Etichetă: Tehnologie

ComunicarePsihologiePsihoterapieSocialSoluții

„Elogiu” artei de a procrastina, psiho cercetat

pe septembrie 11, 2017

    Știai că ai motive pentru care este bine să procrastinezi? Este un subiect la modă și n comportament des întalnit despre care se scrie în principiu cum acționează și găsești soluții de cum să scapi de ea, deasemenea procrastinarea poate fi ușor confundată cu lenea.

În dicționar a procrastina înseamnă „a amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa”. Procrastinarea este o modalitate de a ne proteja de trairea unor emotii neplacute. 

pexels-photo-319969

A trecut vara, încă nu vine cheful de treabă, începe școala, încep studiile, noi proiecte la birou sau individual, trafic, se întorc cu toții. Te sprijini pe cot, ții capul cu mâna, ai ochii spre prima fereastră, gândindu-te la plăcuta vacanță recentă, ba mai mult te simți ca și cum ai fi acolo acum. Sună telefonul, primești un mail, trebuie să mămânci… bine hai lasă faci după pranz ce aveai de făcut. A venit după-amiaza, ai o ședință neprevăzută sau un telefon important, ori un mail urgent. Nici nu știi ce s-a întâmplat și ești deja ești în drum spre restaurantul tău preferat sau spre casă, gândindu-te ce pregătești la cină. Ziua a trecut, încerci să adormi fără să te stresezi, mâine e încă o zi.

Știi că îngrijorarea te face să te simți mai bine? Cel puțin îți dă senzația că ai făcut sau că faci ceva cu problemele tale.

Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii.

Pentru un individ, procrastinarea poate duce la stres, un sentiment de vinovăție, pierderea productivității personale, crearea unei crize și dezaprobare din partea altora pentru neîndeplinirea unor responsabilități sau a unor angajamente. Dar ține cont că sunt și laturi pozitive.

Plictiseală și creativitate

Prof. Univ. Dr. Sandi Mann, University of Central Lancashire spune că este o strânsă legătură între plictiseală și creativitate: plictiseala fiind o forță motivațională. Sandi a descoperit că oamenii au cele mai bune idei atunci când sunt plictisiți, ceea ce înseamnă că această stare îi ajută să fie mai creativi. Pentru copii mai ales, plictiseala este foarte benefică, deoarece le solicită creativitatea pentru a găsi modalități inventive de a se amuza. Vezi Psihologia Plictiselii și Încă Ceva Creativ. 

Procrastinarea face bine și te ajută să fii mai creativ

Sigur că poți învăța strategii pentru a elimina procrastinarea și a-ți crește eficiența, internetul e plin de soluții, e la modă. Unii psihologi spun că atunci când amâni ai o satisfacție imediată care este seducătoare și de aici tendința de a evita sarcinile dificile.

Cum ar fi idea de a merge la psihoterapeut, care este bună, dar este o sarcină dificilă și aceasta. Amânarea de a începe ședințele aduce satisfacție pentru că intenția deja o ai, dar decizia încă nu ai luat-o (în cazul în care ai amânat sau încă amâni psihoterapia: „Luna viitoare sun să îmi fac programare …”

Motivul pentru care mai întâi alegi sarcinile mai ușoare este că obții mai repede satisfacție, iar sarcinile dificile nu te fac să te bucuri imediat.

Influența familiei sau tendința către perfecționism te poate face să procrastinezi. Tendința către perfecționism are la bază are teama de a fi criticat pentru că ceva nu este destul de bine. Influența familiei este foarte importantă, deoarece ai învățat niște ritualuri cărora te decici o bună parte din viață, unele care funcționează pentru tine și altele care nu prea te ajută. Aceste subiecte merită atenție aparte.

Să revenim, studiile ne arată că cine are capacitatea de a aștepta și de a găsi plăcere în această așteptare va avea mai mare succes în viață. 

Adam Grand, psiholog organizațional și profestor la Wharton School universitatea din Pennsylvania, spune că procrastinatorii sunt mai creativi față de ceilalți și că au idei strălucitoare după lungi perioade de procrastinare. Îl puteți vedea pe Adam în acest TED, The surprising habits of original thinkers.

Partea negativă a procrastinării este atunci când amâni ceva și tot amâni pentru că nu ai chef, nu vrei să faci acel lucru și nu îl faci cu toate că trebuie. Există o artă în a procrastina: The Art of Procrastination.  Mai mult, psihologul Maria Konnikova vorbește despre cum să fii mai creativ procrastinând: To boost your creativity, procrastinate.man-person-relaxation-steps

„A lăsa pe mai târziu e mai bine decât a greși”, spunea Thomas Jefferson. Legat de acest principiu, filozoful Stanford John Perry, autorul cărții „The Art of Procrastination”, ar trebui să fie de acord. Perry spune că problema nu e problema, ci problema este modul în care reacționezi la problemă. Prin urmare, soluția este să nu reacționezi: procrastinează, amână, retrimite, tărăgănează, tergiversează. Tot el a amânat publicarea cărții Structured Procrastination timp de 17 ani, făcând altceva între timp bineînțeles: gradinărit, ping pong sau picta. Strategia lui Perry este rafinată și evaluată fără nici o grabă. Știi sigur că graba strică treaba.  PS: Lui Leonardo Da Vinci i-au luat 16 ani să facă faimoasa Mona Lisa, iar Martin Luther King a avut un vis. 

O strategie și un calendar pentru a face față priorităților

Este important să alegi o bună metodă personală de a procrastina, să ai echilibru și atunci creativitatea ta va avea de câștigat. Dacă te organizezi cu răbdare și faci o listă detaliată cu lucrurile pe care le ai de făcut de la cele mai urgente la cele mai importante, atunci sfatul este să te concentrezi pe cele din urmă.

Ai scris deja? Atunci apucă-te de treabă astfel încât să ai impresia că nu ai eficiență și că nu se mișcă nimic. Nu are sens, nu? Dar doar așa te va cuprinde vinovăția, și toată imaginea creată va rămâne intactă și inactivă. Cum spuneam mai sus: îngrijorarea te face să te simți mai bine.

Așadar, nu face azi ce poți face mâine, sau mai bine poimâine, dar cu un pact: „Procrastinatorul din tine trebuie ținut să nu facă nimic și calendarul din tine trebuie să se dedice altor activități, total diferite doar ca să evite ceea ce are de făcut în absolut.”

