Sigur știi sau ai mai auzit că abilitatea de a avea relații sociale cordiale cu oamenii contribuie decisiv la succesul personal, la eficiență în conducere, la recunoaștere și prestigiu.
Din fericire, psihologul american, Stinson ne vorbește despre optimism social și cum tindem să ne imaginăm relații pozitive înainte ca acestea să se întâmple.
Iar pentru Daniel Goleman, persoanele cu abilități sociale dezvoltate sunt adevărate “vedete pe plan social”. Lipsa acestor abilități “îi face până și pe cei mai străluciți din punct de vedere intelectual să naufragieze în relațiile lor interumane, dovedindu-se aroganți, insuportabili sau insensibili”. Din aceste motive dezvoltarea abilităților sociale este esențială din perspectiva teoriei inteligenței emoționale. Dacă vrei mai mult, atunci vezi supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței.
Exprimarea emoțiilor sprijină construirea relațiilor sociale corecte și benefice.
Cu cât suntem mai abili emoțional, cu atât putem controla mai bine, mai adecvat transmiterea trairilor afective. Ele nu trebuie nici minimalizate, nici exagerate, ci manifestate firesc. Dispozițiile persoanelor expresive emoțional se transmit asupra celor din jur doar dacă modalitățile de exprimare sunt sincere și moderate. Orice exagerare conduce inevitabil, la respingere.
Goleman ne amintește că sunt patru componente ale inteligenței interpersonale descrise de Harch și Gardner, cum ar fi: coordonarea activităților unui grup de oameni pentru a atinge obiective consensuale; prevenirea conflictelor și rezolvarea celor existente prin mediere, diplomație, bun simț, tact și răbdare; în relațiile personale, stabilirea cu ușurință a legăturilor de prietenie, cooperare, înțelegere, respect; și nu în ultimul rând sesizarea și înțelegerea emoțiilor celor in jur, făcând o simplă analiză socială.
Abilitățile sociale fac posibilă conviețuirea, în profida deosebirilor inerente între oameni. Aceste abilități conferă farmec personal, reușită socială, poziții sociale.
Dacă vrei să fii popular, să ai mulți prieteni, să comunici eficient și să fii ascultat și nu numai, îți poți dori să îți înbunătățești relațtiile sociale actuale și atunci chiar trebuie să îți dezvolți abilitățile sociale. Iată, aici, câteva modalități de a cizela abilitățile sociale cele mai semnificative în interacțiunea cotidiană:
- Menține permanent contactul vizual cu cei cu care dialoghezi
- Zâmbește când vorbești sau când îi asculți pe cei din jur
- Relaxează-ți limbajul corporal
- Demonstrează-ți politețea spunând bună!, mulțumesc!, la revedere! și așa mai departe
- Arată interes față de cei din jur întrbându-i despre starea lor, despre famile, planuri
- Discută cu calm motivele neînțelegerii
- Caută o soluție rațională și reciproc avantajoasă
Câte din aceste lucruri le faci zilnic?
Noi oamenii suntem ființe sociale și cum ție îți place să fii înțeles și apreciat, așa și celorlalte persoane. Știi care este riscul în relații astăzi? Ei bine, oamenii pun foarte mare accent pe realizările individuale și devin din ce în ce mai puțin enpatici, iar relațiile interpersonale au de suferit.
Watzllawick considera că oamenii își creează singuri suferința chiar prin acțiunea de a încerca să-și rezolve problemele emoționale. Paul Watzlawick a fost un terapeut, psiholog, teoretician in comunicare si filozof austro-american, fiind una din cele mai influente personalizzati ale Institutului de Cercetare Mintala din Palo Alto, California.
Iată câteva lucruri de ținut minte sau de scris în agenda ta personală:
„Nu putem să nu comunicăm”
Comunicarea este inevitabilă, iar non comunicarea imposibilă. Orice situaţie care implică două sau mai multe persoane este una interpersonală, adică o situaţie de comunicare inevitabilă. Pot avea valoare comunicațională atât verbală, cât și nonverbală: tăcerea, răspunsul și absența lui.
