Categorie: Psihoterapie

ConsiliereInterpersonalPsihologiePsihoterapieRelații Sociale

Psiho: rezonezi cu unii prieteni și este mai bine așa

Știi cât este de important să îți dezvolți simțul social și să ai grijă de relațiile tale interpersonale.

Cum te schimbi și tu, așa se schimbă și prietenii tăi. Cu unii încă mai ai lucruri în comun, cu alții tragi tare de dragul vremurilor trecute. Oamenii se schimbă! Iar titlul inițial pentru acest articol era : Nu mai rezonezi cu unii prieteni și este bine așa.

Solitudinea îți oferă independență

În timp ce citești, gândește-te la o persoană dragă cu care pur și simplu simți că nu mai rezonezi. Și totuși poate îți este greu să accepți acest lucru deoarece nu știi ce va însemna asta. Te gândești că singurătatea nu îți place, dar a sta cu cineva doar pentru a nu fi singur, dezvoltă dependență și duce la riscul de a întreține relații toxice. Până la urmă este timpul tău și doar tu decizi cum îți place să îl petreci și cu cine. În schimb solitudinea îți oferă independență, tu decizi ce faci, cu cine, când vrei tu și mai ales te simți bine orice ai face.

Știai și tu că este o diferență între singurătate și solitudine. Singurătatea înseamnă să te simți izolat de ceilalți oameni și că ceva îți lipsește chiar și atunci când ai oameni în jurul tău. Solitudinea este alegerea ta de a sta în singurătate fără a simți singurătatea; mai mult este alegerea de rămâne centrat pe propria peroană, ceea ce înseamnă că ești mai aproape de ceilalți știind când să ceri ajutor și când să nu, când să fii preocupat, cu cine ai simpatii și cucine nu, și mai important știi cu cine ești în sincronie și armonie.

friends fotoo

 

Prietenia este văzută ca relație intimă în societățile moderne, este o formă particulară a relațiilor intime.

Interpersonal

Empatia, este sursa  relațiilor interpersonale de calitate. Este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. Tu decizi ce experiențe vrei să ai și tot tu alegi cum să reacționezi la ce se întâmplă cu tine și să îți asumi experiența.

Sigur știi că persoanele care fac parte din cercul tău social interpersonal îți influențează evoluția. Acestea te influențează pe toate planurile, începând de la chestiuni minore, cum ar fi faptul că râdeți la aceleași glume, filme, etc, și te influentează până la lucruri majore cum ar fi sănătatea ta, succesul tău profesional.

Omul este o fiinţă socială, în sensul că „are nevoie de celălalt om”.

Fie că e vorba de muzică, locuri de mers, cărți de citit, filme, activități, subiecte de conversație și gusturile nu se discută, unii prieteni s-au schimbat și simți acest lucru prin simplu fapt că nu îți mai vine să faci aceleași lucruri cu ei sau să vorbești despre aceleași subiecte la nesfârșit. Ai nevoie de conversații care te împlinesc, te îmbogățesc, la care să adaugi discuții simple fără bârfe.

Prietenia este și ea pe interes, vrei sau nu să crezi asta. 

Vă oferiți reciproc timp de calitate, iar dacă vine doar dintr-o parte va funcționa dar nu pentru mult timp. Conectează-te la situație, la eveniment, la relații așa cum îți dorești ca alții să fie conectați cu tine.

Terapie

– Face terapie, s-a schimbat! Nu mai rezonăm ca acum ceva timp, e altcineva! 

Claritatea, autencitatea, modul de a te apropria de oameni, înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu tine în raport cu ceilalți se schimbă. Empatizarea reală cu ceilalti, acceptate, maturitate emoțională, autenticitate și abilitatea de a construi relaţii, flexibilitate, adaptabilitate, integritate … toate se schimbă când te cunoști mai bine și când evoluezi.

Te schimbi, aia e! Și e foarte bine. Trebuie sa faci o diferență!

Te schimbi și atunci când te simți cu adevărat înțeles de ceilalți. Ține minte că emoțiile pe care le preiei de la ceilalți au consecințe, de aceea îți dau un motiv în plus să te înțelegi cum să le schimbi în bine. Și este vorba doar despre tine, pentru că nu îi poți schimba pe ceilalți.

Ne te mai ascultă cu atenție? Păi poate acum îți dai seama de acest lucru important în relația voastră, datorită faptului că tu ai evoluat și ai o altă înțelegere.

Când oferi atenție și îi lași pe ceilalți să îți vorbească, le oferi o șansă să se exprime cu adevărat și o șansă pentru tine să afli cine sunt ei.

Știi atunci când vorbești cu cineva și nu îți dai seama când a trecut timpul?

Zilele trecute am petrecut câteva ore după ceas, pentru că până să verific nu am știut când au zburat zecile de minute, vorbind despre sensul relațiilor, prietenie, ce se întâmplă când nu mai rezonăm cu anumiți prieteni.

Timp și întrebări

În terapie primesc des întrebări  despre cum poate funcționa o relație cu o persoană cu care nu se mai rezonează și azi am decis să scriu puțin despre acest subiect. Ori pentru că am întânlit mulți oameni interesați de dezvoltare personală și am deschis împreună subiecte interesante despre a rezona sau a nu mai rezona cu cineva, și ce este de făcut.  Tu ce faci? Cât timp din timpul tău acorzi atunci când simți că nu mai e cazul? Ai de planificat activități în următoarea perioadă cu oameni dragi, dar cu care pur și simplu nu îți place să îți petreci timpul?

Merită să petreci timpul cu anumite persoane? Sau poate se merită la un interval de câteva luni, e în regulă atâta timp atunci când comunicarea este naturală și nu simți nici o presiune de a fi.

Știi cum se spune: Am prieteni deci exist.

friends fotoImportant este  cum interacționezi cu prieteni de-a lungul timpului!

Te-ai întrebat vreodată dacă vei avea aceeași prieteni peste zece ani, dar douăzeci? Dacă nu ai răspuns, atunci te poți gândi la evoluția relațiilor de prietenie de-a lungul timpului: copilărie, șscoală, liceu, facultate, prieteni de la petreceri sau birou.

Influențezi

În orice interacțiune trebuie să ne asumăm responsabilitatea psihologiei personale, adică conștiențizarea oricărei reacții, emoții, stări.

Adu-ți aminte că fiecare persoană cu care interacționezi te influențează și invers, influențezi fiecare persoană pe care o întânlești sau cu care îți petreci timpul. Interacţiune a două persoane care discută între ele un subiect oarecare implică anumite raporturi de putere şi autoritate între ele.

Urmărește acest blog în continuare vei găsi articole despre psihologia relațiilor.

Rezonează, recomandă și inspiră! 

Pe curând,

Dana

SaveSave

ComunicarePsihologiePsihoterapieRelații SocialeSocial

Psihologia Plictiselii și Încă Ceva Creativ

Poate știai că plictiseala conduce la dezinteres, lipsă de concentrare a atenţiei sau, chiar, somn. Chiar și în dicționar, plictiseala este descrisă ca o stare emoțională negativă care apare din cauza singurătății, a lipsei de ocupație. Apare și atunci când ceea ce faci nu ți se pare atrăgător, fie la locul de muncă, la școală, în realțiile sociale sau în viața de cuplu. Este atunci când ai senzația că timpul trece greu și nu ai chef să faci ceva.

Așa cum spuneam în articolul precedent, una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. Așa cum comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc deteriorarea la relațiilor, plictiseala face la fel.

Te gândești că ai nevoie de noi activități în care să te implici cu pasiune și de unde să îți iei motivația? Crezi că ai nevoie de motivație pentru a face ceva? Sau poate de ceva inspirație? Atunci descoperă cum plictiseala este oportunitatea ta de a contempla viața.

Îm articolul „Cum să eșuezi ca să ai succes?” spuneam că acțiunea nu este efectul motivației, și nici al inspirației, ba chiar invers. Este foarte bine să treci la acțiune fără motivație. Iar de obicei poți simți motivație dacă vine inspirația. Așteaptă să se întâmple ceva important în viața ta, să îți dea motivația de care ai nevoie. La naiba nu e așa, și știi prea bine că dacă vrei cu adevărat să faci ceva te pui în acțiune, iar apoi vine și inspirația, după care apare motivația.

Unii oameni spun că nu au timp să se plictisească, și asta pentru că sunt ocupați. Este o diferență în a fi ocupat și a te simți viu sau a simți că că ai un sens. 

Unii psihologi spun despre experiența plictiselii ca având legătură cu frustrarea: atunci când eşti incapabil să te angajezi într-o activitate satisfăcătoare şi interesantă. Vorbesc despre experiența plictiselii ca lipsă de sens în general, iar contribuția mediului plictisitor ce te înconjoară, ca atunci când ai sentimentul că totul şi toată lumea din jurul tău te plictiseşte, este foarte importantă.

 

pexels-photo-68775Ce ai face dacă nu mai ai agenda plină?