Încercând să te îndepărtezi de la priorități, ajungi să te grăbești să termini cea mai mare parte din treaba mai puțin importană, ca apoi cu succes să înfrunți ceea ce era mai urgent. Pare un joc de copii, dar de fapt procrastinatorul organizat e productiv și până una alta trebuie să își ia doza de auto-înșelăciune, jucându-se cu propria persoană pe diferite niveluri de priorități.

person-woman-apple-hotel

Valorifică puterea de amânare pentru a îți atinge obiectivele

Pentru încheiere, atâta timp cât îți știi prioritățile este mult mai distractiv să faci altceva care este mai important, cum ar fi să citești un articol din NY Times: Why I Taught Myself to Procrastinate.

 Fiecare la timpul lor și cu timpul lor

Unii psihologi nu ar fi de acord cu amânarea lucrurilor pe care le dorești, asta ar putea părea irațional. Totuși, ia-ți timpul de care ai nevoie și fă-ți treaba. Asigură-te că amânarea ta este structurată, pentru ca lucrurile să funcționeze. Procrastinare este o artă după cum ai văzut. Până la urmă, de multe ori, când nu îți rămâne nimic urgent de făcut, faci ce e important.

 Cum spunea Pablo Picasso:  Inspiratia vine, dar trebuie sa te gaseasca muncind

Pe curând,

Daniela

Când ai chef să mai citești ceva, îți recomand un articol genial: How to Procrastinate and Still Get Things Done 

ComunicarePsihologiePsihoterapieRelații SocialeSocial

Psihologia Plictiselii și Încă Ceva Creativ

pe august 22, 2017

Poate știai că plictiseala conduce la dezinteres, lipsă de concentrare a atenţiei sau, chiar, somn. Chiar și în dicționar, plictiseala este descrisă ca o stare emoțională negativă care apare din cauza singurătății, a lipsei de ocupație. Apare și atunci când ceea ce faci nu ți se pare atrăgător, fie la locul de muncă, la școală, în realțiile sociale sau în viața de cuplu. Este atunci când ai senzația că timpul trece greu și nu ai chef să faci ceva.

Așa cum spuneam în articolul precedent, una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. Așa cum comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc deteriorarea la relațiilor, plictiseala face la fel.

Te gândești că ai nevoie de noi activități în care să te implici cu pasiune și de unde să îți iei motivația? Crezi că ai nevoie de motivație pentru a face ceva? Sau poate de ceva inspirație? Atunci descoperă cum plictiseala este oportunitatea ta de a contempla viața.

Îm articolul „Cum să eșuezi ca să ai succes?” spuneam că acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Este foarte bine să treci la acțiune fără motivație. Iar de obicei poți simți motivație dacă vine inspirația. Așteaptă să se întâmple ceva important în viața ta, să îți dea motivația de care ai nevoie. La naiba nu e așa, și știi prea bine că dacă vrei cu adevărat să faci ceva te pui în acțiune, iar apoi vine și inspirația, după care apare motivația.

Unii oameni spun că nu au timp să se plictisească, și asta pentru că sunt ocupați. Este o diferență în a fi ocupat și a te simți viu sau a simți că că ai un sens. 

Unii psihologi spun despre experiența plictiselii ca având legătură cu frustrarea: atunci când eşti incapabil să te angajezi într-o activitate satisfăcătoare şi interesantă. Vorbesc despre experiența plictiselii ca lipsă de sens în general, iar contribuția mediului plictisitor ce te înconjoară, ca atunci când ai sentimentul că totul şi toată lumea din jurul tău te plictiseşte, este foarte importantă.

 

pexels-photo-68775Ce ai face dacă nu mai ai agenda plină?

Cei doi parteneri spiritruali, Gray Zucav si Linda Francis zic asa: „Plictiseala te determina sa te indepartezi de ceea ce este cu adevarat important. Precum dependenta de munca si perfectionismul, plictiseala este o modalitate de a-ti distrage atentia de la experientele interioare. Obsesia pentru munca si perfectiunea distrag atentia de la emotii, concentrand-o in afara, spre alte preocupari.” Sursa: Despre Plictiseală (Psihologie, psihoterapie si hipnoza clinica).

Ca și frica, plictiseala distorsionează realitatea. Am ascultat un TED, unde Isaac Lidsky Vorbește despre cum să înfrumusețezi adevărul și să-ți scrii propria ficțiune, despre ce realitate creezi pentru tine în carieră, viața personală, în relații, în inimă și-n suflet. Tot el spunea că frica umple golul cu orice preț, înlocuind anxietatea cu ceea ce știi, oferind ce e mai rău în loc de ambiguități, substituind presupunerile cu rațiunea. Așa cum, frica înlocuiește necunoscutul cu ceva îngrozitor și plictiseala înlocuiește necunoscutul cu ceva negativ și poate și îngrozitor. 

Tehnologia și exces de plictiseală

Într-un articol mai vechi al meu scriam tot despre plictiseală ca fiind o lipsă a bucuriei de viață și despre lipsa de energie care este cauzată de lipsa pasiunii în viață. Acum cu toții folosim smartphonul mai ales când ne plictisim: A scris cineva?/ Ce mai e nou?/ Cine ce a mai făcut? / Saluut, uite al birou mă plicti! Tu?

În fine, știi cam despre ce metodologie vorbesc. Ideea este că atunci când ignori telefonul ai mai mult timp de gândire și o mai mare eficiență în general. E productiv să verifici telefonul doar pentru lucruri importante și nu ca să te distragi de plictiseală sau mai rău, de la prea multă muncă. Claritatea și creativitatea apar atunci când tu controlezi tehnologia și nu invers. Super, aștepți să se întâmple ceva, iar când se aprinde telefonul în mod automat îl verifici: o notificare de la Netflix cu o nouă serie, sau Twitter, Instagram, LinkedIn, Facebook, Telegram, Snapchat, Pinterest. YouTube și timpul a trecut și nu ai făcut tot ce ți-ai propus, iaca un pic de frustrare…

Stai am uitat să menționez WhatsApp și nenumăratele grupuri din care faci parte. Cu toatea astea tot mai ai momente de plictiseală.

