Categorie: Abilități

AbilitățiAsertivitateComunicareInterpersonalMotivație

Cum să eșuezi ca să ai succes? fă ceva

În principiu eșecurile te ajută să înțelegi ce funcționează și ce nu. Așa cum spunea CS Lewis: „Esecurile sunt amprentele care paveaza drumul spre succes”.

Te-ai gândit vreodată cum învață un copil să meargă? Probabil e de la sine înțeles că va reuși. Ce știm este că copilul încearcă, cade, se împiedică, se ține de ceea ce are în jurul lui, apelează la cei care știu deja, cade din nou, plânge, se bucură și după o ia de la capăt. Sigur nu ai auzit vreodată un copil spunând ca mersul nu este pentru el deoarece nu se pricepe la asta. Nici nu vei auzi acest lucru vreodată.

Copilul nu se va ori până va reuși, indiferent de câte ori eșuează.

A eșua reprezintă drumul înainte, și cu toții cel puțin o dată în viață avem teama de a nu grești, dar este firesc.

De fapt cele mai multe persoane se tem că nu vor reuși în viața personală, în carieră. În general se tem de tot ce ține de alegerile în viață.

Sigur îți aduci aminte acea dorință de a reuși să găsești un job bun îmediat după băncile facultății. Aceeași dorință puternică de a reuși ai avut-o și la primul job, să reușești, iar dacă vorbim despre antreprenoriat presiunea este mai mare. Dacă te-ai lovit de dezamăgiri după astfel de începuturi, atunci trebuie să știi că așteptările erau mult prea mari față de ceea ce te aștepta de fapt.

pexels-photo-377909La fel este și atunci când începi o afarece nouă. Ideea da îți surâde pentru că nu îți place să ți se spună ce să faci și îți place să faci lucrurile în felul tău. Mai mult, ideea că îți poți face programul independent este ceea ce îți dorești mai mult. Dacă încă nu ai început, dar ai o idee te poți întreba dacă vrei să să alegi între: a avea un salariu decent și să faci în continuare ceva ce poate nu îți place sau să riști, fără a avea destui bani pentru o periadă. Te poți întreba ce ai putea pierde dacă ceva dacă te apuci de afacerea ta personală sau ce ai putea să pierzi dacă peste câțiva ani tot nu reușești cu ceea ce îți propui. Cert este că nu știi. Răspunsul este unul, nu pierzi nimic, câștigi. Cel mai important lucru este că îți dai seama de ceea ce vrei cu adevărat, un job liniștit, îți definești ideea de la care ai pornit sau câștigi altceva mai bun.

În timp, ceea ce ai de oferit valorează din ce în ce mai mult cu trecerea timpului, prin simplul fapt că dobândești mai multă experiență și excelezi în ceea ce faci. Valoare pe care o câștigi este raportată și la timpul pe care îl investești în tine, inclusiv îmbunătățirile care se bazează pe sute de mici eșecuri.

„Succesul este dobandit deseori de cei care nu stiu ca esecul este inevitabil” – Coco Chanel. 

Cât timp ai investit sau poate cât timp ai esuat? Gândește-te că dacă cineva este mai bun decât tine la ceva acest lucru poate fi posibil pentru că a eșuat de mai multe ori, iar dacă cineva nu e la fel de bun ca tine înseamnă că nu a trecut prin tot ce ai trecut tu ori nu a avut învățături din experiențe important ca ale tale.

black-and-white-man-person-musician

Prin educația pe care o primim, învățăm să evităm eșecul. Sistemul de învățământ ne pedepsește daca nu facem bine, iar mass-media ne arată succes după succes. Te-ai întrebat oare câtă muncă stă în spatele succesului, a reușitei? Sau câti ani sunt petrecuți muncind și cu câte esecuri?

Să îți spun ceva, cei mai mulți oameni se opresc într-un punct unde le este confortabil, de cele mai multe ori le este frică să nu eșueze. Aceștia rămân cu ceea ce au în fața ochilor, cu ceea ce simt că stăpânesc pentru că este palpabil, se consideră buni la ceea ce fac și gata, iar de cele mai multe ori se conformează și poate le este bine așa.

Oamenii de succes sunt dispuși să și eșueze. Eșecul trebuie definit de propriite tale acțiuni și nu de acțiunile celorlalți.

Știi cât de mult contează ceea ce ai învățat în primii șapte acasă? Fără să intru în detalii psihologice, îți spun că o barieră importantă vine de la părinții critici care nu își lasă copiii să o dea în bară și, ca și sistemul, îi pedepsește dacă nu reușesc. Normal că în viitor acești oameni au tot felul de temeri legate de propriile performanțe, mai mult ei de mici sunt antrenați să își diminueze claritatea, iar stima de sine le este afectată.

Valorile bune orientează către succes.

Da este foarte important să ai valori bune, mai ales din punct de vedere interpersonal, cum ar fi: sa fii intotdeauna cinstit cu ceilalti; să mă exprim mai bine și mai clar față de ceilalți.

Inteacțiunile cu ceilalți și păstrarea valorilor bune este ceva ce nu se oprește vreodată și necesită muncă continuă. Orice nouă relație și conversație aduce noi provocări. Fac această mică paranteză despre valori pentru că joacă un rol foarte important în succesul tău ca persoană în viata de familie, socială, de carieră etc.

Durerea emoțională conduce la o creșterea abilităților emoționale. Iar gestionarea eficientă a propriilor emoții crește semnificati calitatea vieții. Pentru fiecare succesul înseamnă altceva. Pentru a avea succes este important să ai un scop. ”Inteligența emotională te ajută să-ți gestionezi emotiile și te ajută sa comunici eficient cu ceilalți, în așa fel încât să-ți îndeplinești scopurile.” Este foarte important câtă flexibilitate ai și să doresti să te adaptezi la schimbare.

Ține minte că durerea, frica, anxietatea și tristețea sunt emoții bune pentru dezvoltatea ta personală, nu sunt inutile și fac parte din proces.

Durerea pe care o poți simți într-un proces face parte din succes. Pe scurt gândește-te la un sportiv de performață, (de exemplu un tenismen de succes) câtă muncă crezi că depune pentru a atinge anumite performanțe? Crezi că nu are frici sau anxietăți, sau că nu a avut vreodată?

person-woman-sport-ball

Un alt exemplu ar fi un terapeut bun. Știi câte frici, anxietăți, tristeți, eșecuri a depășit pentru a fi ceea ce este? Sau câtă durere a suferit și câtă muncă a depus pe parcursul formării? E frumos spus: da e psihoterapeut. Mișto!

Un terapeut trebuie să treacă prin multe momente de durere, tristețe și trebuie să dezvolte compasiune, are un simț dezvoltat al propriei persoane pentru o viață mai fericită în general.

Legat de durere și relații, un alt exemplu ar fi atunci când eviți eșecul unei relații și durerea pe care o poți simți dacă ai lua decizia unei despărțiri. Nu voi dezvolta acum acest subiect, deoarece merită tratat aparte; ai înțeles că multe cumpluri aleg să rămână împreună de frică că nu stiu ce va fi după. Partea interesantă e că nimeni niciodată nu știe. Despre eșecul în relații și valori de ckt voi scrie în articolul următor.