Cei doi parteneri spiritruali, Gray Zucav si Linda Francis zic asa: „Plictiseala te determina sa te indepartezi de ceea ce este cu adevarat important. Precum dependenta de munca si perfectionismul, plictiseala este o modalitate de a-ti distrage atentia de la experientele interioare. Obsesia pentru munca si perfectiunea distrag atentia de la emotii, concentrand-o in afara, spre alte preocupari.” Sursa: Despre Plictiseală (Psihologie, psihoterapie si hipnoza clinica).

Ca și frica, plictiseala distorsionează realitatea. Am ascultat un TED, unde Isaac Lidsky Vorbește despre cum să înfrumusețezi adevărul și să-ți scrii propria ficțiune, despre ce realitate creezi pentru tine în carieră, viața personală, în relații, în inimă și-n suflet. Tot el spunea că frica umple golul cu orice preț, înlocuind anxietatea cu ceea ce știi, oferind ce e mai rău în loc de ambiguități, substituind presupunerile cu rațiunea. Așa cum, frica înlocuiește necunoscutul cu ceva îngrozitor și plictiseala înlocuiește necunoscutul cu ceva negativ și poate și îngrozitor. 

Tehnologia și exces de plictiseală

Într-un articol mai vechi al meu scriam tot despre plictiseală ca fiind o lipsă a bucuriei de viață și despre lipsa de energie care este cauzată de lipsa pasiunii în viață. Acum cu toții folosim smartphonul mai ales când ne plictisim: A scris cineva?/ Ce mai e nou?/ Cine ce a mai făcut? / Saluut, uite al birou mă plicti! Tu?

În fine, știi cam despre ce metodologie vorbesc. Ideea este că atunci când ignori telefonul ai mai mult timp de gândire și o mai mare eficiență în general. E productiv să verifici telefonul doar pentru lucruri importante și nu ca să te distragi de plictiseală sau mai rău, de la prea multă muncă. Claritatea și creativitatea apar atunci când tu controlezi tehnologia și nu invers. Super, aștepți să se întâmple ceva, iar când se aprinde telefonul în mod automat îl verifici: o notificare de la Netflix cu o nouă serie, sau Twitter, Instagram, LinkedIn, Facebook, Telegram, Snapchat, Pinterest. YouTube și timpul a trecut și nu ai făcut tot ce ți-ai propus, iaca un pic de frustrare…

Stai am uitat să menționez WhatsApp și nenumăratele grupuri din care faci parte. Cu toatea astea tot mai ai momente de plictiseală.

Mie îmi place tehnologia, mă folosesc de ea și îmi place să spun că eu controlez platformele și nu ele pe mine, am notficările oprite la majoritatea aplicațiilor, iar unde mai vreau să văd câte ceva am setări fără sunet și pe modul „banners alert style and no sound„. Telefonul sună doar când primesc apel sau mesaj clasic, dacă nu e pe mod silențios sau de noapte.

Tu te poți folosi tu de tehnologie și nu ea de tine.

Când ai prea multe notificări trăiești cu frica de a nu pierde ceva un eveniment, o activitate, un film, un joc, ceva extraordinar. Dar în realitate riscul este să pierzi timp, energie, ore de somn, timp de calitate cu prieteni, familia sau timp eficient la birou. În engleză FOMO (Fear Of Missing Out).

pexels-photo-225232

Beneficiul Creativității

Da exact, există un beneficiu. Prof. Univ. Dr. Sandi Mann, University of Central Lancashire spune că este o strânsă legătură între plictiseală și creativitate, plictiseala fiind o forță motivațională. Ea a descoperit că oamenii au cele mai bune idei atunci când sunt plictisiți, ceea ce înseamnă că această stare îi ajută să fie mai creativi. Pentru copii mai ales, plictiseala este foarte benefică, deoarece le solicită creativitatea pentru a găsi modalități inventive de a se amuza.

Manoush Zomorodi, Tech podcaster, ne vorbește în acest TED despre How boredom can lead to your most brilliant ideas.

În prezent, se acceptată larg definiția propusă de John D. Eastwood și colaboratorii săi, potrivit căreia plictiseala reprezintă o stare potrivnică (the aversive state) care apare când nu suntem în măsură să fim atenţi la informaţii interioare (de exemplu, gânduri sau sentimente) sau exterioare (de exemplu, stimuli din mediu) necesare pentru a participa la desfăşurarea unor activităţi. Sursa: Lăsați copiii să se plictisească!

Psihologul britanic Adam Philips, specializat în psihoterapia pentru copii și foarte cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul sănătății mintale a acestora, susține că plictiseala poate fi un factor de dezvoltare psihică a copiilor, o șansă pentru a contempla lumea, împiedicând trecerea în grabă prin ea (Philips, 1998, apudHolmquis, 2016). Dr. Teresa Belton, cercetătoare la School of Education and Lifelong Learning, University of East Anglia, consideră că plictiseala este crucială pentru dezvoltarea imaginației (vezi Belton, 2008). Sursa: Lăsați copiii să se plictisească!

„Plictiseala este esențială pentru dezvoltarea stimulilor interni ai fiecăruia, aceștia fiind esențiale pentru procesele creative.”

Ok, deci ce faci atunci când te pluctisești?

În primă etapă o poți privi cu noi ochi: cum că sporește atenția, creativitatea și implicarea socială. Nu fugi de ea și nu o evita.

Te aștept și pe pagina Studioului de Psihoterapie să dai share, să arăți dacă ți-a plăcut sau poate nu, iar dacă ai ceva de spus lasă un comentariu, îl aștept cu drag.

Pe curând,

Dana

PsihologiePsihoterapieRelații SocialeSocialTehnologie

Psiho: puterea frustrării, inovație și motivație

Știiai că frustrarea în sine este o sursă de motivație și mari inovații au luat naștere din frustrare?

Una dintre cele mai mari frustrari ale zilelor noastre este cauzată de perceptia ca pierdem timpul. De exemplu, presiunea lucrurilor zilnice atunci când stai la o coadă simți că pierzi timpul, sau în trafic, ori la locul de muncă, în sedințe, la întânliri, mailuri, plata facturilor, programul după școală și birou, cumpărături… un film azi?

Cine are timp?

Stai pe telefon fără un motiv anume, iar când timpul fuge și tu ai atâtea lucuri importante de făcut … oricum ți-a rămas atât de puțin timp din zi și totuși … dar totuși simți cum parcă cineva, altcineva îți fură timpul … și când te gândești că puteai să te răsfeți cu acel film.

Ritmul agitat, frustrare, alertă continuă, amânare, nimeni nu mă înțelege … oare îți este cunoascută această stare?

Ce este frustrarea?

Este meritul psihoterapiei, faptul că a definit conceptul și ne-a explicat cum fixarea asupra condiției orale  (0-1 an), dupa Freud, Abrham și alții este rezultatul ca reacție de alarmă la frustrare. Mai simplu marea problemă a stadiului oral (0-1an) este cea a înţărcării, care generează nu numai o frustrare asupra zonei erogene, ci şi o schimbare a modului de alimentaţie care conferă copilului un spor de independenţă, având importante efecte pe plan afectiv.

În Psihoterapie, se menționează că frustrarea apare atunci când atingerea unui obiectiv este blocată de o anumită situație ori comportament sau că reprezintă sentimentul subiectiv de a fi dejucat în încercarea de a atinge un obiectiv.

În carieră, profesie și pasiuni stabilierea obiectivelor și neatingerea lor, dezvoltarea capacității de a aborda provocările și oportunitățile întânlite și așa-zisa autosabotare poate duce la frustrare. Relațiile interpersonale și cultivarea relațiilor sociale reprezintă o nevoie fundamentală a fiecăruia dintre noi pentru satisfacerea personală, totodată comunicarea defectuoasă, distanțarea și frustrările acumulate duc la deteriorarea relațiilor. Convingerile personale, situații de conflict sunt și ele resurse pentru frustrare … iar lista poate continua.
screen-shot-2017-03-06-at-03-06-33
Cu toatea astea o cunoașterea conceptului ne ajută ușor, ușor să nu intrăm în simbioză cu „MissFrustration” și tot cunoașterea și autocunoașterea te ajută să ne folosim mai bine timpul.
La nivel personal, te ajută să o recunoști în timp util, iar cu un pic de exercițiu chiar să poți intui dinainte să se instaleze și să schimbi macazul. Să o confrunți, în loc să îi intri in joc (ceea ce ar reprezenta probabil cea mai mare pierdere de timp).