Comunică şi tăcerea, nu doar vorbele. Comunică răspunsul la o epistolă, dar şi absenţa lui, gesturile şi mimica, absenţa lor sau înlocuirea celor aşteptate cu altele, paloarea sau roşul obrazului, ritmul respiraţiei, bătăile inimii şi tensiunea muşchilor gâtului. Acţiunea ca şi pasivitatea oferă inevitabil o serie de indicii, semne şi semnale. Omul nu poate să nu comunice, indiferent dacă vrea sau nu. Când ascultă, citeşte, priveşte, miroase, pipăie, gustă, bâjbâie prin întuneric sau doarme, el recepţionează mesaje, chiar dacă are sau nu intenţia asta.
Comunicarea nu se rezumă la limbajul verbal, vorbit sau scris, şi nici la intenţionalitate. Dincolo de cuvinte şi peste ele, intervin vocea, tonul cu care sunt rostite. Apoi, cuvintelor şi tonului, se adaugă limbajul trupului, postura, fizionomia, mimica, gestica sau culoarea hainelor.
„Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: conţinutul şi relaţia”
Planul conţinutului oferă informaţii, iar planul relaţiei oferă indicaţii pentru interpretarea informaţiilor (informaţii despre informaţii). Pentru a explica această axiomă, Paul Watzlawick recurge la analogia cu computerul. Pentru a îndeplini o sarcină, el are nevoie de date (planul conţinutului informaţional), dar şi de un program, care-i indică cum să le prelucreze (planul relaţiei). În comunicare umană, limbajul conţinutului este unul de informare, iar limbajul relaţiei este unul de comportament.
“Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi abordat în termeni de cauză -efect sau stimul-răspuns”.
Logica comunicării nu este una liniară, de tipul cauză-efect. În comunicare, este comod, dar simplist, să admitem că o cauză produce un efect şi un efect are o cauză. De pildă, este riscant să căutăm o cauză unică şi punctuală pentru ruptura unei relaţii; omul comunică în fiecare clipă trecutul său şi experienţele acumulate în timp.
„Comunicarea umană foloseşte atât limbajul digital, cât şi pe cel analogic”
Cele două tipuri de limbaje coexistă şi se intercondiţionează. Conţinutul comunicării îmbracă preponderent forma digitală, iar relaţia pe cea preponderent analogică. Coexistenţa şi complementaritatea lor impune un gen de traducere continuă între ele, cu o inevitabilă pierdere de informaţie şi sensuri. Omul este singura fiinţă capabilă să utilizeze ambele moduri de comunicare. Animalele folosesc exclusiv comunicarea analogică, iar maşinile inteligente, exclusiv pe cea digitală.
„Comunicarea poate fi simetrică sau complementară”
Orice comunicare este interactivă şi implică două sau mai multe persoane. Interacţiune a două persoane care discută între ele un subiect oarecare implică anumite raporturi de putere şi autoritate între ele.
În orine interacțiune trebuie să îți asumi responsabilitatea psihologiei personale, adică conștiențizarea oricărei reacții, emoții, cognitivă sau de comportament.
Sper că ți-a plăcut articolul, te invit să urmărești în continuare acest blog, unde vei găsi articole despre psihologia relațiilor, despre relațiile poate periculoase și despre cum poți îmbunătăți relațiile gândindu-te la ele, implicându-te, ascultând și acordându-le importanță.
Rezonează, recomandă, inspiră, conectează-te și acționează!
Pe curând,
Daniela
Vezi Bibliografie și inpirație:
- Supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței Marius Furtună, 2012
- Watzlawick, Beavin & Jackson, Pragmatics of Human Communication, New York, 1967
- Watzlawick, Beavin Jackson , Une logique de la communication, Editions du Seuil, 1972
Daniela Damian 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.