Indulgență și iluzii versus Fă ceva.

Crezi că ai nevoie de motivație pentru a face ceva? Sau poate de ceva inspirație?

art-brush-painting-colors

Acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Este foarte bine să treci la acțiune fără motivație. Iar de obicei poți simți motivație dacă vine inspirația. Așteaptă să se întâmple ceva important în viața ta, să îți dea motivația de care ai nevoie. La naiba nu e așa, și știi prea bine că dacă vrei cu adevărat să faci ceva te pui în acțiune , iar apoi vine și inspirația, după care motivația. Este vorba despre mind set și a face ceva. Atunci când faci ceva simți și libertatea de a putea eșua. De asemenea acțiunea în sine spre scop, indiferent cât de puțin faci într-o zi, ajută să învingi procrastinarea și este succesul pe care îl adaugi noii tale valori. Succes!

pexels-photo-288530

Ți-a plăcut acest articol?

Vrei să îmi lași un mesaj? Îți răspund cu mare drag

Până atunci dă like, share și comment.

Pe curând,

Dana

 

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneInterpersonal

Psiho: Sporește-ți starea de bine prin apreciere!

Salut,

Ideea e că mai ales în relații, ne focusăm foarte des pe ceea ce a greșit celălalt decât pe calitățile personale. Ce vreau să spun este că prin aprecieri sincere se produc modificari ale trasăturilor de caracter, la nivel de obișnuință și produc emoții noi, în bine! Motiv pentru care revin cu acest subiect pentru un reminder de vară.

Știai că una dintre modalitățile prin care poți fi mai fericit stă în exprimarea aprecierii?

Embed from Getty Images

Cu siguranță atunci când ești fericit ai tendința să spui mulțumesc mai des! Dar dacă ai face invers? – adică să spui Mulțumesc mai des, astfel încât să îți crești nivelul de fericire?

Exact, exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva, crește starea mentală de bine, adică fericirea; iar fericirea este departe de a fi doar o noțiune psihologica. Din punct de vedere ştiinţific, organismul uman produce multe substanţe care ne provoacă senzaţii de: plăcere, buna dispoziţie, euforie. Toate aceste substanţe sunt numite de biochimişti, neurotransmiţători, deoarece ele sunt responsabile pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Iar starea de fericire e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfină, alaturi de dopamină și serotonină.

Endorfinele, spre deosebire de dopamina (fiind un neurohormon „al placerii” care se secreta atunci cand avem asteptari pozitive dupa o actiune), se eliberează în momentul în care faci o acțiune placută. Oxitocina este hormonul tandretii, al fidelitatii; acest hormon este un anxiolitic natural, inhiband frica și agresivitatea precum si eliberarea hormonilor de stres (cum este cortizolul). Este hormonul care determina atasament si devotament fata de familie. Serotonina, numita „hormonul fericirii”, este în mare parte responsabilă de starea noastra de bine. Ea determina stimularea ramificatiilor neuronale, scade agresivitatea, regleaza apetitul si mentine starea de bine si echilibru psihic. Vezi mai mult: Hormonii fericirii si echilibrul psihic”

Așadar, aprecierea ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Embed from Getty Images

Iată ce spun câteva studii:

  1. Doi psihologi, Emmons and McCullough (2003) au descoperit cât de mult fericirea era îmbunătățită doar prin un exercițiu simplu, acela de a scrie săptămânal 5 lucruri pentru care erau reconoscători, timp de 10 săptămâni.
  2. Lyubomirsky , Sheldon și Schkade susțin că o singură dată pe săptămână este de ajuns pentru o persoană să își exprime mulțumirea astfel încât să se simtă bine.
  3. Iar Seligman, Steen, Park și Peterson (2005) au făcut un studiu timp de 6 luni, aplicând un simplu exercițiu de recunoștință unui eșantion, au descoperit ca oamenii erau mult mai fericiți și mai puțin depresivi.

! Acum că cunoști beneficiile aprecierii, recunoștinței și a mulțumirii, poți face și tu un exercițiu simplu: ia un carnețel și notează între trei și cinci lucruri pentru care exprimi recunoștință profundă, cel puțin o lună… după poți să îmi scrii ce rezultat ai.

Trebuie sa recunoastem ca ne place sa fim apreciati de cei din jur!

Căutăm validare, apreciere cu riscul să uitam sa dam la randul nostru, facem manevre pentru a obţine aprecieri, pozitive sau negative … Dar tu poți fi model de îngrijire pozitivă, adică trebuie să oferi celor din jur aprecieri pozitive pentru creştere şi schimbare. Ține cont ca persoanele au tendința să dea mai multă atenţie greşelilor personale şi imperfecţiunilor minore, decât reuşitelor şi succeselor, așadar cu atenție poți hrani stima de sine a celor din jur.

Aprecierea, multumirea si recunostinta sunt sentimente destul de transparente și trebuie să îndeplinească condiţiile de sinceritate. Esto o formă de recunoaștere, suport, sprijin. Un aspect important al relațiilor interpersonale, ține de relațiile de apreciere emoțională, care includ părerile și reflectările reciproce despre caracterul, calitățile, acțiunile celuilalt. Cand îți exprimi aprecierea de fapt te bucuri pentru că o acțiune a celuilalt a venit în întampinarea uneia dintre nevoile tale.

În primul rând atunci când apreciezi pe cineva te apreciezi mai întâi pe tine!

Embed from Getty Images

De astăzi poți începe să îți influențezi propria stare și deasemenea mediul, prin aprecierea sinceră a ceva sau a cuiva.

Pont: Unele femei frumoase resping aprecierea frumuseţii lor; altele o adoră. Unii acceptă aprecierile necondiţionate; alţii pe cele condiţionate.

..Atunci cînd un individ arată un semn de implicare faţă de un altul, e necesar ca receptorul să îi arate emiţătorului că mesajul a fost recepţionat, că gestul a fost apreciat, că relaţia există, că emiţătorul contează ca persoană şi, în cele din urmă, că receptorul îşi arată aprecierea (…) o astfel de ofertă ritualică tinde să fie urmată imediat de mulţumire. (Goffman, 1974: 63-64)

Oamenii iubesc să fie apreciați pentru lucrurile pe care le fac și le spun.

Chiar, când a fost ultima dată când ai exprimat cât de mult îți apreciezi partenerul sau partenera, prietenii, sau pe cei dragi în general?

Pentru doamne și domnișoare: „Știți că bărbații funcționează pe apreciere și că aprecierea este vitală pentru ei ? – Mda, bărbatul apreciat îți va pune lumea la picioare!” Vă recoand un articol delicios:  Vrei să-l ai lângă tine? Oferă-i încredere și apreciere

Pont: cu cât apreciezi pe cineva pentru ceva, cu atât mai mult cresc șansele ca persoana respectivă să repete acel lucru, ba chiar mai bine data viitoare, asta pentru ca aceea persoană să obțină apreciere și mai mare.

Cu cât le mulțumești oamenilor pentru ce au făcut cu atât ei vor repeta acțiunile pentru care au primit apreciere. 

Embed from Getty Images

Încă ceva:  Recunoaşte complimentul şi apreciază gestul când ți se adresează: – Mulţumesc mult. Foarte drăguţ din partea ta să spui asta! …

Apreciez că citești articolele mele. Aștept cu drag sugestii, comentarii, like și share!