Un alt aspect important este acela de a vorbi despre frustrare, ceea ce mult probabil nu este un subiect de discuție des întânlit în cercul tău social. Frustrarea este o emoție comună, rudele ei apropriate sunt furia și dezamăgirea; ea se asociază cu stresul atunci când obstacolul nu poate fi înlăturat. Obstacolele pot fi obiective sau subiective, la care ne adaptam. A avea o dizabilitate fizică de exemplu, care nu poate fi înlăturată, necesită adaptare cu doza de frustrare la pachet, care ajută la maturizare.
Ca să înțelegem mai bine, frustrarea este un sentiment care apare în situații unde o persoană se simte blocată în a atinge un obiectiv dorit. Sursa frustrarilor se află de cele mai multe ori undeva in copilarie, din circumstanţele propriilor suferinţe: nefericire, anxietate, dezamăgire, furie, frustrare, dorinţe secrete…
 

Motivație

Frustrarea este o reacție emoțională care are loc în interiorul tău; o stare sau o senzatie provocata de absența unui lucru dorit care ne poate aduce satisfactie. Frustrarea interioară vine din provocările de a atinge scopuri personale și a împlini anumite dorințe, iar cea exterioară poate fi atribuită anumitor factori care sunt în afara controlului personal, dar pot fi compensatorii.

Te întrebi cum poate ea fi o resursă puternică dacă este o reacție a ceva ce nu putem avea?

În primul rând, toată lumea își dorește ceva, dar de multe ori pe căi ușoare. Iar dacă apar dificultăți și acel lucru dorit nu se întâmplă, ghici ce, apare frustrarea. Să luăm un exemplu: în cariera ta, ai un vis, îți dorești ceva și te aștepți să se întâmple. Și dacă nu se întâmpla în doi timpi și trei mișcări apar acele stări de disconfort, acele semne de întrebare: Ce fac?, Unde merg? și spui deseori Nu mai pot! De ce mie? Este ridicol! Nu am timp de asta! Nu ar trebui să fie așa! S-a terminat totul! 
Dar stai, oprește-te, reia ultima frază și întreabă-te din nou cu claritate „Ce faci?” fie că este vorba de obiective interpesonale sau profesionale (oricum sunt în strânsă legătură).
Așteptarea să se întâmple ceva fără a lua măsuri alternative este în sine o frustrare.
Furia, dezamăgirea și tristețea sunt foarte des rezultate ale așteptărilor pe care le creezi. Ține mine că este foarte important să folosești frustrarea în avantajul tău, să știi să rezolvi probleme și deasemenea să câștigi experiență din asta.

Fii clar și lucrează la clarificarea obiectivelor.

Inovație

Frustrarea creează IDEI MARI „tre să fii un pic nebun în sensul bun, supărat și frustrat” …și uite așa marii inovatori au creat produse care au schimbat viața oamenilor
Probabil în lumea inovațiilor și a startupurilor ați auzit de Tim Draper, fiind un investitor american și care a investit în peste 1000 de startupuri. Când lumea venea la el să ceară bani, Tim se uita cu interes la cei furioși, în agonie și frustrați pentru că investea în companii frustrate care vroiau să schimbe lucrurile. Unde este frustrare este oportunitate, zice Draper.
PS: Vezi: Uber (frustrarea vine din serviciile proaste operate de campanile de taxi), Airbnb (hotelurile sunt area scumpe), Google (de ce nu aș putea găsi  ceva ce mă interesează să caut pe internet?) sau Facebook ( cum mă pot conecta cu persoane (fete în principal) pe internet.

Inovația este o idee nouă, care aduce valoare și devine realitate.
Cei trei cei mai importanți F în inovațtie sunt: Frica, Frustrarea și Fantazia.

Personal mi se pare foarte interesant când frustrarea duce la o avalanșă de idei. Ce ar fi să privești dintr-o altă perspectivă? Iar dacă frustrarea o folosești ca o oportunitate de a face brainstorming, îți poate aduce doar beneficii cum ar fi faptul că descoperi o idee mai bună decât cea originală.
Folosind frustrarea ca oportunitate atunci vei fi înaintea celor care au renunțat atunci când au apărut probleme, prin urmare este un instrument bun către succes.

Cum să tolerezi frustrarea?
Cel mai bun lucru este să începi să schimbi modul de gândire, iar expunerea la situații frustrante în general este de ajutor. Prin atenție și ascultare activă crești toleranța la frustrare. De cele mai multe ori frustrarea este doar vocea din capul nostru.

Ce poți face în activitățile de zi cu zi:

• În relație poate de această dată vei da atenție la dorințele partenerului sau partenerei de viață și ai putea avea surprize plăcute.
• Un alt exemplu simplu de expunere în familie ar fi să nu îi mai strangi partenerului hainele lăsate prin casă, măcar câteva zile, sau să îți asculti partenera cu atenție chiar dacă vorbește mult.
• La birou nu mai lua totul personal, ceea mai mare parte din ceea ce se întâmplă nu este despre tine.

Notează că cu toții suntem diferiți, iar ceea ce funcționează pentru o persoană apropriată ție poate să nu funcționeze pentru tine.

De exemplu anumitor persoane le place să telefoneze ca să afle informații, iar altora le este mai confortabil să trimită un mail.

Subliniează că problemele și frustrarea sunt mână în mână, acestea două lucrează sub acoperire. Frustrarea nu îți va spune că poate aduce probleme și nici problemele nu îți vor spune ca te vor familiariza cu frustrarea. Alegi tu dacă intri în jocul lor și devii victimă sau privești cu pozitivism și entuziasm spre următorul pas, acela de a învinge sau nu.

Folosește puterea frustrării ca un beneficiu pentru a îți îmbunătați viața și a îți atinge visul.img_9501

O activitate pe care o poți face pentru a nu mai avea sentimentul că pierzi timpul, este să ții o carte cu tine sau să descarci podcasturi pentru a îți ocupa timpul în timp ce aștepți.
Pentru că alegând să faci activități în loc să reacționezi cu frustrare, scade nivelul de stres. În acest fel poți dezvolta noi abilități; cel mai important este că în acest fel crești toleranța la frustrare și mai important este că nu pierzi timp prețios, sau scrie-ți gândurile.

Cum zicea și Elisabeth Elliot:  „nu vei ști nociodată cu adevărat ce gândești până nu îți scrii gândurile.”

Ține mine: A învăța să iei lucrurile pe rând te face o persoană mult mai mulțumită și în acest fel vei depăși mai ușor starea de furie și frustrare. Baftă

Dacă ți-a plăcut aștept un comentariu, like și un share. Mersi.
Pe curând,
Dana

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapie

Ce este învățarea interpersonală?

 

Sigur ai mai auzit de dezvoltare prin învățare interpersonală sau de inteligența interpersonală! Acestea reprezintă abilitatea de a interacționa și a înțelege situațiile sociale și alți oameni. 
Știai că cei care lucrează la dezvoltarea abilităților interpersonale de obicei au mai mult succes în viața personală și profesională?

Abilitățile interpersonale cum sunt ascultarea activă, buna comunicare și inteligența interpersonală sunt fundamentale în tote relațiile și sunt abilități extraordinare în a stabili raporturi cu ceilalți într-un mod rapid si usor, facându-i sa se simtă relaxati.

https://static.pexels.com/photos/57825/pexels-photo-57825.jpeg

Este foarte important să fii o persoană organizată, să știi să te organizezi pe tine și împrejurimile tale pentru a avea o eficiență mai mare. Deasemenea este important să îți organizeazezi timpul astfel încât să fii mereu in contact cu partenerii de afaceri, rețeaua de network și prietenii.

Cum să începi propria dezvoltare interpersonală?

  • Vorbește cu cineva despre preocupările tale
  • Preocupă-te de hobbiul tău
  • Dă timp pasiunilor tale
  • Practică 15 min pe zi ascultarea activa cu partenerul, copii, prietenii, colegii de birou
  • Participă la seminarii dedezvoltare a abilităților interpersonale și de comunicare
  • Găsește-ti câțiva prieteni din culturi și colțuri ale lumii diferite
  • Oferă-te ca mentor pentru persoanele care au nevoie să învețe din experiența ta
  • Caută-ți un mentor
  • Stabilește-ti un obiectiv pe 6 luni, 1 an, 3 ani
  • Fă o listă cu persoanele pe care le iubești și asigură-te că le spui săptămâna  asta

Atât interacțiunile de lungă durată, cum sunt relațiile de prietenie, de iubire, în familie, cât și cele de scurtă durată și de o intensitate afectivă mică, impactează starea persoanei într-un mod pozitiv sau negativ, ducând la o percepție mai bună sau mai rea asupra propriei persoane sau mediului său de viață.

De ce ne ia atât de mult timp să spunem un lucru atât de minor dar atât de important?

Este o mare diferenta între a învăța ceva și a încerca să înveți. Tot ceea ce știi la nivel interpersonal ai învățat din prima zi de viață, începând cu încrederea. Regulile și definitiile despre lume le-ai învățat de la figurile parentale.

Experiența este o sursă de învățare, prin modelare şi imitaţie.

În fiecare relație pe care o ai, înveți ceva despre tine. Învățăm cunoștinte si priceperi, obișnuinte (bune sau rele), atitudini fașa de oameni sau lucruri, valori, interese, gusturi, sentimente, modalități de aplicarea a cunostințelor și modalități de rezolvare de probleme, învățăm coordonatele imaginii de sine. 