Mie îmi place tehnologia, mă folosesc de ea și îmi place să spun că eu controlez platformele și nu ele pe mine, am notficările oprite la majoritatea aplicațiilor, iar unde mai vreau să văd câte ceva am setări fără sunet și pe modul „banners alert style and no sound„. Telefonul sună doar când primesc apel sau mesaj clasic, dacă nu e pe mod silențios sau de noapte.

Tu te poți folosi tu de tehnologie și nu ea de tine.

Când ai prea multe notificări trăiești cu frica de a nu pierde ceva un eveniment, o activitate, un film, un joc, ceva extraordinar. Dar în realitate riscul este să pierzi timp, energie, ore de somn, timp de calitate cu prieteni, familia sau timp eficient la birou. În engleză FOMO (Fear Of Missing Out).

pexels-photo-225232

Beneficiul Creativității

Da exact, există un beneficiu. Prof. Univ. Dr. Sandi Mann, University of Central Lancashire spune că este o strânsă legătură între plictiseală și creativitate, plictiseala fiind o forță motivațională. Ea a descoperit că oamenii au cele mai bune idei atunci când sunt plictisiți, ceea ce înseamnă că această stare îi ajută să fie mai creativi. Pentru copii mai ales, plictiseala este foarte benefică, deoarece le solicită creativitatea pentru a găsi modalități inventive de a se amuza.

Manoush Zomorodi, Tech podcaster, ne vorbește în acest TED despre How boredom can lead to your most brilliant ideas.

În prezent, se acceptată larg definiția propusă de John D. Eastwood și colaboratorii săi, potrivit căreia plictiseala reprezintă o stare potrivnică (the aversive state) care apare când nu suntem în măsură să fim atenţi la informaţii interioare (de exemplu, gânduri sau sentimente) sau exterioare (de exemplu, stimuli din mediu) necesare pentru a participa la desfăşurarea unor activităţi. Sursa: Lăsați copiii să se plictisească!

Psihologul britanic Adam Philips, specializat în psihoterapia pentru copii și foarte cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul sănătății mintale a acestora, susține că plictiseala poate fi un factor de dezvoltare psihică a copiilor, o șansă pentru a contempla lumea, împiedicând trecerea în grabă prin ea (Philips, 1998, apudHolmquis, 2016). Dr. Teresa Belton, cercetătoare la School of Education and Lifelong Learning, University of East Anglia, consideră că plictiseala este crucială pentru dezvoltarea imaginației (vezi Belton, 2008). Sursa: Lăsați copiii să se plictisească!

„Plictiseala este esențială pentru dezvoltarea stimulilor interni ai fiecăruia, aceștia fiind esențiale pentru procesele creative.”

Ok, deci ce faci atunci când te pluctisești?

În primă etapă o poți privi cu noi ochi: cum că sporește atenția, creativitatea și implicarea socială. Nu fugi de ea și nu o evita.

Te aștept și pe pagina Studioului de Psihoterapie să dai share, să arăți dacă ți-a plăcut sau poate nu, iar dacă ai ceva de spus lasă un comentariu, îl aștept cu drag.

Pe curând,

Daniela

InterpersonalPsihologiePsihoterapieSocialTehnologie

Relațiile nu sunt opționale

pe noiembrie 26, 2016

Am pornit cu sfârșitul conferinței lui Gaspar, un eveniment care m-a îmbogățit psihic, mai ales prin prisma faptului că am ascultat un om cu foarte mult bun simț, cu un echilibru candid între modestie, conștientizarea propriilor limitări și fermitatea blândă a unui psihoterapeut cu experiență.

În teoria Imago, alegerea partenerilor nu e întâmplătoare. Subconștientul nostru are o „agendă secretă” prin care ne face să ne îndrăgostim de persoane care se vor comporta ulterior ca cei care ne-au influențat cel mai mult copilăria (părinți, bunici etc), pentru că intenția superioară a relațiilor de iubire este de creștere și vindecare. Cheia e să înțelegem că, în această relație, nu sunt doi inamici, ci doi aliați la fel de „bușiți”.

Anatomic vorbind, memoria implicită, care se formează din viața intrauterină și e prezentă majoritar în creierul copilului până la 2 ani, stochează involuntar informațiile pe care memoria explicită (de după vârsta de 2 ani) le reactualizează în mod voit. Dar cele inițiale ies la iveală, din memoria implicită, în momente de criză.

Ce înțeleg eu din chestia asta e că, practic, o părticică tare deșteaptă (dar cam sadică🙂 ) din creierul nostru reperează caracteristicile cele mai dubioase (adică exact alea care ne calcă pe bătături) la cei din jur și ne fac să ne apropiem de oamenii care ne pot ajuta să ne vindecăm de propriile răni, dar printr-un proces dureros de a ne forța să conștientizăm. Ăia care avem norocul și puterea să conștientizăm🙂 În caz contrar, trăim relații toxice și ne lamentăm, ne plângem fiindcă ne învârtim iar și iar într-un cerc vicios. Conflictele sunt prilej pentru a crește, a evolua dar dacă nu pricepem asta, ajungem în același punct de unde am plecat, de fiecare dată.

Comportamentele toxice sunt:

  • critica (concentrarea pe punctele și acțiunile negative ale partenerului, fără a le aduce în discuție și a le aprecia pe cele pozitive)
  • intrarea în defensivă (și contraofensivă)
  • disprețul (marcat, deseori, de o atitudine de superioritate și sarcasm)
  • blocajele de comunicare (evitarea discuției, fuga de conflict etc.)

Cu ce a ținut Gaspar să rămânem este că toți suntem de pe aceeași planetă Pământ, și femeile și bărbații. Ne diferențiază doar contextele prin care am trecut (mai ales atunci când eram mici) și tipul de atașament pe care ni l-am format și care ne ghidează și comportamentele în cuplu. În afară de atașamentul sigur care îi face pe oameni să se poarte într-o manieră echilibrată și chiar să se certe inteligent (o să revin la treaba asta), mai există cel de tip evitant, cel anxios și cel dezorganizat. Odată ce identificăm categoria care predomină la noi înșine și la partener și stilul în care iubește fiecare dintre noi, evoluția înspre bine a relației poate începe. De reținut că persoanele cu tipuri de atașament diferit se atrag (Ahaaaaa!, asta explică o groază de chestii….)