Pe curând,

Dana

 

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneConsiliere

Comunicare non-agresivă și o viață socială satisfăcătoare

Știi că orice fel de comunicare cere ca ceea ce este important pentru cel care comunică să fie important și pentru cel care primește. Ușor de zis, dar mai greu de pus în practică.

Așadar, să te întreb dacă te-ai simțit vreodată pe aceeași lungime de undă cu cineva?

pexels-photo-429248

Cu siguranță, măcar o dată în viață ți s-a întâmplat. Iar în acel moment ai avut senzația că nu trebuie să pierzi timp și să explici cu lux de amănunte ceea ce vrei să spui sau despre ce este vorba. Cu toatea astea nu dai zilnic peste astfel de persoane. Ce poți face?

Dacă acest lucru nu vine natural, sau fără eforturi, este foarte important de știut că într-o comunicare bună fiecare trebuie să ajungă să îl înțeleagă pe celălalt și punctul celuilalt de vedere. Dacă îți place persoana respectivă îți este mai ușor. Poți de asemenea să muncești mai mult în vederea unei comunicări mai clare cu cineva față de care ai simpatie, dar dacă nu îți place de cineva atunci situația se schimbă.

https://www.splitshire.com

Riscul este de respingere, agresivitate și neclaritate în comunicare, ceea ce duce la diverse conflicte ce pot afecta relațiile între parteneri, la birou, etc. Cel mai des, după cum știi astfel de situații se întâmplă la locul de muncă sau într-un grup nou unde intenția este de a socializa.

Partea interesantă e că nu te gândești înainte la ce ai de făcut, vine totul automat. Creierul, sau mai bine spus o parte a creierului – zona orbitofrontală a cortexului prefrontaladică zona responsabilă de empatie, se ocupă în mod automat de toate reacțiile emoționale pe baza simpatiei sau antipatiei. Valori pe care care le ai pe baza experienței tale personale și pe care creierul le folosește pentru a decide care îți sunt prioritățile.

Tot pe acest principiu faci presupuneri și iei decizii la nivel interpersonal, și tot pe asta se bazează succesul sau eșecul tău în relații. Vezi cum să îți îmbunătățești relațiile sociale.

Situațiile, interacțiunile, momentele scurte, deciziile rapide și felul în care comunici sunt importante pentru o viață socială satisfăcătoare. Prima reacție la ce se întâmplă este la nivel inconștient, fie că îți place fie că nu. Conștientizând cum alegi să reacționezi și ce opțiuni ai, poți decide tu cum să comunici și cui să îi acorzi atentie.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți vorbească, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei. Este o șansă să te adaptezi într-un context social mai dificil.

Este important să acorzi atenție persoanei cu care vorbești pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă. Nimic nu e personal. Este ușor să răspunzi agresiv și să spui că o persoană nu îți place, pur și simplu. Dacă le iei ca pe niște provocări în mod constructiv, acest lucru te va ajuta cu siguranță, atât pe plan personal cât și pe plan profesional. Este o bună ocazie să îți depășești zona de confort sau să îți dezvolți carisma personală.

De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. E ca și când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție.

Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea de a se exprima.

pexels-photo-89873

În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine și să îți asumi experiența.

Empatia , cum spuneam, este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă.

Cum să ai experiențe care creează transformare empatică?

Transformarea empatică este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică. A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal. Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Gestionarea stării emoționale și asertivitatea sunt două bune prietene care ajută la o comunicare eficientă cu persoanele din jurul tău.

În terapie în general afli cum să înițiezi și să întreții o comunicare bună, autentică. Descoperi cum să faci față situațiilor dificile și îți accesezi resursele personale neexplorate.

Întotdeauna să ai o prezență autentică și să te bucuri de toate provocările mediului social pe care le întâmpini.

Știi cât este de important să îți dezvolți simțul social și să ai grijă de relațiile tale interpersonale. E uite, la fel de important este și prezența ta personală în contexte noi de relaționalizare, ori la birou și să îți adaptezi comunicarea în funcție de situație și persoană.

Pe curând,

Dana

SaveSave

AbilitățiCoachingComunicareConexiuneInterpersonal

Cum să înveți o nouă abilitate în 20 ore

 

Astăzi scriu despre un lucru foarte important: Cum să înveți o nouă abilitate în 20 ore? Am menționat și în articolul trecut „regula celor 10.000 de ore„, unde îți vorbisem despre cum să excelezi într-un domeniu, să devii un maestru. Acum vorbim și ne focusăm pe cum să achiziționezi noi abilități.

Și până la urmă ce argument ar putea fi mai important decât acela de a învăța ceva nou, acela de a avea o nouă abilitate? 

night-vintage-music-bokeh

În cartea “the first 20 hours“, Josh Kaufman spune ca poți învăța o abilitate nouă în doar 20 de ore. În această carte are multe exemple de abilități achizioționate, de la surf la a cânta la un instrument muzical. El se concentrează pe 10 lucruri care sunt de făcut pentru a învăța ceva, în doar 20 de ore. Mai întâi te invit să vezi acest TEDx Talk de 20 de minute care dezvăluie cei patru pași pentru a învăța orice abilitate într-un mod rapid.

Crezi că este realitate sau fantezie?

Astăzi sunt multe persoane care împlementează în propria companie această metodă de 20 de ore pentru a ajuta angajații să deprindă ceva nou în cel mai scurt timp. Aceste 20 de ore nu numai că te ajută să înveți ceva, ci și să achiziționezi acea abilitate.

În psihologia experimentală putem denumi transfer la nivel congnitiv, adică capacitatea de transporta o abilitate dintr-un context într-altul. De exemplu să scrii un mesaj corect îi poate ajuta pe cei mai tineri să își îmbunătățească modul de a scrie. Sau un alt exemplu ar putea fi când cineva învață să cânte la un intrument muzical, cum ar fi chitara și urmărește marii maeștri în domeniu video sau învață de la un mentor.

pexels-photo-257345

Așadar este important mai întâi să găsești ceva ce iubești, ce ai vrea tare mult să știi. Poate vrei să înveți Streeddance sau Brainfuck ( limbaj de programare esoteric).

Apoi îți canalizezi toată energia pe aceea abilitate. După cele 20 de ore poți trece la altceva. Definește CLAR nivelul la care vrei să ajungi (cu atenție să fie realistic de atins pentru a rămâne motivat\ă).

Pasul următor este să descompui acea abilitate în subabilități… mai ales dacă ceea ce ai ales este mai complex. Mai copmplex decât să știi să înoți astfel încât să te ții la suprafață. În subabilități pentru că astfel va fi mai ușor de atins și mai satisfăcător, ar în așa fel încât să aibă sens pentru tine.

Dacă nu ai anumite înclinări spre domeniul ales, poți să depui mai mult efort pentru a te implica și acest lucru poate fi frustrant. Ține minte: oamenii nu simt plăcere făcând activitățile la care nu se pricep sau nu le cunosc. Pur și simplu nu le face plăcere și preferă să evite activitatea. Gândește-te că ai vrea să știi să dansezi, dar când trebuie să dansezi nu o faci cu plăcere sau deloc pentru că nu știi cum… Așadar pentru a învinge această barieră a frustrării, ai nevoie de 20 de ore. Frustrarea în sine este o sursă de motivație, stabilierea obiectivelor și neatingerea lor, dezvoltarea capacității de a aborda provocările și oportunitățile întânlite și  așa-zisa autosabotare poate duce la frustrare.

