afaceri.

Axioma întâi: „Nu putem să nu comunicăm”

Potrivit acestei axiome, într-o interacţiune interumană, orice comportament are valoare comunicaţională. Astfel, comunicarea este inevitabilă, iar non comunicarea imposibilă. Orice situaţie care implică două sau mai multe persoane este una interpersonală, adică o situaţie de comunicare inevitabilă. Pot avea valoare comunicațională atât vorbele, cât și tăcerea; atât răspunsul, cât și absența lui.

Comunică şi tăcerea, nu doar vorbele. Comunică răspunsul la o epistolă, dar şi absenţa lui, gesturile şi mimica, absenţa lor sau înlocuirea celor  aşteptate cu altele, paloarea sau roşul obrazului, ritmul respiraţiei, bătăile inimii şi tensiunea muşchilor gâtului. Acţiunea ca şi pasivitatea oferă inevitabil o serie de indicii, semne şi semnale. Omul nu  poate să nu comunice, indiferent dacă vrea sau nu. Când ascultă, citeşte, priveşte, miroase, pipăie, gustă, bâjbâie prin întuneric sau doarme, el recepţionează mesaje, chiar dacă are sau nu intenţia asta.

Embed from Getty Images

Comunicarea nu se rezumă la limbajul verbal, vorbit sau scris, şi nici la intenţionalitate. Dincolo de cuvinte şi peste ele, intervin vocea, tonul cu care sunt rostite. Apoi, cuvintelor şi tonului, se adaugă limbajul trupului, postura, fizionomia, mimica, gestica sau culoarea hainelor.

Axioma a doua: „Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: conţinutul şi relaţia”

Planul conţinutului oferă informaţii, iar planul relaţiei oferă indicaţii pentru interpretarea informaţiilor (informaţii despre informaţii). Pentru a explica această axiomă, Paul Watzlawick recurge la analogia cu computerul. Pentru a îndeplini o sarcină, el are nevoie de date (planul conţinutului informaţional), dar şi  de un program, care-i indică cum să le prelucreze (planul relaţiei). În comunicare umană, limbajul conţinutului este unul de informare, iar limbajul relaţiei este unul de comportament.

Axioma a treta: “Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi abordat în termeni de cauză -efect sau stimul-răspuns”.

Logica comunicării nu este una liniară, de tipul cauză-efect. În comunicare, este comod, dar simplist, să admitem că o cauză produce un efect şi un efect are o cauză. De pildă, este riscant să căutăm o cauză unică şi punctuală pentru ruptura unei relaţii; omul comunică în fiecare clipă trecutul său şi experienţele acumulate în timp.

 Un exemplu relevant ar fi acela al unui cuplu aflat la o petrecere. Bărbatul bea izolat într-un colţ toată noaptea. Femeia dansează ostentativ cu alţi bărbaţi. Când rămân în doi, fiecare face reproşuri celuilalt. Fiecare dintre ei este convins că propriul comportament a fost un efect, iar cauza a fost comportamentul celuilalt. El a băut pentru că se simţea părăsit, iar ea a dansat pentrucă se simţea neglijată. Ambii au dreptate şi, totodată, nici unul; fiecare efect este şi cauză, în acelaşi timp.

Axioma a patra: „Comunicarea umană foloseşte atât limbajul digital, cât şi pe cel analogic”

Cele două tipuri de limbaje coexistă şi se intercondiţionează. Conţinutul comunicării îmbracă preponderent forma digitală, iar relaţia pe cea preponderent analogică. Coexistenţa şi complementaritatea lor impune un gen de traducere continuă între ele, cu o inevitabilă pierdere de informaţie şi sensuri. Omul este singura fiinţă capabilă să utilizeze ambele moduri de comunicare. Animalele folosesc exclusiv comunicarea analogică, iar maşinile inteligente, exclusiv pe cea digitală.

Axioma a cincea:  „Comunicarea poate fi simetrică sau complementară”

Orice comunicare este interactivă şi implică două sau mai multe persoane. Interacţiune a două persoane care discută între ele un subiect oarecare implică anumite raporturi de putere şi autoritate între ele.

În orine interacțiune trebuie să ne asumăm responsabilitatea psihologiei personale, adică conștiențizarea oricărei reacții, emoții, cognitivă sau comportamentală. 

Urmărește acest blog  în continuare vei găsi articole despre psihologia relațiilor, despre relații periculoase și cum despre cum putem îmbunătăți relațiile gandindu-ne la ele.

Rezonează, recomandă, inspiră, conectează-te și acționează! 