Cei cu atașament evitant sunt pragmatici, au o atitudine de superioritate, consideră că abordările psihologilor sunt un bullshit, se protejează de ceea ce înseamnă iubire și intimitate. Ca niște „țestoase în carapace”, sunt autosuficienți, se detașează ușor și păstrează distanța, la baza acestor comportamente stând, în general, teama de respingere. Ei simt deseori tristețe, se simt singuri, neînțeleși, au așteptări mari și îi caracterizează un perfecționism care îi face să vadă defecte peste tot și să vadă partea goală a paharului. Exagerează părțile slabe și interpretează mereu în mod negativ. Sunt influențați de imaginea unui partener ideal sau de fantomele fostelor relații pe care le păstrează deschise, just in case. Le e greu să se conecteze emoțional, să spună „te iubesc”, nu reușesc să descifreze mesajele nonverbale și nu-și permit să simtă empatie. Sunt reci atunci când relația nu funcționează și se retrag deseori acolo unde se simt în siguranță. Hiper-raționează și flirtează. Se regăsește cineva în descrierea asta?🙂

69% din problemele care apar în cuplu sunt nerezolvabile, apar mereu. Important este să le acceptăm, să nu le lăsăm să ne blocheze comunicarea și conectarea. Ființa umană se naște printr-o relație, e rănită astfel și se vindecă tot printr-o relație.

Cei cu atașament anxios, așa-numitele „furtuni de gridină”, au un radar interior foarte fin și identifică pericolele la nivel de relație dar se activează emoțional atât de puternic încât nu se mai pot controla, exagerează amploarea problemelor și devin impulsivi. Se gândesc prea puțin la ei înșiși (se subapreciază) și prea mult la partener (pe care îl ridică în Slăvi), rulează scenarii (apropo, cică mintea noastră înregistrează zilnic între 12000 și 16000 de gânduri :O ), din care cauză se agață, nu-i permit timp liber celuilalt, sunt needy și moody, au o stimă de sine scăzută, un comportament haotic și rămân în relații toxice din frica de a fi abandonați. Au tendința de a manipula, trimit mesaje de gelozie, lucru care, în relația cu cei evitanți, e și mai enervant pentru cei din urmă și îi îndepărtează mai tare.

Eu….am bifat cam multe. Din ambele liste😦

Ce e de făcut?

Da, există și o soluție🙂 Primul pas e conștientizarea și asumarea schimbării propriului comportament. Doar pe el în putem controla, gândurile și emoțiile trebuie acceptate și înțelese prin întoarcerea în timp, în copilărie. Tehnicile de liniștire sunt un instrument esențial. Evitantul, ca un copil care a crescut într-un deșert emoțional, e bine să accepte frica, frustrarea, furia, abia apoi având capacitatea de a simți și emoții pozitive. Are nevoie de afecțiune, atenție, respect, spațiu, încredere, toate bine dozate. Anxiosul a avut parte de un comportament ambivalent și imprevizibil din partea celor dragi, îi e teamă că momentele de afecțiune se vor termina așa că se ține „cu dinții” de ele. Are nevoie de afecțiune, apropiere fizică, reasigurare și feedback, atingeri concrete și sigure (care activează oxitocina și îl liniștesc), să i se ofere curiozitate pentru sentimentele și emoțiile sale.

Evitantul se consideră persoana cea mai importantă din propria viață dar e indicat să ia în serios și responsabilitatea pentru familia sa. Anxiosul, dimpotrivă, în timp ce se gândește la ceilalți, trebuie să-și dea seama că persoana sa e cea mai importantă din propria viață.

Toate relațiile au nevoie, ca să fie conectate, de SIGURANȚĂ, ARMONIE (cei doi parteneri se văd, se aud, se simt) și CREDINȚĂ, sentimentul abstract de încredere în faptul că partenerul are grijă de mine, mă apreciază și va găsi o soluție prin care va face diferența între emoțiile și comportamentul meu. Cuplurile fericite știu să se certe inteligent, în așa fel încât mesajul fiecăruia să ajungă la celalalt, iar partenerii au învățat să fie nebuni pe rând: unul îl vede pe celălalt ca pe un copil care suferă și se gândește că, dincolo de comportamentul de moment, în adâncul sufletului, partenerul său e o persoană frumoasă și deosebită.

Dacă vrei să fii fericit, renunță la perfecțiune!

Cearta inteligentă, din terapia Imago, are 3 etape: oglindirea (și sumarizarea a ceea ce am înțeles din mesajul celuilalt), validarea emoțiilor celuilalt și empatizarea. Am văzut un filmuleț cu Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt în care își împărtășeau sentimente reale din propriul cuplu. Destul de greu de pus în practică, din punctul meu de vedere, pentru un popor de sangvinici dar merită încercate măcar câteva tehnici.

Ce m-a atins destul de tare în ceea ce a spus Gaspar a fost: felul în care interpretăm comportamentele partenerului, ne influențează atât relația cât și sănătatea, ne afectează sistemul imunitar și cardiovascular (sunt studii din care a rezultat asta). Ceea ce ne poate salva relația de cuplu e un exercițiu interesant: să identificăm 3 comportamente pozitive ale partenerului în fiecare săptămână. Pe unele putem să i le spunem, pe altele putem să le păstrăm pentru noi.

Închei cu ceva care m-a uns pe suflet😀 :

Cel mai bun lucru pe care îl poate face un bărbat este să-i permită partenerei să-l influențeze.

Source: Relațiile nu sunt opționale

Un articol bun! Mulțumim Oana

Pe curând,

Daniela

ConexiuneInterpersonalPsihologieSocialTehnologie

Puterea frustrării: inovație și motivație

pe noiembrie 22, 2016

Frustrare? Chiar cred ca numai despre asta nu aveai chef să citești, dar aici apare capcana. Un pic de motivație zău dacă strică. Frustrarea în sine este o sursă de motivație și mari inovații au luat naștere din frustrare.

Știai că una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. De exemplu, presiunea lucrurilor zilnice atunci când stai la o coadă simți că pierzi timpul, sau în trafic, la locul de muncă, sedințe, întânliri, mailuri, plata facturilor, programul după școală și birou, cumpărături… un film azi? Nu, cine are timp? poate data viitoare… vedem…

Stai pe telefon fără un motiv anume, iar când timpul fuge și tu ai atâtea lucuri importante de făcut … oricum ți-a rămas atât de puțin timp din zi și totuși … dar totuși simți cum parcă cineva, altcineva îți fură timpul … și când te gândești că puteai să te răsfeți cu acel film.  Ritmul agitat, frustrare, alertă continuă, amânare, nimeni nu mă înțelege ... oare îți este cunoascută această stare?

