Categorie: Relaționalizare

PsihologiePsihoterapieRelații SocialeRelaționalizareSinguratate

Termeni de Singurătate

Există mulți termeni de luat în considerare atunci când cineva vorbește despre singurătate. Când cineva spune „Mă simt singur” sau „Trăiesc singur” nu putem spune ce înseamnă asta pentru el și ea, dacă ar trebui făcut ceva… sau, adesea, ce ar putea face pentru a se ajuta. Problemele legate de a fi singur, singuratatea si izolarea sunt complexe.

Când revizuiți miile de articole de pe internet, veți putea observa că nu toată lumea folosește terminologia în același mod, iar ajutorul greșit vine adesea din lipsa de înțelegere a dimensiunilor semnificative ale singurătății și izolării. De exemplu, știm că „a te simți singur” este un sentiment negativ, în care persoana simte un gol interior și poate fi sau nu singură fizic. Așa că abordarea acesteia necesită o atenție mai aprofundată.

Te invit să aprofundăm.

Voi explica mai in profunzime acesti termeni despre singuratate: A fi singur; Singurătate; Solitudine; Izolarea fizică; Izolare sociala; Izolarea emoțională.

Termeni înrudiți:

O modalitate de a înțelege în continuare ce înseamnă singurătatea este să explorezi terminologia asociată.

Să înțelegem Solitudinea

Solitudinea înseamnă să fii singur în propriul tău spațiu al capului; bucurându-te de propria ta companie și oferindu-ți timp de calitate pentru a reflecta. De obicei, ești separat fizic de ceilalți. Solitudinea este o stare pozitivă și poți simți că efectele sale pozitive sunt benefice pentru tine.

Beneficiile solitudinii includ capacitatea de:

• a te îndepărta de presiunile cotidiene;

• a fi capabil să te gândești la probleme specifice sau să te pregătești pentru noi provocări;

• să fii în ton cu propriile sentimente.

Majoritatea oamenilor pot sta în solitudine ore întregi, alții câteva zile. Este rar ca oamenii să rămână mult mai mult timp în Solitudine adevărată, deoarece nu mai ești în Solitudine dacă începi să stai pe gânduri negative, să te simți singur, să te simți izolat social sau emoțional.

Este o abilitate dobândită să fii într-o stare de Solitudine sănătoasă și să echilibrezi timpul de a obține beneficii pentru tine, mai degrabă decât să eviți în mod activ oamenii într-un mod nesănătos.

Să înțelegem Singurătatea

Singurătatea este o stare emoțională care decurge din lipsa de legături suficiente și semnificative dorite cu ceilalți – acei oameni pe care te poți baza în momentul în care ai nevoie. Singurătatea nu are legătură cu câți prieteni sau relații ai, sau dacă ești singur sau printre oameni.

Singurătatea și izolarea socială sunt concepte diferite, dar sunt interconectate… unul îl poate exacerba pe celălalt sau pot provoca simultan suferință.

Singurătatea poate fi declanșată atunci când:

  • Simți durere amintindu-ți orice relație semnificativă (cu tine) care s-a încheiat din orice motiv (moarte, separare, divorț).
  • Atunci când experimentezi iubirea neîmpărtășită
  • Te simți neîmplinit/ă de oamenii apropiați
  • Nu te simți înțeles de cineva
  • Viața se schimbă în jurul tău
  • Ai mai puțin acces la relațiile sociale prin schimbarea circumstanțelor de viață.

Să înțelegem ce înseamnă atunci cand te simți singur

Când nu ai unul sau mai mulți oameni în viața ta în care grija și înțelegerea profundă se simt reciproc, te simți neîmplinit. Simți tristețe și durere de inimă… și suferință. Deoarece singurătatea este un sentiment de deconectare, te poți simți singur în circumstanțe în care nu ești singur, chiar și atunci când:

• ai întâlnit recent oameni noi în noul loc de muncă;

• ești conectat cu multe persoane care au fost semnificative pentru tine în trecut pe rețelele sociale;

• ești printre oameni într-o mulțime la un eveniment organizat;

Sentimentul de deconectare este o percepție în mintea persoanei singuratice… așa că dacă cineva percepe că lumea lui nu este corectă și spune că este singur, atunci este de fapt singur.

Adâncurile singurătății

Singurătatea uneori distorsionează percepțiile noastre despre relațiile pe care le avem. Oamenii care sunt singuri se pot simți nedoriți, neiubiți, indezirabili, nesemnificativi, disperați, nesiguri sau abandonați.

Când se întâmplă acest lucru, ai putea alege să deveniți izolat social, retrăgându-te  și mai mult de prieteni și familie, care ți–ar putea diminua singurătatea.

Pe măsură ce devii mai singur, oamenii din jurul tău ar putea să reducă sau să oprească cu totul conexiunile lor semnificative anterioare, creând o situație de izolare socială suplimentară.

Singurătatea te poate face să devii izolat emoțional. Singurătatea prelungită sau cronică te poate face să crezi că ești deprimat sau, în anumite circumstanțe, poate duce la depresie.

Să înțelegem ce înseamnă a fi singur

A fi singur este o circumstanță în care ești pe cont propriu, fără nimeni altcineva în preajmă, fie pentru o perioadă scurtă de timp, fie mai permanent. Fără context de situație sau expresie facială sau limbajul corpului, „a fi singur” este neutru, în măsura în care nu transmite nici fericire, nici tristețe.

Doar pe măsură ce se adaugă contextul, veți putea afla dacă a fi singur este o situație pozitivă (singurare) sau negativă (izolare socială sau singurătate) pentru individ.

Să înțelegem izolarea socială

Izolarea socială este locul în care nu interacționezi social cu ceilalți. Nu necesită izolare fizică. S-ar putea să vă aflați, de exemplu, printre membrii familiei și totuși să nu contactați pe nimeni în afara casei. Senzația de izolare socială și singurătatea sunt concepte diferite și totuși sunt interconectate… unul îl poate exacerba pe celălalt, sau pot provoca simultan suferință. Izolarea socială ia două forme:

• Izolat social prin alegere;      

• Senzație de izolare socială.

Când alegi să fii izolat social, rareori simți singurătate.

Izolat social prin alegere

Mulți oameni de toate vârstele trăiesc singuri și sunt izolați social. S-ar putea să fii unul dintre ei și, de asemenea, să fii fericit, bine fizic și capabil să ai grijă de tine în mod adecvat și în siguranță; și nu numai că ești în stare să spui altora că ești bine; tu însuți crezi asta cu adevărat și ești mulțumit în interior de cantitatea și calitatea relațiilor pe care le ai cu ceilalți și de propriile gânduri.

Sănătatea și bunăstarea ta, totuși, depind de diverși factori, inclusiv de motivele pentru care alegi să te retragi din societate, pentru cât timp „hibernezi” și cât de bine faci conexiuni cu acei puțini oameni cu care intri în contact.

Senzația de izolare socială

Când ai contact redus sau deloc cu alte persoane pentru perioade lungi de timp și începe să-ți lipsească să ai mai mulți oameni în jurul tău, te simți izolat social. Așteptările tale cu privire la cât de multă interacțiune socială ți-ai dori nu se potrivesc cu frecvența interacțiunilor sau cu numărul de oameni cu care ajungi să fii de fapt.

Unii oameni au o nevoie mare de un număr mare de oameni cu care să interacționeze și cât de des se întâlnesc; alții au nevoie doar de câțiva oameni și de mai puțină frecvență.

A te simți izolat social este un sentiment de goliciune sau de suferință legat de a fi singur.

Exemple de izolare socială, cum ar fi  cauzate de circumstanțe, de modul în care te tratează alții și de modul în care reacționezi la situații și la oameni:

  • Te retragi activ de la ceilalți în timp ce simți rușine, umilință, jenă, frică, amărăciune sau orice altă emoție negativă care îți afectează capacitatea de a interacționa cu oamenii.
  • Alții se retrag de la tine deoarece le este frică să fie în compania ta (de exemplu, dacă ai tendința de a deveni violent) sau te văd ca fiind stigmatizat
  • Alții poate inadaptați social, și au anxietate, deoarece nu știu cum să se angajeze în relaționare cu tine (de exemplu, tu vii dintr-o altă cultură).
  • Circumstanțele vieții (cum ar fi viața rurală sau dependența fizică de alții pentru a te ajuta să interacționați în afara casei tale.).
  • Problemele tale de sănătate, orice altă problemă de sănătate care te împiedică să socializezi cu ușurință.

