Categorie: Conexiune

AbilitățiConexiuneMotivațiePsihoterapieRelații Sociale

O întâmplare neaşteptată, Serendipity

pe decembrie 24, 2017

Serendipity este un accident fericit, o întâmplare neaşteptată, sau să spunem norocul unui accident fericit. Serendipity este un cuvânt minunat se referă la orice descoperire care este neasteptată, dar care este una fericită și accidentală.

pexels-photo-42078Acest cuvânt a fost votat ca fiind unul dintre cele mai grele cuvinte de tradus. Serendipitate nu este un cuvânt românesc, în engleză îl găsim „serendipity”, în franceză „serendipité”, în germană „serendipität”, în portugheză „serendipidade”, în italiană serendipità.

Este ca și atunci când ai un țel și îți doresti cu ardoare să se întâmple ceva să devină realitate, și totuși ceva se întâmplă…

amazing-beautiful-beauty-blue

Ce dă sens vieții tale? Care este scopul tău în viață? Dezvoltă-ți spiritul de observație și vei putea recunoaște întâmplările fericite din viața ta și cum totul se sincronizează pentru a atinge obiectivul dorit. Tot ce ce ai nevoie vine în momentul potrivit.

Norocul și cauzalitatea vin în momentul și locul potrivit.

Din partea științei exista un mare interes în a descoperi legătura dintre serendipitate, sincronie și întâmplări norocoase. Serendipiditatea este mai mult decât un moment norocos sau pură coincidență. Este o legătură între moment și nevoie, motivația pierdută și speranța, simplicitate și inteligență. Poate tu le numești coincidențe, dar și acestea au o explicație. Jung în studiile lui prezintă ”Sincronicitata ca principiu al corelațiilor acauzale”, numite în general ”coincidențe”.

Deasemenea, povestea pe care o spui despre viața ta este importantă, și cum o spui mai ales. Serendipiditatea leagă momente din trecutul tău, prezent și ceea ce în dezvoltare. Pregătirea ta este prețioasă în atingerea obiectivului tău: citește, învață, călatorește, deszvoltă-ți potențialul, ascultă, observă activ.

Este forte important să ai un obiectiv important pentru tine, este ceea ce dă sens vieții tale. Atunci cânt ai un scop în viață, un vis care să te ghideze totul se mișcă în acea direcție. Scopul poate fi chiar să realizezi un obiectiv important pentru tine sau ceva mai mare.  Permite-ți să crezi că visele devin realitate, se numește serendipiditate atunci când totul complotează pentru a se întâmpla. Observă toate detaliile pe parcurs. Atunci când nu ai un scop și nu stabililești obiective, vor aparea multe evenimente neprevăzute, fără nici o direcție și mai nimic din ceea ce se întâmplă în viața ta, nu te mulțumește. Dacă nu ai un scop în viată, totul se va întâmpla aleatoriu și altcineva va face planuri pentru tine.

Scopul în viată ne motivează și ne dă energie.

sweden-children-girls-sled-70448

Dava alergi după fericire s-ar putea să nu o prinzi… Dacă te bucuri de fiecare moment din viața ta, atunci sigur va veni fericitea la tine, iar tu sigur o vei găsi! Crede că cele mai nebunești vise pot deveni realitate. Din punct de vedere neurologic, atunci cțnd stabilești un obiectiv, creierul va găsi căi spre a îl atinge, chiar daca ai impresia că nu știi ce să faci, ai încredere că vei ști. Trebuire doar să adaugi pregatirea ta, muncă care să ducă spre scopul dorit. Că doar nu te pregătești pentru a deveni medic și obiectivul tău este să pilotezi… sau nah cine știe.

Norocul și șansa favorizează oamenii pregătiți, Louis Pasteur.

Când ai un scop în viață, au loc mutații pozitive. Știi atunci când întânlești persoana potrivită la momentul potrivit, sau are loc o întâmplare ce te poartă spre planul tău, sau poate ai o revelație? Ei bine așa arată Serendipity.

pexels-photo-38674

Ține mine, este important să ai oameni autentici lângă tine care te încurajează din punct de vedere intelectual, emoțional, artistic, spiritual și profesional. Care te încurajează și te susțin în dezvoltarea propiului potențial. Este important să ai și să îți urmărești scopul în viață.

Sper din tot sufletul ca esti acolo unde îți dorești! Să ai parte de un an nou cu împliniri, realizări și relații autentice! Sărbători fericite!

Pe curând,

Daniela

Inspirație:

  • Psihologia lui C.G. Jung.
  • Il piacere di Vivere, Anne Ancelin Schützenberger
  • Filmul „Serendipity”, cu John Cusack şi Kate Beckinsale
  • Serendipity: Iulia Badea-Guéritée

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneInterpersonal

Psiho: Sporește-ți starea de bine prin apreciere!

pe iulie 21, 2017

Salut,

Ideea e că mai ales în relații, ne focusăm foarte des pe ceea ce a greșit celălalt decât pe calitățile personale. Ce vreau să spun este că prin aprecieri sincere se produc modificari ale trasăturilor de caracter, la nivel de obișnuință și produc emoții noi, în bine! Motiv pentru care revin cu acest subiect pentru un reminder de vară.

Știai că una dintre modalitățile prin care poți fi mai fericit stă în exprimarea aprecierii?

Embed from Getty Images

Cu siguranță atunci când ești fericit ai tendința să spui mulțumesc mai des! Dar dacă ai face invers? – adică să spui Mulțumesc mai des, astfel încât să îți crești nivelul de fericire?

Exact, exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva, crește starea mentală de bine, adică fericirea; iar fericirea este departe de a fi doar o noțiune psihologica. Din punct de vedere ştiinţific, organismul uman produce multe substanţe care ne provoacă senzaţii de: plăcere, buna dispoziţie, euforie. Toate aceste substanţe sunt numite de biochimişti, neurotransmiţători, deoarece ele sunt responsabile pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Iar starea de fericire e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfină, alaturi de dopamină și serotonină.

„Endorfinele, spre deosebire de dopamina (fiind un neurohormon „al placerii” care se secreta atunci cand avem asteptari pozitive dupa o actiune), se eliberează în momentul în care faci o acțiune placută. Oxitocina este hormonul tandretii, al fidelitatii; acest hormon este un anxiolitic natural, inhiband frica și agresivitatea precum si eliberarea hormonilor de stres (cum este cortizolul). Este hormonul care determina atasament si devotament fata de familie. Serotonina, numita „hormonul fericirii”, este în mare parte responsabilă de starea noastra de bine. Ea determina stimularea ramificatiilor neuronale, scade agresivitatea, regleaza apetitul si mentine starea de bine si echilibru psihic. Vezi mai mult: Hormonii fericirii si echilibrul psihic”

Așadar, aprecierea ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Embed from Getty Images

Iată ce spun câteva studii:

  1. Doi psihologi, Emmons and McCullough (2003) au descoperit cât de mult fericirea era îmbunătățită doar prin un exercițiu simplu, acela de a scrie săptămânal 5 lucruri pentru care erau reconoscători, timp de 10 săptămâni.
  2. Lyubomirsky , Sheldon și Schkade susțin că o singură dată pe săptămână este de ajuns pentru o persoană să își exprime mulțumirea astfel încât să se simtă bine.
  3. Iar Seligman, Steen, Park și Peterson (2005) au făcut un studiu timp de 6 luni, aplicând un simplu exercițiu de recunoștință unui eșantion, au descoperit ca oamenii erau mult mai fericiți și mai puțin depresivi.