Ce este frustrarea?

Este meritul psihoterapiei, faptul că a definit conceptul și ne-a explicat cum fixarea asupra condiției orale  (0-1 an), dupa Freud, Abrham și alții este rezultatul ca reacție de alarmă la frustrare. Mai simplu marea problemă a stadiului oral (0-1an) este cea a înţărcării, care generează nu numai o frustrare asupra zonei erogene şi o schimbare a modului de alimentaţie, ci conferă copilului un spor de independenţă, având şi importante efecte pe plan afectiv.

Ps: Despre frustrare au scris și Miller, Sears, Rosenzweig, Bateson, Levy,  Hartmann.

Îți recomand cartea  Eul, foamea și agresivitatea, unde Perls ne vorbește despre capacitatea sa de a gestiona frustrarile și cartea în sine este un ghid al călătoriei interioare, unde vei avea ocazia să descoperi relația dintre comportamentul uman în raport cu hrana, tulburarile emoționale….440px-surrey_music_hall

Mergem mai departe. În Anglia din 1863 începând cu cazul Taylor v Caldwell, s-au pus bazele doctrinei frustrării și s-a vorbit despre Frustration in English law. Vezi English contract law.

În Enciclopedia de Psihoterapie este menționat că frustrarea apare atunci când atingerea unui obiectiv este blocată de o anumită situație ori comportament sau că reprezintă sentimentul subiectiv de a fi dejucat în încercarea de a atinge un obiectiv. Frustrarea este sinonim parțial pentru furie și suferința și este definită ca starea afectivă a unei persoane atunci cand simte că eforturile îi sunt blocate de ceva. Furia, care apare ca urmare a toleranței scăzute la frustrare, reprezintă acea stare puternică de neplăcere, la care se adauga sentimentul de nedreptate și dorință de a acționa în scopul remedierii situației. Sursă

În viața de familie o frustrare mult cunoscută a părinților este legată de timpul prea puțin petrecut împreună cu copiii lor. Nici proaspetele mămici nu mai au timpul liber pe care îl aveau o dată pentru ele ca femei; motive ar putea fi: un program infernal, sentimente în contradictoriu pe care nu le pot exprima. În carieră, profesie și pasiuni stabilierea obiectivelor și neatingerea lor, dezvoltarea capacității de a aborda provocările și oportunitățile întânlite și  așa-zisa autosabotare poate duce la frustrare. Relațiile interpersonale și cultivarea relațiilor sociale reprezintă o nevoie fundamentală a fiecăruia dintre noi pentru satisfacerea personală, totodată comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc deteriorarea relațiilor. Convingerile personale, situații de conflict sunt și ele resurse pentru frustrare … lista poate continua.

Cu toatea astea o cunoașterea conceptului ne ajută ușor, ușor să nu intrăm în simbioză cu Miss Frustration și cred că tot cunoașterea ajută să ne folosim mai bine timpul.

Personal, te ajută să o recunoști în timp util, iar cu un pic de exercițiu chiar să poți intui dinainte să se instaleze și să schimbi macazul. Să o confrunți, în loc să îi intri in joc (ceea ce ar reprezenta, repet, probabil cea mai mare pierdere de timp). Un alt aspect important este acela de a vorbi despre frustrare, ceea ce mult probabil nu este un subiect de discuție des întânlit în cercul tău social. Pentru a vorbi cu mine despre frustrare îți recomand să citești articolul în continuare, pentru că este maxim interesant. Iar dacă nu îți place abordarea lasă-mi un mesaj.

Așadar, frustrarea este o emoție comună, rudele ei apropriate sunt furia și dezamăgirea; ea se asociază cu stresul atunci când obstacolul nu poate fi înlăturat. Obstacolele pot fi obiective sau subiective, la care ne adaptam. A avea o dizabilitate fizică de exemplu, care nu poate fi înlăturată, necesită adaptare cu doza de frustrare la pachet, care ajută la maturizare.

În analiză tranzacțională se vorbește că sunt anumite mesaje din starea eului de Copil a părintelui, izvorâte din circumstanţele propriilor suferinţe: nefericire, anxietate, dezamăgire, furie, frustrare, dorinţe secrete. Să înțelegem mai bine, frustrarea este un sentiment care apare în situații unde o persoană se simte blocată în a atinge un obiectiv dorit. Sursa frustrarilor se afla undeva in copilarie.

 Motivație

Frustrarea este o reacție emoțională care are loc în interiorul tău; o stare sau o senzatie provocata de absența unui lucru dorit care ne poate aduce satisfactie. Frustrarea interioară vine din provocările de a atinge scopuri personale și a împlini anumite dorințe, iar cea exterioară poate fi atribuită anumitor factori care sunt în afara controlului personal, dar pot fi compensatorii. Înainte de 89′ oamenii erau înfometați psiho-social, iar acum consumerismul mare poate fi o formă de compesație a acelei frustrări din nevoia de a satisface imediat anumite plăceri și dorințe.

Dar de cele mai multe ori poate fi o forță pozitivă care inspiră motivația. Te întrebi cum poate ea fi o resursă puternică dacă este o reacție a ceva ce nu putem avea? Adică dacă este un obstacol și ceva ce nu vrem să ni se întâmple, cum poate fi ea ceva bun?

În primul rând, toată lumea își dorește ceva, dar de multe ori pe căi ușoare. Iar dacă apar dificultăți și acel lucru dorit nu se întâmplă, ghici ce, apare frustrarea. Să luăm un exemplu: în cariera ta, ai un vis, îți dorești ceva și te aștepți să se întâmple. Și dacă nu se întâmpla în doi timpi și trei mișcări apar acele stări de disconfort, acele semne de întrebare: Ce fac?, Unde merg? și spui deseori Nu mai pot! De ce mie? Este ridicol! Nu am timp de asta! Nu ar trebui să fie așa! S-a terminat totul! 