Să înțelegem izolarea fizică

Izolarea fizică este situația în care ești singur și rupt fizic de oameni – unde locuiești sau în perioadele în care ai timp liber în diferite situații. Persoanele izolate fizic pot avea adesea modalități de a comunica cu alte persoane prin telefon sau folosind internetul și uneori pot primi vizitatori.

Amploarea bunăstării tale depinde de circumstanțele izolării tale fizice.

Izolarea fizică poate crea izolare socială, izolare emoțională sau singurătate. Izolarea fizică are două forme:

• Izolat fizic și mulțumit;      

• Izolat fizic nu prin alegere.

Izolat fizic și satisfăcut

Mulți oameni de toate vârstele trăiesc singuri și sunt izolați fizic. S-ar putea să fii unul dintre aceștia și, de asemenea, să fii fericit, bine fizic și capabil să ai grijă de tine în mod adecvat și în siguranță; și nu numai că ești în stare să spui altora că ești bine; tu însuți crezi asta cu adevărat și ești mulțumit în interior de cantitatea și calitatea relațiilor pe care le ai cu ceilalți și de propriile gânduri. Chiar și în rarele momente în care simți singurătatea ca pe o pierdere temporară a fericirii, ai încredere că poți ajunge la alți oameni și, prin acele conexiuni, te vei simți pozitiv pentru o perioadă semnificativă de timp după aceea.

La fel de importante pentru punctul tău de vedere… sunt și interacțiunile pe care le ai cu alți oameni. Acestea sunt în general pozitive, iar oamenii din viața ta simt că încă te conectezi bine cu ei. A fi izolat fizic în acest fel este în general sănătos. Cu toate acestea, există circumstanțe de care ar trebui să fii conștient:

• Alții sunt îngrijorați de ceea ce ți se poate întâmpla;

• Alții sunt îngrijorați de ceea ce ți se întâmplă deja;      

• Să fii conștient că schimbarea poate avea loc în orice moment.

Complexitățile apar pentru unii dintre noi, în ciuda faptului că suntem perfect fericiți cu noi înșine și cu izolarea noastră fizică aleasă.  Acesta este momentul în care familia și prietenii încep să-și facă griji pentru noi și sunt conștienți că nimeni nu poate verifica starea de siguranța a persoanei în cauză.    

Trebuie să fii conștient de faptul că tu, în calitate de persoană anterior fericită izolată fizic, ai putea începe să te simți izolat social și/sau singur din mai multe motive. Orice schimbare te-ar putea face să ai diferite modele de gândire care ar putea acum să-ți afecteze negativ bunăstarea.

Gândește-te dacă te simți încrezător în a spune oamenilor dacă începi să fii singur sau să te simți izolat social și cât de bine ar fi primit.

Izolarea fizică este uneori folosită ca o formă de pedeapsă (de exemplu, trimiterea unui infractor la închisoare) sau ca o modalitate de a difuza un comportament deteriorat (a pune un copil care se comportă prost într-o cameră separată).

Combinația dintre capacitatea persoanei de a se descurca singură (în cele din urmă să se relaxeze în singurătate), durata de timp în care este singură, locul în care are loc izolarea și cine face izolarea, va fi un factor determinant pentru a stabili dacă există mai mult daune decât bine.      

Izolarea fizică forțată pentru unii va părea o veșnicie după numai zece minute pentru alții (ex. mulți copii mici)     ; în timp ce pentru alte persoane mai multe zile pe cont propriu vor fi tolerabile.

Să înțelegem izolarea emoțională

A fi izolat emoțional este momentul în care mecanismul tău de apărare se activează și, pentru a te proteja de suferința emoțională, încetezi să comunici în mod natural cu oamenii. Când comunici cu ei, menții comunicarea la un nivel superficial.

Deci s-ar putea să ai un cerc social larg, dar probabil că arăți puțin interes față de sentimentele celorlalți; și în felul acesta eviți cu totul relațiile intime. Ați putea pune bariere în calea aprofundării relațiilor; și s-ar putea să te izolezi social de oameni pentru a evita să fii rănit.

Cel mai important, îți păstrezi sentimentele în întregime pentru tine și nu poți primi sprijin emoțional de la ceilalți. Ai putea chiar să îți reprimi sau să îți suprimi propriile gânduri, sentimente, opinii și convingeri. S-ar putea să simți că te-ai oprit sau să te simți amorțit.

Izolarea emoțională poate începe la orice vârstă și, cu ajutor, poate fi schimbată. Cu toate acestea, mulți bătrâni, care sunt predispuși să devină izolați emoțional atunci când își pierd persoanele cu care au împărtășit intimitatea (parteneri, prieteni și familie), au mai puține oportunități de a construi noi relații cu conexiunile semnificative necesare.

A fi izolat emoțional este nesănătos, deoarece te împiedică să ai atașamente semnificative în viața ta.

Sper că am adus clarificări asupra Termenilor de Singuratate. Prin urmare, din dorința de a recuceri alături de tine partea buna a singuratatii, vreau să te anunț ca vor fi câteva articole pe site-ul meu, care sper ca vor clarifica mai întâi termenii de singuratate.

Ulterior vom vorbi despre cum sa prevenim singuratatea, despre semne ale singuratatii, despre cum ne poate afecta singurătatea si despre beneficiile solitudinii.

Vei găsi secțiunea de întrebări si răspunsuri. Mai mult voi vorbi despre diferitele forme ale singuratatii: acasă, la birou, in mediul rural, relocare si singuratate, călătorii si singuratate, relații si singuratate, stagiile vieții si singuratatea, vom lucra împreuna in workshopuri despre cum sa facem ca fiecare zi sa nu o mai trăim in singuratate. Si lista nu s-a încheiat.

Dacă ai vreo sugestie te invit sa imi scrii si vom publica împreuna un articol. Iar astfel, împreună, ajutăm oamenii să devină mai puțin singuri și să prețuiască singurătatea.

Daniela

ComunicarePsihologiePsihoterapieRelațiiRelații Sociale

Singurătatea dintre relații

Singurătatea dintre relații înseamnă timp acordat propriilor sentimente și emoții pe care le simțim pentru fostul partener. Înseamnă să ne pregătim pentru o nouă relație, să ne asumăm responsabilitatea unei noi relații. 

 Cu toții avem nevoie de destulă singurătate, încât să ne auzim vocea lăuntrică, profundă a sinelui nostru adevărat, adică să ne apropiem de sine și să ne cunoaștem mai bine. Singurătatea ne ajută să ne raportăm într-un mod mai profund la noi înșine. Singurătatea nu poate fi evitată. 

Să ne bucurăm mai mult de această singurătate.

Te invit să asculți pomdcastul Siminei Adamescu unde voi verbi despre „Singurătatea dintre relațiile de cuplu”.

Eu cred că sunt două categorii de oameni care experimentează singuratatea. În primul rând cei care experimentează singurătatea până învață ceva și e varianta mai grea. În cealaltă categorie cei care au învățat ceva din singurătate și o iubesc atât de mult încât vor mai mult, varianta frumoasă. 

Când incheiem o relație, intrăm în spațiul dintre relații. Ce se află în acest spațiu? Cum îl folosim? Ce rol are singurătatea aici?

Pe curând,

Daniela

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Singurătatea în relația de cuplu

Modul nostru de a fi in relație cu ceilalți se vede prin acțiunile noastre! 

Singurătarea în cuplu este și atunci când nu te simți apreciat sau apreciată, iubit sau iubită, susținut sau susținută, motivat sau motivată, respectat sau respectată de către partener.