Atât în cuplu cât și individual înveți prin cunoaștere și înțelegere. Mediul propice pentru învațarea interpersonală este creat de interacțiunile umane sincere și oneste între cei doi parteneri ai relației.

Cum să ai o conversație confortabilă?

Cum ai invățat să relaționezi poate fi schimbat, în primul rând să constizezi ca la bază ai modelul din copilărie, ceva înprumutat, care poate să nu te mulțumeasca cum funcționeză pentru tine și că nu îti aduce satisfații, în acest caz, ca adult îți poți forma propriul model bazat pe propriile valori, care va duce la relații de durată, satisfăcătoare, autentice și energizante. Și prin capacitatea de a fi clar: să ceri, să primești, să oferi. să refuzi, să îți oferi singur.

Schimbarea trebuie sa se produca, ca rezultat al experientei! Alege-ți învățarea interpersonală ca o parte din experiență.

 

Mergi mai departe, like and share

 

Pe curând,
Dana
InterpersonalPsihologiePsihoterapieRelaționalizare

Știi că și tu ești un pic un psiholog?

 

Salut,

Știi că abilitățile interpersonale cum sunt ascultarea activă, buna comunicare și inteligența interpersonală! Aceseta sunt fundamentale în toate relațiile și sunt abilități extraordinare în a stabili raporturi cu ceilalți într-un mod rapid si usor, facându-i să se simtă relaxati.

Te gândești ca poate ai o sensilitate psihologică? Poate ți se întâmplă destul de des să înțelegi intențiile celorlalți?

Ei bine da… este o calitate umană naturală, aceea de a anticipa intențiiile celorlalți.

Nu trebuie să citești anumite cărți, să mergi la cursuri specializate, sau chiar să fii psiholog, este o capacitate născută. Gândește-te cum ai descrie o persoană dragă ție unei alte persoane, sigur va veni o avalanșă de concepte și termini psihologici: ai putea spune că este simpatică , deschisă, extroveritită, disponibilă în relații și asa mai departe sau depinde, persoana poate fi egoistă, antipatică.

Un alt exemplu ar fi atunci când o colegă te intreabă de un coleg, sau invers, pentru că îi place persoana respectivă. Ehhe cum ai descrie?

Este evident că mintea noastră vrea să aibe informații utile și putem avea o avalanșă de termeni și descrieri pe care le putem numi psihologice. Adică știi cum funcțiuenează mintea celeilalte persoane, și uite că nu ai nevoie să fii psiholog sau pasionat de creșterea personală pentru a putea să faci asta. Cu toții suntem înzestrați să putem construi teorii psihologice legate de alte persoane. Fără capacitatea de a intui intențiile celorlalți, de-a lungul timpului specia umană nu ar fi supraviețuit. Dar acum, în timpurile noastre este din ce în ce mai greu.

Vrei să știi de ce?

Este mai greu, mult mai greu pentru că persoanele trebuie… vor… ascund în mare parte intențiile lor … mai laes când acestea sunt în afara normelor grupului, să spunem. De exemplu la o companie este permis oamenilor să aibe relații cu colegii, iar la alte companii dacă te print poate te dă și afară. Și multe alte exemple.

Anticipăm mișcările altora intrând in sintoie cu ei.

Este o abilitate pe care cum suneam, o cunoaștem din totdeauna, ci doar în ultimii ani știm ca nu e doar o teorie simplă.

Intuiția este capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect. Deci intuitia înseamnă că știm ceva fără să știm că știm.

Avem cu toții un sistem de recunoaștere a intențiilor celorlalți!

Prin simplul fapt că ne contruim ipoteze despre cum e făcută o persoană putem reacționa ca atare…. având încredere sau din contră. De multe ori nu avem nevoie nici de cuvinte.

Astăzi, a înțelege intenția celuilalt și a formula ipoteze psihologice se numește mentalizare. Mentalizarea este un concept psihologic care descrie capacitatea noastră de a întelege propria stare mentală și starea mentala a altora, in conformitate cu comportamentul evident.

Bine atunci dacă cu toții sunt psihologi nimeni nu e psiholog?

Psihologia ingenuă ridică multe întrebări, iar una dintre acestea este legată de faptul că suntem cu toții înzestrați natural cu cabilitatea de a ne face o ipoteză psigologică.

Nu contează dacă este sau nu profesia ta, contează să fii fiintă umană. (adică să nu fii extraterestru ca nu știu cum sta treaba la ei daca e ceva). haha

Mai mult, acest fenomen se întâmplă în toate domeniile, pentru că așa cum ziceam cu toții suntem înzestrați. De exemplu în fotbal unde la bar suntem cu toții antrenori, psihologi, etc.

La fel este ca și atunci când cineva intră în studioul psihologic; persoana are deja o psohologie a sa. Deja și-a făcut un car de ipoteze despre propriile sale probleme, sau poate chir și despre ale mele; iar de cele mai multe ori ipotezele acestea sunt cele care îi fac pe oameni să sufere.

Una dintre probleme este atunci când cineva crede orbește în propiile teorii ingenue. Teoriile astea sunt felul în care întelegem cum acțiunile noastre sunt determinate de un mod particular de a gândi sau de a vedea lumea…

Teoria înseamnă modul de a vedea lumea, și teoriile pe care le ai determină cum vezi lumea. Iar dacă crezi că doar a ta e cea importantă…. dar aici este un alt subiect pe care îl voi relua. Imporant este că dezvoltarea pesonală se bazează mai mult pe practică și nu pe teorie.

Flexibilitatea cognitivă este acea capacitate de a primi mai multe teorii și a le dezbate.

Cu cât un sistem este mai flexibil și devine mai deschis cu atât este UpToDate.

Adică o îmbunătățire constantă a propiului software. Iar cel mai important aspect al experiențelor este cel al al învățării interpersonale, unde schimbarea profundă se produce prin intermediul experiențelor din contextul relațiilor.

Sper că ți-am stârnit curiozitatea. Dă mai departe.

Săptămână frumoasă

Pe curânt

Dana

 

InterpersonalPsihologiePsihoterapieRelaționalizare

Psiho: Învățând făcând, (auto)învăţarea și experiențe autotelice

Salut,

Autocunoașterea este procesul prin care te întrebi cine ești tu. Este acea imagine de sine psihică, fizică și socială pe care ai format-o în timp și la care poți lucra. Îți cunoști propria persoană.

Autotelic este un cuvânt cu radâcini grecești: auto (sine) și telos (scop, tel). O activitate autotelică este aceea pe care o facem per se, pentru ca scopul principal pe care dorim să îl atingem este saă experimentam o anumită activitate. Dacă aplicam termenul autotelic la personalitate, atunci el reprezintă un individ care, în general, se implică în activități de dragul activităților, nu pentru a atinge un scop extern ulterior. Desigur, nimeni nu este autotelic în întregime, pentru că cu toții trebuie să facem lucruri chiar dacă acestea nu ne fac plăcere, fie de nevoie, fie dintr-un simț al datoriei. Dar exista o gradație: de la indivizi care nu simt aproape niciodată că ceea ce fac este pentru activitatea în sine, la cei care simt ca aproape tot ceea ce fac este important și valoros. Termenul autotelic se aplica acestora din urma.

Învățând făcând – „learning by doing ” poate sună mai bine în engleză. Iar învățarea experiențială este procesul prin care cunoașterea este creată din experiența directă, adică „a învăța din experiență”. Pe scurt acest articol  despre „învățând făcând, (auto)învăţarea și experiențe autotelice”, se referă la învățarea prin experiențe.

sparkler-in-hand

Mai întâi

Chiar și studiile arată că experiențele în viață ne fac mai fericiți decât lucrurile materiale. Corect și de acord. Îmi vine în minte faptul că pentru multe experiențe pe care le dorim, avem nevoie totuși de un bilet de avion, de tren sau autobuz, poate de o mașină… Deasemenea avem nevoie de haine confortabile, chiar unele elegante depinde de eveniment, ba chiar de echipament de munte sau echipament pentru scufundări ori sporturi nautice, s.a.m.d. Partea financiară face parte din experiența noastră și acesta ne poate face fericiți până la un punct.

În acest articol mă rezum la experiențe specifice legate de creșterea personală și  îți fac invitația să participi la workshop-uri experiențiale, workshop-uri de dezvoltare personală, seminarii și alte ateliere de autocunoastere…

Știu, îmi poți spune: 

  • Dar Dana, o călătorie în India, Peru, Tibet, Nepal si Everest, Israel, Cambodia, Costa Rica, Sri Lanka, Mexic, Arizona, California, Danemarca, Finlanda, Franța, Bucegi România, Târgu Jiu, Munţii Rarău, Sarmisegetuza, Brașov mă poate îmbogăți foarte mult, mai ales din punct de vedere al dezvolării mele personale. Iar prin aceste călătorii spirituale mă apropii mai mult de mine și mă pot chiar ilumina!
  • Da, o călătorie interioară se poate petrece oriunde în lume. Este experiența ta spirituală. Este o cale spre a descoperi scopul vieţii tale. Poți avea tot felul de experiente deosebite vizitând astfel de locuri, ba chiar mai multe. Cred deasemenea că acestă descoperire de sine durează pentru totdeauna. Recomand să incestești timp, energie și bani în experiențe transfirmative. 