Pasul cinci este să achiziționezi ceea ce ai nevoie pentru ceea ce vrei să înveți. Adică materiale, cursuri, cărți, etc. Ceva asemănător cu modelul simplu despre cum functionam noi ca oameni, unde Dilts ne vorbește despre ambient. Modelul nivelurilor neurologice al lui Robert Dilts propune 6 componente: mediu, comportamente, aptitudini, valori si credinte, identitatea si spiritualitatea. Este ceva mai mult decat Piramida lui Maslow dar mai simplu.

Piramida-Dilts

Sursă foto: Nlp-evolutiv.ro

Următorul lucru foarte important pe care trebuie să îl faci este să îndepărtezi orice sursă care te-ar putea distrage: facebook, instagram, telefon, televizor. Kaufman împarte aceste bariere în trei părți: obiecte, acces și voință. Obiectele semnificative pe care trebuie să le ai înainte să începi sunt obiectele necesare activității, este important să îți dai voie să ai acces nelimitat la resurse și să ai voință (puterea voinţei este mai importantă ca motivaţia şi decisivă pentru succesul în ceea ce faci).

Al șaptelea pas este să creezi spațiu și să dai timp pentru a practica. Unul din resursele importante este timpul pe care îl acorzi activității. Recomandarea autorului este de circa 90 de minute pe zi de practică. Personal recomand între 30-90 minute în funcție de dificultatea activității, de abilitățile actuale și de alte priorități – familia, prieteni, profesia (mai ales dacă nu fac parte din același domeniu).

Să mergem mai departe. Pentru a învăța ceva mai rapid ai nevoie să creezi un cerc pozitiv de FEEDBACK. Caută ceva ce te va ajuta să obții un feedback pozitiv pentru progresele tale. Kaufman nu spune de feedback pozitiv, dar îți spun eu. Feedback-ul pozitiv este de asemenea sinonim cu feedback regenerativ, consolidare pozitivă, feedback cu auto-consolidare. Deci caută metode prin care să obții feedback rapid, cum ar fi prin tabletă, telefon…

Nu în ultimul rând să ai un CEAS. Fixezi timpul acordat zilnic, cronometrezi și începi. La început poate părea că timpul trece foarte greu, de aceea este important sa folosești ceasul și să perseverezi.

În ultimul pas autorul spune să te concentrezi pe cantitate și rapiditate. Nu mă refer la perfecționism, pentru că acesta este un obstacol în învățare și chiar unele persoane se blochează și nu mai continuă ceea ce au început deoarece nu aveau rezultate … oare …?  

Kaufman spune să practici cât mai mult posibil în cel mai scurt timp până când reușești.

pexels-photo-242663

Ține minte: Frustrarea este o reacție emoțională care are loc în interiorul tău; o stare sau o senzatie provocata de absența unui lucru dorit care ne poate aduce satisfactie. Cum zicea și Elisabeth Elliot: „nu vei ști niciodată cu adevărat ce gândești până nu îți scrii gândurile.”

pexels-photo-89909

Tu ce vrei să înveți? 

Te invit să vezi acest video a lui Kaufman și să vorbim despre acestă tehnică. Îmi poți lăsa un comentariu, îmi poți scrie un mail sau un simplu share și like.

Pe curând,

Daniela

AbilitățiCoachingPsihologieSocial

Cum să excelezi într-un domeniu, regula celor 10.000 de ore

Salut,

Pentru a deveni un maestru în ceea ce faci în primul rând ai nevoie de câteva mii de ore de pregătire. Ai mai auzit de teoria celor 10.000 ore? Nu vorbesc despre abilități noi pe care le poți învăța în 20 ore (revin în articolul următor), sau despre a deprinde la nivel înalt o abilitate complexă cum ar fi şofatul, ori vorbit în public, pentru care sunt necesare aproximativ 2000 de ore de practică. Aici vorbesc despre cum să devii cel mai bun într-un domeniu, un maestru. Mai mult, 10.000 ore înseamnă un job full time timp de 5 ani. pexels-photo-214573

Un psiholog din Suedia, pe nume K. Andres Ericsson, a spus că talentul nu există. Acesta, în 2007, colaborând cu Academia de muzică din Berlin, a făcut un studiu la Universitatea din Florida pentru a înțelege dacă este mai important talentul unei persone sau pur practica disciplinată. Dar nu toată lumea este de acord cu Ericsson. Malcolm Gladwell în cartea sa „Excepţionalii (Outliers)„, unde subliniează împortanța celor 10.000 de ore, dar și faptul că Ericsson a interpretat greșit cercetarea proprie, spunând că nu este suficient să repeți aceeași activitate la nesfârșit pentru a catapulta pe cineva în topul celor din domeniul ales.  Pentru Gladwell, cele 10.000 de ore s-au scurs în 10 ani de viaţă.

„Malcolm Gladwell spune că adevărata explicaţie e cu totul alta, iar dacă vrem să înţelegem cum se ajunge atât de departe, ar trebui să ne luăm timp să cunoaştem tot ce ţine de contextul acestor oameni: familia, locul unde au copilărit, data naşterii. Gladwell contestă mitul aşa-zisului merit personal, explorând raportul dintre succes şi cultură, hazard, sincronizare, naştere şi noroc, şi felul în care, în pofida calităţilor şi talentului cuiva, moştenirea culturală poate funcţiona ca o piedică.” Malcolm Gladwell este autorul bestseller-urilor The Tipping Point: How Little Things Can Make a Big Difference (2000) și Blink: The Power of Thinking Without Thinking (2005).

Pentru a fi maestru într-o disciplină trebuie să fii pasionat de un domeniu anume și să fi inițiat deja în acel domeniu, chiar dacă ai început ceva și ai abandonat de-a lungul timpului. Practica deliberată impactează performanța de-a lungul timpului în domeniul ales. Practica chiar înseamnă să dai greș de mai multe ori până îți atingi obiectivul. Așadar, este foarte important mai întâi să îți stabilești un obiectiv.

La început alege maxim trei mari obiective: caută trei domenii diferite în care vrei să excelezi. De exemplu îți poți dori să cânți la un intrument muzical, tu știi. Pasul următor este să vezi când ai început să faci ceva pentru a atinge acest obiectiv. Poate ai tatonat cu pianul de la o vârsă fragedă, sau poate cu altceva. De exemplu, dacă ai început să înveți un intrument la vârsta de 5 ani și acum ai 35, vor fi 30 de ani de practică chiar dacă nu continuă. Totul se adună. Toate orele cumulate se adună, așadar îți vor rămâne mult mai puține. Este pură pasiune. Totodată îți poți găsi ceva nou și la o vârsă înaintată. Imaginează-ți că ai (sau poate chiar ai) 60 de ani, păi la 65 deja poți excela într-un domeniu cu totul nou, și cum speranța de viată poate depăși 90 de ani în zilele noastre, îți rămân încă foarte mulți ani de pus în practică. Și ține mine, forța obiectivului și motivația pe care o ai atunci când ai un sens este nemăsurabilă, te autodepășești fără doar și poate. Important este să iei o decizie de a face tot posibilul pentru a deveni cel mai bun și să înveți de la cei mai buni din domeniul tău.  Aici ai pdf-ul acestei cărții „Outliers” în limba engleză.