Sunt mulți factori care determină sentimentul de singurătate, fie că ești sau nu într-o relație. Dar un aspect pozitiv care reiese din acest sentiment este oportunitatea de a evalua dacă nevoile și dorințele personale sunt îndeplinite în interacțiunea cu partenerul de cuplu sau cu tine însuți.

Te invit să asculți acest podcast pentru a afla mai multe lucruri interesante despre singurătatea în relația de cuplu.

Singurătatea în relația de cuplu, cu Daniela Damian. Spotify ⬇️
https://spoti.fi/3dJFpxx

#danieladamian #singuratate #cuplu #podcast #vibrantpodcast #relatii 

Facebook Vibrant Podcast

PODCAST Vibrant Simina Adamescu

Pe curând,

Daniela

AbilitățiConexiuneMotivațiePsihoterapieRelații Sociale

O întâmplare neaşteptată, Serendipity

Serendipity este un accident fericit, o întâmplare neaşteptată, sau să spunem norocul unui accident fericit. Serendipity este un cuvânt minunat se referă la orice descoperire care este neasteptată, dar care este una fericită și accidentală.

pexels-photo-42078Acest cuvânt a fost votat ca fiind unul dintre cele mai grele cuvinte de tradus. Serendipitate nu este un cuvânt românesc, în engleză îl găsim „serendipity”, în franceză „serendipité”, în germană „serendipität”, în portugheză „serendipidade”, în italiană serendipità.

Este ca și atunci când ai un țel și îți doresti cu ardoare să se întâmple ceva să devină realitate, și totuși ceva se întâmplă…

amazing-beautiful-beauty-blue

Ce dă sens vieții tale? Care este scopul tău în viață? Dezvoltă-ți spiritul de observație și vei putea recunoaște întâmplările fericite din viața ta și cum totul se sincronizează pentru a atinge obiectivul dorit. Tot ce ce ai nevoie vine în momentul potrivit.

Norocul și cauzalitatea vin în momentul și locul potrivit.

Din partea științei exista un mare interes în a descoperi legătura dintre serendipitate, sincronie și întâmplări norocoase. Serendipiditatea este mai mult decât un moment norocos sau pură coincidență. Este o legătură între moment și nevoie, motivația pierdută și speranța, simplicitate și inteligență. Poate tu le numești coincidențe, dar și acestea au o explicație. Jung în studiile lui prezintă ”Sincronicitata ca principiu al corelațiilor acauzale”, numite în general ”coincidențe”.

Deasemenea, povestea pe care o spui despre viața ta este importantă, și cum o spui mai ales. Serendipiditatea leagă momente din trecutul tău, prezent și ceea ce în dezvoltare. Pregătirea ta este prețioasă în atingerea obiectivului tău: citește, învață, călatorește, deszvoltă-ți potențialul, ascultă, observă activ.

Este forte important să ai un obiectiv important pentru tine, este ceea ce dă sens vieții tale. Atunci cânt ai un scop în viață, un vis care să te ghideze totul se mișcă în acea direcție. Scopul poate fi chiar să realizezi un obiectiv important pentru tine sau ceva mai mare.  Permite-ți să crezi că visele devin realitate, se numește serendipiditate atunci când totul complotează pentru a se întâmpla. Observă toate detaliile pe parcurs. Atunci când nu ai un scop și nu stabililești obiective, vor aparea multe evenimente neprevăzute, fără nici o direcție și mai nimic din ceea ce se întâmplă în viața ta, nu te mulțumește. Dacă nu ai un scop în viată, totul se va întâmpla aleatoriu și altcineva va face planuri pentru tine.

Scopul în viată ne motivează și ne dă energie.

sweden-children-girls-sled-70448

Dava alergi după fericire s-ar putea să nu o prinzi… Dacă te bucuri de fiecare moment din viața ta, atunci sigur va veni fericitea la tine, iar tu sigur o vei găsi! Crede că cele mai nebunești vise pot deveni realitate. Din punct de vedere neurologic, atunci cțnd stabilești un obiectiv, creierul va găsi căi spre a îl atinge, chiar daca ai impresia că nu știi ce să faci, ai încredere că vei ști. Trebuire doar să adaugi pregatirea ta, muncă care să ducă spre scopul dorit. Că doar nu te pregătești pentru a deveni medic și obiectivul tău este să pilotezi… sau nah cine știe.

Norocul și șansa favorizează oamenii pregătiți, Louis Pasteur.

Când ai un scop în viață, au loc mutații pozitive. Știi atunci când întânlești persoana potrivită la momentul potrivit, sau are loc o întâmplare ce te poartă spre planul tău, sau poate ai o revelație? Ei bine așa arată Serendipity.

pexels-photo-38674

Ține mine, este important să ai oameni autentici lângă tine care te încurajează din punct de vedere intelectual, emoțional, artistic, spiritual și profesional. Care te încurajează și te susțin în dezvoltarea propiului potențial. Este important să ai și să îți urmărești scopul în viață.

Sper din tot sufletul ca esti acolo unde îți dorești! Să ai parte de un an nou cu împliniri, realizări și relații autentice! Sărbători fericite!

Pe curând,

Daniela

Inspirație:

  • Psihologia lui C.G. Jung.
  • Il piacere di Vivere, Anne Ancelin Schützenberger
  • Filmul „Serendipity”, cu John Cusack şi Kate Beckinsale
  • Serendipity: Iulia Badea-Guéritée

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Cum să îți îmbunătățești relațiile sociale?

Sigur știi sau ai mai auzit că abilitatea de a avea relații sociale cordiale cu oamenii contribuie decisiv la succesul personal, la eficiență în conducere, la recunoaștere și prestigiu.

Din fericire, psihologul american, Stinson ne vorbește despre optimism social și cum tindem să ne imaginăm relații pozitive înainte ca acestea să se întâmple.

Iar pentru Daniel Goleman, persoanele cu abilități sociale dezvoltate sunt adevărate “vedete pe plan social”. Lipsa acestor abilități “îi face până și pe cei mai străluciți din punct de vedere intelectual să naufragieze în relațiile lor interumane, dovedindu-se aroganți, insuportabili sau insensibili”. Din aceste motive dezvoltarea abilităților sociale este esențială din perspectiva teoriei inteligenței emoționale. Dacă vrei mai mult, atunci  vezi supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței.

model-face-beautiful-black-and-white-407035

Exprimarea emoțiilor sprijină construirea relațiilor sociale corecte și benefice.

Cu cât suntem mai abili emoțional, cu atât putem controla mai bine, mai adecvat transmiterea trairilor afective. Ele nu trebuie nici minimalizate, nici exagerate, ci manifestate firesc. Dispozițiile persoanelor expresive emoțional se transmit asupra celor din jur doar dacă modalitățile de exprimare sunt sincere și moderate. Orice exagerare conduce inevitabil, la respingere.

Goleman ne amintește că sunt patru componente ale inteligenței interpersonale descrise de Harch și Gardner, cum ar fi: coordonarea activităților unui grup de oameni pentru a atinge obiective consensualeprevenirea conflictelor și rezolvarea celor existente prin mediere, diplomație, bun simț, tact și răbdare; în relațiile personale, stabilirea cu ușurință a legăturilor de prietenie, cooperare, înțelegere, respect; și nu în ultimul rând sesizarea și înțelegerea emoțiilor celor in jur, făcând o simplă analiză socială.

Abilitățile sociale fac posibilă conviețuirea, în profida deosebirilor inerente între oameni. Aceste abilități conferă farmec personal, reușită socială, poziții sociale.

friends-phone-bed-bite-163112

Dacă vrei să fii popular, să ai mulți prieteni, să comunici eficient și să fii ascultat și nu numai, îți poți dori să îți înbunătățești relațtiile sociale actuale și atunci chiar trebuie să îți dezvolți abilitățile sociale. Iată, aici, câteva modalități de a cizela abilitățile sociale cele mai semnificative în interacțiunea cotidiană:

  • Menține permanent contactul vizual cu cei cu care dialoghezi
  • Zâmbește când vorbești sau când îi asculți pe cei din jur
  • Relaxează-ți limbajul corporal
  • Demonstrează-ți politețea spunând bună!, mulțumesc!, la revedere! și așa mai departe
  • Arată interes față de cei din jur întrbându-i despre starea lor, despre famile, planuri
  • Discută cu calm motivele neînțelegerii
  • Caută o soluție rațională și reciproc avantajoasă

Câte din aceste lucruri le faci zilnic?