Dar stai, oprește-te, reia ultima frază și întreabă-te din nou cu claritate „Ce faci?” fie că este vorba de obiective interpesonale sau profesionale (oricum sunt în strânsă legătură).

definirea scopului prin întrebări ajutătoare:

  • Ce se întâmplă în acest moment?
  • Care este acel lucru pe care ți-l dorești?
  • Ce anume îți propui și unde vrei să ajungi?
  • Care sunt nevoile tale? Ce schimbări ai vrea să aibă loc?
  • De ce resurse personale dispui și ce resurse ai avea nenoie să acumulezi?
  • Care sunt abilitățile tale? Ce abilități noi vrei să înveți?
  • Ce ai încercat până acum? Ce a mers și ce nu a mers?
  • Unde te vezi tu peste un an, dar trei?
  • Ce fel de experiențe își dorești să ai?

Și uite așa întrebările pot continua, autoevaluarea fiint cea mai bună metodă care îți permite să te cunoști și să treci de anumite bariere sau limitări proprii. Așteptarea să se întâmple ceva fără a lua măsuri alternative este în sine o frustrare. Furia, dezamăgirea și tristețea sunt foarte des rezultate ale așteptărilor pe care le creăm noi. Ține mine că este foarte important să folosești frustrarea în avantajul tău, să știi să rezolvi probleme și deasemenea să câștigi experiență din asta. Fii clar și lucrează la clarificarea obiectivelor.

Inovație

Frustrarea creează MARI idei

„tre să fii un pic nebun în sensul bun, supărat și frustrat” …  și uite așa marii inovatori au creat produse care au schimbat viața oamenilor

Probabil în lumea inovațiilor și a startupurilor ați auzit de Tim Draper, fiind un investitor american și care a investit în peste 1000 de startupuri. Când lumea venea la el să ceară bani, Tim se uita cu interes la cei furioși, în agonie și frustrați pentru că investea în companii frustrate care vroiau să schimbe lucrurile. Unde este frustrare este oportunitate, zice Draper.

Mari compari create din frustrare sunt: Uber (frustrarea vine din serviciile proaste operate de campanile de taxi), Airbnb (hotelurile sunt area scumpe), Google (de ce nu aș putea găsi  ceva ce mă interesează să caut pe internet?) sau Facebook ( cum mă pot conecta cu persoane (fete în principal) pe internet?) și  Studioul de Psihoterapie (proiectez  experiențe care creează transformare empatică). HAHAHA, nu te așteptai, nu? Sper că ți-a placut analogia. Pentru mine inovația este o idee nouă, care aduce valoare și devine realitate, se întâmplă.

Cei trei cei mai importanți F în inovațtie sunt: Frica, Frustrarea și Fantazia. Te invit să citești articolul 3 Innovation Triggers: Fear, Fantasy & Frustration 

Personal mi se pare foarte interesant când frustrarea duce la o avalanșă de idei. Ce ar fi să privim din altă perspectivă? Iar dacă frustrarea o folosești ca o oportunitate de a face brainstorming, îți poate aduce doar beneficii cum ar fi faptul că descoperi o idee mai bună decât cea originală.

Folosind frustrarea ca oportunitate atunci vei fi înaintea celor care au renunțat atunci când au apărut probleme, prin urmare este un instrument bun către succes.

Cum să tolerezi frustrarea?

Cred că cel mai bun lucru este să începi să schimbi modul de gândire, iar expunerea la situații frustrante în general este de ajutor. Prin atenție și ascultare activă crești toleranța la frustrare. De cele mai multe ori frustrarea este doar vocea din capul nostru.

Ce poți face în activitățile de zi cu zi:

  • În relație poate de această dată vei da atenție la dorințele partenerului sau partenerei de viață și ai putea avea surprize plăcute.
  • Un alt exemplu simplu de expunere în familie ar fi să nu îi mai strangi partenerului hainele lăsate prin casă, măcar câteva zile, sau să îți asculti partenera cu atenție chiar dacă vorbește mult.
  • La birou nu mai lua totul personal, ceea mai mare parte din ceea ce se întâmplă nu este despre tine, ups

Banal, dar important, vreau să te întreb ce faci atunci când pierzi autobuzul?

  • Te enervezi, înjuri sau alegi tu cum reacționezi?
  • Ce faci când ești blocat în trafic? Eu ascult podcasturi și nu știu când trece timpul, învăț multe lucruri, mă documentez și parcă parcă aș mai sta în trafic.

Notează că cu toții suntem diferiți, iar ceea ce funcționează pentru o persoană apropriată ție poate să nu funcționeze pentru tine. De exemplu anumitor persoane le place să telefoneze ca să afle informații, iar altora le este mai confortabil să trimită un mail.

Subliniează că problemele și frustrarea sunt mână în mână, acestea două lucrează sub acoperire. Frustrarea nu îți va spune că poate aduce probleme și nici problemele nu îți vor spune ca te vor familiariza cu frustrarea. Alegi tu dacă intri în jocul lor și devii victimă sau privești cu pozitivism și entuziasm spre următorul pas, acela de a învinge sau nu. Folosește puterea frustrării ca un beneficiu pentru a îți îmbunătați viața și a îți atinge visul.

Ce altceva mai poți face:

  • Activități intermediare: Pentru a nu mai avea sentimentul că pierzi timpul, ține o carte cu tine sau descarcă podcasturi pentru a îți ocupa timpul în timp ce aștepți. Alegând să faci activități în loc să reacționezi cu frustrare, scade nivelul de stres. În acest fel poți dezvolta noi abilități; cel mai important este că în acest fel crești toleranța la frustrare și mai important este că nu pierzi timp prețios.
  • Scrie: Asculă-ți gândurile pentru că poți schimba modul de gândire și cea mai mare parte din a simți frustrare se datorează sentimentului de neajutorare.
  • Pune pe hârtie două lucruri importante: în primul rând ce anume te frustreaza, te enervează și apoi lucrurile bune din acea situație. Cu siguranță vei găsi modalități de folosi acele stări în ceva ce te va motiva și te va ajuta să mergi mai departe.

Cum zicea și Elisabeth Elliot:  „nu vei ști nociodată cu adevărat ce gândești până nu îți scrii gândurile.”