 K.A.Ericsson studiuÎn acest studiu vezi rezultatele studiului original a lui Ericsson și colaboratorilor.

După cum observi, profesioniștii s-au oprit pe la 8000 de ore (atât cam cât am și eu la ora actuală :)))). Spuneam mai sus în cazul în care ai început o activitate la 5 ani și câți ani ai acumulat până acum, dar foarte important este și frecvența; pentru că dacă ai întrerupt 15-20 ani, atunci nu mai are aceeași valoare. Cu siguranță o bază a ceea ce ai învățat o ai, dar tot trebuie să reiei activitatea respectivă de la început. În afară de frecvență, cum spuneam ține cont și de pasiune, de acolo vine și motivația. Chiar trebuie să ai chef să faci ceva! Să îți placă!

Ereditatea sigur că joacă un rol important, dar trebuie să recunosc că îmi place ideea lui Ericsson că talenul nu există, ci se formează. Personal cred că este o decizie de a face ceva pe baza a ceea ce îți place și te atrage, unde cu toții avem forța de a lucra și a ne îmbunătăți în fiecare zi.

pexels-photo-300122

Și mai mult îmi place idea că multe persoane care încă caută acel talent înnăscut vor citit acest articol și se vor bucura. Uite că nu trebuie să aștepți să apară ceva, să se întâmple ceva. Trebuie doar să te apuci să studiezi, să pui în practică, să perseverezi. Sigur ai auzit de cei 4 P în engleză: Patience, Persistence, Perseverance, and Passion. Iar în limba română ar fi 3P plus 1R: Practică, Perseverență. Pasiune și Răbdare. Regula celor 10.000 de ore există în orice profesie.

Acum poți lua creionul în mână și să începi cu primul pas. Baftă!

Mi-ar face plăcere să știu ce crezi despre acest articol și aștept un like și un comentariu.

Pe curând,

Dana

https://static.pexels.com/photos/57825/pexels-photo-57825.jpeg
AbilitățiComunicareInterpersonalPsihologieRelații Sociale

Ce se întâmplă atunci când o persoană se angajează într-o relație?

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă atunci când te angajeazi într-o relație? Dar, hai mai întâi să te întreb dacă îți aduci aminte de acea senzație plăcută care te cuprinde în momentul când vorbești cu un prieten sau o prietenă, ori cu cineva drag, ca atunci când te simți sufletește bine? 

Lumea noastră interpersonală este puțin dezvăluită și analizată, iar această parte interpersonală este foarte importantă pentru că ne definește!

Așadar, relaţiile dintre o persoană şi alte persoane sau relaţiile interpersonale se numără în zilele noastre printre cele mai interesante şi mai pasionante subiecte privitoare la viaţa socială, la interacţiunea dintre individ şi societate.

Omul este o fiinţă socială, în sensul că „are nevoie de celălalt om”.

Sigur știi că persoanele care fac parte din cercul tău social interpersonal îți influențează evoluția. Acestea te influențează pe toate planurile, începând de la chestiuni minore, cum ar fi faptul că râdeți la aceleași glume, filme, etc, și te influentează până la lucruri majore cum ar fi sănătatea ta, succesul tău profesional.

Fiecare persoană cu care interacționezi te influențează și invers, influențezi fiecare persoană pe care o întânlești sau cu care îți petreci timpul.

5 people you spend the most time

Cele mai mari schimbări se petrec cu acele persoane cu care petrecem cel mai mult timp. Motiv pentru care ideea conform căreia te asemeni celor cinci oameni cu care îți petreci cel mai mult timp are mai mult sens, nu?Ține mine că în special persoanele la care ții cel mai mult au o influență puternică asupra ta. Iar relațiile care ne îmbogățesc sufletește au un impact binefăcător și asupra sănătății noastre – așa cum explică Daniel Goleman în cartea sa Inteligenţa socială. Noua ştiinţă a relaţiilor umane.

Oamenii sunt interconectați la nivel energetic ca celule a aceluiași mare organism. 

Cercetările lui John Cacioppo, arată legătura dintre implicarea într-o relație nefericită și creșterea nivelui de hormoni, astfel încât, am auzit și citit despre „Molecula tristeţii“. Acestă moleulă „T“ este în principal responsabilă de stres, anxietate şi de tristeţe (cum au constatat oamenii de ştiinţă britanici). Hipofiza sau glanda pituitară controlează modul în care organismul reacţionează la diverse tipuri de stres şi anxietate prin eliberarea unor substanţe în organism. Vezi aici: Molecula “tristetii” – o noua perspectivă asupra depresiei.

Este foarte important ce se întâmplă în cadrul interacțiunilor pe care le ai cu cineva, câteodată poate chiar mai important decât ceea ce se petrece în interiorul tău… asta pentru că  știi cât de mult te influențează… Așadar câteodată, să analizezi ce se petrece în exteriorul tău, la nivel de interacțiune cu ceilalți în relații, este o opțiune pentru a înțelege ce se petrece în interiorul tău (și invers bineînțeles).

Orice faci în viață, orice decizie a ta este o experiență foarte importantă; o parte din tine care depinde mult de împrejurimi, de ceilalți, de ceea ce te inspiră să alegi…

Mai departe, neuropsihologia a descoperit că structura creierului nostru îl face sociabil; adică este atras de legătura creată ori de cate ori intram în contact cu o altă persoană. Influențezi creierul și corpul cu fiecare interacțiune. Chiar și cele mai banale întalniri actionează și ne stimulează emoțiile (unele pozitive, altele nu).

Creierul este făcut să se conecteze, el reacționează și se adaptează la starea celorlalți.

Poți găsi explicații prin intermediul neuroplasticitatății, această știință fiind o metamorfoză continuă a creierului.  Adică ne arată abilitatea creierului de a-și reorganiza neuronii pentru a forma noi conexiuni neuronale pe baza învăţării și a experienţei de viaţă. Avem abilitatea extraordinara de a crea noi obiceiuri.

Aristotel spunea că “Suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența, prin urmare, nu este un act, ci o obisnuință.”  

Prin urmare, ce se întâmplă atunci când o persoană se angajează într-o relație? 

Important este să răspunzi în primul rând la altă întrebare: Cum te poate influența persoana cu care te angajezi într-o relație?

Pot spune că timpul e scurt, așadar este foarte important să îl petreci cu oameni care te fac să te simți bine.

Cercul tău social și relațiile tale interpersonale te modelează și îți influențeză atât modul în care creierul tău funcțiunează cât și sănătatea ta din punct de vedere psihologic.

Observă ce impact au persoanele asupra ta și impactul pe care îl ai tu asupra celor apropiați. Influența pe care o au relațiile tale te poate orienta către o viață bine trăită, către o viață mai bună. Deasemenea observă ce se perece cu tine atunci când interacționezi atât cu persoanele apropiate cât și cu oameni noi. Este important de fiecare dată să observi cum te comporți cu cei cu care intri în contact.