Noi oamenii suntem ființe sociale și cum ție îți place să fii înțeles și apreciat, așa și celorlalte persoane. Știi care este riscul în relații astăzi? Ei bine, oamenii pun foarte mare accent pe realizările individuale și devin din ce în ce mai puțin enpatici, iar relațiile interpersonale au de suferit.

Watzllawick considera că oamenii își creează singuri suferința chiar prin acțiunea de a încerca să-și rezolve problemele emoționale. Paul Watzlawick a fost un terapeut, psiholog, teoretician in comunicare si filozof austro-american, fiind una din cele mai influente personalizzati ale Institutului de Cercetare Mintala din Palo Alto, California.

pexels-photo-354951

Iată câteva lucruri de ținut minte sau de scris în agenda ta personală: 

„Nu putem să nu comunicăm”

Comunicarea este inevitabilă, iar non comunicarea imposibilă. Orice situaţie care implică două sau mai multe persoane este una interpersonală, adică o situaţie de comunicare inevitabilă. Pot avea valoare comunicațională atât verbală, cât și nonverbală: tăcerea, răspunsul și absența lui.

Comunică şi tăcerea, nu doar vorbele. Comunică răspunsul la o epistolă, dar şi absenţa lui, gesturile şi mimica, absenţa lor sau înlocuirea celor  aşteptate cu altele, paloarea sau roşul obrazului, ritmul respiraţiei, bătăile inimii şi tensiunea muşchilor gâtului. Acţiunea ca şi pasivitatea oferă inevitabil o serie de indicii, semne şi semnale. Omul nu  poate să nu comunice, indiferent dacă vrea sau nu. Când ascultă, citeşte, priveşte, miroase, pipăie, gustă, bâjbâie prin întuneric sau doarme, el recepţionează mesaje, chiar dacă are sau nu intenţia asta.

Comunicarea nu se rezumă la limbajul verbal, vorbit sau scris, şi nici la intenţionalitate. Dincolo de cuvinte şi peste ele, intervin vocea, tonul cu care sunt rostite. Apoi, cuvintelor şi tonului, se adaugă limbajul trupului, postura, fizionomia, mimica, gestica sau culoarea hainelor.

„Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: conţinutul şi relaţia”

Planul conţinutului oferă informaţii, iar planul relaţiei oferă indicaţii pentru interpretarea informaţiilor (informaţii despre informaţii). Pentru a explica această axiomă, Paul Watzlawick recurge la analogia cu computerul. Pentru a îndeplini o sarcină, el are nevoie de date (planul conţinutului informaţional), dar şi  de un program, care-i indică cum să le prelucreze (planul relaţiei). În comunicare umană, limbajul conţinutului este unul de informare, iar limbajul relaţiei este unul de comportament.

“Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi abordat în termeni de cauză -efect sau stimul-răspuns”.

Logica comunicării nu este una liniară, de tipul cauză-efect. În comunicare, este comod, dar simplist, să admitem că o cauză produce un efect şi un efect are o cauză. De pildă, este riscant să căutăm o cauză unică şi punctuală pentru ruptura unei relaţii; omul comunică în fiecare clipă trecutul său şi experienţele acumulate în timp.

„Comunicarea umană foloseşte atât limbajul digital, cât şi pe cel analogic”

Cele două tipuri de limbaje coexistă şi se intercondiţionează. Conţinutul comunicării îmbracă preponderent forma digitală, iar relaţia pe cea preponderent analogică. Coexistenţa şi complementaritatea lor impune un gen de traducere continuă între ele, cu o inevitabilă pierdere de informaţie şi sensuri. Omul este singura fiinţă capabilă să utilizeze ambele moduri de comunicare. Animalele folosesc exclusiv comunicarea analogică, iar maşinile inteligente, exclusiv pe cea digitală.

 „Comunicarea poate fi simetrică sau complementară”

Orice comunicare este interactivă şi implică două sau mai multe persoane. Interacţiune a două persoane care discută între ele un subiect oarecare implică anumite raporturi de putere şi autoritate între ele.

În orine interacțiune trebuie să îți asumi responsabilitatea psihologiei personale, adică conștiențizarea oricărei reacții, emoții, cognitivă sau de comportament. 

Sper că ți-a plăcut articolul, te invit să urmărești în continuare acest blog, unde vei găsi articole despre psihologia relațiilor, despre relațiile poate periculoase și despre cum poți îmbunătăți relațiile gândindu-te la ele, implicându-te, ascultând și acordându-le importanță.

Rezonează, recomandă, inspiră, conectează-te și acționează! 

Pe curând,

Daniela

Vezi Bibliografie și inpirație:

  • Supertehnici pentru dezvoltarea inteligenței Marius Furtună, 2012
  • Watzlawick, Beavin & Jackson, Pragmatics of Human Communication, New York, 1967
  • Watzlawick, Beavin Jackson , Une logique de la communication, Editions du Seuil, 1972
PsihologiePsihoterapieRelații SocialeRelaționalizare

PSIHO: Experiențe care creează transformare empatică

Știi că să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic? Asta pentru că experiența oamenilor necesită empatie. Empatia este o alegere cu intenție și ai putea să construiești AHA experiențe. În acest articol îți vorbesc despre transformarea prin empatie, ce înseamnă cunoașterea prin experiențe comune împărtășite și înțelegerea experienței trăite. În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine.

Empatia este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Te ajută de fapt să clarifici experiența emoțională pe care o trăiești împreună cu ceilalți din jurul tău.

Este important să ai prezent că o persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune, cea mai înaltă forma de empatie și presupune interes empatic.

Empatia este o emoție socială ca vina, rușinea, gelozia, invidia, mândria; acestea sunt emoții ce implică reprezentarea stărilor mentale ale altor persoane, prin vizualizarea. Totuși, vina, rușinea, gelozia, invidia, mândria, sunt diferite de emoțiile de bază precum frica, fericirea, furia, surpriza, dispretul și tristețea, care înseamnă să fii conșient de propria stare. Prin urmarea, empatia este abilitatea de a îți imagina starea altor persoane și necesită în primul rând prezență (a fi prezent în conversația cu celălalt și a nu aduce nimic din trecut, a înțelege).

pexels-photo-509819

Cu cât cunoști mai mult o persoană cu atât este mai greu să empatizezi, dar totuși cu un pic de  efort și exercițiu îți poți îmbunătăți abilitatea socială empatică.

Să vedem ce spune istoria

Pornind de la grecescul empatheia, “a se simti in”, termen folosit inițial de teoreticienii esteticieni pentru a denumi capacitatea de a percepe experiența subiectivă a unei alte persoane. Această teorie susține că empatia își are baza într-un fel de imitație fizică a nefericirii altora, ceea ce evocă aceleași sentimente în persoana respectivă. În schimb simpatia poate fi simțită în general față de altcineva fără a împărtăși sentimentele persoanei respective. Heinz Kohut, psihiatru și psihanalist, este cel care a introdus in psihanaliză conceptul de empatie, fiind întemeietorul psihologiei sinelui, iar psihologul Carl Rogers este cel care a introdus termenul de empatie în practica medicală, preluându-l tot din estetică. Pentru Rogers, a fi empatic înseamnă „a percepe cadrul de referință al altuia cu acuratețe, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde din vedere condiția de ca și cum “. Vasile Pavelcu un psiholog român, a completat definiția, adăugând ca o consecință capacitatea de a anticipa comportamentul altora în situații date. Într-o manieră mai clară și mai simplă de a spune lucrurilor pe nume, Mihail Ralea definea empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a înțelege trăirile altora.

Transformare empatică

Empatia este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică.

A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal.

Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Capacitatea de a ne pune în pantofii celuilalt este definită de Bateson ca ipoteza altruism-empatie. „Dacă o persoană nu simte empatie atunci  aceasta este înlocuită de altruism”. Dar dacă simți empatie atunci vei putea ajuta prin acțiunile tale sau prin cuvinte, indiferent daca prezinți interes pentru acea experiență sau nu.

De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești pentru a informa despre faptul că simți empatie, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. Este ca atunci când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție. Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea să se exprime înainte ca tu să oferi soluții. Te-ai gândit că poate nici nu e nevoie să oferi soluții?  Este nevoie de cele mai multe ori doar să fii acolo. Comunicarea empatica se bazeaza pe intenție, conectarea la valori și nevoi.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți povestescă, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei.

În afară de a înțelege contextul și semnificația științifică a contextului, empatia este înțelegerea persoanei respective în esența ei, te ajută de fapt să clarifici experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul tău; nu înseamnă că trăiești emoţiile altor persoane, ci înseamnă că înţelegi emoţiile altor persoane pornind de la experienţele personale. Este un proces de transpunere în psihologia celuilalt, fie că este într-o situație de suferință, fie ca este într-o situație de bucurie, entuziasm.

Ce poți face? 

Simularea empatiei: cultivează curiozitatea, ascultă cu atenție și deschidere, dezvoltă-ți imaginația, învață să înțelegi și să respecți punctul de vedere al altei peroane fără să îți impui părerea. (poate fi frustrant și inconfortabil, dar cu exercițiu oricine poate dezvolta această abilitate). A fi prezent poate suna ușor, dar înseamnă să acorzi toată atenția ta, într-o manieră de grijă și cu inima deschisă; adică să asculți cu adevarat ceea ce partenerul gândește și simte. Să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic.

Empatia se contruiește pe conștientizarea de sine, și cu cât suntem mai deschiși față de propriile noastre emoții cu atât suntem mai capabili să interpretăm sentimentele altora.

Dezvoltă abilitatea de a citi și a răspunde emoțiilor celorlalți, să înțelegi emoțiile ca și cum ar fi ale tale.

Empatia presupune suficient calm și receptivitate, astfel încât semnalele subtile ale sentimentelor celorluilalt să poate fi recepționate și imitate de către propriul creier emoțional. Atitudinea empatică este mereu antrenată în judecățile morale, în dileme morale care implică potențiale victime.

Oare trebuie să minți ca să nu îți jignești un prieten?

Hoffman susține că rădăcinile moralității se află în ematie, iar fatul de a te pune în locul altcuiva te face să respecți anumite principii. Dar când se instalează furia ce faci?  După cum știi, conflictele sunt și ele bune, mai important este cum le gestionăm. Mai întâi trăiește-ți furia și resentimentele oricât ai nevoie, apoi oferind sau primind empatie poți trece dincolo de furie. Exprimarea emoțională este mult mai sănătoasă decât dacă ții în tine; cu toate acestea nu pot generaliza deoarece sunt persoane care tind să-și ascundă reacțiile adânc în sinea lor și au nevoie de distanță și timp pentru a reflecta înainte de a acționa. Să ne întoarcem la idee, așadar comunicarea empatică ajută la gestionarea conflictelor și a crizelor de furie.

Deasemenea, astăzi empatia este din ce în ce mai importantă în mediu de afaceri și luată în serios pentru că este o calitate ce merită toată atenția, ajută interacţiunea între persoane și îmbunătățește relațiile interpersonale. Tot Goleman susţine că emoţiile sunt molipsitoare, mai ales cele pozitive. Definește empatia ca fiind „simţirea emoţiilor celorlalţi, înţelegerea perspectivelor lor şi comunicarea activă şi cu interes în domeniile lor de preocupare”. 

pexels-photo-551657

 Empatia este una din aptitudinile care îți poate îmbunătăți șansele de reușită în carieră.

Prin urmare, suntem deschişi și vulnerabili la influenţele emoţionale ale celorlalţi. Empatia este competenţa fundamentală a conştiinţei sociale, a eficienţei sociale în munca de zi cu zi,  este o experiență frumoasă în sine. A fi empatic este o calitate și o condiţie a comunicării eficiente. Empatia implică ascultarea cu toată fiinţa, este genul de ascultare la care se referă filosoful Chuang-Tzu în pasajul următor:

Ascultarea care are legătură doar cu urechile este una. Ascultarea ce implică înţelegere este alta. Dar ascultarea cu spiritul nu se limitează la o singură facultate, la ureche sau la minte. De aceea, ea necesită golirea tuturor facultăţilor. Cînd acestea sînt goale, atunci întreaga fiinţă ascultă. Atunci se poate percepe ceea ce e acolo, în faţa ta, şi nu poate fi auzit cu urechile şi nici înţeles cu mintea.  (Marshall B. Rosenberg,  Adevărata educaţie pentru o viaţă împlinită). 

pexels-photo-551657

Empatia ajută în viața sentimentală și este sursa relațiilor interpersonale de calitateCalitatea de a fi empatic constituie o premisă a optimizării relaţiilor interpersonale şi o condiţie a comunicării eficiente. 😉

Pe curând,

Daniela

Inspirație: Inteligența emoțională, Daniel Goleman 

Recomandare: DANIEL GOLEMAN ON THE THREE KINDS OF EMPATHY

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Doamna psiholog, ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?

Se spune că pofta vine mâncând. Corect, dar hai să facem o diferență între priorități.

O diferență între claritate, autenticitate și poate gest făcut din dragoste. Știi că între profesie și viața personală e o altă diferență. Cum spuneam, întru-un articol recent, acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Lgătura dintre acestea este că atunci când spui lucrurilor pe nume cu autenticitate și claritate, apare motivația și inspirația, ba chiar poate pentru altceva și nu pentru același lucru pe care îl faci mereu.

Pur și simplu nu am chef azi!

pexels-photo-48566

˜

EA: – Iubitule hai să mergem la prietenii noștri în weekend la munte, să ieșim, să ne plimbăm și să ne relaxăm. Ce îți iei la tine?

EL: – Draga mea, nu am chef! (dar de ce nu mă întreabă dacă  îmi doresc acest lucru). 

EA: -Poftim?

EL: -Vreau să stăm acasă în acest sfârșit de săptămână!

EA: -Ce? Tu ai auzit ce am zis?

EL: – Da, foarte bine și eu nu vreau să merg!

˜

Tunete și fulgere, dezamăgire și supărare, nu mă iubește, nu îi pasă ce vreau, zise ea. Dar el oare a fost ascultat? Unde este compromisul sănătos? Poate ea merge singură sau este dependentă de prezența lui? Poate el șă o însoțească?

Nu ești responsabil de cum interpretează celălalt, ești responsabil de cum livrezi informația, de tonul și atitudinea folosită.

pexels-photo-225232˜

– Săptămâna aceasta te vizitez!

– Nu pot săptămâna asta!

– Hai mă, că doar acum pot și promit că nu te voi deranja.

– Am spus nu!

– Am auzit eu bine? Sau tocmai m-ai refuzat? … 

˜

Știi, sună de parcă vizitatorul ar face o favoare. Când de fapt nu s-a consultat cu gazda, ci doar a anunțat. Și da ceilalți nu sunt mereu la dispoziția cui are chef. Poate ți s-a întâmplat și ție, poate încă nu …

˜

– Weekendul acesta ieșim în oraș ca fetele.

– Nu vreau, nu am chef.

– Hai mă că o să fie fun, îți vine cheful, o să vezi!

– Nu

– Ești culmea, cu mine nu ieși niciodată!

– Serios? Doar săptamâna ce a trecut, acum două săptămâni, acum trei .. să mai zic? Iar acum nu vreau!

– M-am supărat!

– Este ceva ce aș putea face legat de această supărare acum? Că altfel prefer să mă întorc la ale mele. 

˜

E uite așa oamenii se pot supăra pe tine, mai ales când este vorba doar despre ei. Pentru că întodeauna este vorba despre propria persoană, oamenilor le place și adoră atenția. Chiar dacă se întâmplă frecvent să uite că totuși și celălalt are nevoie de aceeași atenție. Cu ce este  mai special o persoană decât alta?