! Acum că cunoști beneficiile aprecierii, recunoștinței și a mulțumirii, poți face și tu un exercițiu simplu: ia un carnețel și notează între trei și cinci lucruri pentru care exprimi recunoștință profundă, cel puțin o lună… după poți să îmi scrii ce rezultat ai.

Trebuie sa recunoastem ca ne place sa fim apreciati de cei din jur!

Căutăm validare, apreciere cu riscul să uitam sa dam la randul nostru, facem manevre pentru a obţine aprecieri, pozitive sau negative … Dar tu poți fi model de îngrijire pozitivă, adică trebuie să oferi celor din jur aprecieri pozitive pentru creştere şi schimbare. Ține cont ca persoanele au tendința să dea mai multă atenţie greşelilor personale şi imperfecţiunilor minore, decât reuşitelor şi succeselor, așadar cu atenție poți hrani stima de sine a celor din jur.

Aprecierea, multumirea si recunostinta sunt sentimente destul de transparente și trebuie să îndeplinească condiţiile de sinceritate. Esto o formă de recunoaștere, suport, sprijin. Un aspect important al relațiilor interpersonale, ține de relațiile de apreciere emoțională, care includ părerile și reflectările reciproce despre caracterul, calitățile, acțiunile celuilalt. Cand îți exprimi aprecierea de fapt te bucuri pentru că o acțiune a celuilalt a venit în întampinarea uneia dintre nevoile tale.

În primul rând atunci când apreciezi pe cineva te apreciezi mai întâi pe tine!

Embed from Getty Images

De astăzi poți începe să îți influențezi propria stare și deasemenea mediul, prin aprecierea sinceră a ceva sau a cuiva.

Pont: Unele femei frumoase resping aprecierea frumuseţii lor; altele o adoră. Unii acceptă aprecierile necondiţionate; alţii pe cele condiţionate.

..Atunci cînd un individ arată un semn de implicare faţă de un altul, e necesar ca receptorul să îi arate emiţătorului că mesajul a fost recepţionat, că gestul a fost apreciat, că relaţia există, că emiţătorul contează ca persoană şi, în cele din urmă, că receptorul îşi arată aprecierea (…) o astfel de ofertă ritualică tinde să fie urmată imediat de mulţumire. (Goffman, 1974: 63-64)

Oamenii iubesc să fie apreciați pentru lucrurile pe care le fac și le spun.

Chiar, când a fost ultima dată când ai exprimat cât de mult îți apreciezi partenerul sau partenera, prietenii, sau pe cei dragi în general?

Pentru doamne și domnișoare: „Știți că bărbații funcționează pe apreciere și că aprecierea este vitală pentru ei ? – Mda, bărbatul apreciat îți va pune lumea la picioare!” Vă recoand un articol delicios:  Vrei să-l ai lângă tine? Oferă-i încredere și apreciere

Pont: cu cât apreciezi pe cineva pentru ceva, cu atât mai mult cresc șansele ca persoana respectivă să repete acel lucru, ba chiar mai bine data viitoare, asta pentru ca aceea persoană să obțină apreciere și mai mare.

Cu cât le mulțumești oamenilor pentru ce au făcut cu atât ei vor repeta acțiunile pentru care au primit apreciere. 

Embed from Getty Images

Încă ceva:  Recunoaşte complimentul şi apreciază gestul când ți se adresează: – Mulţumesc mult. Foarte drăguţ din partea ta să spui asta! …

Apreciez că citești articolele mele. Aștept cu drag sugestii, comentarii, like și share!

Pe curând,

Daniela

AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneConsiliere

Comunicare non-agresivă și o viață socială satisfăcătoare

pe iulie 13, 2017

Știi că orice fel de comunicare cere ca ceea ce este important pentru cel care comunică să fie important și pentru cel care primește. Ușor de zis, dar mai greu de pus în practică.

Așadar, să te întreb dacă te-ai simțit vreodată pe aceeași lungime de undă cu cineva?

pexels-photo-429248

Cu siguranță, măcar o dată în viață ți s-a întâmplat. Iar în acel moment ai avut senzația că nu trebuie să pierzi timp și să explici cu lux de amănunte ceea ce vrei să spui sau despre ce este vorba. Cu toatea astea nu dai zilnic peste astfel de persoane. Ce poți face?

Dacă acest lucru nu vine natural, sau fără eforturi, este foarte important de știut că într-o comunicare bună fiecare trebuie să ajungă să îl înțeleagă pe celălalt și punctul celuilalt de vedere. Dacă îți place persoana respectivă îți este mai ușor. Poți de asemenea să muncești mai mult în vederea unei comunicări mai clare cu cineva față de care ai simpatie, dar dacă nu îți place de cineva atunci situația se schimbă.

https://www.splitshire.com

Riscul este de respingere, agresivitate și neclaritate în comunicare, ceea ce duce la diverse conflicte ce pot afecta relațiile între parteneri, la birou, etc. Cel mai des, după cum știi astfel de situații se întâmplă la locul de muncă sau într-un grup nou unde intenția este de a socializa.

Partea interesantă e că nu te gândești înainte la ce ai de făcut, vine totul automat. Creierul, sau mai bine spus o parte a creierului – zona orbitofrontală a cortexului prefrontal – adică zona responsabilă de empatie, se ocupă în mod automat de toate reacțiile emoționale pe baza simpatiei sau antipatiei. Valori pe care care le ai pe baza experienței tale personale și pe care creierul le folosește pentru a decide care îți sunt prioritățile.

Tot pe acest principiu faci presupuneri și iei decizii la nivel interpersonal, și tot pe asta se bazează succesul sau eșecul tău în relații. Vezi cum să îți îmbunătățești relațiile sociale.

Situațiile, interacțiunile, momentele scurte, deciziile rapide și felul în care comunici sunt importante pentru o viață socială satisfăcătoare. Prima reacție la ce se întâmplă este la nivel inconștient, fie că îți place fie că nu. Conștientizând cum alegi să reacționezi și ce opțiuni ai, poți decide tu cum să comunici și cui să îi acorzi atentie.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți vorbească, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei. Este o șansă să te adaptezi într-un context social mai dificil.

Este important să acorzi atenție persoanei cu care vorbești pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă. Nimic nu e personal. Este ușor să răspunzi agresiv și să spui că o persoană nu îți place, pur și simplu. Dacă le iei ca pe niște provocări în mod constructiv, acest lucru te va ajuta cu siguranță, atât pe plan personal cât și pe plan profesional. Este o bună ocazie să îți depășești zona de confort sau să îți dezvolți carisma personală.

De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. E ca și când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție.

Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea de a se exprima.

pexels-photo-89873

În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine și să îți asumi experiența.

Empatia , cum spuneam, este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă.