Acum, gândindu-te la o nouă perspectivă și având un nou înțeles, poți redefini relațiile tale interpersonale. Reevaluază modul în care îți trăiești viața și în ce fel și cu cine!

pexels-photo-13918Amintește-ți: empatia este un ingredient esențial în relații.  Experiența oamenilor necesită empatie.

Ea este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Ne ajută de fapt să clarificăm experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul nostru. Cum să ai experiențe care creează transformare empatică?

Relațiile interpersonale sunt din ce în ce mai vulnerabine și discutabile, iar acest articol l-am tratat atât cât tu să îți poți pune câteva întrebări… Îți pot răspunde și eu. Îmtreabă-mă.

Pe curând,

Dana

„Principala activitate a creierului este cea de a se schimba pe sine.”Marvin L. Minsky (Society of the Mind, 1986). 

Inspirație: Inteligența socială, Daniel Goleman 

Like Share Comment

https://www.splitshire.com
AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneInterpersonal

Cum să gestionezi așteptările în relațiile tale?

https://www.splitshire.com

Așteptare

Salut,

Ți s-a mai întâmplat să ai așteptări mari de la o situație, un eveniment sau mai mult: de la o persoană apropiată? Adică genul acela de așteptări care nu te fac să te simți bine? Mda, ni se întâmplă tuturor să ne creăm propriile „castele mentale” (realități) și să suferim atunci când acestea se prăbușesc.  Citeşte mai mult

AbilitățiConexiuneInterpersonalPsihologie

Cum să ai experiențe care creează transformare empatică?

În luna Decembrie, iată cadoul excelent pentru dezvoltarea ta personală: proiectarea de experiențe care creează transformare empatică. Să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic.

Empatia este o alegere cu intenție și ai putea să construiești AHA experiențe. În acest articol mă preocupă în mod deosebit transformarea prin empatie, ce înseamnă cunoașterea prin experiențe comune împărtășite și înțelegerea experienței trăite. Pentru că experiența oamenilor necesită empatie. În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine, asumă-ți experiența. Empatia este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Ne ajută de fapt să clarificăm experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul nostru. O persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune, cea mai înaltă forma de empatie și presupune interes empatic. images-15Empatia este o emoție socială ca vina, rușinea, gelozia, invidia, mândria; acestea sunt emoții ce implică reprezentarea stărilor mentale ale altor persoane, vizualizarea. Totuși ele sunt diferite de emoțiile de bază precum frica, fericirea, furia, surpriza, dispretul și tristețea, care înseamnă să fii conșient de propria stare. Prin urmarea, empatia este abilitatea de a îți imagina starea altor persoane și necesită în primul rând prezență (a fi prezent în conversația cu celălalt și a nu aduce nimic din trecut, a înțelege).

Din categoria vești bune ține minte: cu cât cunoști mai mult o persoană cu atât este mai greu să empatizezi, dar totuși cu un pic de  efort și exercițiu îți poți îmbunătăți abilitatea socială empatică.

Să vedem ce spune istoria

Văzându-și mama plângând, copilul se șterge la ochi chiar dacă nu i-au curs lacrimi. Această imitație motorie, cum mai este ea numită, a fost inițial baza de la care a pornit cuvântul empatie, așa cum a fost folosită în anii 1920 de către E.B. Titchener, un psiholog american. Pornind de la grecescul empatheia, “a se simti in”, termen folosit inițial de teoreticienii esteticieni pentru a denumi capacitatea de a percepe experiența subiectivă a unei alte persoane. Această teorie susține că empatia își are baza într-un fel de imitație fizică a nefericirii altora, ceea ce evocă aceleași sentimente în persoana respectivă. În schimb simpatia poate fi simțită în general față de altcineva fără a împărtăși sentimentele persoanei respective. Heinz Kohut, psihiatru și psihanalist, este cel care a introdus in psihanaliză conceptul de empatie, fiind întemeietorul psihologiei sinelui, iar psihologul Carl Rogers este cel care a introdus termenul de empatie în practica medicală, preluându-l tot din estetică. Pentru Rogers, a fi empatic înseamnă „a percepe cadrul de referință al altuia cu acuratețe, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde din vedere condiția de ca și cum “. Vasile Pavelcu un psiholog român, a completat definiția, adăugând ca o consecință capacitatea de a anticipa comportamentul altora în situații date. Într-o manieră mai clară și mai simplă de a spune lucrurilor pe nume, Mihail Ralea definea empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a înțelege trăirile altora.

Transformare empatică

Empatia este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică. A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal. Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Capacitatea de a ne pune în pantofii celuilalt este definită de Bateson ca ipoteza altruism-empatie. „Dacă o persoană nu simte empatie atunci  aceasta este înlocuită de altruism”. Dar dacă simți empatie atunci vei putea ajuta prin acțiunile tale sau prin cuvinte, indiferent daca prezinți interes pentru acea experiență sau nu.

Ca să fie mai ușor te poți gândi la o persoană dragă care îți împărtășește o experiență de la birou, de exemplu o activitate profesională care nu reprezintă un interes direct pentru tine, dar cu toate astea poți asculta activ și practia prezența pură. Aici mă refer la empatia emoțională și relațională și la „a înțelege ceea ce este semnificativ pentru alții”. De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești pentru a informa despre faptul că simți empatie, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. Este ca atunci când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție. Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea să se exprime înainte ca tu să oferi soluții. Te-ai gândit că poate nici nu e nevoie să oferi soluții?  Este nevoie de cele mai multe ori doar să fii acolo. Comunicarea empatica se bazeaza pe intenție, conectarea la valori și nevoi.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți povestescă, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei. 

În afară de a înțelege contextul și semnificația științifică a contextului, empatia este înțelegerea persoanei respective în esența ei, te ajută de fapt să clarifici experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul tău; nu înseamnă că trăiești emoţiile altor persoane, ci înseamnă că înţelegi emoţiile altor persoane pornind de la experienţele personale. Este un proces de transpunere în psihologia celuilalt, fie că este într-o situație de suferință, fie ca este într-o situație de bucurie, entuziasm.

Ce poți face? 

images-14Simularea empatiei: cultivează curiozitatea, ascultă cu atenție și deschidere, dezvoltă-ți imaginația, învață să înțelegi și să respecți punctul de vedere al altei peroane fără să îți impui părerea. (poate fi frustrant și inconfortabil, dar cu exercițiu oricine poate dezvolta această abilitate). De zi cu zi: lasă telefonul și abilitățile sociale tehnologice (știm că le ai), renunță la ele în astfel de momente importante pentru a practica prezența. A fi prezent poate suna ușor, dar înseamnă să acorzi toată atenția ta, într-o manieră de grijă și cu inima deschisă; adică să asculți cu adevarat ceea ce partenerul gândește și simte. Să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic.

PS: Personal, recunosc că sunt din ce în ce mai puțin tolerantă cu cei care folosesc telefonul în timpul unei conversații.