Când ți-ai întrebat prietea sau prietenul ultima oară cu adevărat:

  • Ce faci?
  • Cum te simți?
  • Ce dorești cu adevărat?

pexels-photo-277088

Psihologie de zi cu zi

Și ce se întâmplă când spunem lucrurilor pe nume?

Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, ce se potrivește ca răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Dacă te-ai decis de puțin timp să aduci claritatea asupra acțiunilor tale, mai întâi oamenii pot fi uimiți, pentru că nu așa te-au cunoscut, apoi poate iritați sau jigniți, dar nu este treaba ta. Ușor, ușor se vor obișnui cu noul tău fel de a fi. Din fericire sau din păcate, unii vor pleca, alții vor rămâne în viața ta, dar mai frumos este că vei cunoaște oameni noi cu care vei rezona, cu care vei fi pe aceeași frecvență. Vor veni în viața ta oameni care te vor sprijini în ceea ce devii sau ești deja, în creșterea și dezvoltarea ta personală. Unii îți vor fi chiar noi prieteni, iar cu cât îți faci cât mai curând noi prieteni, cu atât mai târziu vei avea prieteni vechi.

Prima cerință: separă falsul de autentic.

E important să ai o curiozitate autentică asupra relațiilor tale interpersonale, asupra modului în care acționezi și cum răspunzi. Definește clar care îți sunt prioritățile și acordă atenție modului în care răspunzi celor din jur. Nehotararea încurcă, pentru că alții vor decide pentru tine și foarte posibil să nu îți placă. Deci ce vrei cu adevărat?

Să refuzi cică nu e politicos

Față de cine nu este politicos? Înainte de a răspunde la acestă întrebare ia un carnețel și un creion și scrie. Nu refuza, acceptă totul și scrie timp de o săptămână când îți e bine și când nu, apoi după șapte zile trage linie, vezi ce iese. După acest exercițiu vei observa mai bine dacă îți e mai bine cu ceea ce decid alții pentru tine sau nu.  Poți refuza și aprecia în schimb. Exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Ce se poate întâmpla când ai mai mare claritate legat de ceea ce îți place, de ceea ce îți face bine sau pur și simplu claritate legat de ceea ce vrei?

 Ca să fie bine să fie perfect

Pentru că de multe ori tindem către perfectiune deoarece credem că asta ne-ar face să ne simțim mai bine, dar nu e așa.  Știi ce este în condradictoriu? Perfecțiunea însăși este!Pentru că se contrazice cu claritatea și autenticitatea. Atunci când o persoană tinde a fi perfectă va cere și celor din jur același lucru, adică va cere ca ceilalți să se ridice la așteptările personale și nu se acceptă nici măcar mici abateri. Problema este că  perfecționiștii în general nu prea sunt satisfăcuți, asta ca să nu zic că nu sunt deloc și punct. În general din punctul lor de vedere lucrurile nu merg bine și mai nimic nu arată cum ar trebui să arate. Și atunci mă întreb unde este autenticitatea, ce își doresc cu adevărat acești oamenii și care este nivelul lor de claritate privint ceea ce sunt ca oameni reali?

„Oamenii perfecți nu sunt reali, iar oamenii reali nu sunt perfecti.”

Câteodată perfect nu există, ah pardon de cele mai multe ori …  sau nimic nu este perfect, dar când începem să spunem lucrurilor pe nume totul devine mai clar, din ce în ce mai clar și nimic perfect.  Suntem programați sa vedem ceea ce vrem, căutăm răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un moment dat. Întodeauna alegem ce vrem sa credem, ce vrem să vedem, să auzim și să spunem. Esențial este că nu există un adevăr absolut despre oameni și despre relații.

Aristotel, în Metafizica, spune că un lucru perfect îndeplinește trei condiții: să fie dus la capăt, nimic altceva asemănător cu el nu poate fi mai bun și și-a atins în intregime scopul inițial. Iar psihoterapeutul Watzlawick spune că încercând să atingem inaccesibilul, facem sa devină imposibil și ceea ce ar fi fost realizabil.

Așadar te întreb, ar fi mai bine sau nu să spunem lucrurilor pe nume?

Să fie bine altora

Da de acord, dar sunt și limite, iar acelea sunt ale tale. Atunci când faci ceva cu drag pentru persoana iubităm pentru că te bucuri de bucuria celuilalt, e cu totul altceva. Chiar și acea excursie după care nu te dai în vând o poți face, ba chiar și ceasul preferat il poți cumpara persoanei dragi, chiar daca nu e ceasul tîu preferat.

Câteodată ceea ce faci este ceea ce vrei tu, câteodată nu. Important este să faci compromisuri sănătoate, să ai claitate, să ceri clar, să oferi, să refuzi și să îți dai tu însuți ceea ce alții nu îți pot oferi. 

˜Și totuși ce se întâmplă atunci când spunem lucrurilor pe nume?  

˜Se poate relația ta de cuplu sau căsnicia ta să nu mai fie perfectă

Ok, poate descoperi ceva ce nu îți place în relația ta sau pur și simplu nu ai ceva care să nu funcționeze acum, nu o lua personal. Dar idea de bază sigur ai înțeles-o. Te aștept cu un comentariu, un like și ⁄ sau un share către cine îți dorești să citească acest articol și spune lucrurilor pe nume, vezi ce se întâmplă.

PS: Cred că lucruri bune se întâmplă! – așa cum o prietenă mi-a spus când a citit articolul. 

Pe curând,

Daniela

AbilitățiAsertivitateComunicareInterpersonalMotivație

Cum să eșuezi ca să ai succes? fă ceva

În principiu eșecurile te ajută să înțelegi ce funcționează și ce nu. Așa cum spunea CS Lewis: „Esecurile sunt amprentele care paveaza drumul spre succes”.

Te-ai gândit vreodată cum învață un copil să meargă? Probabil e de la sine înțeles că va reuși. Ce știm este că copilul încearcă, cade, se împiedică, se ține de ceea ce are în jurul lui, apelează la cei care știu deja, cade din nou, plânge, se bucură și după o ia de la capăt. Sigur nu ai auzit vreodată un copil spunând ca mersul nu este pentru el deoarece nu se pricepe la asta. Nici nu vei auzi acest lucru vreodată.

Copilul nu se va ori până va reuși, indiferent de câte ori eșuează.

A eșua reprezintă drumul înainte, și cu toții cel puțin o dată în viață avem teama de a nu grești, dar este firesc.

De fapt cele mai multe persoane se tem că nu vor reuși în viața personală, în carieră. În general se tem de tot ce ține de alegerile în viață.

Sigur îți aduci aminte acea dorință de a reuși să găsești un job bun îmediat după băncile facultății. Aceeași dorință puternică de a reuși ai avut-o și la primul job, să reușești, iar dacă vorbim despre antreprenoriat presiunea este mai mare. Dacă te-ai lovit de dezamăgiri după astfel de începuturi, atunci trebuie să știi că așteptările erau mult prea mari față de ceea ce te aștepta de fapt.

pexels-photo-377909La fel este și atunci când începi o afarece nouă. Ideea da îți surâde pentru că nu îți place să ți se spună ce să faci și îți place să faci lucrurile în felul tău. Mai mult, ideea că îți poți face programul independent este ceea ce îți dorești mai mult. Dacă încă nu ai început, dar ai o idee te poți întreba dacă vrei să să alegi între: a avea un salariu decent și să faci în continuare ceva ce poate nu îți place sau să riști, fără a avea destui bani pentru o periadă. Te poți întreba ce ai putea pierde dacă ceva dacă te apuci de afacerea ta personală sau ce ai putea să pierzi dacă peste câțiva ani tot nu reușești cu ceea ce îți propui. Cert este că nu știi. Răspunsul este unul, nu pierzi nimic, câștigi. Cel mai important lucru este că îți dai seama de ceea ce vrei cu adevărat, un job liniștit, îți definești ideea de la care ai pornit sau câștigi altceva mai bun.