Cum să ai experiențe care creează transformare empatică?

Transformarea empatică este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică. A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal. Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Gestionarea stării emoționale și asertivitatea sunt două bune prietene care ajută la o comunicare eficientă cu persoanele din jurul tău.

În terapie în general afli cum să înițiezi și să întreții o comunicare bună, autentică. Descoperi cum să faci față situațiilor dificile și îți accesezi resursele personale neexplorate.

Întotdeauna să ai o prezență autentică și să te bucuri de toate provocările mediului social pe care le întâmpini.

Știi cât este de important să îți dezvolți simțul social și să ai grijă de relațiile tale interpersonale. E uite, la fel de important este și prezența ta personală în contexte noi de relaționalizare, ori la birou și să îți adaptezi comunicarea în funcție de situație și persoană.

Pe curând,

Daniela

SaveSave

ComunicareConexiuneMotivațiePsihologieRelații Sociale

Psiholog „Amator” vs „Hipocondru” Psihologic. Care-i treaba doc?

pe iunie 21, 2017

Un Psiholog „Amator” este o persoană care interpretează și pune diagnostic fără ca măcar să i se ceară părerea. Un „Hipocondru” Psihologic este o personă care își pune un diagnostic cu mare ușurință.

  • Știi acele persoane care își dau ușor cu părerea despre cum te simți și pun un diagnostic atât de ușor? (poate pentru că de cele mai multe ori ei nu pot asculta)
  • Cunoști persoane care cred ca poate au tot felul de disfuncții psihologice, cum ar fi depresie? (dar totuși ele pot simți poate doar tristețe)

Am întânlit mulți „experți amatori” care lansează interpretări fără ca măcar să li se ceară părerea. Într-adevăr, astăzi avem acces la multe informații din domeniul psihologiei, psihoterapiei, psihiatriei și mulți oameni se „diagnostichează” singuri sau își diagnostichează rudele, prietenii, colegii de birou. Ba chiar, sunt și persoane care se pot simți bine dacă un „psiholog amator”, le va spune un „diagnostic”. Pentru că creierul are nevoie de o explicație, și de cele mai multe ori nu se mulțumește cu una simplă.

man-person-people-emotions

Interpretările fac o diferență în calitatea vieții unei persoane, și în felul în care aceștia se ghidează după ele.

Tulburările de personalitate, cu siguranță, nu le putem neglija, dar pot fi cu ușurință neînțelese de către Terapia Psihiatrică însăși. „Psihologii Amatori” pot pune rapid etichete, pot face trimiteri și pot prescrie rețete miraculoase, iar De cele mai multe ori fac oamenii din jur să nu se simtă prea bine. Acești psihologi amatori, ei însiși pot fi hipocondri psihologici. Ei te pot confrunta cu tot felul de simptome, se preocupă de starea celorlalți într-o mai mare măsură decât cea proprie; dacă află de vreo trăsătură cu caracter psihologic negativ, se pot teme că ai putea-o avea tu sau alte persoane din cercul apropiat.

person-woman-eyes-face

În cea mai mare parte a timpului liber, ei se gândesc ce au ceilalți și li se pare că cei din jurul lor sunt oameni cu diverse tulburări de comporament asociate cu un ego mare, un simţ exagerat al grandorii, anxietate, stres, depresie, traume, tulburări de comportament alimentar, disfuncții sexuale, tulburări de comportament disruptiv, de control al impulsurilor și de conduită, fobii, simptomele obsesiv-complulsive, etc. 

Tulburările de personalitate, l-au pasionat mereu pe acest psiholog amator, cum ar fi cea paranoidă, antisocială, histrionică, narcisică, evitantă, dependentă, obsesiv-comportamentală. El, deasemenea, observă foarte bine lipsa empatiei și personalitatea manipulatoare, identifică ușor personalitatea extrem de introvertă, antisocială, histrionică, etc, și nu se poate opri din diagnosticare.

Pe de altă parte, un „Hipocondru Psihologic”, considerară că are anumite simptome ce duc la tot felul de tulburări de comportament, deprsive, anxioase, de personalitate, etc.

Diagnosticul în sine este o metodă de comunicare, iar în aceste două cazuri,  de amator și hipocondrie, un așa zis diagnostic ar putea a justifica un comportament, de evitare a anumitor situații, evitarea agorafobică sau mai bine spus evitarea unor situații specifice, etc. Unele persoane pot diagnostica sau se pot autodiagnostica, chiar dacă nu au consultat vreun specialist în sănătate mentală, mai mult hipocondria în sine poate fi considerată o tulburare. 😀

Atenție: Anxietate se află în fiecare dintre noi și nu înseamnă întodeauna ceva. Iar pentru o durere mai mare, o tristețe, o traumă, fiecare dintre noi avem un timp diferit pe care îl luăm pentru vindecare. Timpul este constructiv. 

Fiindcă cu toții avem probleme la un anumit moment în viață, cauzate de stresul social, situația financiară, relații interpersonale defectuase, probleme maritale, frici de tot felul etc, acest lucru nu înseamnă că nu suntem bine.  În diferite momente ale vieții, cu toții avem perioade de disconfort, ceea ce face parte din normalitatea omenirii.

Cunoști diferența dintre tristețe și depresie, dintre dispoziție fluctuantă și bipolaritate, dintre excentricitate și psihoză? – Te pune pe gânduri nu?

Poate ai mai auzit astfel de afirmații:

  • E depreziv pentru că s-a despărțit de iubită!
  • E psihotic, nu ai văzut cum face?
  • E atât de capricioasă, poate e bipolară, sigur e!
  • E foarte timidă, o avea anxietate socială?

„Deși mulți oameni se simt normali, aproape toată lumea crede că suferă de ceva din punct de vedere psihologic!”

  • Știi că tot ce provoacă neplăceri în viața umană se regăsește în manualul de diagnostic al tulburarilor mentale? 
  • Știi că unii oameni iau anumite medicamente sau substanțe împotriva nefericirii sau pentru a își ușura povara problemelor de zi cu zi?

sunglasses-woman-girl-faceless

Acum serios, chiar orice poate fi patologic? (atenție fac referire la stările de normalitate și nu la cele cu adevărat patologice ce țin de domeniul psihiatriei, unde nu mă bag, sunt doar cititor al manualului de diagnostic al tulburarilor mentale).

 PS: Dacă nu știi suficient, nu trebuie să intepretezi de dragul interpretării. Mai bine acorzi atenție.

O simplă interpretare a altcuiva sau o autointerpretare, poate împiedica o persoană să se bucure de o viață normală (așa cum este definită pentru fiecare persoană, comunitate, societate etc). Este foarte important să nu ne dăm cu părerea, mai ales atât de ușor. Mai important este să ascultăm. 

Și tu ești un pic un psiholog dacă te gândești ca poate ai o sensilitate psihologică, sau poate ți se întâmplă destul de des să înțelegi intențiile celorlalți. Asta e foarte bine, pentru că este o calitate umană naturală.

Multe persoane care solicită Psihoterapie au un loc de muncă stabil și au relații interpersonale (poate nu toate satisfăcătoare), iar acești oameni au și ei probleme de viață, dar nu sunt bonlavi.