Ține minte că empatia se contruiește pe conștientizarea de sine, și cu cât suntem mai deschiși față de propriile noastre emoții cu atât suntem mai capabili să interpretăm sentimentele altora. Dezvoltă abilitatea de a citi și a răspunde emoțiilor celorlalți, să înțelegi emoțiile ca și cum ar fi ale tale.

Empatia presupune suficient calm și receptivitate, astfel încât semnalele subtile ale sentimentelor celorluilalt să poate fi recepționate și imitate de către propriul creier emoțional. Atitudinea empatică este mereu antrenată în judecățile morale, în dileme morale care implică potențiale victime.

Oare trebuie să minți ca să nu îți jignești un prieten?

Hoffman susține că rădăcinile moralității se află în ematie, iar fatul de a te pune în locul altcuiva te face să respecți anumite principii. Dar când se instalează furia ce faci?  După cum știi, conflictele sunt și ele bune, mai important este cum le gestionăm. Mai întâi trăiește-ți furia și resentimentele oricât ai nevoie, apoi oferind sau primind empatie poți trece dincolo de furie. Exprimarea emoțională este mult mai sănătoasă decât dacă ții în tine; cu toate acestea nu pot generaliza deoarece sunt persoane care tind să-și ascundă reacțiile adânc în sinea lor și au nevoie de distanță și timp pentru a reflecta înainte de a acționa. Să ne întoarcem la idee, așadar comunicarea empatică ajută la gestionarea conflictelor și a crizelor de furie.

Deasemenea, astăzi empatia este din ce în ce mai importantă în mediu de afaceri și luată în serios pentru că este o calitate ce merită toată atenția, ajută interacţiunea între persoane și îmbunătățește relațiile interpersonale. Tot Goleman susţine că emoţiile sunt molipsitoare, mai ales cele pozitive. Definește empatia ca fiind „simţirea emoţiilor celorlalţi, înţelegerea perspectivelor lor şi comunicarea activă şi cu interes în domeniile lor de preocupare”. 

Un studiu Empathy in the Workplace A Tool for Effective Leadership arată că empatia este una din aptitudinile care îți poate îmbunătăți șansele de reușită în carieră. De ce este empatia o aptitudine/calitate care îți asigură succesul? Cercetările despre inteligența emoțională spun că dacă nu arăți empatie, nu îți poți folosi inteligența emoțională. Pe de altă parte, dacă ai o bună inteligență emoțională, îți vei folosi și empatia. Mai mult aici.

Prin urmare, suntem deschişi și vulnerabili la influenţele emoţionale ale celorlalţi. Empatia este competenţa fundamentală a conştiinţei sociale, a eficienţei sociale în munca de zi cu zi,  este o experiență frumoasă în sine. A fi empatic este o calitate și o o condiţie a comunicării eficiente. Empatia implică ascultarea cu toată fiinţa, este genul de ascultare la care se referă filosoful Chuang-Tzu în pasajul următor:

Ascultarea care are legătură doar cu urechile este una. Ascultarea ce implică înţelegere este alta. Dar ascultarea cu spiritul nu se limitează la o singură facultate, la ureche sau la minte. De aceea, ea necesită golirea tuturor facultăţilor. Cînd acestea sînt goale, atunci întreaga fiinţă ascultă. Atunci se poate percepe ceea ce e acolo, în faţa ta, şi nu poate fi auzit cu urechile şi nici înţeles cu mintea.  (Marshall B. Rosenberg,  Adevărata educaţie pentru o viaţă împlinită). 

friends-dining-out-together

Empatia ajută în viața sentimentală și este sursa relațiilor interpersonale de calitate. Calitatea de a fi empatic constituie o premisă a optimizării relaţiilor interpersonale şi o condiţie a comunicării eficiente. 😉

Pe curând,

Dana

Inspirație: Inteligența emoțională, Daniel Goleman 

Recomandare: DANIEL GOLEMAN ON THE THREE KINDS OF EMPATHY

„We often emphasize the importance of keeping cool in a crisis. But sometimes coolness can give way to detachment and apathy.”

SaveSaveSaveSave

AbilitățiCoachingConexiuneInterpersonalMediere

Cum să ai relațiile sociale bune?

Embed from Getty Images

Ai mai auzit vorbindu-se despre așteptările pe care le avem de la ceilalți, sau poate te-ai confruntat cu asta pentru că și tu ai asteptări?

Din fericire cercetătorii au găsit o soluție simplă și științifică, este vorba despre conștientizare, care îți permite să vezi într-un mod obiectiv pentru că activezi anumite scheme de gândire. De exemplu Stinson ne vorbește despre optimism social și cum tindem să ne imaginăm relații pozitive înainte ca acestea să se întâmple.

Abilitatea de a avea relații sociale cordiale cu oamenii contribuie decisiv la succesul personal, la eficiență în conducere, la recunoaștere și prestigiu. Pentru Daniel Goleman, persoanele cu abilități sociale dezvoltate sunt adevărate “vedete pe plan social”. Lipsa acestor abilități “îi face până și pe cei mai străluciți din punct de vedere intelectual să naufragieze în relațiile lor interumane, dovedindu-se aroganți, insuportabili sau insensibili”. Din aceste motive dezvoltarea abilităților sociale este esențială din perspectiva teoriei inteligenței emoționale. *vezi supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței

Exprimarea emoțiilor sprijină construirea relațiilor sociale corecte și benefice. Cu cât suntem mai abili emoțional, cu atât putem controla mai bine, mai adecvat transmiterea trairilor afective. Ele nu trebuie nici minimalizate, nici exagerate, ci manifestate firesc. Dispozițiile persoanelor expresive emoțional se transmit asupra celor din jur doar dacă modalitățile de exprimare sunt sincere și moderate. Orice exagerare conduce inevitabil, la respingere.

Goleman amintește de cele patru componente ale inteligenței interpersonale descrise de Harch și Gardner:

  1. organizarea grupurilor – coordonarea activităților unui grup de oameni pentru a atinge obiective consensuale;
  2. negocierea soluțiilor – prevenirea conflictelor și rezolvarea celor existente prin mediere, diplomație, bun simț, tact și răbdare;
  3. relații personale – stabilirea cu ușurință a legăturilor de prietenie, cooperare, înțelegere, respect;
  4. analiză socială – sesizarea și înțelegerea emoțiilor celor in jur.

Aceste abilități conferă farmec personal, reușită socială, poziții sociale. Abilitățile sociale fac posibilă conviețuirea, în profida deosebirilor inerente între oameni.

Dacă vrei să fii popular, să ai mulți prieteni, să comunici eficient și să fii ascultat și nu numai, îți poți dori să îți înbunătățești relațtiile sociale actuale.

Trebuie să îți dezvolți abilitățile sociale.

Iată câteva modalități de a cizela abilitățile sociale cele mai semnificative.

Interacțiunea cotidiană:

  • menține permanent contactul vizual cu cei cu care dialoghezi
  • zâmbește când vorbești sau când îi asculți pe cei din jur
  • relaxează-ți limbajul corporal
  • demonstrează-ți politețea spunând bună!, mulțumesc!, la revedere! și așa mai departe
  • arată interes față de cei din jur întrbându-i despre starea lor, despre famile, planuri
  • discută cu calm motivele neînțelegerii
  • caută o soluție rațională și reciproc avantajoasă

Oamenii sunt prin definitie niste ființe sociale. Ne place sa fim înteleși și apreciați. Din păcate însă, relațiile personale nu mai sunt de mult cultivate, punându-se accent tot mai mare pe realizările individuale. Devenim din ce în ce mai puțin empatici iar relațiile noastre au de suferit.