În timp, ceea ce ai de oferit valorează din ce în ce mai mult cu trecerea timpului, prin simplul fapt că dobândești mai multă experiență și excelezi în ceea ce faci. Valoare pe care o câștigi este raportată și la timpul pe care îl investești în tine, inclusiv îmbunătățirile care se bazează pe sute de mici eșecuri.

„Succesul este dobandit deseori de cei care nu stiu ca esecul este inevitabil” – Coco Chanel. 

Cât timp ai investit sau poate cât timp ai esuat? Gândește-te că dacă cineva este mai bun decât tine la ceva acest lucru poate fi posibil pentru că a eșuat de mai multe ori, iar dacă cineva nu e la fel de bun ca tine înseamnă că nu a trecut prin tot ce ai trecut tu ori nu a avut învățături din experiențe important ca ale tale.

black-and-white-man-person-musician

Prin educația pe care o primim, învățăm să evităm eșecul. Sistemul de învățământ ne pedepsește daca nu facem bine, iar mass-media ne arată succes după succes. Te-ai întrebat oare câtă muncă stă în spatele succesului, a reușitei? Sau câti ani sunt petrecuți muncind și cu câte esecuri?

Să îți spun ceva, cei mai mulți oameni se opresc într-un punct unde le este confortabil, de cele mai multe ori le este frică să nu eșueze. Aceștia rămân cu ceea ce au în fața ochilor, cu ceea ce simt că stăpânesc pentru că este palpabil, se consideră buni la ceea ce fac și gata, iar de cele mai multe ori se conformează și poate le este bine așa.

Oamenii de succes sunt dispuși să și eșueze. Eșecul trebuie definit de propriite tale acțiuni și nu de acțiunile celorlalți.

Știi cât de mult contează ceea ce ai învățat în primii șapte acasă? Fără să intru în detalii psihologice, îți spun că o barieră importantă vine de la părinții critici care nu își lasă copiii să o dea în bară și, ca și sistemul, îi pedepsește dacă nu reușesc. Normal că în viitor acești oameni au tot felul de temeri legate de propriile performanțe, mai mult ei de mici sunt antrenați să își diminueze claritatea, iar stima de sine le este afectată.

Valorile bune orientează către succes.

Da este foarte important să ai valori bune, mai ales din punct de vedere interpersonal, cum ar fi: sa fii intotdeauna cinstit cu ceilalti; să mă exprim mai bine și mai clar față de ceilalți.

Inteacțiunile cu ceilalți și păstrarea valorilor bune este ceva ce nu se oprește vreodată și necesită muncă continuă. Orice nouă relație și conversație aduce noi provocări. Fac această mică paranteză despre valori pentru că joacă un rol foarte important în succesul tău ca persoană în viata de familie, socială, de carieră etc.

Durerea emoțională conduce la o creșterea abilităților emoționale. Iar gestionarea eficientă a propriilor emoții crește semnificati calitatea vieții. Pentru fiecare succesul înseamnă altceva. Pentru a avea succes este important să ai un scop. ”Inteligența emotională te ajută să-ți gestionezi emotiile și te ajută sa comunici eficient cu ceilalți, în așa fel încât să-ți îndeplinești scopurile.” Este foarte important câtă flexibilitate ai și să doresti să te adaptezi la schimbare.

Ține minte că durerea, frica, anxietatea și tristețea sunt emoții bune pentru dezvoltatea ta personală, nu sunt inutile și fac parte din proces.

Durerea pe care o poți simți într-un proces face parte din succes. Pe scurt gândește-te la un sportiv de performață, (de exemplu un tenismen de succes) câtă muncă crezi că depune pentru a atinge anumite performanțe? Crezi că nu are frici sau anxietăți, sau că nu a avut vreodată?

person-woman-sport-ball

Un alt exemplu ar fi un terapeut bun. Știi câte frici, anxietăți, tristeți, eșecuri a depășit pentru a fi ceea ce este? Sau câtă durere a suferit și câtă muncă a depus pe parcursul formării? E frumos spus: da e psihoterapeut. Mișto!

Un terapeut trebuie să treacă prin multe momente de durere, tristețe și trebuie să dezvolte compasiune, are un simț dezvoltat al propriei persoane pentru o viață mai fericită în general.

Legat de durere și relații, un alt exemplu ar fi atunci când eviți eșecul unei relații și durerea pe care o poți simți dacă ai lua decizia unei despărțiri. Nu voi dezvolta acum acest subiect, deoarece merită tratat aparte; ai înțeles că multe cumpluri aleg să rămână împreună de frică că nu stiu ce va fi după. Partea interesantă e că nimeni niciodată nu știe. Despre eșecul în relații și valori de ckt voi scrie în articolul următor.

Indulgență și iluzii versus Fă ceva.

Crezi că ai nevoie de motivație pentru a face ceva? Sau poate de ceva inspirație?

art-brush-painting-colors

Acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Este foarte bine să treci la acțiune fără motivație. Iar de obicei poți simți motivație dacă vine inspirația. Așteaptă să se întâmple ceva important în viața ta, să îți dea motivația de care ai nevoie. La naiba nu e așa, și știi prea bine că dacă vrei cu adevărat să faci ceva te pui în acțiune , iar apoi vine și inspirația, după care motivația. Este vorba despre mind set și a face ceva. Atunci când faci ceva simți și libertatea de a putea eșua. De asemenea acțiunea în sine spre scop, indiferent cât de puțin faci într-o zi, ajută să învingi procrastinarea și este succesul pe care îl adaugi noii tale valori. Succes!

pexels-photo-288530

Ți-a plăcut acest articol?

Vrei să îmi lași un mesaj? Îți răspund cu mare drag

Până atunci dă like, share și comment.

Pe curând,

Daniela

 

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneInterpersonal

Psiho: Sporește-ți starea de bine prin apreciere!

Salut,

Ideea e că mai ales în relații, ne focusăm foarte des pe ceea ce a greșit celălalt decât pe calitățile personale. Ce vreau să spun este că prin aprecieri sincere se produc modificari ale trasăturilor de caracter, la nivel de obișnuință și produc emoții noi, în bine! Motiv pentru care revin cu acest subiect pentru un reminder de vară.

Știai că una dintre modalitățile prin care poți fi mai fericit stă în exprimarea aprecierii?

Embed from Getty Images

Cu siguranță atunci când ești fericit ai tendința să spui mulțumesc mai des! Dar dacă ai face invers? – adică să spui Mulțumesc mai des, astfel încât să îți crești nivelul de fericire?

Exact, exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva, crește starea mentală de bine, adică fericirea; iar fericirea este departe de a fi doar o noțiune psihologica. Din punct de vedere ştiinţific, organismul uman produce multe substanţe care ne provoacă senzaţii de: plăcere, buna dispoziţie, euforie. Toate aceste substanţe sunt numite de biochimişti, neurotransmiţători, deoarece ele sunt responsabile pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Iar starea de fericire e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfină, alaturi de dopamină și serotonină.

Endorfinele, spre deosebire de dopamina (fiind un neurohormon „al placerii” care se secreta atunci cand avem asteptari pozitive dupa o actiune), se eliberează în momentul în care faci o acțiune placută. Oxitocina este hormonul tandretii, al fidelitatii; acest hormon este un anxiolitic natural, inhiband frica și agresivitatea precum si eliberarea hormonilor de stres (cum este cortizolul). Este hormonul care determina atasament si devotament fata de familie. Serotonina, numita „hormonul fericirii”, este în mare parte responsabilă de starea noastra de bine. Ea determina stimularea ramificatiilor neuronale, scade agresivitatea, regleaza apetitul si mentine starea de bine si echilibru psihic. Vezi mai mult: Hormonii fericirii si echilibrul psihic”

Așadar, aprecierea ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Embed from Getty Images

Iată ce spun câteva studii:

  1. Doi psihologi, Emmons and McCullough (2003) au descoperit cât de mult fericirea era îmbunătățită doar prin un exercițiu simplu, acela de a scrie săptămânal 5 lucruri pentru care erau reconoscători, timp de 10 săptămâni.
  2. Lyubomirsky , Sheldon și Schkade susțin că o singură dată pe săptămână este de ajuns pentru o persoană să își exprime mulțumirea astfel încât să se simtă bine.
  3. Iar Seligman, Steen, Park și Peterson (2005) au făcut un studiu timp de 6 luni, aplicând un simplu exercițiu de recunoștință unui eșantion, au descoperit ca oamenii erau mult mai fericiți și mai puțin depresivi.