Avem multe perioade în viață în care suntem prost-dispuși, ori nefericiți, ori nervoși. Este adevărat că cei mai mulți dintre noi avem frica de a nu pierde controlul sau poate mințile, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să avem ceva.

Oamenii care au relații nefeicite, pot evita bolile închipuite și pot apela la psihoterapie. 

Cine a zis că viața este ușoară? Iar când ne confruntăm cu pierderea locului de muncă, cu o despărțire, divorț este foarte normal să trăiești simptome psihologice. Este absolut normal să ai pese proaste, să te simți câteodată lipsit de energie.

Cu toții etichetăm și o facem într-un mod automat, spontan pentru că cu asta se ocupă creierul, el are nevoie de să clasificare, are nevoie de o zecime de secundă pentru a interpreta o emoție. Creierul nostru organizează și somnul. Așa s-a ajuns ca anumiți oamenii care nu au nici o boală să fie poate tratați ca și cum ar avea, ulterior chiar să fie așa.

De altfel multe din problemele din viață, pot trece și trec odată cu vârsta. 

Un bun psiholog amator poate fi un părinte, o persoană care s-a dezvoltat într-un anumit domeniu și acesta l-a ajutat și în dezvoltarea personală. Dar un amator hipocondru psihologic, te diagnostichează cât ai clipi, fie el amator sau de specialitate.

În teoria lui, Bernheim, spune că în viaţa de zi cu zi fiecare dintre noi trăim tot felul de erori de percepţie, halucinaţii şi iluzii.  

musician-rockstar-band-music-37862

Psihologii amatori, poate vor să ajute, poate au intenții bune, poate sunt chiar ei hipocondrici. 

Până și specialiștii se pot înșela!

Îți doresc ascultare plăcută, fără interpretare!

Sper că ți-a plăcut acest articol și te aștept cu întrebări, sugestii sau comentarii!

Like, Share, Comment

Pe curând,

Daniela

SaveSave

SaveSave

AbilitățiCoachingComunicareConexiuneInterpersonal

Cum să înveți o nouă abilitate în 20 ore

pe mai 3, 2017

 

Astăzi scriu despre un lucru foarte important: Cum să înveți o nouă abilitate în 20 ore? Am menționat și în articolul trecut „regula celor 10.000 de ore„, unde îți vorbisem despre cum să excelezi într-un domeniu, să devii un maestru. Acum vorbim și ne focusăm pe cum să achiziționezi noi abilități.

Și până la urmă ce argument ar putea fi mai important decât acela de a învăța ceva nou, acela de a avea o nouă abilitate? 

night-vintage-music-bokeh

În cartea “the first 20 hours“, Josh Kaufman spune ca poți învăța o abilitate nouă în doar 20 de ore. În această carte are multe exemple de abilități achizioționate, de la surf la a cânta la un instrument muzical. El se concentrează pe 10 lucruri care sunt de făcut pentru a învăța ceva, în doar 20 de ore. Mai întâi te invit să vezi acest TEDx Talk de 20 de minute care dezvăluie cei patru pași pentru a învăța orice abilitate într-un mod rapid.

Crezi că este realitate sau fantezie?

Astăzi sunt multe persoane care împlementează în propria companie această metodă de 20 de ore pentru a ajuta angajații să deprindă ceva nou în cel mai scurt timp. Aceste 20 de ore nu numai că te ajută să înveți ceva, ci și să achiziționezi acea abilitate.

În psihologia experimentală putem denumi transfer la nivel congnitiv, adică capacitatea de transporta o abilitate dintr-un context într-altul. De exemplu să scrii un mesaj corect îi poate ajuta pe cei mai tineri să își îmbunătățească modul de a scrie. Sau un alt exemplu ar putea fi când cineva învață să cânte la un intrument muzical, cum ar fi chitara și urmărește marii maeștri în domeniu video sau învață de la un mentor.

pexels-photo-257345

Așadar este important mai întâi să găsești ceva ce iubești, ce ai vrea tare mult să știi. Poate vrei să înveți Streeddance sau Brainfuck ( limbaj de programare esoteric).

Apoi îți canalizezi toată energia pe aceea abilitate. După cele 20 de ore poți trece la altceva. Definește CLAR nivelul la care vrei să ajungi (cu atenție să fie realistic de atins pentru a rămâne motivat\ă).

Pasul următor este să descompui acea abilitate în subabilități… mai ales dacă ceea ce ai ales este mai complex. Mai copmplex decât să știi să înoți astfel încât să te ții la suprafață. În subabilități pentru că astfel va fi mai ușor de atins și mai satisfăcător, ar în așa fel încât să aibă sens pentru tine.

Dacă nu ai anumite înclinări spre domeniul ales, poți să depui mai mult efort pentru a te implica și acest lucru poate fi frustrant. Ține minte: oamenii nu simt plăcere făcând activitățile la care nu se pricep sau nu le cunosc. Pur și simplu nu le face plăcere și preferă să evite activitatea. Gândește-te că ai vrea să știi să dansezi, dar când trebuie să dansezi nu o faci cu plăcere sau deloc pentru că nu știi cum… Așadar pentru a învinge această barieră a frustrării, ai nevoie de 20 de ore. Frustrarea în sine este o sursă de motivație, stabilierea obiectivelor și neatingerea lor, dezvoltarea capacității de a aborda provocările și oportunitățile întânlite și  așa-zisa autosabotare poate duce la frustrare.

Pasul cinci este să achiziționezi ceea ce ai nevoie pentru ceea ce vrei să înveți. Adică materiale, cursuri, cărți, etc. Ceva asemănător cu modelul simplu despre cum functionam noi ca oameni, unde Dilts ne vorbește despre ambient. Modelul nivelurilor neurologice al lui Robert Dilts propune 6 componente: mediu, comportamente, aptitudini, valori si credinte, identitatea si spiritualitatea. Este ceva mai mult decat Piramida lui Maslow dar mai simplu.

Piramida-Dilts

Sursă foto: Nlp-evolutiv.ro

Următorul lucru foarte important pe care trebuie să îl faci este să îndepărtezi orice sursă care te-ar putea distrage: facebook, instagram, telefon, televizor. Kaufman împarte aceste bariere în trei părți: obiecte, acces și voință. Obiectele semnificative pe care trebuie să le ai înainte să începi sunt obiectele necesare activității, este important să îți dai voie să ai acces nelimitat la resurse și să ai voință (puterea voinţei este mai importantă ca motivaţia şi decisivă pentru succesul în ceea ce faci).

Al șaptelea pas este să creezi spațiu și să dai timp pentru a practica. Unul din resursele importante este timpul pe care îl acorzi activității. Recomandarea autorului este de circa 90 de minute pe zi de practică. Personal recomand între 30-90 minute în funcție de dificultatea activității, de abilitățile actuale și de alte priorități – familia, prieteni, profesia (mai ales dacă nu fac parte din același domeniu).