PS: când apar probleme este bine să te oprești, să evaluezi, să iei o pauză. Aftfel trebuie să faci față stresului acumulat și nu te mai poți concentra pe soluții; și nu că nu ar fi destul stres pe drum, dar să fortezi nota este periculos pentru bunăstarea personală. O pauză îți reîmprospătează puncul de vedere, îți încarcă bateriile și îți regâștigi entuziasmul. Soluția poate apărea dintr-o dată foarte evidentă. Deja este un avantaj folosind frustrarea ca un semnal de alarmă. Concentrează-te și vei salva mult timp, efort și bani. doar câteva tipuri de probleme pe care le întânlești în fiecare zi: cele pe care știi cum să le rezolvi, cele despre care nu știi sigur dacă le poți rezolva, cele care sunt total în afara controlului și cele confuze despre care nici măcar nu știi care este de fapt problema. De aceea ai nevoie să îți dezvolți abilitatea de a rezolva probleme și să îți atingi obiectivele. A învăța să iei lucrurile pe rând te face o persoană mult mai mulțumită și în acest fel vei depăși mai ușor starea de furie și frustrare. Toleranța pentru tot și toate va crește.

Alte surse din care te poți informa:

Pe curând,

Daniela

Bio MusicCoachingInterpersonalPsihologieRelaționalizare

Cum ne ajută tehnologia să performăm?

pe septembrie 18, 2016

Salut,

Te-ai gândit cum să folosești tehnologia ca instrument intermediar în dezvoltarea interpersonală sau să ai o realizare deosebită într-un domeniu de activitate?

Cum ne ajută tehnologia sa învățam și să ne dezvoltăm? (chiar dacă până acum am tot auzit cum tehnologia, social media poate distruge relații sau cum riscăm să ne izolăm).

Totul depinde de cum te folosești tu de tehnologie și nu aceasta de tine, ca atunci când nu știi când a trecut ziua și simți că nu a fost productivă. 

– Știi cursul acela la care vrei să mergi și nu găsești timp să te înscrii și să participi, pentru ca ai multe alte lucruri de făcut?

Ok, atunci imaginează-ți că te poți forma sau perfecționa într-un domeniu în timp ce te deplazezi, fără a te stresa că nu ai timp să te ocupi de asta în altă parte a zilei.

Astăzi ne putem ajuta de tehnologie să ne informăm sau să ne formăm atunci când suntem în mișcare, când alergăm, când suntem la sală, în drum spre birou, când conducem mașina sau în timpul unei călatorii lungi cu trenul sau avionul; pe scurt când nu ai timp suficient într-o periodă din viață, te poți folosi de alte momente cum ar fi cele menționate mai sus în favoarea ta pentru a te forma personal sau profesional.

audiolibri

Ai la dispoziție podcasturi, cursuri de limbi străine, de dezvoltare personală. Știi că este bine să fii prezent, dar acele călatorii lungi și plictisitoare le poți transforma în călătorii formative unde le poți programa tu cum vrei în baza a ceea ce vrei să înveți și a ceea ce te pasionează.

Pentru că a învăța este una dintre cele mai mari bucurii ale vieții! 

Gândește-te ce ar însemna să oferi cel putin 15 minute pentru formarea ta. Gândește-te și compară cu cât timp poți sta pe internet fără să faci ceva productiv sau cât timp poți petrece în fața televizorului.

Este bine să fii informat, iar tu poți alege ce surse folosești și nu alții să aleagă pentru tine, cum ar fi de televiziunea (un exemplu banal să spunem 😏); deasemenea așa se poate întampla și cu informațiile pe internet, ca atunci cand tastezi „dezvoltare personală” și îți apar zeci de pagini de articole și nu știi când trece timpul căutând cea mai potrivită sursă pentru tine. (despre dezvoltare personală și tehnologie voi scrie pe larg într-un alt articolul  unde voi face recomandări, dar îți pot spune ca traingurile offline sunt la fel de eficiente ca cele online )

Chiar dacă nu conștientizezi înveți în orice moment al vieții, iar acum că știi asta este bine să programezi tu ce, cum și când. Adu-ți aminte că toată viața învățam; e bine să decidem ce învățam și nu să decidă pentru noi.

Abilitățile personale de care ai nevoie sunt acelea care îți tin mintea sănătoasă cum este învătarea pe termen lung și dezvoltare personală. Avem la îndemână informații unde în urmă cu 20 de ani nu le aveam, unde astăzi 10 ani de informație semnifică 40 de ani de altă dată. Avem atâta informație la îndemană din diverse domenii, de la cele mai complexe la cele mai simple, încât cu putină implicare și cu ajutorul diverselor tutoriale video, podcasturi, cărți audio putem deveni mici experti pentru noi înșine .

  • Dar cum rămâne cu a fi prezenți, conectați la aici și acum?

Bineînțeles, este foarte important să fin prezenți, atunci vă spun că a cultiva prezența înseamnă să fim conștienți de cât de puțin știm și ce ne împingere spre cunoaștere. Deasemenea în timp ce înveți contribui la dezvoltarea ta personală. Altfel, te poți gândi că dacă învățarea înseamă schimbare, atunci tu te poți gândi încotro îndrepți schimbarea, iar în acest fel rămâi conectat  în prezent la ceea ce esti acum si aici, te descoperi descoperind.

PS: Poți medita sau poți descărca muzică de care te ajută să te conectezi cu tine. Îți recomand Bio active music for well-being and natural health . Bio Music 6 in 1 este un proces de echilibrare, dezvoltat de-a lungul a mai mult de 20 ani de studiu aplicat de doi compozitori, producatori și cercetatori autodidacți – Jean-Louis Fargier și Robert Lissalde. Bio Music 6 in 1 este un proces de influentare a frecventei ce creeaza Campuri Uniforme de Unde Sonore (CUUS) sau campuri armonice benefice pentru orice corp viu (oameni, animale, plante) cat si pentru mediu. Bio Music 6 in 1 este in special util pentru doctori, terapeuti, practicieni de wellness, deoarece pe langa faptul ca ajuta corpul si mintea sa-si regaseasca si sa-si mentina propriul echilibru, ajuta si la neutralizarea schimbului de stres intre pacient si doctor/ terapeut si al efectelor negative ale stresului extern. Cu Bio Music 6 in 1 ne putem proteja singuri impotriva poluarii electro-magnetice, atat de larg raspandita in societatea noastra moderna, ne putem reechilibra si revitaliza corpul.  Eu atât terapeutic cât și personal folosesc această muzică din 2012.