! Acum că cunoști beneficiile aprecierii, recunoștinței și a mulțumirii, poți face și tu un exercițiu simplu: ia un carnețel și notează între trei și cinci lucruri pentru care exprimi recunoștință profundă, cel puțin o lună… după poți să îmi scrii ce rezultat ai.

Trebuie sa recunoastem ca ne place sa fim apreciati de cei din jur!

Căutăm validare, apreciere cu riscul să uitam sa dam la randul nostru, facem manevre pentru a obţine aprecieri, pozitive sau negative … Dar tu poți fi model de îngrijire pozitivă, adică trebuie să oferi celor din jur aprecieri pozitive pentru creştere şi schimbare. Ține cont ca persoanele au tendința să dea mai multă atenţie greşelilor personale şi imperfecţiunilor minore, decât reuşitelor şi succeselor, așadar cu atenție poți hrani stima de sine a celor din jur.

Aprecierea, multumirea si recunostinta sunt sentimente destul de transparente și trebuie să îndeplinească condiţiile de sinceritate. Esto o formă de recunoaștere, suport, sprijin. Un aspect important al relațiilor interpersonale, ține de relațiile de apreciere emoțională, care includ părerile și reflectările reciproce despre caracterul, calitățile, acțiunile celuilalt. Cand îți exprimi aprecierea de fapt te bucuri pentru că o acțiune a celuilalt a venit în întampinarea uneia dintre nevoile tale.

În primul rând atunci când apreciezi pe cineva te apreciezi mai întâi pe tine!

Embed from Getty Images

De astăzi poți începe să îți influențezi propria stare și deasemenea mediul, prin aprecierea sinceră a ceva sau a cuiva.

Pont: Unele femei frumoase resping aprecierea frumuseţii lor; altele o adoră. Unii acceptă aprecierile necondiţionate; alţii pe cele condiţionate.

..Atunci cînd un individ arată un semn de implicare faţă de un altul, e necesar ca receptorul să îi arate emiţătorului că mesajul a fost recepţionat, că gestul a fost apreciat, că relaţia există, că emiţătorul contează ca persoană şi, în cele din urmă, că receptorul îşi arată aprecierea (…) o astfel de ofertă ritualică tinde să fie urmată imediat de mulţumire. (Goffman, 1974: 63-64)

Oamenii iubesc să fie apreciați pentru lucrurile pe care le fac și le spun.

Chiar, când a fost ultima dată când ai exprimat cât de mult îți apreciezi partenerul sau partenera, prietenii, sau pe cei dragi în general?

Pentru doamne și domnișoare: „Știți că bărbații funcționează pe apreciere și că aprecierea este vitală pentru ei ? – Mda, bărbatul apreciat îți va pune lumea la picioare!” Vă recoand un articol delicios:  Vrei să-l ai lângă tine? Oferă-i încredere și apreciere

Pont: cu cât apreciezi pe cineva pentru ceva, cu atât mai mult cresc șansele ca persoana respectivă să repete acel lucru, ba chiar mai bine data viitoare, asta pentru ca aceea persoană să obțină apreciere și mai mare.

Cu cât le mulțumești oamenilor pentru ce au făcut cu atât ei vor repeta acțiunile pentru care au primit apreciere. 

Embed from Getty Images

Încă ceva:  Recunoaşte complimentul şi apreciază gestul când ți se adresează: – Mulţumesc mult. Foarte drăguţ din partea ta să spui asta! …

Apreciez că citești articolele mele. Aștept cu drag sugestii, comentarii, like și share!

Pe curând,

Daniela

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneConsiliere

Comunicare non-agresivă și o viață socială satisfăcătoare

Știi că orice fel de comunicare cere ca ceea ce este important pentru cel care comunică să fie important și pentru cel care primește. Ușor de zis, dar mai greu de pus în practică.

Așadar, să te întreb dacă te-ai simțit vreodată pe aceeași lungime de undă cu cineva?

pexels-photo-429248

Cu siguranță, măcar o dată în viață ți s-a întâmplat. Iar în acel moment ai avut senzația că nu trebuie să pierzi timp și să explici cu lux de amănunte ceea ce vrei să spui sau despre ce este vorba. Cu toatea astea nu dai zilnic peste astfel de persoane. Ce poți face?

Dacă acest lucru nu vine natural, sau fără eforturi, este foarte important de știut că într-o comunicare bună fiecare trebuie să ajungă să îl înțeleagă pe celălalt și punctul celuilalt de vedere. Dacă îți place persoana respectivă îți este mai ușor. Poți de asemenea să muncești mai mult în vederea unei comunicări mai clare cu cineva față de care ai simpatie, dar dacă nu îți place de cineva atunci situația se schimbă.

https://www.splitshire.com

Riscul este de respingere, agresivitate și neclaritate în comunicare, ceea ce duce la diverse conflicte ce pot afecta relațiile între parteneri, la birou, etc. Cel mai des, după cum știi astfel de situații se întâmplă la locul de muncă sau într-un grup nou unde intenția este de a socializa.

Partea interesantă e că nu te gândești înainte la ce ai de făcut, vine totul automat. Creierul, sau mai bine spus o parte a creierului – zona orbitofrontală a cortexului prefrontaladică zona responsabilă de empatie, se ocupă în mod automat de toate reacțiile emoționale pe baza simpatiei sau antipatiei. Valori pe care care le ai pe baza experienței tale personale și pe care creierul le folosește pentru a decide care îți sunt prioritățile.

Tot pe acest principiu faci presupuneri și iei decizii la nivel interpersonal, și tot pe asta se bazează succesul sau eșecul tău în relații. Vezi cum să îți îmbunătățești relațiile sociale.

Situațiile, interacțiunile, momentele scurte, deciziile rapide și felul în care comunici sunt importante pentru o viață socială satisfăcătoare. Prima reacție la ce se întâmplă este la nivel inconștient, fie că îți place fie că nu. Conștientizând cum alegi să reacționezi și ce opțiuni ai, poți decide tu cum să comunici și cui să îi acorzi atentie.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți vorbească, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei. Este o șansă să te adaptezi într-un context social mai dificil.

Este important să acorzi atenție persoanei cu care vorbești pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă. Nimic nu e personal. Este ușor să răspunzi agresiv și să spui că o persoană nu îți place, pur și simplu. Dacă le iei ca pe niște provocări în mod constructiv, acest lucru te va ajuta cu siguranță, atât pe plan personal cât și pe plan profesional. Este o bună ocazie să îți depășești zona de confort sau să îți dezvolți carisma personală.

De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. E ca și când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție.

Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea de a se exprima.

pexels-photo-89873

În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine și să îți asumi experiența.

Empatia , cum spuneam, este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă.

Cum să ai experiențe care creează transformare empatică?

Transformarea empatică este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică. A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal. Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Gestionarea stării emoționale și asertivitatea sunt două bune prietene care ajută la o comunicare eficientă cu persoanele din jurul tău.

În terapie în general afli cum să înițiezi și să întreții o comunicare bună, autentică. Descoperi cum să faci față situațiilor dificile și îți accesezi resursele personale neexplorate.

Întotdeauna să ai o prezență autentică și să te bucuri de toate provocările mediului social pe care le întâmpini.

Știi cât este de important să îți dezvolți simțul social și să ai grijă de relațiile tale interpersonale. E uite, la fel de important este și prezența ta personală în contexte noi de relaționalizare, ori la birou și să îți adaptezi comunicarea în funcție de situație și persoană.

Pe curând,

Daniela

SaveSave