Să mergem mai departe. Pentru a învăța ceva mai rapid ai nevoie să creezi un cerc pozitiv de FEEDBACK. Caută ceva ce te va ajuta să obții un feedback pozitiv pentru progresele tale. Kaufman nu spune de feedback pozitiv, dar îți spun eu. Feedback-ul pozitiv este de asemenea sinonim cu feedback regenerativ, consolidare pozitivă, feedback cu auto-consolidare. Deci caută metode prin care să obții feedback rapid, cum ar fi prin tabletă, telefon…

Nu în ultimul rând să ai un CEAS. Fixezi timpul acordat zilnic, cronometrezi și începi. La început poate părea că timpul trece foarte greu, de aceea este important sa folosești ceasul și să perseverezi.

În ultimul pas autorul spune să te concentrezi pe cantitate și rapiditate. Nu mă refer la perfecționism, pentru că acesta este un obstacol în învățare și chiar unele persoane se blochează și nu mai continuă ceea ce au început deoarece nu aveau rezultate … oare …?  

Kaufman spune să practici cât mai mult posibil în cel mai scurt timp până când reușești.

pexels-photo-242663

Ține minte: Frustrarea este o reacție emoțională care are loc în interiorul tău; o stare sau o senzatie provocata de absența unui lucru dorit care ne poate aduce satisfactie. Cum zicea și Elisabeth Elliot: „nu vei ști niciodată cu adevărat ce gândești până nu îți scrii gândurile.”

pexels-photo-89909

Tu ce vrei să înveți? 

Te invit să vezi acest video a lui Kaufman și să vorbim despre acestă tehnică. Îmi poți lăsa un comentariu, îmi poți scrie un mail sau un simplu share și like.

Pe curând,

Daniela

CoachingComunicareConexiuneInterpersonalPsihologie

În timp și prin timp, este punctualitatea o calitate?

pe martie 6, 2017
Embed from Getty Images

Probabil, „A fi propriul observator în timp și prin timp”, ar putea fi un titlu mai bun. Iar după cum știi, timpul este un subiect mult tratat. Așadar, cum să încep?

Te întreb: Oare punctualitaea este relativă?

Sigur ai auzit de fizica cuantică, conform căreia  trecutul, prezentul și viitorul există simultan. „Timpul este un concept fundamental al fizicii și al filosofiei, cu care se măsoară durata evenimentelor.” În percepția clasică, timpul este reprezentat sub forma unei axe, pe care sunt așezate în ordine trecutul, prezentul și viitorul (adică prin timp). Atât fizicienii, cât și filosofii contestă cu vehemență această perspectivă. Argumentele sunt multiple și conferă omului cheia spre înțelegerea deplină a relației de bază din Universul în care trăiește, raportul spațiu-timp.” Fizica cuantică oferă o explicație cu privire la ceea ce înțelegem prin timp. Spune că timpul nu este o linie sau o axă pe care sunt așezate trecutul, prezentul și viitorul, ci mai degrabă o spirală (adică în timp) pe care se întâlnesc simultan cele 3 atribute. Trecutul întotdeauna continuă să existe și influenţează decisiv prezentul și viitorul, dar și viitorul influențează prezentul și trecutul, iar la rândul lui prezentul le poate influența pe celelalte două.

Einstein, probabil cel mai cunoscut fizician al tuturor timpurilor pentru crearea și dezvoltarea teoriei speciale si generalizate a relativitatii, susținea că „distincția între trecut, prezent și viitor este o iluzie a percepției umane”. Arthur Schopenhauer, un filozof german, cunoscut – mai ales – prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman, de asemenea, era adeptul ideii că timpul nu există propriu-zis și că se resfrânge asupra omului precum o iluzie.

Embed from Getty Images

Timpul, spațiul și cultura

Știai că majoritatea românilor adoptă modelul ne-egocentric al mişcării temporale (moving Time): timpul se mişcă, pentru ei, pe o axă orizontală de la stînga la dreapta (deşi admit şi mişcarea bidirecţională). În schimb, fiind oameni de acţiune, americanii concep timpul ca o valoare incontestabilă, care trebuie explorată continuu, întrucît, într-o societate bazată pe profit, timpul reprezintă bani (Time is money).

A devenit deja axiomatic faptul că anglosaxonii, germanii, scandinavii sunt liniar-activi, dominaţi de timp şi monocronici. Aceasta înseamnă că în procesul desfăşurării activităţii lor, ei nu-şi dispersează atenţia şi preferă să se concentreze asupra unui singur lucru, alocîndu-i timpul prestabilit. Ei sunt foarte punctuali şi stabilesc o corespondenţă între timpul de lucru şi succes. Aici avem acel concept „prin timp”.

Sud-europenii (italienii, spaniolii), arabii sunt consideraţi pluri-activi, organizîndu-şi activităţile total diferit faţă de cei liniar-activi. Ei NU se axează pe orare şi NU consideră punctualitatea o calitate. Relaţia cu oamenii, sentimentele sunt considerate mai valoroase decât timpul. Aici avem concept „în timp”.

Cultura modernă şi, în special, cea postmodernă dă satisfacţie caracterului grăbit şi glisării timpului. Mai multe despre: Timpul și cultura

Deşi pentru societatea actuală timpul a devenit una din resursele cele mai importante, fiind din ce în ce mai desfigurat, parcelat şi expus disipării, pentru români însă experienţa aşteptării, a răgazului şi a contemplării sau intrării în durată nu pare deloc a intra într-o perioadă de retragere. 

În societatea occidentală punctualitatea e de la sine înțeleasă, în societatea românească în care se fac resimțite influențe orientale, punctualitatea și disciplina nu sunt atât de rigide.  

Lipsa de punctualitate e considerată, până azi, un comportament firesc, fără a considera că ar afecta respectul faţă de propria persoană, precum şi faţă de cei din jur. Important este că românii ţin cel mai mult la respectarea spaţiului, după care respectarea posesiei şi, doar în ultimul rînd, la respectarea timpului. Mai mult aici.

În concluzie, timpul e perceput subiectiv în moduri foarte diferite, în funcţie de civilizaţii şi de societăţi, stadiul de dezvoltare social, pături sociale din aceeaşi societate şi chiar de către indivizi. Astfel elveţienii au făcut din precizie un simbol naţional, reprezentat de industria ceasurilor.  

time

În materie de timp, în lumea afacerilor: timpul monocrom și timpul policron. 

Timpul policron semnifică faptul că putem face mai multe lucruri sau putem fi implicaţi în mai multe situaţii în acelaşi timp. În culturile monocrone, timpul este utilizat într-o manieră liniară, ca şi cum ar fi vorba de o cale care vine din trecut şi merge spre viitor. Timpul monocron este, în mod firesc, împărţit pe segmente. Acesta este organizat şi „compartimentat”, astfel încât persoana să se concentreze pe câte o sarcină. Ţările nordice, Elveţia, Germania şi Marea Britanie sunt dominate de concepţia monocronă a timpului.

Abordarea monocronă a timpului este, de asemenea, utilizată pentru organizarea vieţii şi crearea unei ordini de priorităţi. În materie de timp, în lumea afacerilor: timpul monocrom și timpul policron. 