Pentru mine cursurile de autocunoștere, terapia personală, tipul de calitate petrecut cu familia și prietenii, călătoriile (atât de vacanță cât și cele profesionale) sunt experiențe transformative de fiecare dată.

Mai departe

Învățarea experiențială, ca și învățarea interpersonală, fac parte din experiența ta. Imaginează-ți cum arată, pentru tine, o experiență care te poate îmbogăți la nivel personal, spiritual și în modul de relaționare, adică la nivelul relațiilor interpersonale. Repet, cred că cel mai important aspect al experiențelor este cel al al învățării interpersonale, unde schimbarea profundă se produce prin intermediul experiențelor din contextul unei relații.

Participarea la diverse workshopuri, seminarii, ateliere te ajută să înveți despre tine și ceilalți experimentând direct. Suntem mereu într-un proces continuu de autodescoperire, începând cu importanța trăirii emoției și a experientei „aici si acum” (unde de cele mai multe ori este îndeajuns să te poziționezi ca observator).

Deasemenea prin constientizarea propriei gandiri ne putem folosi cretiv resursele personale, bazate pe libertatea alegerilor și pe asumarea responsabilitatilor. Probabil ai mai auzit  că libertatea înseamnă responsabilitatea. Adu-ți aminte că avem permanent dorința de a ne controla emoțiile, vrem să fim fericiți și să descoperim sensul vieții, iar acestea pot fi influnțate prin învățarea experiențială.

Dar de unde începi?

Ia un creion și o hârtie și scrie ce fel de experiențe vrei să ai în viață: călătorii, studii, relații interpersonale sănătoase, experiențe frumoase cu familia și cu prietenii, locuri uimitoare de vizitat,  experiențe profesionale satisfăcătoare, cursuri de interes personal, terapie, exerciții fizice, sport, etc. PS: Ține minte că toate acestea, direct și indirect, te ajută în dezvoltarea ta personală și te ajută să te bucuri cu adevărat de viață. Pe scurt obții satisfacere prin simplu fapt că ai obiective, apoi că le atingi, iar claritatea legat de ceea ce vrei îți dă un soi de stabilitate, siguranță și mulțumire. Poate în asta consta și o parte din fericire, dacă nu chiar fericirea în sine, a ta.

Așadar, experiențele cuprind obiecte, locuri, relațiile interpersonale (oamenii apropiați și persoane noi din viața ta). Iar activitățile pe care le faceți împreună (atât acum, dar mai ales în timp) te definesc. Experiențele sunt ceea ce te schimbă acum și aici, foarte important este cum reacționezi la ceea ce se întâmplă și cum ești dispus să schimbi ceva ce nu îți este pe plac.

Și tot tu, de fapt doar tu, poți alege să reprogrameazi modul de relaționalizare prin astfel experiențe transformative la tot pasul. Studiile au dovedit ca peste 90% din ceea ce gandim, spunem, facem zilnic provine din subconstient, iar gandurile, actiunile si vorbele noastre sunt rezultatul programelor pe care le avem intiparite acolo. Tu poți schimba asta! Ține cont: creierul evolueaza permanent, ca reacție la experientă și se modelează în funcție de aceasta. Te întreb dacă ceea ce faci este ceea ce vrei? Tu alegi, tu decizi.

Experiența este cea mai înaltă formă de învățare, cunoaștere, autocunoaștere și dezvoltare personală. Toate ce ți se întâmpla vine din contextul experienței personale și al învățămimtelor personale de până acum. Mai departe, poți învăța mult mai multe lucruri.

Chiar și Socrate era convins că fiecare din noi suntem predispuși să facem ceea ce dorim…(aici intrăm în alt subiect). Prin urmare, una dintre condițiile omului este aceea de a învăța, fiind o capacitate foarte dezvoltată în ultimii ani și ea poate fi mereu îmbunătățită.

Este clar că orice activitate poate deveni autotelică, și tot ceea ce faci este important și valoros!

Deasemenea îți recomand articolul: Despre psihoterapie mai mult decât teorie: o experiență!

Te invit să îmi spui părerea ta despre acest subiect.

Pe curând,

Dana

 

È una piacevole distrazione
ComunicareInterpersonalPsihoterapieRelaționalizare

Psiho: Sporește-ți bunăstarea prin apreciere!

Salut,

Știai că una dintre modalitățile prin care poți fi mai fericit stă în exprimarea aprecierii?

Embed from Getty Images

Cu siguranță atunci când ești fericit ai tendința să spui mulțumesc mai des! Dar dacă ai face invers? – adică să spui Mulțumesc mai des, astfel încât să îți crești nivelul de fericire?

Exact, exprimarea aprecierii, mulțumirii, admirației față de cineva sau ceva, crește starea mentală de bine, adică fericirea; iar fericirea este departe de a fi doar o noțiune psihologica. Din punct de vedere ştiinţific, organismul uman produce multe substanţe care ne provoacă senzaţii de: plăcere, buna dispoziţie, euforie. Toate aceste substanţe sunt numite de biochimişti, neurotransmiţători, deoarece ele sunt responsabile pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Iar starea de fericire e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfină, alaturi de dopamină și serotonină.

Endorfinele, spre deosebire de dopamina (fiind un neurohormon „al placerii” care se secreta atunci cand avem asteptari pozitive dupa o actiune), se eliberează în momentul în care faci o acțiune placută. Oxitocina este hormonul tandretii, al fidelitatii; acest hormon este un anxiolitic natural, inhiband frica și agresivitatea precum si eliberarea hormonilor de stres (cum este cortizolul). Este hormonul care determina atasament si devotament fata de familie. Serotonina, numita „hormonul fericirii”, este în mare parte responsabilă de starea noastra de bine. Ea determina stimularea ramificatiilor neuronale, scade agresivitatea, regleaza apetitul si mentine starea de bine si echilibru psihic. Vezi mai mult: Hormonii fericirii si echilibrul psihic”

Așadar, aprecierea ajută la sporirea emoțiilor pozitive, creează experiențe bune, îmbunătățește sănătatea, construiește relații interpersonale bune și deasemenea este un stimul profesional.

Embed from Getty Images

Iată ce spun câteva studii:

  1. Doi psihologi, Emmons and McCullough (2003) au descoperit cât de mult fericirea era îmbunătățită doar prin un exercițiu simplu, acela de a scrie săptămânal 5 lucruri pentru care erau reconoscători, timp de 10 săptămâni.
  2. Lyubomirsky , Sheldon și Schkade susțin că o singură dată pe săptămână este de ajuns pentru o persoană să își exprime mulțumirea astfel încât să se simtă bine.
  3. Iar Seligman, Steen, Park și Peterson (2005) au făcut un studiu timp de 6 luni, aplicând un simplu exercițiu de recunoștință unui eșantion, au descoperit ca oamenii erau mult mai fericiți și mai puțin depresivi.

! Acum că cunoști beneficiile aprecierii, recunoștinței și a mulțumirii, poți face și tu un exercițiu simplu: ia un carnețel și notează între trei și cinci lucruri pentru care exprimi recunoștință profundă, cel puțin o lună… după poți să îmi scrii ce rezultat ai.

Trebuie sa recunoastem ca ne place sa fim apreciati de cei din jur!

Căutăm validare, apreciere cu riscul să uitam sa dam la randul nostru, facem manevre pentru a obţine aprecieri, pozitive sau negative … Dar tu poți fi model de îngrijire pozitivă, adică trebuie să oferi celor din jur aprecieri pozitive pentru creştere şi schimbare. Ține cont ca persoanele au tendința să dea mai multă atenţie greşelilor personale şi imperfecţiunilor minore, decât reuşitelor şi succeselor, așadar cu atenție poți hrani stima de sine a celor din jur.

Aprecierea, multumirea si recunostinta sunt sentimente destul de transparente și trebuie să îndeplinească condiţiile de sinceritate. Esto o formă de recunoaștere, suport, sprijin. Un aspect important al relațiilor interpersonale, ține de relațiile de apreciere emoțională, care includ părerile și reflectările reciproce despre caracterul, calitățile, acțiunile celuilalt. Cand îți exprimi aprecierea de fapt te bucuri pentru că o acțiune a celuilalt a venit în întampinarea uneia dintre nevoile tale.

În primul rând atunci când apreciezi pe cineva te apreciezi mai întâi pe tine!

Embed from Getty Images

De astăzi poți începe să îți influențezi propria stare și deasemenea mediul, prin aprecierea sinceră a ceva sau a cuiva.

Pont: Unele femei frumoase resping aprecierea frumuseţii lor; altele o adoră. Unii acceptă aprecierile necondiţionate; alţii pe cele condiţionate.