Pe curând,

Dana

Bibliografie:

  • Supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței Marius Furtună, 2012
  • Watzlawick, Beavin & Jackson, Pragmatics of Human Communication, New York, 1967
  • Watzlawick, Beavin Jackson , Une logique de la communication, Editions du Seuil, 1972
WE FOUND AN EVENLY MATCHED BRIDGE!
InterpersonalPsihologieRelaționalizare

9-Caracteristici pentru o Relație Benefică

Imaginează-ți cum arată, pentru tine, o relație satisfăcătoare care să te împlinească și să te încurajeze din punct de vedere emoțional, intelectual, artistic, spiritual și profesional, o relație sănătoasă de lungă durată!

Imaginează-ți  cum arată o relație care merită păstrată!

Abilitatea de a avea relații sănătoase, autentice nu este înăscută, este formată în copilărie și se poate dezvolta ca adult; cum de altfel putem dezvolta și învăța multe alte abilități.

Pornind de la câteva întrebări despre relațiile de familie, sociale, profesionale, romatice și de prietenie, am pus creionul pe hârtie și am dezvoltat acest model bazat pe 9 caracteristici esențiale într-o relație interpersonală; care poate fi usor urmarit și integrat în viața de zi cu zi, fiind un studiu și o practică bazat pe experiențe personale, având a bază o dezvoltare personală, observații și notițe. Este un stil de viață!

Relațiile interpersonale sunt sisteme dinamice ce se schimbă o dată cu experiența noastră; ele au un început, o durată și un sfarșit

Tendința relațiilor interpersonale este de a crește și de a se înbunătați atunci când oamenii încep să se cunoască, devin apropriați, se pot dezvolta parteneriate bune, relații de prietenii și de iubire; dar în același timp acestea se deteriorează când oamenii au așteptări neîmpărtășite, se separă, schimbă locul de muncă, se mută în alt oraș sau formează alte relații. 

Etapele relaționale sunt in primă fază conexiunea, asocierea, relaționalizarea, conectarea, iar pe plan secundar construim relația păsându-ne de celălalt; dezvoltăm încredere bazându-ne pe o experiență comună și obiective comune. În a treia fază, de continuare, se formează prietenii de lungă durată, relații romantice, căsătorii, parteneriate în afaceri. În acesta etapa are loc o continuă creștere și dezvoltare atât personală cât și a relației. Deterioarerea, fiind a parta etapă – ps: nu toate relațiile se deteriorează, dar cele care nu merg ne pot ridica anumite probleme emoționale, de încredere în ceilalți și față de sine.

În concluzie problemele emoționale se datorează relațiilor nesatisfăcătoare, această conștientizare, ar putea fi un punct bun de îndreptare spre autocunoaștere și înțelegerea modului personal de a relaționaliza. 

Sfârșitul relației, etapa finală, poate veni printr-o despărțire, moarte, separare fizică. In cazul prieteniilor și relațiile sexuale pot aduce sfarșitul, deoarece între prieteni deseori apare cererea de a trece la un alt nivel. iar dacă această cerere nu este îndeplinită relația se rupe.

Construiește relații interpersonale satisfăcătoare prin empatie, compasiune, atenție, comunicare verbală și nonverbală bună, dragoste, încredere, loialitate, fidelitate și respect.

La  aceste însușiri de bază, mai adăug o calitate privind relațiile romantice, aceea de a avea relații sexuale bune; un factor important într-o relație de cuplu.  

Să ne focusăm pe continuitate, pe relațiile de lungă durată în viața de familie, în relațiile de cuplu și prietenii, relațiile profesionale și sociale. 

Relațiile sănătoase, din teoria atașamentului, au o fundație construită pe atașamente sigure în context stabil, unde în acest mediu omul funcționează optim și cu succes, crește siguranța în propria persoană.

Confortabile cu intimitatea și interdependența, de obicei, astfel de persoane sunt optimiste și sociabile în viața de zi cu zi. Pe de altă parte, frica de atașare duce la evitarea intimității și teama de abandon, ceea ce îngreunează constrirea relațiilor, iar dacă au relații astfel de persoane trăiesc cu frica de a nu pierde partenerul. Stilurile de atașament și modul de a relaționaliza se învață în copilărie. Iar experiențele relaționale de-a lugul timpului ne întăresc anumite convingeri și frici, sau ne pot vindeca.

Relațiile care nu merg se pot datora unor suferințe, dezamăgiri, angoase din copilărie.

Făcand o legatură între analiza tranzacțională, trăsături de caracter și relațiile interpersonale am ajust la modelul delor 9 Caracteristici pentru o Relație Benefică, sau putem numi Ansamblu de Însușiri Morale manifestate prin empatie, compasiune, atentie, comunicare verbală și nonverbală bună, dragoste, încredere, respect, fidelitate și loialitate!