Sistemul policron este caracterizat de simultaneitatea acţiunilor. În culturile policrone (arabe şi latine), prioritatea este uneori acordată familiei, în detrimentul obligaţiilor profesionale. Persoanele policrone trăiesc într-un ocean de informaţii. Acestea consideră că trebuie să trăiască, în timp real, pe toate planurile personale şi profesionale.  În societăţile monocrone, unde totul se construieşte pe un termen scurt efemer. De altfel, ţările pot avea o orientare spre trecut sau spre viitor. De exemplu, Statele Unite sunt orientate spre prezent sau spre viitorul apropiat. Ţările Americii de Sud sunt orientate simultan spre trecut şi spre prezent, în timp ce culturi precum Iran, India sau cele ale extremului Orient sunt orientate spre trecut.

Este important să știm să citim mesajele asociate timpului ăn alte culturi.  

Ritmul, care constituie un aspect important al timpului, permite uneori asocierea indivizilor la o cultură anume. Sincronizarea le poate lipsi la două persoane de culturi diferite. De asemenea, identificăm o varietate de situaţii în ceea ce priveşte programarea activităţilor pe parcursul zilei, lunii sau anului. De exemplu, unii nu ezită să lucreze pe perioada concediilor, în timp ce alţii nu doresc să facă absolut nimic în această perioadă. În Statele Unite, doar persoanele cu un statut superior îşi pot permite să lase pe alţii să aştepte, având în vedere faptul că a lăsa pe cineva să aştepte este sinonim cu dezorganizarea. Aceeaşi situaţie nu este înţeleasă neapărat la fel în ţările latine. Pentru mai multe informații despre: Management Intercultural.

Interacțiunnea dintre persoanele monocrome și cele policrone poate fi mai puțin complicată dacă cele două părți sunt în măsură să înțeleagă ce se ascunde în spatele limbajului timpului fiecăruia.

Știai că conform Analizei Tranzacționale (este o metodă utilizată în psihoterapie, psihologie organizațională, consiliere psihologică – o forma de psihologie socială) sunt șase modalitati de structurare a timpului? Adică de câte ori oamenii se întalnesc în grup sau perechi, își pot petrece timpul în șase modalități diferite. Eric Berne a enumerat aceste sase moduri de structurare a timpului astfel: izolarea, ritualuri, trecerea timpului, activitati, jocuri. Acestea au fost enumerate in functie de riscul emotional implicat, de la cel mai mic la cel mai ridicat. Pentru mai multe informații îți recomand o carte Ce spui după bună ziua?

 PS: Noi toți avem nevoie sa structuram timpul pentru a evita durerea plictiselii.

Timp Liber pentru tine

Libertatea și timpul sunt văzute ca concept și percepție personală. Cu toții suntem într-un proces continuu de autodescoperire, iar trăirea emoției și a experientei „aici si acum” ne permite constientizarea propriei gandiri; astfel putem folosi creativ resursele personale, bazate pe libertatea alegerilor și pe asumarea responsabilitatilor. Conceptul de libertate este legat de cel de responsabilitate. În timp ce societatea ne face să ne simțim din ce în ce mai liberi, te anunț că nu există libertate fără responsabilitate …

 Libertatea este una dintre valorile cele mai urmărite în lume. 

Mai departe te invit la să dai un ochi la la atelierul Arta de a fi liber. Timp pentru tine.

Încă ceva: cât timp te comporți, gandești și simți într-o manieră care este o reacție imediată aici si acum, la evenimentele care se produc în jurul tău, atunci utilizezi capacitatile tale adulte. Ești în timp, adică ca o persoană perceptivă și relaxată, aici și acum, fără judecăți și de obicei ai tot timpul. O persoană care este prin timp, își programează foarte bine experiențele având controlul timpului.

În timp și prin timp, deschiderea către experiențe duce la o cunoastere mai bună a propriei persoane și bineînțeles în timp la găsirea echilibrului personal.

PS: Dacă ți-a plăcut lasă-mi un comment.

Imaginează-ți ce ai face cu tot timpul tău liber dacă ai putea! 

Pe curând,

Daniela

https://www.splitshire.com/
ComunicareConexiuneInterpersonalPsihologie

Atenție, teren alunecos! O mică explicație a societății oamenilor căsătoriți.

pe ianuarie 31, 2017

Am citit o carte acum câteva săptămâni și pur și simplu anumite pasaje mi-au rămas întipărite în minte, care mă tot cheamă să le public. Atenție este periculos de alunecos, nu numai iarna! O mică explicație a societății oamenilor căsătoriți, așa cum o vede unul dintre personajele din carte. Foarte interesant!

„Imaginează-ți o stradă acoperită cu gheață. Și pe această stradă merg oamenii care nu au voie să cadă. Deși gheața de sub tălpile lor e ca și oglinda, ei sunt obligați să meargă țanțoși, la fel ca pe un asfalt perfect uscat.

– He, he…, păi este foarte dificil să mai poți rămâne în picioare când ești nevoit să mergi pe o astfel de gheață…

– Sigur că e foarte dificil. Bieții oameni își dau toată silința să nu cadă. Totuși, mulți dintre ei se prăvălesc cât sunt de lungi. Cine e de vină că au căzut? Gheața? Pierderea echilibrului? Cei care au căzut?

– Am înțeles, spuse el. E și asta o iluzie, nu-i așa?

– E menită să te ajute această comparație cu gheața, spuse ea

– Păi sigur că ajută… Gheața cică reprezintă tentația. Cei care fac efortul să nu cadă pe gheață sunt oamenii căsătoriți. Și adevărul este că foarte mulți reușesc să nu cadă, fir-ar să fie! Cei care nu cad se uită unii la alții și își zic în mintea lor: „Ia uite ce om onorabil e tipul ăla. A reușit să stea în picioare și să nu cadă”. Însă numai ei știu, sărmanii, câte sforțări fac să nu alunece și să nu se prăbușească. Dar, ce să-i faci, sunt și foarte mulți cei care, cu toată silința, atenția și bunăvoința lor, cad ca secerații când nu mai pot lupta cu blestemata aia de gheață… Deh, așa-i cu gheața asta… ”

…

– Unii au noroc și reușesc să nu cadă, alții nu mai sunt așa de norocoși …, spuse el

– Așa le trebuie. Cine i-a pus să intre pe poarta patinoarului?

– Gata! spuse el. Nu mai rezist! Să vină odată căldura! Sau primăvara! Sau vara! Să se topească gheața asta! Mă dor picioarele de la atâta încordare. E foarte greu să fii atent tot timpul să nu cazi!

Ea râse și se menținu amuzată în joc.

– În cazul ăsta, e trist, e foarte trist. Dacă nu cad, mă dor picioarele din cauza încordării. Dacă am norocul să cad, îmi frâng gâtul. Ce aiurea e totul! Nu am posibilitatea să fac o alegere cât de cât onorabilă… spuse el

– Parcă tu spuneai că de vină e societatea. Cine te împiedică să o rupi cu ea?

– E ușor de zis…

– Știu. Ai acasă o soție minunată și care te așteaptă.

– Da, așa e… Aș vrea să îți spun ceva. Ai observat ce pasionante devin discuțiile dintre mine și tine?