Ține cont că creiurului îi place să creadă poveștile cele mai absurde, de aceea trebuie să faci o selecție a ceea ce vrei să înveți și poți face asta foarte ușor cu ajutorul tehmologiei astfel încât să fie la îndemână în orice moment, chiar în buzunarul tău prin acel obiect tehnologic numit smartphone pe care cei mai mulți dintre noi îl avem în fiecare zi în posesie. În aceasta învățare intermediară nu mă refer la ascultat muzică în general sau la jocuri pe telefon în timpul călătoriilor sau în timpul liber, ci îți recomand să selecțezi  ceea ce vrei să înveți cu ajutorul acestui instrument puternic de comunicare și anume internet, tehnologie.

Mai mult decât nimic, prin autoeducare te îndrepți spre performață.

Internetul este cel mai puternic mijloc de comunicare pe care oamenii l-au inventat dupa scris, un mod de a transmite cunoașterea, un mod prin care s-a transmis istoria.

Înainte de a te saluta, îți fac o recomadare, un TED unde Sugata Mitra ne vorbește despre auto-învățare, și te invit să citești articolul scris de Alice Boyes,unde găsești  9 moduri de a  folosi telefonul pentru a reduce stresul.

Adu-ți amine că tehnologia este aici ca să rămână, folosește-o în avantajul tău!

Spune-mi ce crezi, lasă-mi un comentariu și înscriete la pagina mea facebook, vino si pe site.

O săptămână frumoasă. Mergi mai departe! 

Pe curand,

Daniela

ComunicareInterpersonalPsihologieRelaționalizareSocial

Conexiuni sănătoase

pe septembrie 2, 2016

Relații sociale și sănătate

Reacțiile pe care le avem față de ceilalți, ca și ale lor față de noi, au un impact biologic mult mai extins decât ne închipuim. Este vorba despre declanșarea unor cascade de hormoni care ne reglează întregul organism, de la inimă până la sistemul imunitar, determinând relațiile bune să acționeze ca niște vitamine, iar pe cele proaste ca niște otrăvuri. Ne putem „molipsi” de emoțiile celorlalți oameni tot așa cum luăm o gripă, iar, pe de altă parte, consecințele izolării sau cele ale unui stres social intens ne pot scurta viața.– Inteligența Socială: Daniel Goleman

Să începem cu ceva documentare despre „ce înseamnă bunăstarea persoanelor”, întrebare care ne face să reflectăm atât asupra sistemelor de sănatate publică și a calității vieții, cât și asupra calității relațiilor interpersonale, ca mod de vindecare și cură.

Multe studii au demonstrat că există o strânsă legatură între integrarea socială a individului și sănătatea fizică. Studiile arată că persoanele care au relații sociale de calitate au durata de viață mai mare față de cei care nu au relații sociale de calitate. De asemenea în multe cazuri, este partenerul de viață care moare la scurt timp dupa moartea personei dragi. Izolarea socială pare a fi cel mai mare risc pentru moarte. Prin urmare, suportul social favorează sănătatea și bunăstarea personală.

Multe necesităţi individuale sunt satisfăcute în relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii şi anxietăţii, afiliere, securitate, statut, prestigiu, satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit).

Dinamica acestor necesităţi orientează relaţiile dintre persoane. Sunt relaţii constituite în primul rînd pentru satisfacerea necesităţilor de sociabilitate: Relaţiile de prietenie, „distracţia” în comun, relaţiile de dragoste, relaţiile sociale (relaţiile de muncă, politice) unde componenta interpersonală este puternică.  Relația de cuplu este o relație interpersonală intima caracterizată de un număr considerabil de interacțiuni zilnice ce poate constitui un stres interpersonal puternic semnificativ cu risc cardiatic, deasemenea cercetarile arată că sadisfacerea conjugală reprezintă un factor important.

În particular satisfacerea din cadrul relației de cuplu înbunătățește calitatea vieții și este asociată cu cu un stil de viață pozitiv reducând stresul psihologic. De exemplu lipsa intimității poate duce la depresie. În aceeași măsură criticitatea sau hiperprotectivitatea care limitează comunicarea costructivă reduc satisfacerea în cuplu. Dar având în schimb un comportament de implicare de preocupare, un interes față de partner în a avea discuții constructive are un efect psihologic pozitiv asupra partenerului.

Fiind evidend cum corpul și mintea sunt conectate și se adaptează mediului în care traim, acestea încearcă să răspundă în cel mai bun mod posibil situațiilor cererilor care vin. Cu timpul anumite moduri de a răspunde la situațiile cotidiene, devin stabile și transmit corpului nostru o experiență emotivă constantă. E de mult știut cum starea fizică, bună sau rea, este condiționnată de sfera afectiv-emoțională și viceversa, cum starea psihică are repercusiuni asupra sănătății fizice.

friends playRelaţiile dintre o persoană şi alte persoane sau relaţiile interpersonale se numără în zilele noastre printre cele mai interesante şi mai pasionante subiecte privitoare la viaţa socială, la interacţiunea dintre individ şi societate.

Omul este o fiinţă socială şi în sensul că „are nevoie de celălalt om”.

Omul este o fiinta socială, nu poate trăi singur. Relatiile sunt cleiul care încheagă unitatea dintre oameni. Cu cât relațiile sunt mai solide cu atât unitatea e mai puternică.

Deasemenea relațiile interpersonale ocupă un loc central în structura personalității. Iar contactele sociale ne ajută să depășim incertitudinea sau stresul, să controlăm o situație care provoacă anxietate, să înlaturăm frica.

Te-ai întrebat vreodată de ce nu te poți gâdila singur?

Pentru ca avem capacitatea de a distinge factori externi de cei interni sau autogenerați.

Probabil știți că a fi conștienți referitor la ce simțim, cum simțim și emoțiile noastre, înseamnă a avea o bună reprezentarea a noi înșine care este baza pentru o sănatate mentală buna, și prin urmare are impact asupra sănatății fizice.

Acum, propunerea mea pentru a te apropria de ceea ce ești, este să începi cu a medita, mai întâi să găsești o formă simplă de meditație care ți se potriveste, chiar cum ar fi să observi cum respiri.

Pe curând,

Daniela

Evenly Matched