..Atunci cînd un individ arată un semn de implicare faţă de un altul, e necesar ca receptorul să îi arate emiţătorului că mesajul a fost recepţionat, că gestul a fost apreciat, că relaţia există, că emiţătorul contează ca persoană şi, în cele din urmă, că receptorul îşi arată aprecierea (…) o astfel de ofertă ritualică tinde să fie urmată imediat de mulţumire. (Goffman, 1974: 63-64)

Oamenii iubesc să fie apreciați pentru lucrurile pe care le fac și le spun.

Te-ai întrebat vreodată dacă desfășori activitați în avantajul partenerului de viață?

Ideea e că mai ales în relații, ne focusăm foarte des pe ceea ce a greșit celălalt decât pe calitățile personale. Ce vreau să spun este că prin aprecieri sincere se produc modificari ale trasăturilor de caracter, la nivel de obișnuință și produc emoții noi, în bine! 

Chiar, când a fost ultima dată când ai exprimat cât de mult îți apreciezi partenerul sau partenera, prietenii, sau pe cei dragi în general?

Pentru doamne și domnișoare: „Știți că bărbații funcționează pe apreciere și că aprecierea este vitală pentru ei ? – Mda, bărbatul apreciat îți va pune lumea la picioare!” Vă recoand un articol delicios:  Vrei să-l ai lângă tine? Oferă-i încredere și apreciere

Pont: cu cât apreciezi pe cineva pentru ceva, cu atât mai mult cresc șansele ca persoana respectivă să repete acel lucru, ba chiar mai bine data viitoare, asta pentru ca aceea persoană să obțină apreciere și mai mare.

Cu cât le mulțumești oamenilor pentru ce au făcut cu atât ei vor repeta acțiunile pentru care au primit apreciere. 

Embed from Getty Images

Încă ceva:  Recunoaşte complimentul şi apreciază gestul când ți se adresează: – Mulţumesc mult. Foarte drăguţ din partea ta să spui asta! …

Apreciez că citești articolele mele,aștept cu drag un comentariu, like și share!

Pe curând,

Dana

 

CoachingConsilierePsihologiePsihoterapie

Arta experiențelor diferite de Psihoterapie, Life Coaching și Psihologie

Mai multe ramuri care se pot confunda cu o mare ușurință sunt: Consilierea, Mentoringul, Psihiatria, Psihoterapia, Life Coaching-ul și Psihologia. Așadar, cum astăzi este Luni și iubesc ziua de luni; știu că sunt în medie 52 zile de Luni într-un an, iar aceata este a treia zi de Luni pe 2017. Îmi place să încep o idee nouă, să învăț ceva nou, să public doar Lunea, pentru a îți da o temă nouă de gândire până săptămâna viitoare. Săptămâna aceasta ne gândim la tendința spre autocunoaștere, care se afla în fiecare din noi. Dar de unde începem?

Păi, în primul rând autocunoașterea este procesul prin care te întrebi cine ești tu, este acea imagine de sine psihică, fizică și socială pe care ai format-o în timp și la care poți lucra, (faci niste exerciții și îți pui întrebări). Din experiența mea, îți spun că trebuie să te descurci în general singur, dar  într-un fel, ar trebui să fii în stare să faci asta și cu alți oameni. Tot din experiență îți spun că e un lucru bun să mă folosesc de ajutorul altor persoane în procesul meu de autocunoaștere. Aici mă refer doar la alți psihoterapeuți cu care am lucrat și la psihoterapie ca metodă de descoperire de sine.SplitShire-7070-e1450348802363-1152x759

Eh aici e aici, de multe ori crezi că faci natural acest lucru, adică să te descurci cu tine și cu alți oameni și de cele mai multe ori așa și este! Dar când îți prinzi urechile, se întâmplă să nu știi ce este de facut și să îți dai seama, cu ajutorul unei persoane specializate, că poți înțelege acele aspecte care te împiedică să te descurci bine, și ulterior să depășești această situație. Iar pentru a obține satisfacere personală trebuie să te implici.

photo-1458959200047-5e70376f96f3.jpeg

Îți recomand  din toata înima să știi care este diferența în principal dintre psihoterapie, life coaching și psihologie și ce experiență alegi să ai!

Lasă-mă să îți explic: Psihoterapeutul este psihologul, medicul sau asistentul social cu specializare, adică formare într-o psihoterapie cu durata de patru sau cinci ani. Iar a fi medic, psiholog sau asistent social se poate foarte bine și fără psihoterapie; repet: invers NU. În general formările în psihoterapie se adreseaza celor care au absolvit (diploma de licenta sau master) psihologia, medicina, asistenta sociala, teologie care au implinit varsta de 25 de ani. Foarte important, din punctul meu de vedere, este etapa de dezvoltare personală din cadrul formarii ce cuprinde minim 200 de ore, în funcție de orientarea psihoterapeutică, ele sunt acele ore de autocunoaștere a celui care va deveni psihoterapeut. În paralel mai sunt cateva sute de ore de teorie și alte câteva sute de supervisare și intervizare.

Psihiatria este specialitatea medicală care se ocupă cu identificarea cauzelor, diagnosticul, preventia și tratamentul afectiunilor psihice; este un medic psihiatru care nu este neaparat psihoterapeut, și foarte important psihoterapeutul nu dă medicamente și nu pune diagnostic. Life coachingul poate fi definit drept cea mai eficienta modalitate de maximizare a exprimarii talentelor si potentialului propriu, precum și de optimizare a tuturor domeniilor vietii personale și profesionale. Conform unui studiu realizat de International Coaching Federation (ICF), pe timpul cursurilor 
de formare în profesia de coach, poti obține înca din prima lună, rezultate remarcabile în mai
 multe domenii de dezvoltare. Cursurile se adresează persoanelor, cu varsta între 18-65 ani, indiferent de nivelul de studii. Cererea de astazi pentru coaching este în mare crestere, pentru ca oamenii au realizat ca pot obtine rezultate rapide prin coaching. Într-adevăr fain,  și sunt mulți coachi buni cu care merită să lucrezi pentru a îți atinge anumite obiective.

Mai departe, mentorul este un expert în domeniul tău de activitate, care te poate ajuta să-ţi creşti încrederea în forţele proprii, provocându-te să dai tot ce ai mai bun în ocazii importante. Psiholog este o persoană specializată în studiul psihologiei care are dimploma de licență sau masterat dupa caz. În schimb psihoterapia este un domeniu interdisciplinar, situat la granița dintre medicină și psihologie.

Tipul de învățare este foarte diferit și cu o profunzime foarte diferită. In psihoterapie , tipul de învățare este foarte vital și foarte real, iar pentru tine este foarte valoros timpul acesta luat singur. Învățarea în psihoterapie estedeseori la nivel nonverbal. Este de fapt trăirea liberă și deplină a unei relații de acceptare și afecțiune, o experiență revelatoare. În cultura noastră încă adoptam o atitudine de scuză față de o atare experiență: hai domne ca nu sunt nebun să merg la terapie! E să știi ca este greșită aceată scuză.

Despre ce se întâmplă în procesul psihoterapiei și faptul că rareori îți aduci aminte lucrurile pe care le spui, vreau să scriu pe viitor pentru că este foarte important. Deasemenea și despre și despre acel sentiment de mulțumire pe care îl ai în timpul și după experiența de psihoterapie. Spun asta legându-mă de faptul concret că pe parcursul vieții suntem un fel de deformatori ai dezvoltării noastre personale în mod inconștient, și în același timp cred cu desăvârșire că ne naștem cu mult mai multe lucruri pozitive și un potențial mare de dezvoltare. Dar acest potențial de dezvoltare, datorită experiențelor pesonale poate crește crește sau nu. Sentimentul de deformare este atunci când simțim că pierdem putin din noi în anumite situații, și sentimentul de bine atunci când câștigăm din nou cu ajutorul anumitor experiențe personale, profesionale, soaciale etc.

Sentiemtul general este că nu ai fi in siguranță daca ai vorbi despre tine ….dar în psihoterapie trăiești experiența unei aprecieri sănătoase, satisfăcătoare și plăcute a proprieti tale persoane ca ființă întragă și funcțională, și aceasta experiență survine atunci când trăiești autentic ceea ce simți. Terapia îți permite să îți trăiești pe deplin și conștient toate reacțiile, inclusiv toate sentimenmtele și emoțiile.

Un aspect foarte important al procesului terapiei este trairea experienței, adică în contextul terapiei și al siguranței relației cu terapeutul; unde îți poți da voie să examinezi diferite aspecte ale experienței tale așa cum îți par cu adevărat fără a le deforma ca să se potrivească cu concepția existentă acum despre sine. Multe dintre experiențele personale par a fi în contradictoriu cu concepția despre cine ești tu acum, dar într-o relație sigură cu terapeutul îți poți da voie să intri contiința ta fără a deforma concepția de acum despre sinele tău. Și acestă experiență te ajută să poți fi un întreg cu toate cu experiențele tale.