– Da. Simt că am putea sta tot timpul de vorbă și nu m-aș mai sătura.

– Vezi…. căsnicia mea este ok, nu mă pot plânge, dar,… există un dar… „

Și povestea continuă … și probabil nu cum îți poți imagina acum, dar de fapt nici nu știu ce îți imaginezi…

Sursa: ATINGEREA – Roman de Claudiu Neacșu 

Muțumesc pentru permisiunea de a publica.

Foto SplitShire

Pe curând,

Daniela

https://www.splitshire.com
AbilitățiAsertivitateComunicareConexiuneInterpersonal

Cum să gestionezi așteptările în relațiile tale?

pe ianuarie 30, 2017
https://www.splitshire.com

Așteptare

Salut,

Ți s-a mai întâmplat să ai așteptări mari de la o situație, un eveniment sau mai mult: de la o persoană apropiată? Adică genul acela de așteptări care nu te fac să te simți bine? Mda, ni se întâmplă tuturor să ne creăm propriile „castele mentale” (realități) și să suferim atunci când acestea se prăbușesc.  Citeşte mai mult

AbilitățiConexiuneInterpersonalPsihologie

Cum să ai experiențe care creează transformare empatică?

pe decembrie 6, 2016

În luna Decembrie, iată cadoul excelent pentru dezvoltarea ta personală: proiectarea de experiențe care creează transformare empatică. Să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic.

Empatia este o alegere cu intenție și ai putea să construiești AHA experiențe. În acest articol mă preocupă în mod deosebit transformarea prin empatie, ce înseamnă cunoașterea prin experiențe comune împărtășite și înțelegerea experienței trăite. Pentru că experiența oamenilor necesită empatie. În principiu tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine, asumă-ți experiența. Empatia este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Ne ajută de fapt să clarificăm experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul nostru. O persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune, cea mai înaltă forma de empatie și presupune interes empatic. images-15Empatia este o emoție socială ca vina, rușinea, gelozia, invidia, mândria; acestea sunt emoții ce implică reprezentarea stărilor mentale ale altor persoane, vizualizarea. Totuși ele sunt diferite de emoțiile de bază precum frica, fericirea, furia, surpriza, dispretul și tristețea, care înseamnă să fii conșient de propria stare. Prin urmarea, empatia este abilitatea de a îți imagina starea altor persoane și necesită în primul rând prezență (a fi prezent în conversația cu celălalt și a nu aduce nimic din trecut, a înțelege).

Din categoria vești bune ține minte: cu cât cunoști mai mult o persoană cu atât este mai greu să empatizezi, dar totuși cu un pic de  efort și exercițiu îți poți îmbunătăți abilitatea socială empatică.

Să vedem ce spune istoria

Văzându-și mama plângând, copilul se șterge la ochi chiar dacă nu i-au curs lacrimi. Această imitație motorie, cum mai este ea numită, a fost inițial baza de la care a pornit cuvântul empatie, așa cum a fost folosită în anii 1920 de către E.B. Titchener, un psiholog american. Pornind de la grecescul empatheia, “a se simti in”, termen folosit inițial de teoreticienii esteticieni pentru a denumi capacitatea de a percepe experiența subiectivă a unei alte persoane. Această teorie susține că empatia își are baza într-un fel de imitație fizică a nefericirii altora, ceea ce evocă aceleași sentimente în persoana respectivă. În schimb simpatia poate fi simțită în general față de altcineva fără a împărtăși sentimentele persoanei respective. Heinz Kohut, psihiatru și psihanalist, este cel care a introdus in psihanaliză conceptul de empatie, fiind întemeietorul psihologiei sinelui, iar psihologul Carl Rogers este cel care a introdus termenul de empatie în practica medicală, preluându-l tot din estetică. Pentru Rogers, a fi empatic înseamnă „a percepe cadrul de referință al altuia cu acuratețe, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde din vedere condiția de ca și cum “. Vasile Pavelcu un psiholog român, a completat definiția, adăugând ca o consecință capacitatea de a anticipa comportamentul altora în situații date. Într-o manieră mai clară și mai simplă de a spune lucrurilor pe nume, Mihail Ralea definea empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a înțelege trăirile altora.

Transformare empatică

Empatia este capacitatea de a înțelege experiența și perspectiva celuilalt. Să înțelegi perspectiva celuilalt este mai ușor când împreună aveți experiențe similare, sau poți construi experiențe comune prin care să realizeazezi transformare empatică. Experiențele creează transformare empatică. A experimenta ceva din punctul celuilalt de vedere, fără a face confuzie între propria persoană și identitatea celeilalte persone, este transformativ la nivel personal. Experiența celuilalt este modificată prin propria experiență, fiind obiectiv în același timp.

Capacitatea de a ne pune în pantofii celuilalt este definită de Bateson ca ipoteza altruism-empatie. „Dacă o persoană nu simte empatie atunci  aceasta este înlocuită de altruism”. Dar dacă simți empatie atunci vei putea ajuta prin acțiunile tale sau prin cuvinte, indiferent daca prezinți interes pentru acea experiență sau nu.

Ca să fie mai ușor te poți gândi la o persoană dragă care îți împărtășește o experiență de la birou, de exemplu o activitate profesională care nu reprezintă un interes direct pentru tine, dar cu toate astea poți asculta activ și practia prezența pură. Aici mă refer la empatia emoțională și relațională și la „a înțelege ceea ce este semnificativ pentru alții”. De cele mai multe ori nu este nevoie să vorbești pentru a informa despre faptul că simți empatie, este importantă conexiunea și este necesar chiar să simți acea conexiune, numai atunci celaltă persoană va simți cu adevărat ca ești acolo. Este ca atunci când te simți bine când altcineva te ascultă cu atenție. Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine. Susține și oferă celorlalți oportunitatea să se exprime înainte ca tu să oferi soluții. Te-ai gândit că poate nici nu e nevoie să oferi soluții?  Este nevoie de cele mai multe ori doar să fii acolo. Comunicarea empatica se bazeaza pe intenție, conectarea la valori și nevoi.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți povestescă, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei. 

În afară de a înțelege contextul și semnificația științifică a contextului, empatia este înțelegerea persoanei respective în esența ei, te ajută de fapt să clarifici experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul tău; nu înseamnă că trăiești emoţiile altor persoane, ci înseamnă că înţelegi emoţiile altor persoane pornind de la experienţele personale. Este un proces de transpunere în psihologia celuilalt, fie că este într-o situație de suferință, fie ca este într-o situație de bucurie, entuziasm.

Ce poți face? 

images-14Simularea empatiei: cultivează curiozitatea, ascultă cu atenție și deschidere, dezvoltă-ți imaginația, învață să înțelegi și să respecți punctul de vedere al altei peroane fără să îți impui părerea. (poate fi frustrant și inconfortabil, dar cu exercițiu oricine poate dezvolta această abilitate). De zi cu zi: lasă telefonul și abilitățile sociale tehnologice (știm că le ai), renunță la ele în astfel de momente importante pentru a practica prezența. A fi prezent poate suna ușor, dar înseamnă să acorzi toată atenția ta, într-o manieră de grijă și cu inima deschisă; adică să asculți cu adevarat ceea ce partenerul gândește și simte. Să fii cu adevărat prezent pentru cineva este un dar autentic.