Să vedem ce înseamnă fiecare și cum se interconectează: 

  1. Empatia este sursa unor relații interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Empatia ne ajută de fapt să clarificăm experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul nostru. O persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune.
  2. Compasiune înseamnă a investi tot ce este necesar pentru a vindeca rănile altora. Este un sentiment de înțelegere. Compasiunea este adesea, deși ne-inevitabil, componenta cheie în ce se manifestă în contextul social ca altruism. În termeni etici, expresiile de-a lungul timpului ale așa zisei Regula de aur, adesea implică prin încorporare principiul compasiunii: Să facem altora ce vrem să ni se facă nouă.
  3. Atenție a-i acorda unui om prețuirea cuvenită, concentrându-te asupra spuselor sale. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. Este o formă de interes, grijă, preocupare specială pentru cineva.
  4. Comunicare verbală și nonverbală bună, comunicarea interpersonală este despre ce spui și cum transmiți prin tonul vocii, expresii faciale, gesturi și prin limbajul corpului, este despre tine. Comunicarea nonverbală poate arăta fără cuvinte ceea ce simți, în sens pozitiv sau negativ. Autocunoașterea duce la o comunicare mai bună, prin simplu fapt că știi să îți alegi mai bine cuvintele și cum reacționezi nonverbal la situații stresante. A te cunoște și a fi autentic duce la sincronizare între ceea ce spui și ceea ce simți. Comunicarea eficintă are la bază ascultarea activă și a acorda atenție; oferirea și primirea de feedback, sunt importante pentru clarificarea mesajului, reflectare.
  5. Dragostea este sentiment de afecțiune față de o persoană, iubire. Dragostea este de mai multe feluri, în familie, în cuplu și în prietenii. Îți arați dragostea profesional prin apreciere și devotare. Atracție (pasiune), apropiere, devotament (angajament) sunt calități ale dragostei într-un cuplu. Într-o prietenie apropierea poate fi fără atracție. Cum am învățat dragostea în copilărie așa o practicăm ca adulți; când ne putem da permisiunea de a iubi și a fi iubiți, putem învăța să dăm și să primim.
  6. Încrederea este un sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritatea cuiva. A fi aproape în mod adecvat, a avea incredere, a te simti in siguranta. Încrederea se dezvoltă în primul an de viață. Dezvoltăm încredere bazându-ne pe o experiență comună și obiective comune. Încrederea se bazează pe loialitate, oferă siguranță și stabilitate.
  7. Respect este o atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva, poate fi un aspect mai important ca dragostea, deoarece a fi iubit nu înseamnă tot; ceea ce cu toții avem nevoie este respect, în special de la cei apropiați, cei cu care ne-am conectat la un nivel mai profund. Deasemenea este important să arătăm respect pentru timpul, spațiul, alegerile celuilalt: să arătam compasiune, să fim sinceri, să încurajam potențialul de creștere al persoanei apropiate (rudă, soț/ie, prieten/ă, coleg/ă), să ascultăm cu atenție și practică empatia, pune-te în pantofii celuilalt celulalt pentru a înțelege mai bine o situație, alege cuvintele cu atenție, arată considerare, poartă-te onorabil, protejeaza-ti partenerul și relația. Arătă respect față de propria persoană. 
  8. Fidelitate înseamnă statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudini; devotament, credință, precizie și exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității. Arată fidelidate unor obligații, datorii, responsabilități!  – fiind un aspect stresant în relații, deasemenea des întânlită în articole de specialitate, mai ales când vine vorba de relații romantice, vorbindu-se despre infidelitate fizică și emoțională; iar actul de a înșela este un lucru complicat când pentru două persoane a înșela înseamnă două lucruri total diferite, atât în relațiile de cuplu, de prietenie, de familie sau profesionale. A fi fidel unei persoane demonstrează loialitate continuă și sprijin.
  9. Loialitate este un sentiment puternic de devotare, fidelitate. Înseamnă a folosi vremurile grele pentru a onora angajamentele față de cei apropriați: cinste, credință, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie. Loialitatea este o caracteristică internă morală. Vine dine din dragoste, devotare, dedicație, responsabilitate față de starea de bine a celuilalt. A fi loial arătând respect, fiind confidențial, arătând empatie, asigurând prezența ta cand este nevoie, mai ales în momente de criză oferă încredere și siguranță în relație. Deasemene, loial înseamnă și a nu vorbi în mod critic, negativ despre cineva apropiat, putând împărtăși frustrarile cu prietenii apropriați, astfel încât te poți plânge fără a denigra altă persoană. Nevoile persoanei cu care ești într-o relație bună, sunt mai presus decât nevoile celorlalțiLoial mai înseamnă să te adaptezi unei situații care nu îți este preferată, dar care înseamnă mult pentru cealaltă persoană. A alege să fii loial în atitudini, cuvinte și acțiuni este o decizie personală. Loialitatea le implică pe toate celelalte însușiri fiind cea mai importantă. 