Motivul pentru care eu am ales și aleg un psihoterapeut este că acesta are mai puține „pete oarbe”, în general, datorită faptului că psihoterapeuții tot fac evaluări personale profunde.

Eficacitatea unei forme de psihoterapie presupune relația terapeutică care este doar o formă de relație interpersonală. Psihoterapia este o experiență profundă și schimbarea vine când te implici în proces, iar procesul presupune o schimbare în modul în care-ți receptezi experiențele. Vezi despre psihoterapie mai mult decât teorie: o experiență!

Cum spune Rogers: relația terapeutică este doar o formă specială a relațiilor interpersonale în general și că aceleași legități guvernează toate aceste relații. Multe necesităţi individuale sunt satisfăcute în relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii şi anxietăţii, afiliere, securitate, statut, prestigiu, satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit).

trh_case_for_optimism_artwork_wide-44be8a4e26872ed2d9cba72a6a7531d72fe016ee-s1200-c85Ca să îți faci o idee generală, iată cele mai cunoscute orientări ale psihoterapiei (conform European Psychotherapy Association- EAP):

  • psihanaliza (la rândul ei de mai multe orientări- freudiană, jungiană, etc),
  • psihoterapia adleriană (care-și are inspirația în scrierile teoretice ale medicului Alfred Adler),
  • psihoterapia non-directivă sau centrată pe persoană/client (Carl Rogers),
  • terapia comportamentala (Skinner),
  • terapiile cognitiv/comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis),
  • hipnoterapia (Milton H. Erickson),
  • psihodrama (Jacob Levi Moreno, psihoterapeut de origine română),
  • psihoterapia transpersonală (Stanislav Grof),
  • psihoterapia expresivă (incluzând art-terapia, terapia prin dans și mișcare, drama terapia, meloterapia),
  • psihoterapia narativă (Michael White, David Epston),
  • psihoterapia dafinoica (John Dafinoiu, Glaciel si Celalalt)
  • psihoterapia gestalt (Frederick și Laura Perls).
  • psihoterapia sistemică (sau familială)
  • Analiza Tranzacțională (Eric Berne)
  • psihoterapia Pozitivă (N. Peseschkian)

Acest articol mă gândesc să te apropie mai mult de psihoterapie și să te ajute să alegi mai bine psihoterapeutul. 

Baftă în lucru și dă mai departe!

Pe curând,

Dana

ComunicareInterpersonalPsihologiePsihoterapie

Despre psihoterapie mai mult decât teorie: o experiență!

 

images-17E luni și vorbesc ca o persoană, din contextul experienței personale și al învățămimtelor personale. Este primul articol în 2017, exclusiv despre psihoterapie – acea întâlnire, în principiu unu la unu, unde se vorbește și se ascultă. Întâlnire ce devine parte din experiența ta personală.

Pentru mine, experiența este cea mai înaltă formă de învățare, cunoaștere, autocunoaștere și dezvoltare personală; iar faptele concrete prin experiență sunt niște aliați. Cel mai important în cabinet este unicitatea relației pe care o leg cu fiecare client, este o experiență personală cu fiecare în parte.

În psihoterapie „a fi înțeles” este o experiență cu foarte mare valoare pozitivă în terapie, atât terapeutul să își dea voie să înteleagă și să perceapă atitudinile persoanei care stă pe canapeaua din fața lui, cât și clientul care întelege și percepe cuvintele și atitudinea terapeutului, astfel încât își îmbogățește experiența. Experiența în sine, ca atunci când simți că cineva te înțelege cu adevărat și constați că intervine schimbarea.

Pe cât de complex pe atât de simplu, este vorba de acea relație autentică, acceptarea realității celuilalt și acceptarea celuilalt asa cum este. Iar o relație autentică are la bază acceptarea și înțelegerea.

Cum pot eu oferi o relație pe care o persoană s-o poată folosi pentru propria creștere personală?

Pot spune că din experiență am învățat, sau mai bine spus am înteles că nu pot fi de ajutor persoanelor prin intermediul vreunei proceduri intelectuale sau de învățare teoretică. Simt că atunci când sunt mai deschisă față de realitățile din mine și din cealaltă persoană, îmi doresc mai puțin să repar lucruri. Cu cât sunt eu însămi cu atât sunt mai dispusă să înțeleg și să accept realitățile existente în mine și în cealaltă persoană,  cu atât schimbarea este mai mult stimulată. Deci tipul de relație autentică pe care o ofer este de folos unei persone pentru propria creștere personală.

Din cărți: Conștiința de sine și implicarea omenească sunt mai importante decât cunoștințele tehnice, iar granița dintre psihoterapie și viața cotidiană este subțire. Dacă acceptarea, empatia și atitudinea pozitivă sunt condițiile necesare și suficiente pentru creșterea umană, ele trebuie să inspire în egală măsură educația prietenia și viața de familie. Aceste idei au adus ofensă mai multor instituții psihanalitice, educaționale, religioase, dar au fost primite cu brațele deschise de publicul general. Ele au inspirat dialogurile populare din 1960 și s-au bazat implicit pe convingerile lui Rogers despre natura umana: oamenii au nevoie de acceptare, iar când obțin acceptare, pornesc în direcția actualizării sinelui.

Am citit și am înteles, ba mai mult mi-am confirmat anumite credințe pe care le-am cercetat referitor la relațiile interpersonale, cum ar fi despre importanța acceptării și a încrederii. Așadar vă spun din cărți că teoria psihanalitică de la jumătatea decolului XX era incompletă. Freud și, mai pronunțat, Melanie Klein, întemeietoarea unei școli psihanalitice care a avut o influență imensă asupra concepțiilor moderne cu privire la relațiile umane cu mare încărcătură afectivă, au surprins latura întunecată a omenirii, acea parte din moștenirea noastră animalică care include violența și sexualitatea de tip competitiv, corelate cu lupta pentru dominație în ierarhie. Ei au ignorat strategia reproductivă care coexistă cu dominația în ierarhie și este la rândul ei puternic imprimată în genele și cultura noastră: RECIPROCITATEA ȘI ALTRUISMUL. Adică atunci când o persoană este acceptată în mod adecvat predomină aceste trăsături. Filosoful Karl Popper consideră că psihanaliza nu este o știință rezultată în urma cercetărilor, ci mai de grabă o idee sectară, un fel de credință religioasă. Mai departe, și Harry Sullivan a adăugat psihanalizei atenția acordată influenței prietenilor apropiați asupra dezvoltării personale, iar Carl Whitaker a subliniat faptul că teoria constituie un obstacol în practica clinică și a cerut terapeutului deopotrivă prezență existențială și conștientizarea obiceiurilor familiale locale.

Personal, cred că oamenii au intenții bune, sunt sănătoși și plini de resurse. 

sharing-ideas

Consiliere, psihoterapie și relațiile interpersonale

Sper și cred că multe persoane care nu au apelat la psihoterapie se vor inspira din acest articol, vor beneficia din psihoterapie, de o creștere subtilă a curajului și încredere în sine. Este posibil să îți explic cum este o persoană alcătuită și cum aceasta funcționează, din perspectiva analizei tranzactionale prin modelul structural al starilor eului, sau pot să prescriu măsuri care ar trebui să te conducă spre viitor, ori să apelez la învățare oferind cunoștințe despre un mod de viață mai satisfăcător, tehnici bune de altfel.  Dar ideea de bază este că orice abordare poate determina o schimbare temporară care poate dispărea în scurt timp, iar schimbarea profundă se produce prin intermediul experiențelor din contextul unei relații. Vei descoperi în sine capacitatea de a folosi acea relație în scopul creșterii și doar atunci se va produce schimbarea și dezvoltarea personală (pe care sigur o vei observa).

Eficacitatea unei forme de psihoterapie presupune relația terapeutică care este doar o formă de relație interpersonală. Cum spune Rogers: relația terapeutică este doar o formă specială a relațiilor interpersonale în general și că aceleași legități guvernează toate aceste relații. Multe necesităţi individuale sunt satisfăcute în relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii şi anxietăţii, afiliere, securitate, statut, prestigiu, satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit). Sursa: articol Conexiuni sănătoase.

Deasemenea relațiile interpersonale ocupă un loc central în structura personalității. Studiile arată că persoanele care au relații interpersonale de calitate au durata de viață mai mare față de cei care nu au relații sociale de calitate.

Psihoterapia este o experiență profundă și schimbarea vine când te implici în proces, iar procesul presupune o schimbare în modul în care-ți receptezi experiențele. Cel mai important aspect, din punctul meu de vedere, este dezvoltarea personală a teraputului, a experienței sale personale și investiția pe care o face în demersul său; aspect pe care îl consider mai important decât formarea sa teoretică, ca psihoterapeut. Ține cont de acest aspect când îți alegi psihoterapeutul și îți recomand să învestești în experiențe care te ajută să te dezvolți și să te cunoști. Anul acesta te invit la „Psihoterapie”!