Pentru a construi relații interpersonale ai nevoie să dezvolți următoarele caracteristici de bază:

  • asertivitatea – comunicarea valorilor personale, ideilor, credințelor, opiniilor, nevoilor și dorințelor într-un mod corect
  • politețea
  • facilitare
  • comunicare verbală și non-verbală
  • mediere
  • empatie
  • criticism constructiv
  • confruntarea cu criticism
  • simpatie
  • comnicare interculturală
  • tact și diplomație
  • carismă
  • negociere
  • ascultare
  • luarea deciziilor
  • clarificare
  • capacitatea de a reflecta

Watzllawick considera că oamenii își creează singuri suferința chiar prin acțiunea de a încerca să-și rezolve problemele emoționale. Paul Watzlawick a fost un terapeut, psiholog, teoretician in comunicare si filozof austro-american, fiind una din cele mai influente personalizzati ale Institutului de Cercetare Mintala din Palo Alto, California.

Potrivit viziunii orchestrale asupra comunicării, un bărbat şi o femeie care polemizează într-o şedinţă de consiliu de administraţie nu sunt doi interlocutori independenţi, ci doar parte integrantă a unei relaţii în mişcare căreia i se subordonează şi pe care o modelează. Postura lor, gestica, mimica, modul cum sunt îmbrăcaţi, atitudinea celor prezenţi, decoraţiunile interioare, dosarele pe care le au în faţă, plasamentul la masă etc. trebuie luate în considerare  la fel ca vorbele rostite de cei doi. Această constelaţie de elemente care definesc contextual comunicării se influenţează unele pe altele, fără a putea fi ierarhizate.

Din perspectiva interacțională, axiomele recuperează sensul originar al termenului latinesc „communicare” (a pune în comun, a fi în relaţie) fără a exclude sensul de „a transmite” supralicitat de modelul  matematic- cibernetic al comunicării. Ele sunt relevante pentru viziunea comunicării ca interacţiune colectivă, condusă de reguli învăţate inconştient. Elucidând unele din misterele comunicării interumane, axiomele pot fi utile pentru însuşirea unora din secrete celor mai subtile tehnici de influenţă în comunicarea în afaceri.

Axioma întâi: „Nu putem să nu comunicăm”

Potrivit acestei axiome, într-o interacţiune interumană, orice comportament are valoare comunicaţională. Astfel, comunicarea este inevitabilă, iar non comunicarea imposibilă. Orice situaţie care implică două sau mai multe persoane este una interpersonală, adică o situaţie de comunicare inevitabilă. Pot avea valoare comunicațională atât vorbele, cât și tăcerea; atât răspunsul, cât și absența lui.

Comunică şi tăcerea, nu doar vorbele. Comunică răspunsul la o epistolă, dar şi absenţa lui, gesturile şi mimica, absenţa lor sau înlocuirea celor  aşteptate cu altele, paloarea sau roşul obrazului, ritmul respiraţiei, bătăile inimii şi tensiunea muşchilor gâtului. Acţiunea ca şi pasivitatea oferă inevitabil o serie de indicii, semne şi semnale. Omul nu  poate să nu comunice, indiferent dacă vrea sau nu. Când ascultă, citeşte, priveşte, miroase, pipăie, gustă, bâjbâie prin întuneric sau doarme, el recepţionează mesaje, chiar dacă are sau nu intenţia asta.

Embed from Getty Images

Comunicarea nu se rezumă la limbajul verbal, vorbit sau scris, şi nici la intenţionalitate. Dincolo de cuvinte şi peste ele, intervin vocea, tonul cu care sunt rostite. Apoi, cuvintelor şi tonului, se adaugă limbajul trupului, postura, fizionomia, mimica, gestica sau culoarea hainelor.

Axioma a doua: „Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: conţinutul şi relaţia”

Planul conţinutului oferă informaţii, iar planul relaţiei oferă indicaţii pentru interpretarea informaţiilor (informaţii despre informaţii). Pentru a explica această axiomă, Paul Watzlawick recurge la analogia cu computerul. Pentru a îndeplini o sarcină, el are nevoie de date (planul conţinutului informaţional), dar şi  de un program, care-i indică cum să le prelucreze (planul relaţiei). În comunicare umană, limbajul conţinutului este unul de informare, iar limbajul relaţiei este unul de comportament.

Axioma a treta: “Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi abordat în termeni de cauză -efect sau stimul-răspuns”.

Logica comunicării nu este una liniară, de tipul cauză-efect. În comunicare, este comod, dar simplist, să admitem că o cauză produce un efect şi un efect are o cauză. De pildă, este riscant să căutăm o cauză unică şi punctuală pentru ruptura unei relaţii; omul comunică în fiecare clipă trecutul său şi experienţele acumulate în timp.

 Un exemplu relevant ar fi acela al unui cuplu aflat la o petrecere. Bărbatul bea izolat într-un colţ toată noaptea. Femeia dansează ostentativ cu alţi bărbaţi. Când rămân în doi, fiecare face reproşuri celuilalt. Fiecare dintre ei este convins că propriul comportament a fost un efect, iar cauza a fost comportamentul celuilalt. El a băut pentru că se simţea părăsit, iar ea a dansat pentrucă se simţea neglijată. Ambii au dreptate şi, totodată, nici unul; fiecare efect este şi cauză, în acelaşi timp.

Axioma a patra: „Comunicarea umană foloseşte atât limbajul digital, cât şi pe cel analogic”

Cele două tipuri de limbaje coexistă şi se intercondiţionează. Conţinutul comunicării îmbracă preponderent forma digitală, iar relaţia pe cea preponderent analogică. Coexistenţa şi complementaritatea lor impune un gen de traducere continuă între ele, cu o inevitabilă pierdere de informaţie şi sensuri. Omul este singura fiinţă capabilă să utilizeze ambele moduri de comunicare. Animalele folosesc exclusiv comunicarea analogică, iar maşinile inteligente, exclusiv pe cea digitală.

Axioma a cincea:  „Comunicarea poate fi simetrică sau complementară”

Orice comunicare este interactivă şi implică două sau mai multe persoane. Interacţiune a două persoane care discută între ele un subiect oarecare implică anumite raporturi de putere şi autoritate între ele.

În orine interacțiune trebuie să ne asumăm responsabilitatea psihologiei personale, adică conștiențizarea oricărei reacții, emoții, cognitivă sau comportamentală. 

Urmărește acest blog  în continuare vei găsi articole despre psihologia relațiilor, despre relații periculoase și cum despre cum putem îmbunătăți relațiile gandindu-ne la ele.

Rezonează, recomandă, inspiră, conectează-te și acționează! 

Pe curând,

Dana

Bibliografie:

  • Supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței Marius Furtună, 2012
  • Watzlawick, Beavin & Jackson, Pragmatics of Human Communication, New York, 1967
  • Watzlawick, Beavin Jackson , Une logique de la communication, Editions du Seuil, 1972