    Învață să faci compromisuri – atâta timp cât sunt compromisuri sănătoase! 

ComunicareInterpersonalPsihologieRelaționalizareSocial

Conexiuni sănătoase

Relații sociale și sănătate

Reacțiile pe care le avem față de ceilalți, ca și ale lor față de noi, au un impact biologic mult mai extins decât ne închipuim. Este vorba despre declanșarea unor cascade de hormoni care ne reglează întregul organism, de la inimă până la sistemul imunitar, determinând relațiile bune să acționeze ca niște vitamine, iar pe cele proaste ca niște otrăvuri. Ne putem „molipsi” de emoțiile celorlalți oameni tot așa cum luăm o gripă, iar, pe de altă parte, consecințele izolării sau cele ale unui stres social intens ne pot scurta viața.– Inteligența Socială: Daniel Goleman

Să începem cu ceva documentare despre „ce înseamnă bunăstarea persoanelor”, întrebare care ne face să reflectăm atât asupra sistemelor de sănatate publică și a calității vieții, cât și asupra calității relațiilor interpersonale, ca mod de vindecare și cură.

Multe studii au demonstrat că există o strânsă legatură între integrarea socială a individului și sănătatea fizică. Studiile arată că persoanele care au relații sociale de calitate au durata de viață mai mare față de cei care nu au relații sociale de calitate. De asemenea în multe cazuri, este partenerul de viață care moare la scurt timp dupa moartea personei dragi. Izolarea socială pare a fi cel mai mare risc pentru moarte. Prin urmare, suportul social favorează sănătatea și bunăstarea personală.

Multe necesităţi individuale sunt satisfăcute în relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii şi anxietăţii, afiliere, securitate, statut, prestigiu, satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit).

Dinamica acestor necesităţi orientează relaţiile dintre persoane. Sunt relaţii constituite în primul rînd pentru satisfacerea necesităţilor de sociabilitate: Relaţiile de prietenie, „distracţia” în comun, relaţiile de dragoste, relaţiile sociale (relaţiile de muncă, politice) unde componenta interpersonală este puternică.  Relația de cuplu este o relație interpersonală intima caracterizată de un număr considerabil de interacțiuni zilnice ce poate constitui un stres interpersonal puternic semnificativ cu risc cardiatic, deasemenea cercetarile arată că sadisfacerea conjugală reprezintă un factor important.

În particular satisfacerea din cadrul relației de cuplu înbunătățește calitatea vieții și este asociată cu cu un stil de viață pozitiv reducând stresul psihologic. De exemplu lipsa intimității poate duce la depresie. În aceeași măsură criticitatea sau hiperprotectivitatea care limitează comunicarea costructivă reduc satisfacerea în cuplu. Dar având în schimb un comportament de implicare de preocupare, un interes față de partner în a avea discuții constructive are un efect psihologic pozitiv asupra partenerului.

Fiind evidend cum corpul și mintea sunt conectate și se adaptează mediului în care traim, acestea încearcă să răspundă în cel mai bun mod posibil situațiilor cererilor care vin. Cu timpul anumite moduri de a răspunde la situațiile cotidiene, devin stabile și transmit corpului nostru o experiență emotivă constantă. E de mult știut cum starea fizică, bună sau rea, este condiționnată de sfera afectiv-emoțională și viceversa, cum starea psihică are repercusiuni asupra sănătății fizice.

friends playRelaţiile dintre o persoană şi alte persoane sau relaţiile interpersonale se numără în zilele noastre printre cele mai interesante şi mai pasionante subiecte privitoare la viaţa socială, la interacţiunea dintre individ şi societate.

Omul este o fiinţă socială şi în sensul că „are nevoie de celălalt om”.

Omul este o fiinta socială, nu poate trăi singur. Relatiile sunt cleiul care încheagă unitatea dintre oameni. Cu cât relațiile sunt mai solide cu atât unitatea e mai puternică.

Deasemenea relațiile interpersonale ocupă un loc central în structura personalității. Iar contactele sociale ne ajută să depășim incertitudinea sau stresul, să controlăm o situație care provoacă anxietate, să înlaturăm frica.

Te-ai întrebat vreodată de ce nu te poți gâdila singur?

Pentru ca avem capacitatea de a distinge factori externi de cei interni sau autogenerați.

Probabil știți că a fi conștienți referitor la ce simțim, cum simțim și emoțiile noastre, înseamnă a avea o bună reprezentarea a noi înșine care este baza pentru o sănatate mentală buna, și prin urmare are impact asupra sănatății fizice.

Acum, propunerea mea pentru a te apropria de ceea ce ești, este să începi cu a medita, mai întâi să găsești o formă simplă de meditație care ți se potriveste, chiar cum ar fi să observi cum respiri.

Pe curând,

Dana

Evenly Matched