PS: O prietenă mi-a spus: „Eu când am început să merg la „Dr. Freud” am crezut că o să învăț despre psihanaliză… Dar ideea e ca din terapie învăț despre mine nu despre tehnici.

Pe curând,

Dana

InterpersonalPsihologiePsihoterapieSocialTehnologie

Relațiile nu sunt opționale

Am pornit cu sfârșitul conferinței lui Gaspar, un eveniment care m-a îmbogățit psihic, mai ales prin prisma faptului că am ascultat un om cu foarte mult bun simț, cu un echilibru candid între modestie, conștientizarea propriilor limitări și fermitatea blândă a unui psihoterapeut cu experiență.

În teoria Imago, alegerea partenerilor nu e întâmplătoare. Subconștientul nostru are o „agendă secretă” prin care ne face să ne îndrăgostim de persoane care se vor comporta ulterior ca cei care ne-au influențat cel mai mult copilăria (părinți, bunici etc), pentru că intenția superioară a relațiilor de iubire este de creștere și vindecare. Cheia e să înțelegem că, în această relație, nu sunt doi inamici, ci doi aliați la fel de „bușiți”.

Anatomic vorbind, memoria implicită, care se formează din viața intrauterină și e prezentă majoritar în creierul copilului până la 2 ani, stochează involuntar informațiile pe care memoria explicită (de după vârsta de 2 ani) le reactualizează în mod voit. Dar cele inițiale ies la iveală, din memoria implicită, în momente de criză.

Ce înțeleg eu din chestia asta e că, practic, o părticică tare deșteaptă (dar cam sadică🙂 ) din creierul nostru reperează caracteristicile cele mai dubioase (adică exact alea care ne calcă pe bătături) la cei din jur și ne fac să ne apropiem de oamenii care ne pot ajuta să ne vindecăm de propriile răni, dar printr-un proces dureros de a ne forța să conștientizăm. Ăia care avem norocul și puterea să conștientizăm🙂 În caz contrar, trăim relații toxice și ne lamentăm, ne plângem fiindcă ne învârtim iar și iar într-un cerc vicios. Conflictele sunt prilej pentru a crește, a evolua dar dacă nu pricepem asta, ajungem în același punct de unde am plecat, de fiecare dată.

Comportamentele toxice sunt:

  • critica (concentrarea pe punctele și acțiunile negative ale partenerului, fără a le aduce în discuție și a le aprecia pe cele pozitive)
  • intrarea în defensivă (și contraofensivă)
  • disprețul (marcat, deseori, de o atitudine de superioritate și sarcasm)
  • blocajele de comunicare (evitarea discuției, fuga de conflict etc.)

Cu ce a ținut Gaspar să rămânem este că toți suntem de pe aceeași planetă Pământ, și femeile și bărbații. Ne diferențiază doar contextele prin care am trecut (mai ales atunci când eram mici) și tipul de atașament pe care ni l-am format și care ne ghidează și comportamentele în cuplu. În afară de atașamentul sigur care îi face pe oameni să se poarte într-o manieră echilibrată și chiar să se certe inteligent (o să revin la treaba asta), mai există cel de tip evitant, cel anxios și cel dezorganizat. Odată ce identificăm categoria care predomină la noi înșine și la partener și stilul în care iubește fiecare dintre noi, evoluția înspre bine a relației poate începe. De reținut că persoanele cu tipuri de atașament diferit se atrag (Ahaaaaa!, asta explică o groază de chestii….)

Cei cu atașament evitant sunt pragmatici, au o atitudine de superioritate, consideră că abordările psihologilor sunt un bullshit, se protejează de ceea ce înseamnă iubire și intimitate. Ca niște „țestoase în carapace”, sunt autosuficienți, se detașează ușor și păstrează distanța, la baza acestor comportamente stând, în general, teama de respingere. Ei simt deseori tristețe, se simt singuri, neînțeleși, au așteptări mari și îi caracterizează un perfecționism care îi face să vadă defecte peste tot și să vadă partea goală a paharului. Exagerează părțile slabe și interpretează mereu în mod negativ. Sunt influențați de imaginea unui partener ideal sau de fantomele fostelor relații pe care le păstrează deschise, just in case. Le e greu să se conecteze emoțional, să spună „te iubesc”, nu reușesc să descifreze mesajele nonverbale și nu-și permit să simtă empatie. Sunt reci atunci când relația nu funcționează și se retrag deseori acolo unde se simt în siguranță. Hiper-raționează și flirtează. Se regăsește cineva în descrierea asta?🙂

69% din problemele care apar în cuplu sunt nerezolvabile, apar mereu. Important este să le acceptăm, să nu le lăsăm să ne blocheze comunicarea și conectarea. Ființa umană se naște printr-o relație, e rănită astfel și se vindecă tot printr-o relație.

Cei cu atașament anxios, așa-numitele „furtuni de gridină”, au un radar interior foarte fin și identifică pericolele la nivel de relație dar se activează emoțional atât de puternic încât nu se mai pot controla, exagerează amploarea problemelor și devin impulsivi. Se gândesc prea puțin la ei înșiși (se subapreciază) și prea mult la partener (pe care îl ridică în Slăvi), rulează scenarii (apropo, cică mintea noastră înregistrează zilnic între 12000 și 16000 de gânduri :O ), din care cauză se agață, nu-i permit timp liber celuilalt, sunt needy și moody, au o stimă de sine scăzută, un comportament haotic și rămân în relații toxice din frica de a fi abandonați. Au tendința de a manipula, trimit mesaje de gelozie, lucru care, în relația cu cei evitanți, e și mai enervant pentru cei din urmă și îi îndepărtează mai tare.

Eu….am bifat cam multe. Din ambele liste😦

Ce e de făcut?

Da, există și o soluție🙂 Primul pas e conștientizarea și asumarea schimbării propriului comportament. Doar pe el în putem controla, gândurile și emoțiile trebuie acceptate și înțelese prin întoarcerea în timp, în copilărie. Tehnicile de liniștire sunt un instrument esențial. Evitantul, ca un copil care a crescut într-un deșert emoțional, e bine să accepte frica, frustrarea, furia, abia apoi având capacitatea de a simți și emoții pozitive. Are nevoie de afecțiune, atenție, respect, spațiu, încredere, toate bine dozate. Anxiosul a avut parte de un comportament ambivalent și imprevizibil din partea celor dragi, îi e teamă că momentele de afecțiune se vor termina așa că se ține „cu dinții” de ele. Are nevoie de afecțiune, apropiere fizică, reasigurare și feedback, atingeri concrete și sigure (care activează oxitocina și îl liniștesc), să i se ofere curiozitate pentru sentimentele și emoțiile sale.

Evitantul se consideră persoana cea mai importantă din propria viață dar e indicat să ia în serios și responsabilitatea pentru familia sa. Anxiosul, dimpotrivă, în timp ce se gândește la ceilalți, trebuie să-și dea seama că persoana sa e cea mai importantă din propria viață.

Toate relațiile au nevoie, ca să fie conectate, de SIGURANȚĂ, ARMONIE (cei doi parteneri se văd, se aud, se simt) și CREDINȚĂ, sentimentul abstract de încredere în faptul că partenerul are grijă de mine, mă apreciază și va găsi o soluție prin care va face diferența între emoțiile și comportamentul meu. Cuplurile fericite știu să se certe inteligent, în așa fel încât mesajul fiecăruia să ajungă la celalalt, iar partenerii au învățat să fie nebuni pe rând: unul îl vede pe celălalt ca pe un copil care suferă și se gândește că, dincolo de comportamentul de moment, în adâncul sufletului, partenerul său e o persoană frumoasă și deosebită.

Dacă vrei să fii fericit, renunță la perfecțiune!

Cearta inteligentă, din terapia Imago, are 3 etape: oglindirea (și sumarizarea a ceea ce am înțeles din mesajul celuilalt), validarea emoțiilor celuilalt și empatizarea. Am văzut un filmuleț cu Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt în care își împărtășeau sentimente reale din propriul cuplu. Destul de greu de pus în practică, din punctul meu de vedere, pentru un popor de sangvinici dar merită încercate măcar câteva tehnici.

Ce m-a atins destul de tare în ceea ce a spus Gaspar a fost: felul în care interpretăm comportamentele partenerului, ne influențează atât relația cât și sănătatea, ne afectează sistemul imunitar și cardiovascular (sunt studii din care a rezultat asta). Ceea ce ne poate salva relația de cuplu e un exercițiu interesant: să identificăm 3 comportamente pozitive ale partenerului în fiecare săptămână. Pe unele putem să i le spunem, pe altele putem să le păstrăm pentru noi.

Închei cu ceva care m-a uns pe suflet😀 :

Cel mai bun lucru pe care îl poate face un bărbat este să-i permită partenerei să-l influențeze.

Source: Relațiile nu sunt opționale

Un articol bun! Mulțumim Oana

Pe curând,

Dana