PS: Personal, recunosc că sunt din ce în ce mai puțin tolerantă cu cei care folosesc telefonul în timpul unei conversații.

Ține minte că empatia se contruiește pe conștientizarea de sine, și cu cât suntem mai deschiși față de propriile noastre emoții cu atât suntem mai capabili să interpretăm sentimentele altora. Dezvoltă abilitatea de a citi și a răspunde emoțiilor celorlalți, să înțelegi emoțiile ca și cum ar fi ale tale.

Empatia presupune suficient calm și receptivitate, astfel încât semnalele subtile ale sentimentelor celorluilalt să poate fi recepționate și imitate de către propriul creier emoțional. Atitudinea empatică este mereu antrenată în judecățile morale, în dileme morale care implică potențiale victime.

Oare trebuie să minți ca să nu îți jignești un prieten?

Hoffman susține că rădăcinile moralității se află în ematie, iar fatul de a te pune în locul altcuiva te face să respecți anumite principii. Dar când se instalează furia ce faci?  După cum știi, conflictele sunt și ele bune, mai important este cum le gestionăm. Mai întâi trăiește-ți furia și resentimentele oricât ai nevoie, apoi oferind sau primind empatie poți trece dincolo de furie. Exprimarea emoțională este mult mai sănătoasă decât dacă ții în tine; cu toate acestea nu pot generaliza deoarece sunt persoane care tind să-și ascundă reacțiile adânc în sinea lor și au nevoie de distanță și timp pentru a reflecta înainte de a acționa. Să ne întoarcem la idee, așadar comunicarea empatică ajută la gestionarea conflictelor și a crizelor de furie.

Deasemenea, astăzi empatia este din ce în ce mai importantă în mediu de afaceri și luată în serios pentru că este o calitate ce merită toată atenția, ajută interacţiunea între persoane și îmbunătățește relațiile interpersonale. Tot Goleman susţine că emoţiile sunt molipsitoare, mai ales cele pozitive. Definește empatia ca fiind „simţirea emoţiilor celorlalţi, înţelegerea perspectivelor lor şi comunicarea activă şi cu interes în domeniile lor de preocupare”. 

Un studiu „Empathy in the Workplace A Tool for Effective Leadership” arată că empatia este una din aptitudinile care îți poate îmbunătăți șansele de reușită în carieră. De ce este empatia o aptitudine/calitate care îți asigură succesul? Cercetările despre inteligența emoțională spun că dacă nu arăți empatie, nu îți poți folosi inteligența emoțională. Pe de altă parte, dacă ai o bună inteligență emoțională, îți vei folosi și empatia. Mai mult aici.

Prin urmare, suntem deschişi și vulnerabili la influenţele emoţionale ale celorlalţi. Empatia este competenţa fundamentală a conştiinţei sociale, a eficienţei sociale în munca de zi cu zi,  este o experiență frumoasă în sine. A fi empatic este o calitate și o o condiţie a comunicării eficiente. Empatia implică ascultarea cu toată fiinţa, este genul de ascultare la care se referă filosoful Chuang-Tzu în pasajul următor:

Ascultarea care are legătură doar cu urechile este una. Ascultarea ce implică înţelegere este alta. Dar ascultarea cu spiritul nu se limitează la o singură facultate, la ureche sau la minte. De aceea, ea necesită golirea tuturor facultăţilor. Cînd acestea sînt goale, atunci întreaga fiinţă ascultă. Atunci se poate percepe ceea ce e acolo, în faţa ta, şi nu poate fi auzit cu urechile şi nici înţeles cu mintea.  (Marshall B. Rosenberg,  Adevărata educaţie pentru o viaţă împlinită). 

friends-dining-out-together

Empatia ajută în viața sentimentală și este sursa relațiilor interpersonale de calitate. Calitatea de a fi empatic constituie o premisă a optimizării relaţiilor interpersonale şi o condiţie a comunicării eficiente. 😉

Pe curând,

Daniela

Inspirație: Inteligența emoțională, Daniel Goleman 

Recomandare: DANIEL GOLEMAN ON THE THREE KINDS OF EMPATHY

„We often emphasize the importance of keeping cool in a crisis. But sometimes coolness can give way to detachment and apathy.”

SaveSaveSaveSave

CoachingConexiunePsihologieRelaționalizareSocial

Anna Wintour – Cele mai bune sfaturi despre carieră

pe noiembrie 27, 2016

Sunt atât de multe femei puternice în industria modei, care sunt admirate de mii de femei din întreaga lume. Dar una dintre cele mai inspirante femei în afaceri, este cea care domnește deasupra tuturor: Anna Wintour, directorul  revistei Vogue.

Editorul britanic și directorul artistic al revistei americane Vogue rămâne în mare măsură cu buzele strânse, rareori vorbind în mod public sau făcând declarații controversate de orice fel. Dar, pe tot parcursul carierei sale de aproape 40 de ani, Wintour a lăsat gândurile ei  să alunece mai mult de câteva ori- și de multe ori, acest lucru a fost mult în beneficiul admiratorilor, oamenilor de afaceri şi nu numai. Gândurile ei înțelepte și în cunoștință de cauză cu privire la carieră în special, sunt de mare valoare.

         1. “Nu merge prea repede. Oamenii trebuie să meargă la școală, să învețe meseria, și să construiască un nou brand- aceasta este calea corectă, sănătoasă de a face lucruri.
Dacă ești o senzație peste noapte, în cel mai scurt timp poţi fi o veste de ieri; în timp ce construirea a ceva încet și cu atenție, care are valoare și calitate, are stabilitate.”

         2. “Fie că lucrezi ca un designer sau că lucrezi într-un restaurant și apoi îţi iniţiezi propria afacere în propriul timp, obţinerea unui loc de muncă este o realitate a vieții.”

         3. “Singurul lucru care mă îngrijorează puţin este faptul că mulţi merg direct de la școală la a începe propria afacere- şi că majoritatea nu reușesc. Eu personal te-aș sfătui să te gândeşti cu atenție înainte de a începe propria afacere şi ia în considerare, eventual, să lucrezi pentru un designer sau o companie a cărui activitate o admiri.”

        4. “În lumea de astăzi, trebuie să interacționezi. Nu poți fi o persoană dificilă, timidă, care nu este în stare să privească pe cineva în față; trebuie să te prezinți, trebuie să știi cum să vorbesti despre viziunea ta, concentrarea ta și despre ceea ce crezi.”

        5. “In lumea de astăzi, este posibil să fii faimos instant, chiar dacă este prin intermediul Instagram-ului sau oricare alta platformă, dar este o foarte mare diferenţă să ai şi succes financiar şi pe termen lung.”

        6. ” Trebuie să iubeşti ceea ce faci. Nu este vorba de a gândi într-un mod cât mai cool; este vorba despre a crede cu adevărat.”

……….

mai departe

Source: Anna Wintour – Cele mai bune sfaturi despre carieră

Pe curând,

Daniela

1 2